Normalizarea internaţională

Dezvoltarea permanentă a reţelei mondiale de telecomunicaţii impune o normalizare

strictă pe plan internaţional, sub patronajul UIT ( Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor)
în scopul garantării calităţii serviciilor. Totodată, normalizarea internaţională garantează
perenitatea echipamentelor, şi prin urmare posibilitatea amortizării investiţiilor. UIT cuprinde
trei organisme:

• UIT-T (Telecommunication Standardization Sector), fost CCITT (Comitetul Consultativ

Internaţional pentru Telegrafie şi Telefonie) până în 1993, ce are rolul de a trata problemele
legate de telecomunicaţiile "pe fir" (cablu metalic sau optic), la nivelul reţelei mondiale;

• UIT-R, fost CCIR, Comitetul Consultativ Internaţional pentru Radiocomunicaţii, ce are

rolul de a trata problemele legate de telecomunicaţiile "fără fir" (unde radio);

• IFRB, Biroul Internaţional pentru Înregistrarea Frecvenţelor, ce rezolvă toate

problemele legate de alocarea frecvenţelor radio la cererea ţărilor membre.

UIT-T reuneşte toate administraţiile de telecomunicaţii din ţările membre ale UIT.
Lucrările WTSC ( World Telecommunication Standardization Conference), organizate în
perioade de studiu de patru ani, se desfăşoară în circa douăzeci de comisii tematice (de
exemplu, comisia XVIII: reţele numerice), şi se încheie cu o reuniune plenară. În această
reuniune plenară:

a) se ratifică lucrările efectuate de diferite comisii de studiu, adoptând Recomandări sau

Avize, după procedura definită în Rezoluţia WTSC nr.1 (1993);

b) se actualizează eventual Recomandări adoptate anterior;

c) se stabileşte lista problemelor ce vor fi studiate în următoarea perioadă de patru ani.

Recomandările adoptate se publică în unul sau mai multe volume, culoarea copertei
servind la identificarea anului în care s-a ţinut reuniunea plenară. Astfel recomandările reuniunii
din 1984 sunt publicate în Cartea Roşie, cele din 1988 în Cartea Bleu etc. Recomandările UIT-T
nu sunt în mod formal obligatorii pentru ţările membre, dar nerespectarea lor poate produce
pentru ţara respectivă neplăceri legate de imposibilitatea ieşirii în reţeaua mondială.

Administraţiile de telecomunicaţii din Europa sunt grupate de asemenea şi în cadrul

CEPT (Conferinţa Europeană pentru Poştă şi Telecomunicaţii). CEPT coordonează politica
membrilor săi faţă de UIT-T şi UIT-R, şi elaborează specificaţii tehnice pentru echipamentele
utilizate în Europa. Unele recomandări tehnice ale CEPT în materie de echipamente terminale
sunt obligatorii pentru membrii CEPT spre deosebire de Recomandările UIT-T ce sunt, după
cum am văzut, facultative.