DETERMINAREA CONSTANTEI PLANCK PRIN ANALIZA FENOMENULUI DE EMISIE A

LUMINII A UNEI DIODE ELECTROLUMINESCENTE (LED)

Scopul lucrarii: Obţinerea caracteristicii curent – tensiune pentru un LED. Determinarea

constantei Planck
În această lucrare de laborator se propune studiul fenomenului de electroluminescență
în joncţiuni p-n și analiza cantitativă a fenomenului în vederea determinării constantei Planck. În
prima parte a lucrării se va analiza fenomenul de electroluminescenţă pentru o serie de LED-uri
cu emisie în domeniul vizibil și infraroşu, fiind posibilă o asociere între lungimea de undă a
maximului distribuţiei spectrale emise de fiecare LED și o culoare din domeniul vizibil. În a doua
parte se va trasa caracteristica curent – tensiune pentru fiecare LED și după identificarea
tensiunii de deschidere, se poate determina constanta Planck prin analiza tuturor datelor.

Materiale utilizate:
- dioda electroluminescentă: se vor studia pe rând mai multe LED-uri, cu emisie în
domeniul vizibil și infraroşu
- rezistența de limitare a curentului, cu valoarea de 100
- sursa de alimentare: este util să se folosească o sursă de tensiune continuă, în domeniul
0 - 5 V, cu posibilitatea de a varia continuu sau în trepte mici tensiunea de lucru
- aparate de măsură: pentru monitorizarea precisă a căderii de tensiune pe dioda
electroluminescentă se va folosi un voltmetru de precizie în intervalul 0 – 5 V, iar pentru
monitorizarea intensităţii curentului electric ce străbate joncţiunea se va folosi un ampermetru
dedicat domeniului zeci de nanoamperi – microamperi – miliamperi.
Mod de lucru:
Se realizează circuitul de alimentare al blocului de LED-uri, montate în paralel. Ramura
fiecărui LED prezintă un întrerupător, fiind posibila astfel selectarea pe rând a unui LED pentru
studiu. În serie cu sursa de tensiune este montată o rezistență de limitare a curentului.
După conectarea sursei de tensiune și a aparatului de măsura pentru monitorizarea căderii
de tensiuni pe LED-uri se selectează pe rând fiecare LED și se variază în paşi mici tensiunea de
polarizare directă.
Într-un tabel separat se vor nota valorile lungimilor de undă corespunzătoare maximului
distribuţiei spectrale pentru fiecare LED, culoarea asociată pentru LED-urile cu emisie în
domeniul vizibil și valoarea tensiunii de deschidere.

Utilizând datele obţinute pentru toate LED-urile disponibile se reprezintă grafic UD, iar punctele
experimentale se fitează cu o dreaptă. Folosind valoarea pantei dreptei (a ) se calculează
valoarea constantei Planck înlocuind valorile constantelor 𝑒 = 1.60217657 ∗ 10−19𝐶 și 𝑐 = 3 ∗ 108
𝑚⁄𝑠.

Se compară valoarea obţinută cu valoarea cea mai bună cunoscută în prezent:

h=6,62606957(29) 10 34J /s .
Concluzii: