Particularităţi şi avantaje ale metodelor şi sistemelor digitale de transmitere şi prelucrare a imaginilor

De la captarea imaginii şi pвnă la redarea ei, imaginea de televiziune este supusă unui număr apreciabil
de prelucrări, care a crescut odată cu dezvoltarea tehnologiilor de producţie ale televiziunii şi a schimbului
internaţional de programe de televiziune. În acest fel, degradările imaginii se cumulează, conducând, în final, la
scăderea calităţii imaginii reproduse pe ecranul televizorului. Pe de altă parte, în ultima perioadă, a crescut tot
mai mult necesitatea de a manipula imagini în domenii foarte diferite ale vieţii economice şi sociale: tehnică,
medicină, agricultură, artă etc.

Întrucât performanţele sistemelor de televiziune analogice sunt limitate de considerentele funcţionale şi

tehnologice, s-a impus trecerea la reprezentarea şi prelucrarea digitală a imaginilor.

Posibilităţile pe care le oferă aplicarea tehnicilor digitale în transmiterea şi prelucrarea semnalului de

televiziune au determinat modificări structurale şi calitative care depăşesc în ambele privinţe sistemele de
televiziune analogice. În cele ce urmează se fac referiri la metodele de transmitere digitală a imaginilor în
general, cu sublinierea particularităţilor semnalului de televiziune.

Principalele avantaje ale sistemelor de televiziune digitală derivă din proprietăţile generale ale
transmiterii şi prelucrării informaţiei sub forma digitală (numerică), menţionate оn paragraful 1.1. Acestea sunt:

- rezistenţă ridicată la perturbaţii, datorită posibilităţii de regenerare a semnalului digital la recepţie şi a folosirii
unor coduri binare corectoare de erori;

- posibilitatea realizării unui număr mare de prelucrări ale semnalului de televiziune digital, inclusiv stocarea
şi multiplicarea lui, cu păstrarea calităţii;

- menţinerea calităţii semnalului digital în cazul transmisiei pe linii de comunicaţie lungi (de exemplu, prin
satelit), având în vedere posibilitatea reconstituirii fără eroare a semnalului digital de un număr practic nelimitat
de ori şi a folosirii codurilor detectoare şi corectoare de erori;

- scăderea influenţei înrăutăţirii calităţii circuitelor şi a canalelor digitale asupra calităţii imaginii (v. fig. 2.1) şi
avantaje legate de interfaţarea şi compatibilitatea canalelor digitale;

- posibilitatea utilizării sistemelor de calcul universale pentru prelucrări de imagini (de exemplu, distribuţia şi
mixarea imaginilor, оnregistrările multiple de imagini pe bandă magnetică, simplificarea schimbului de
programe de televiziune între ţări cu standarde TV diferite şi sisteme diferite de codare color prin utilizarea
convertorului digital de standarde, posibilitatea realizării unor aplicaţii bazate pe extragerea şi utilizarea
informaţiei conţinute în semnalul video, realizarea de efecte speciale şi multiplexarea semnalelor de
televiziune);

- posibilitatea efectuării unor măsurători directe asupra semnalului digital de televiziune cât şi asupra
parametrilor echipamentelor digitale de televiziune şi ale canalului de transmisiune, fără a mai fi necesară
transmiterea unor semnale speciale (cum sunt semnalele de test în televiziunea analogică).
În domeniul transmiterii şi prelucrării imaginilor, sistemele digitale se utilizează în:

1. transmisiuni din spaţiu extraterestru, unde se beneficiază de rezistenţa ridicată la zgomot a semnalului
digital, în condiţiile utilizării unor emiţătoare de puteri mici;
2. micşorarea redundanţei semnalelor de televiziune, pe baza caracteristicilor statistice ale imaginii şi
semnalului video, precum şi prin folosirea unor caracteristici ale sistemului de percepţie vizuală umană;

- transmiterea digitală a imaginilor, prin convertirea acestora оn semnal digital care se transmite pe canal оntr-
un cod adaptat acestuia;

- arhivarea imaginilor, prin memorarea acestora sub formă digitală;

- restaurarea imaginilor, prin compensarea efectului unor factori de degradare care apar în procesul de
transmitere;

- analiza imaginilor оn scopul scoaterii în evidenţă a unor caracteristici din imaginea originală;

- măsurarea unor parametri conţinuţi оn imagine; recunoaşterea formelor prin măsurarea proprietăţilor imaginii
şi clasificarea acesteia;

- realizarea unor sisteme de vedere artificială, cu largi aplicaţii оn domeniul inteligenţei artificiale;

3. înregistrarea magnetică a informaţiei video în cadrul unor videorecordere digitale;

4. transmiterea de imagini statice sau lent variabile pe linii de comunicaţie de bandă оngustă;

5. aplicaţiile de videoconferinţă.

Este de remarcat faptul că în multe din aceste aplicaţii nu se urmăreşte transmiterea şi/sau reconstituirea unor
imagini cât mai apropiate de imaginea originală. De multe ori obiectul transmiterii este o imagine care se
deosebeşte esenţial de cea originală, prin accentuarea sau extragerea unor caracteristici sau forme existente în
aceasta, sau o măsură a unei caracteristici existente în imaginea original. Aceasta este principala diferenţă dintre
un sistem de televiziune radiodifuzată şi un sistem de televiziune aplicată sau de prelucrare a imaginilor.