Sunteți pe pagina 1din 1

 După cum se ştie, există trei etaje ale feţei – superior, mijlociu şi inferior, a căror înălţime

trebuie să fie în armonie cu tipul constituţional (rar există o egalitate între cele trei etaje).

 Pentru utilizări clinice uzuale dimensiunea verticală a etajului mijlociu al feţei se aproximează
prin distanţa dintre fanta labială şi linia bipupilară.

 Reperele tegumentare sunt uşor accesibile dar induc erori (uneori semnificative) legate de
grosimea tegumentelor. Oricare ar fi însă reperele utilizate, este evident că în funcţie de poziţia
mandibulei faţa de maxilar vor putea fi descrise mai multe tipuri ale dimensiunii verticale a
etajului inferior al feţei.

 Astfel, în poziţia de intercuspidare maximă (sau relaţie centrică), când dinţii celor două arcade
sunt în contact, ("în ocluzie") se vorbeşte despre dimensiunea verticală de ocluzie – DVO.