PASCA, SIMBOL, TRADIȚIE ȘI LEGENDĂ

Nelipsit din meniurile pascale, acest preparat cu brânză dulce sau sărată are o
istorie  îndelungată.
Inițial, pasca făcea referire la un fel de pâine mâncat de evrei în timpul
Paștelui.
Denumită în limba ebraică „mața“, această pască se prepară din făină obținută
din 5 cereale, sub forma unui aluat nedospit, pe care săracii continuau să-l consume și
după Paște, de aceea i s-a spus „pâinea săracilor“.
Istoria povestește cum, părăsind Egiptul în grabă, evreii n-au avut timp să-și
pregătească pâine dospită și în amintirea acestor vremuri vitrege, evreii consumă,
în loc de pâinea obișnuită,acest tip de pască.
 
De la „mața“ la pasca de azi 

Cu timpul, această pască simplă, nedospită, fără umplutură sau arome, s-a
transformat într-un preparat tradițional foarte gustos, având la bază aluat de cozonac,
brânză de  vaci, stafide și arome.
Tradiția pascală creștină de a consuma miel și pască provine de la obiceiul
evreiesc de a mânca mielul alături de pâine nedospită (azimă) și ierburi amare, în
amintirea greutăților pe care au trebuit să le înfrunte evreii din cauza robiei egiptene.
Atât carnea de miel, cât și pasca frântă sau vinul roșu sunt simboluri ale
sacrificiului lui Iisus, care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor noastre.
Preparată în ajunul Învierii, pasca se coace în Vinerea Mare sau în Sâmbăta
Mare, iar forma ei amintește de scutecele pruncului Iisus – dacă este rotundă – sau de
este dreptunghiulară, fiind adesea decorată cu un alt simbol creștin: crucea.
Conform unei credințe străvechi, cojile ouălor folosite la prepararea păștii se
aruncă  într-o apă curgătoare, care le va purta înspre tărâmul locuit de oameni buni,
cărora le vor vesti sosirea Paștelui. Aruncarea cojilor oferă de asemenea protecția
găinilor și puilor, pe timpul verii, de atacul uliilor.
Pe lângă pască, din același aluat dospit se mai fac și alte copturi, precum babe, moși,
colaci, cozonaci rotunzi sau lunguieți, forma simbolizând sicriul în care a fost îngropat
Iisus.
 Adevărata pască este de fapt aceea care se duce la biserică pentru a fi
sfințită, reprezentând trupul lui Iisus. Preparată tot din aluat de pâine sau cozonac,
aceasta se taie în bucățele și, după ce a fost sfințită la slujba de Sâmbătă, se consumă
în prima zi de Paști, având rolul de a alunga bolile și necazurile.
 
Din vremuri legendare…

Una dintre legende îl înfățișează pe Iisus Christos călătorind alături de

apostolii săi prin sate și orașe, Sfântul Mormânt – dacă pentru a face bine
oamenilor. Într-un sat, au făcut popas la un gospodar care, după ce i-a ospătat, la
plecare  le-a pus merinde și în desagi. După un timp, pe când străbăteau o pădure,
apostolii l-au întrebat pe Iisus când va fi Paștele, iar El a răspuns că atunci când vor
găsi pâine de grâu în traistele lor.
Ceea ce s-a și întâmplat deoarece, căutând în desagi, au găsit pâinea dăruită
de gospodar și au aflat că atunci era Paștele, acest episod generând datina
creștinească de a mânca pască de Sfintele Paști.
O altă legendă din Bucovina, plai românesc încărcat de tradiții, datează datina
coacerii păștii înainte ca Iisus să fie prins și răstignit pe cruce și o corelează cu tradiția
evreiască.
Se pare că atunci Iisus le-a zis învățăceilor că dacă până în acel moment au
mâncat copturi nedospite și nesărate – azime sau turte – în timpul Paștilor, de atunci
înainte vor mânca pasca sub formă de copturi dospite și sărate.
Pentru reușita păștii, înainte de a o introduce în cuptor, gospodina trebuie
să  facă semnul crucii deasupra aluatului, rostind: „Cruce-n casă,/ Cruce-n piatră,/
Dumnezeu cu noi la masă,/ Maica Precestă pe fereastră“.
 
Arome și forme inedite

Cum Paștele este cea mai importantă sărbătoare din an și pasca trebuie făcută
din făină de cea mai bună calitate, cernută în prealabil printr-o sită deasă, căreia i se
adaugă ingrediente dintre cele mai alese.
Dacă rețeta de bază presupune folosirea unor ingrediente clasice, nelipsite din
orice bucătărie, precum: lapte, ouă, făină, zahăr, sare, brânză, treptat compoziția a
devenit mai sofisticată prin adaos de ciocolată, smântână, nuci, fructe, orez, migdale
sau arome dintre cele mai fine: vanilie, rom, migdale, scorțișoară, șofran, portocale
ș.a., pentru a satisface chiar și cele mai pretențioase gusturi. Și forma a suferit treptat
modificări: de la clasica formă rotundă, cu tradiționale sucituri și împletituri
pe margini, la forme dreptunghiulare sau pătrate, împodobite cu steluțe sau
alte simboluri pascale: iepurași, mieluți din aluat simplu sau colorat.
Dar poate că simbolul cel mai des realizat pentru decorarea păștii a rămas
crucea, amintind de momentul tragic al răstignirii Mântuitorului. Coptura pe care se
face crucea  Paștilor se numește Pasca Paștilor.

De asemenea, aluatul de pască poate lua și alte forme: moși, babe, cozonaci sau
prescură și se poate pregăti și cu alte ocazii: Sf. Gheorghe, Înălțare, Rusalii, după care
nu se mai coace pască până la Paștele anului următor.