Sunteți pe pagina 1din 2

Rinolalia

Termenul de rinolalie vine de la grecescul rino – nas și lalie – vorbire, însemnând deci vorbire
pe nas.

Aceasta reprezinta o tulburare de limbaj ce se manifesta printr-o nazalizare exagerata sau o


insuficienta nazalizare a vorbirii.

Nazalizare: a da unui sunet nuanță nazală

Rinolalia se produce prin mișcări asincronice ale organelor de articulare . Este o disfuncție
instrumentală a organelor de execuție a actului vorbirii.

Cea mai valoroasă parte funcțională a organelor de vorbire este vălul palatului. Lungimea și
capacitatea funcțională a acestuia are un rol important în realizarea vorbirii.

El separă cavitatea bucală de cea nazală și le reunește prin mșcări rapide și precise, realizând
istmul velo-faringian (mecanism de închidere la nivelul faringelui). Din faringe , aerul expirat
este îndreptat spre cavitatea bucală sau spre cea nazală, sau spre amândouă după cum vălul
palatului închide sau nu una din ele, sau le lasă pe amândouă deschise.

Orice schimbare care apare determină nazalizarea. Cu cât pierderea de aer nazal este
mai mare cu atât vorbirea este mai dislalică și mai greu de înțeles.

Rinolalia se poate împărți în:

• rinolalie deschisă (în care suflul aerului necesar pronunțării sunetelor se scurge pe
cale nazală);

• rinolalie închisă (când unda expiratorie necesară pronunțării sunetelor nazale m, n este
împiedicată să treacă pe cale nazală și se scurge pe traectul bucal);

• rinolalia mixtă (în care unda expiratorie se scurge alternativ pe cale bucală și pe cale
nazală, fără să aibă în vedere caracteristicile articulatorii ale sunetelor).

Rinolalia deschisă poate fi:

a) Organică provocată de:

- o serie de malformații localizate la nivelul vălului palatin sau de insuficienta dezvoltare a


acestuia (ca urmare a unor boli infecțioase);

- polipi și paralizia vălului palatin;

- de despicăturile labio-maxilo-palatine care, în funcție de profunzimea și de întinderea


lor, pot afecta în mod grav inteligibilitatea vorbirii.
b) Funcțională provocată de:

- mobilitatea redusă a vălului palatin sau a muşchilor faringo-nazali ce nu reuşesc să


închidă drumul curentului de aer spre cavitatea nazală;

- tulburări respiratorii;

- imitarea vorbirii unor persoane rinolalice, mai cu seamă la copii, în perioada de însușire
a vorbirii, de neexersare a vălului palatin și a mușchilor, ca urmare a unor deficiențe ce
au fost înlăturate.

În rinolalia închisă lipsește rezonanța nazală, deoarece suflul de aer nu poate parcurge
cavitatea nazală din cauza: deviațiilor de sept, polipilor, inflamațiilor mucoasei nazale, tumorilor
nasului sau a funcționării defectuoase a mușchilor sau vălului palatin care nu poate deschide
traiectul nazal în timpul pronunării sunetelor.

În rinolalia mixtă se observă atât fenomene caracteristice rinolaliei deschise cât și celor închise.

- Ea poate fi organică sau funcțională și este derminată de:

- despicături congenitale, deviații de sept, ș. a.