BILETUL 1

1. Funcţia endocrină a hipotalamusului: sistemul parvocelular şi magnocelular. Hormonii

hipofizotropi.
Controlează secreţia hipofizei transformând informaţia nervoasă în informaţia endocrină – “placa turnantă”
dintre sistemul endocrin şi cel nervos.
Secretă:
- neurohormoni hipofizotropi
- Neurohormoni neurohipofizari
- Neuromodulatori – ciberine - cu efect paracin şi modulează local informaţia
- Neurotransmiţători – sunt monoamine produse neuronal şi eliberate în sinapsele inteneuronale sau
neurotisulare (nu pătrund în circulaţie), cu scopul transmiterii influxului nervos în spaţiul sinaptic:
Norepinefrina, Histamina, Dopamina, Acetilcolina, Serotonina, Glutamina

Sistemul neuroendocrin hipotalamic cuprinde:

- sistemul neuronilor parvocelulari(arcuate, ventro-mediale , periventruculare, retrohiasmatice ). – Liberine,
Statine
- sistemul neuronilor magnocelulari (nucleul supraoptic, n. paraventricular)-Vasopresina , Oxitocina.

A. Liberine:
1. Tireoliberina – TRH - stimulează celulele adenohipofizei secretoare de hormon tireotrop TSH şi
nespecific celulele lactotrope ce secretă prolactină PRL
2. Gonadoliberina –Gn-RH - stimulează celulele adenohipofizei secretoare de hormoni
foliculostimulant FSH şi luteinizant LH
3. Corticoliberina –CRH - stimulează celulele adenohipofizei secretoare de corticotropină ACTH
4. Somatoliberina – GRH - stimulează celulele adenohipofizei secretoare de hormon somatotrop STH
5. Melanoliberina – MRH - stimulează celulele adenohipofizei secretoare de hormon melanotrop
MSH
B. Statine:
1. Somatostatina – inhibă eliberarea de STH şi TSH
2. Dopamina (prolactostatina, PIF) – inhibă eliberarea PRL, TSH (şi stimulează
eliberarea gonadotropinelor)
3. Melanostatina – inhibă eliberarea melanotropinei

2. Acromegalie, gigantism – definiţie, etiopatogenie

Definiţie – boală determinată de hipersecreţia STH după închiderea cartilajelor de creştere urmată de mărirea
disproporţională, periostală a oaselor, a organelor interne cu modificări morfofuncţionale.
 Etiologia
1. Hipofizară:
- Adenoame hipofizare (microadenoame 25%, macroadenoame 75%) secretante de STH – 90%, de STH –
prolactină ş.a. - 10%;
- Carcinom somatotrof (rar);
- Hiperplazie hipofizară cu hipersecreţie de STH.
2. Extrahipofizară:
- Afectarea hipotalamică cu hipersecraţie de somatoliberine;
- Adenom în sinusul sfenoid, parafaringial, supraselar;
- Tumori secretante de STH în plămân, mediastin, sân, pancreas, endometru, ovar.

Definiţie – sindrom de hiperfuncţie hipofizară somatotropă cu talia care depăşeşte cu 20% media vârstei şi
sexului.
Etiopatogenia – creşte STH cu hiperplasiу, rareori adenom hipofizar, înainte de închiderea cartilajelor de
creştere continuă uneori şi după 20 ani.

3. Distrofia adiposo-genitală – diagnostic pozitiv, diagnostic diferenţial şi tatament.

DP:
1. Anamneza cu concretizarea factorului etiologic
2. Tabloul clinic
3. Examen radiologic, CT, RMN cerebral pentru depistarea posibilei tumori hipotalamo-hipofizare
 4. Dozările hormonale:
scăderea concentraţiei hormonilor FSH, LH, Estradiol, Progesteron (la fete), Testosteron (la băieţi)

Tablou clinic:
 Obezitate in special pe faţă, trunchi, coapse
 Testicule mici, uneori criptorhidie
 Organele genitale externe şi interne slab dezvoltate.
 Ginecomastie
 Pilozitatea axilopubiană deficitară, barba şi musteţele nu cresc
 La fete - amenoree primară
 Tegumente subţiri, uscate
 Dezvoltare psiho-intelectuală normală
Sindromul Lawrence –Moon - Biedl
Cauza – aberaţii cromozomiale
Clinic :
- obezitate, hipogonadism,
- dereglări de creştere,
- vicii congenitale – sindactilie, polidactilie
- debilitate
- retinită pigmentară orbire
Sindromul Prader – Wili
- obezitate
- hipogonadism
- hiperfagie
- diabet zaharat
- retardare intelectuală
Obezitate alimentara.

Tratament
1. Înlăturarea factorului etiologic: tumori – radioterapie, chirurgical; neuroinfecţii – terapia antibacterială
2. Terapia obezităţii
3. Tratamentul hipogonadismului:
Gonadotropină corionică la copii până la 12 ani câte 500 – 1000 UA i/m 2 zile in săptămână; după 12 ani
1500- 3000 UA i/m 2 zile in săptămână total 10 injecţii. Curele se repetă cu interval de 2-3 luni
Perioada pubertară , postpubertară – la băieţi testosteron, la fete – terapia estrogen - progestogenică
4. Terapia de substituţie hormonală in caz de insuficienţă a altor tropi hipofizari

PROBLEMĂ DE SITUAŢIE
Pacientul B., 8 ani, acuză retard staturo-ponderal de la vârstă de 3 ani .
Obiectiv: talia 106 cm, ponderea 19 kg, constituţia proporţională, inteligenţa normală. Tegumentele subţiate,
uscate, de culoare gălbuie. Organele sexuale slab dezvoltate. Tendinţă spre constipaţii.(diagnostic-gigantism
pur) nanism cu hipotiroidie
BILETUL 2
1. Anatomia hipofizei, hormonii hipofizari.
Hipofiza
Greutate – 0,5 – 0,8 gr.
Dimensiuni:6 x 8 x 15 mm
Glandei i se descriu 2 lobi, lobul adenohipofiza format din lobil anterior si intermediar si lobul posterior
conoscut sub denumirea de neurohipofiza. In adenohipofiza se acumuleaza urmatorii hh: STH, TSH, PRL,
ACTH, FSH SI LH,POMC iar in neurohipofiza hh ADH si Oxitocina. p.15
Anatomic hipofiza este legata de hipotalamus prin tija pituitara. Intre parte mediana a hipotalamusului si
adenohipofiza se gaseste sistemul port hipotalamo-hipofizar. In lungul tijei pituitare se gasesc vasele portale
care conecteaza plexul portal din eminenta mediana a hipotalamusului cu alt plex din adenohipofiza
2)Sindromul hiperprolactinic – definiţie, etiopatogenie
Definiţie - patologii din afara perioadei de sarcină şi alăptare, caracterizate de creşterea evidentă a PRL,
lactaţie persistentă şi dismenoree.(sinonime-s.Chiari-Frommel)
Cauze:

I. Afecţiuni hipotalamice:
 boli inflamatorii – encefalite, meningite;
 tumori primare supraselare şi secundare (metastaze);
 traumatisme cranio- crebrale, postiradiere;
 afecţiuni vasculare: infarctizări, embolisme;
II. Leziuni ale tijei hipotalamohipofizare:
 Secţiuni, compresii, afecţiuni vasculare supraselare
III. Leziuni hipofizare:
 tumori hipofizare hipersecretante de prolactină sau mixte;
 hiperplasia celulelor lactotrope (în afara sarcinii);
 şa turcească vidă.
IV. Medicamentoase:
 psihotrope (fenotiazine-clorpromazina, butirofenone, surpiride ş.a.);
 antihipertensive ( Rezerpina, Alfa-metildopa);
 antihistaminice – blocanţi-H2 receptori (Cimetidin);
 opiacee şi opioide (morfină, metadonă);
 hormoni (estrogeni, contraceptive orale, TRH);
 inhibitorii de monoaminoxidaze, digitala, Amfetamine, Vit D, izoniazidă.

V. Producţie ectopică de prolactină:

 neoplasm renal, neoplasm bronhogenic, de tract digestiv.
VI. Boli endocrine:
 hipotiroidism primar;
 Boala Addison, hipoglicemia;
 Carcinomul adrenal feminizant şi testicular;
 Sindromul ovarelor polichistice;
 Pubertatea precoce, sindromul olfactogenital;
VII. Boli cronice:
 Insuficienţa renală şi hepatică cronice.
VIII. Leziuni iritative ale peretelui toracic:
 inflamaţii, mastite, herpes Zoster, pleurezie;
 traumatisme, stimulare mecanică a sânilor, mamelonului, arsuri.
IX. Prin mecanism neuroendocrin:
 efort fizic şi stress prelungit;
 leziuni vaginale, uterine, sterilet.
X. Hiperprolactinemia idiopatică:
 fără modificări organice, uneori cu hipercalciemie.

Hiperprolactinemiile funcţionale de lungă durată (luni, ani) deseori duc la epuizarea, scăderea sintezei de
prolactostatină şi/sau creşterea prolactoliberinei – motiv de hiperplasie lactotrofă şi formare de micro- sau
macroadenom hipofizar.
 Unii autori afirmă, că, microadenomul este un adenom aparte, mai rezistent la tratament şi nu e un pro-
macroprolactinom.
 La nivel hipotalamic are loc alterarea eliberării pulsatile de GnRH determinînd hipogonadism
hipogonadotrop.
 La nivel supraselar – îngustarea cîmpului vizual, anosmie, diabet insipid, hipertensiune intracraniană.
 La nivel hipofizar – scade secreţia pulsatilă de LH şi FSH şi peack-ul preovulator de LH, determinînd
amenorea, anovulaţia, sterilitatea.
 Uneori, datorită compresiei, scade nivelul seric de TSH, ACTH, generînd insuficienţa secundară
tiroidiană şi corticosuprarenală.
 La nivel corticosuprarenal – poate devia steroidogeneza spre formare de androgeni, generînd
hirsutismul.
La nivel gonadic – inhibă feed-back-ul pozitiv estrogenic şi steroidogeneza la femee, scade testosteronul,
spermatogeneza la bărbat
 2. Insuficienţa adenohipofizară – manifestările clinice, diagnostic pozitiv
Instalarea bolii se produce în mod obişnuit insidios, excepţie făcând hipopituitarismul postchirurgical şi cel
secundar unei apoplexii hipofizare.
Modalitatea de prezentare a bolii variază în funcţie de mecanismului patogenic :
În adenomul hipofizar apare simptomatologia sindromului tumoral, iar în cazul adenoamelor hipersecretante
se adaugă cadrul sistemic secundar hipersecreţiei hormonale patologice. Compresia tijei hipofizare sau leziuni
primitive hipotalamice suprimă controlul inhibitor al prolactostatinei asupra secreţiei de PRL, aceasta
crescând de regulă discret.
În sindromul Sheehan există antecedente obstreticale, agalactie precoce postpartum, amenoree, epilare
puboaxială.
Tabloul clinic poate îmbrăca aspecte variate după predominarea deficitului secundar parţial sau total al
hormonilor secretaţi de glandele periferice dependente funcţional de secreţia hipofizară.
Examenul fizic al pacientului constată:
 tegumente fine, palide uscate, cu elemente de senescenţă;
 astenie, scăderea capacităţii de efort fizic şi intelectual.
SD.Sheehan
Este vorba de femei tinere are au avut o naştere dificilă cu hemoragie masivă şi colaps vascular
Primul semn care atrage atenţia este lipsa instalării lactaţiei (deficit de PRL)
Apoi apar semnele determinate de deficitul de LH şi FSH , adică hipogonadismul hipogonadotrop sau
secundar :
 la femei tinere – oligomenoree, hipomenoree, amenoree însoţită de fenomene de desexualizare:
căderea părului axilar şi pubian, involuţia tractului genital, atrofia sânilor, indiferenţa sexuală şi
frigiditate, sterilitate, osteoporoză precoce, se accentuează ridurile faciale.

Deficitul de TSH produce:

un hipotiroidism secundar, fără guşă, mai “blând” ca manifestare comparativ cu hipotiroidismul primar:
 oboseală, somnolenţă,
 intoleranţă la frig, piele uscată, păr fragil,
 scăderea memoriei, bradilalie, bradipsihie, bradicardie,
 scăderea tensiunii arteriale, constipaţie.
Deficitul de ACTH produce:
hipocorticismul secundar (“ addisonism alb”):
 slăbiciune generală,
 astenie,
 scăderea poftei de mâncare până la anorexie, greţuri, vărsături,
 scădere ponderală,
 hipotensiune arterială cu frecvente stări de lipotimie,
 hipoglicemie,
 anemie,
 depigmentarea tegumentelor şi atrofie musculară;
În cadrul unui stres acut se poate realiza o insuficienţă suprarenală acută;
Deficitul de STH la adult contribuie :
 la procesul de distrofie cutanată,
 cicatrizarea întârziată a rănilor,
 întârzierea consolidării fracturilor osoase, diminuarea densităţii osoase,
 scăderea toleranţei la efort fizic,
 diminuarea necesarului de insulină la diabetic.
Dereglările psihice sunt prezente în toate variantele de insuficienţă hipotalamo-hipofizară:
 scăderea activităţii emoţionale,
 indiferenţa,
 depresii,
 psihoze.

determinată de un proces invaziv tumoral hipofizar sau hipotalamic, se asociază cu un şir de simptoame
ale hipertensiunii intracraniane: oftalmologice, radiologice şi neurologice (cefalee, scăderea acuităţii
vizuale şi micşorarea câmpului vizual).
 Deficitul de FSH şi LH la bărbat produce:
 scăderea libidoului,
 atrofia penisului, testiculelor, prostatei,
 sterilitate,
 scăderea frecvenţei bărbieritului, accentuare ridurilor faciale.
 căderea părului puboaxial.

B.Simmons
apare în aceleaşi condiţii etiologice ca si sindromul Scheehan, deosebirea pare a fi în gradul de extindere a
leziunilor care interesează şi hipotalamusul cu disfuncţia centrului ventromedial hipotalamic – centrul
saţietăţii – şi asocierea caşexiei.
Debutul este asemănător cu cel din Scheehan: agalactie, amenoree cu fenomene intense de desexualizare.
Destul de repede se asociază anorexia totală cu scădere marcată în greutate. Pierderea in greutate este în
mijlociu de 2-6 kg în lună, dar în formele galopante atinge 25-30 kg. În perioada terminală caşectică
slăbirea este extremă, bolnavii cântăresc 25 – 30 kg. şi au un aspect scheletic. Pielea este uscată , atrofică,
de paloare ceroasă. Faţa este ridată, senilă. Muşchii se atrofiază. Parul cade de pretutindeni, iar cel care
rămâne albeşte. Se dezvoltă osteoporoza, se atrofiază mandibula, cad dinţii, unghiile se rup. Pulsul –
bradicardie, TA scăzută cu frecvente stări de lipotimie, colaps in ortostatism. Bolnavii acuză vertijuri
,senzaţie de frig căreia îi corespunde o hipotermie veritabilă. Mişcările sunt lente leneşe, adesea
dureroase. Rapid progresează fenomenele de marasm, de involuţie senilă. Se dezvoltă o slăbiciune
generală marcată, apatia, adinamia, şi stare de comă cu sfârşit letal fără tratament specific.

1. Determinarea etiopatogeniei hipofuncţiei (istoric, clinic, explorări imagistice hipotalamo-hipofizare,

examen fund de ochi, campimetrie);
2. Determinarea nivelului seric al hormonilor tropi (ACTH, PRL, TSH, STH, LH, FSH) şi a celor produşi
de glandele endocrine periferice.
3. În deficitul de ACTH se determină:
 Cortizol seric scăzut;
 17-OCS şi 17-CS urinari scăzuţi;
 La stimularea cu ACTH exogen aceşti indici creşc.
4. În deficitul de TSH se determină:
 Nivelul T3 şi T4 serici scăzut;
 Iodocaptarea tiroidei redusă;
 Metabolism bazal scăzut:
 La testul de stimulare cu TSH exogen aceşti indici cresc dar rămân fără răspuns la stimularea cu
Tiroliberină.
5. În deficitul de Gonadotropine se determină:
 la femei - estradiol şi progesteron seric scăzuţi.
 la bărbat – testosteron seric scăzut.
 La testul de stimulare cu Gonadotropină aceşti indici cresc.
6. Sunt caracteristice tulburări metabolice ca: hipoglicemia, anemia hipocromă, hipercolesterolemia,
aclorhidria gastrică, hiponatremie, hiperkaliemie.

PROBLEMĂ DE SITUAŢIE
Pacientul F., 45 ani acum 4 ani a urmat o cură de radioterapie la nivelul regiuni hipotalamo-hipofizare
după care s-a simţit bine. Pe parcursul ultimului an starea generală s-a înrăutăţit: au apărut cefalea, slăbiciune
generală, îngustarea câmpului de vedere, majorarea numărului la încălţăminte, mănuşi, hipertensie arterială,
setea, cole- şi nefrolitiaza cu instalare progresantă, radiculită.
Diagnosticul prezumptiv. Descrieţi sindromul tumoral. Planul de investigaţii şi tratamentul.
BILETUL 3
1. Vascularizarea hipofizei şi rolul sistemului port hipofizar. P.15 este asigurata de artera hipofizara
superioara si inferioara. Arterele hipofizare se aduna in venule la nivelul eminentei mediane si tijei
hipofizare. Neurohormonii hipotalamici ajung prin sistemul port hipofizar, ce constituie o retea de
capilare, in hipofiza anterioara de unde dreneaza apoi in sinusul cavernos si jugular.
 2. Nanism hipofizar – tratament
Tratamentul etiologic este posibil atunci când se cunoaşte factorul cauzal şi poate fi abordat: de exemplu în
tumorile hipofizare
Obiective principale ale tratamentului patogenic sunt: corectarea tulburărilor de creştere şi a tulburărilor
endocrine asociate
În nanismul hipofizar – prin lipsa STH-ului – singurul element capabil să corecteze aceste tulburări este
administrarea exogenă substituitivă a acestui hormon.
Doza recomandată este de 0,06 mg/kg corp (0,2 UI/kg corp) peste 1 zi, sau 0,035 mg/kg corp (0,1 UI/kg
corp) zilnic seara înainte de somn. Efectul STH-ului administrat exogen este cu atât mai bun cu cât vârsta de
instituire a tratamentului este mai precoce; răspunsul cartilajului de creştere la STH scade progresiv cu
avansarea în vârstă.

 La formele hipotalamice cu hipofiza integră se poate aplica tratamentul cu somatoliberină sintetică.

 Somatomedina C (IGF) este singura eficientă în tratamentul nanismului Laron: este un tratament
scump, în investigaţie.
 anabolizante - steroizi de sinteză stimulează creşterea taliei mărind sinteza proteică în general,
inclusiv în cartilagele de creştere a oaselor lungi şi secreţia STH endogen . Doza folosită la pacienţii
cu dezvoltare osoasă întârziată este în jur de 1mg/kg corp în lună intramuscular pentru retabolil şi 0,1-
0,15 mg/kg corp în zi peroral pentru metandrostenolon. Tratamentul ,de regulă, se începe la vârsta de
5-7 ani, se face în cure a câte 2-3 luni cu intervale de 2-4 săptămâni şi se opreşte la apariţia semnelor
de pubertate proprie
 Corectarea insuficienţei gonadice.
 Băieţilor la vârsta de 15-16 ani li se administrează Gonadotropina corionică în doze de 1000 – 1500
UI i/m 2-3 ori în săptămână 2-3 luni cu intervale de 3 luni.
 De la vârsta de 16 ani se administrează doze mici de androjeni (metiltestosteron în doză de 5-10
mg./zi sublingual).
 Fetelor ce au depăşit vârsta de 16 ani li se administrează estrogeni în doze mici imitând ciclul
menstrual normal (3 săptamini fiecare luna). În faza a doua a ciclului se administrează preparate cu
acţiune gestagenă (Diufaston, Progesteron).
 După închiderea zonelor de creştere, este indicat tratamentul substituitiv permanent cu hormoni
gonadici in doze terapeutice conform sexului pentru a asigura dezvoltarea valoroasă a organelor
genitale, a semnelor sexuale secundare, a libidoului şi potenţiei sexuale.
 La mascul se administrează preparate androgenice cu acţiune prolongată (testenat, sustanon-250,
omnadren-250).
 La fete se administrează lunar tratament secvenţional estrogen-progesteronic. Tratamentul este de
durată lunga de preferinţa până la vârsta de clumacteriu fiziologic.
 Este indicată dieta bogată caloric, cu proteine, glucide, săruri de Ca, P, vitamine, preparate de Zn care
stimulează activitatea IGF-1

3. Insuficienţa adenohipofizară – definiţie, etiopatogenie.

Definiţie: deficitul producţiei de hormoni adenohipofizari, fie prin leziuni locale, fie prin lipsa stimulării
de către hipotalamus.
Aceasta noţiune cuprinde :
 insuficienţa hipotalamo-hipofizară,
 hipopituitarismul postpartum – sindromul Sheehan,
 caşexia hipofizară – boala Simmonds.
 În anul 1914 M. Simmonds descrie o stare caşectică, însoţită de o involuţie catastrofală a ţesuturilor şi
organelor, a aparatului sexual, determinate de necroza septico-embolică a adenohipofizei, instalată
după o naştere patologică cu hemoragie masivă.
 Sheehan în 1938 arată că necroza hipofizară nu duce în mod obligatoriu la caşexie, o mare parte din
cazuri evoluează mai uşor sub forma pe care el a descris-o şi este cunoscută ca sindromul Sheehan.
Etiopatogenia.
1. . Invaziv tumoral
 macroadenom hipofizar secretant / nesecretant
 craniofaringiom
 metastaze
 meningiom, gliom de nerv optic, pinealom
  anevrism carotidian
2. Ischemic:
 necroza hipofizară postpartum = sindrom Sheehan: un colaps provocat de hemoragie in timpul sau
după travaliu produce vazospasm hipotalamo-hipofizar, cu necroză ischemică a adenohipofizei care
poate fi însoţită de insuficienţa secreţiei tuturor hormonilor adenohipofizari (STH, PRL, TSH, ACTH,
FSH, LH) – panhipopitiutarism, sau selectiv insuficienţa unuia sau unor hormoni;. Adenohipofiza de
gestaţie este hiperplaziată prin lactotrofe şi are un necesar de oxigen crescut. Extinderea necrozei la
eminenţa mediană poate determina un diabet insipid asociat
 apoplexie hipofizară prin infarctizarea unei tumori hipofizare sau prin hemoragie hipofizară;
3. Infiltrativ: sarcoidoză, histiocitoză X, hemocromatoză;
4. Iatrogenă: postchirurgical (hipofizectomie, secţionarea tijei hipofizare), postradioterapie,
după tratament substituitiv prelungit
5. Infecţioasă: meningita TBC, encefalita, sifilis, micoze;
6. Post traumatism cranian;
7. Imunologică (rar): hipofizită autoimună;
8. Izolate (congenitale): mono sau pluritropă (ex: deficit de LH şi FSH cu anosmie – sindrom Kallman);
9. Ideopatică (familială).

PROBLEMĂ DE SITUAŢIE

Pacientul N., 13 de ani, acuză: creştere progresivă în înălţime, cefalee, slăbiciune generală. În anamneza –
trauma cranio-cerebrală.
Obiectiv: talia – 185 cm, masa – 66 kg, constituţie proporţională, organele interne fără particularităţi. La
rudele apropiate nu s-a remarcat talie excesivă.
Diagnosticul prezumptiv. Investigaţiile suplimentare. Diagnosticul diferenţial.

BILETUL 4
1. Reglarea secreţiei hormonilor prin feed-back (negativ, pozitiv; scurt şi lung).
Negativa – cresterea nivelului hormonului unei glande periferice inhiba eliberarea hormanului reglator
hipofizar.
Pozitiv –cresterea nivelului unui hormon in singe induce eliberarea altui hormon. Creste estradiol, creste
LH,FSH
Scurt – Hormonii hipofizari moduleaza eliberarea de realising hormoni hipotalamici.
Lung- hormonii periferici influenteaza asupra hormonilor hipofizari si hipotalamici.

2. Acromegalie – diagnostic pozitiv

 Tabloul clinic
Sindromul tumoral hipofizar:
- cefalee retrooculară, bitemporală, somnolenţă, bradicardie, greţuri, vome;
- hemidiscromatopsie apoi hemianopsie bitemporală,
- manifestări hipotalamice cu polifagie, transpiraţii, vertij;
- modificări de fund de ochi cu edem papilar, stază, atrofie optică, diminuarea acuităţii vizuale spre
orbire.
Sindromul somato-visceral:
- îngroşarea oaselor, exostoze, îngroşarea şi proieminarea arcadelor zigomatice, sprâncenare,
maxilarelor, în special inferior (prognatism), mărirea spaţiului dintre dinţi (diastemă);
- Cutia craniană îngroşată, protuberanţa occipitală, mastoidele, nasul, buzele, pleoapele, urechile, limba,
pielea îngroşate.
- Laringele hipertrofiat cu agravarea vocii;
- Toracele cu cifoză, clavicule, stern, omoplaţi, coaste îngroşate, proieminate;
- Oasele membrelor groase, cu tuberozităţi, în special la degete, călcâie. Palmele, tălpile late, cu pliuri
adânci;
- Pielea groasă, umedă, uneori cu pete brune, vitiligo, nevi, xantoame. Părul gros, aspru;
- Glande sebacee, sudoripare mărite, hipersecretante;
- Cartilajele şi ligamentele şi capsulele articulare îngroşate cu artrită;
- Muşchii se hipertrofiază în debutul bolii dar scade forţa musculară, peste ani – atrofie musculară.
 - visceromegalie: cardiomegalie cu HTI şi bradicardie, hepato-splenomegalie, colonomegalie cu apetit
crescut, greutate abdominală, constipaţie.
Sindromul endocrino-metabolic:
- Amenoree (35% cazuri), oligomenoree, galactoree;
- Impotenţă după exagerare temporară a funcţiei sexuale;
- Tiroida difuzmărită, indurată, nodulară, rareori exoftalmie, hipertiroidie scurtă, hipotiroidie;
- Diabet zaharat (15 – 20%) cu insulinorezistenţă, hiperglicemii variate, în debut cu hiperinsulinism
(hiperplasia celulelor beta)mai târziu epuizarea pancreasului endocrin;
- Hiper- sau hiposecreţie corticosuprarenală.

Diagnosticul paraclinic:
- STH seric evident crescut;
- STH scade evident la TOTG;
- Creşterea plasmatică a IGF 1 (somatomedina C);
- Prolactina serică uneori crescută;
- Alţi hormoni hipofizari, rareori cu niveluri scăzute;
- Radiografia craniului cu centrarea şeii turceşti, RMN, CT înregistrează adenom hipofizar, îngroşarea
oaselor craniene;
- Examen oftalmologic cu hemianopsie bitemporală, scăderea acuităţii vizuale, edem papilar urmat de
stază şi atrofie, atrofie optică.

3. Diabetul insipid –clasificare, manifestări clinice şi formele de gravitate ????

Definiţie: Diabetul insipid este un sindrom poliuro-polidipsic determinat de deficit în sinteza, transportul şi
eliberarea hormonului antidiuretic (vasopresina) şi mai rar de o tulburare de receptivitate tubulară renală faţă
de vasopresină.
Clasificare/ etiologie:
1. Diabet insipid neurogen
2. Diabet insipid nefrogen
Diabet insipid nefrogen – nivelul ADH circulant este normal dar răspunsul renal scăzut.
Cauze
Dobândit:
• afecţiuni renale cronice interesând zona medulară şi tubii contorţi (pielonefrita, IRC, rinichi
polichistic, amiloidoza, boala Sjögren)
• tulburări electrolitice : - deficit cronic de potasiu , hipercalciemie.
• medicamente: Li, amfotericina, vinblastina.
Congenital: deficit de răspuns la ADH, lipsa de sensibilitate a adenilat ciclazei la ADH.

Tabloul clinic este dominat de cele 2 simptoame majore: poliuria şi polidipsia.

 Poliuria este durabilă şi continuă ziua şi noaptea. În formele uşoare bolnavii urinează între 4 – 5 litri
pe 24 ore, în cele medii 5-10 l/24 ore şi în formele severe 11 – 20 litri şi mai mult pe 24 ore. În toată
cantitatea de urină pierderile de săruri sunt în limitele aproape normale, de acea densitatea urinei este
foarte mică 1001 – 1005. Restricţia hidrică nu modifică decât foarte puţin diureza, iar densitatea urinei
rămâne neschimbată.
 Polidipsia este consecinţa inevitabilă a poliuriei şi este proporţională cu aceasta. Polidipsia este
excesivă, imperioasă şi invincibilă. Restricţia consumului de apă nu poate fi suportată de bolnavi şi
determină semne de deshidratare acută intra- şi extracelulară (scădere în greutate, febră, frisoane,
tahicardie, cefalee, greaţă, agitaţie psihomotorie si chiar colaps.
Tabloul clinic este completat uneori de simptoamele proprii procesului patologic ce a produs boala: tulburări
vizuale, cefalee, scădere ponderală, amenoree, anorexie sau bulimie etc.

PROBLEMĂ DE SITUAŢIE

O pacientă de 40 ani, acuză căderea părului de pe cap, regiunile axilare şi pubiană, uscăciune a
tegumentelor, slăbiciune generală, tumefierea fieţii. Un an în urmă i sa efectuat adenomectomie hipofizară. Se
tratează cu prednizolon, 10 mgzi.
Examen obiectiv tegumente pale, uscate, lipsa pilozităţii axilare şi pubiene, lipsa menstruaţiilor. Tiroida nu se
palpează. FCC 60min, TA 10060 mm.col Hg.
Diagnosticul prezumptiv. Recomandaţi investigaţii şi tratament.
BILETUL 6
1. Mecanismul de acţiune şi reglarea secreţiei de STH
Are un ritm circadian de secreţie cu maxim in timpul somnului de noapte, faza lunga a somnului.
Exercită acţiuni directe şi acţiuni mediate de Somatomedina C - peptidă hepatică asemănătoare proinsulinei ,
stimulează anabolismul proteic, proliferarea celulară, creşterea cartilajului şi osului, ţesuturilor moi,
viscerelor; stimulează creşterea părului, creşterea secreţiei glandelor sudoripare.
STH actiuni directe:
Metabolismul glucidic – efect hiperglicemiant prin:
- stimularea glicogenolizei
- reducerea captării hepatice a glucozei
- inhibarea hexochinazei şi reducerea sensibilităţii ţesuturilor la insulină
- stimularea celulelor - α a insulelor pancreatice
- creşterea activităţii insulinazei hepatice.
Metabolismul lipidic – lipoliză
Metabolismul fosfo - calcic – creşte absorbţia intestinală a Ca şi stimulează eliminarea lui renală
Retenţie de sodiu şi apă .
Reglarea are loc prin feed-back negative(metabolic) , cresterea GLU si somatomedinelor inhiba
somatoliberinele si activeaza somatostatinele, si invers.

2. Diabetul insipid – diagnostic pozitiv, proba cu resticţie hidrică

Suspiciunea diagnostică se bazează pe:
 o diureză peste 2 – 3 l/zi
 densitatea urinară sub 1005
 osmolaritatea urinară sub 200 mOsm/kg
 osmolaritatea plasmatică peste 290 mOsm/kg
 Testul restricţiei hidrice: cu 12 ore anterior probei, bolnavul nu va consuma ceai, cafea, alcool, nu va
fuma , va evita consumul excesiv de sare şi proteine. Dimineaţa se recoltează prima urină apoi
bolnavul este cântărit şi se recoltează o probă de sânge pentru hematocrit şi presiunea osmotică a
plasmei.
Este izolat într-o cameră fără sursă de apă. Se urmăreşte volumul, osmolaritatea şi densitatea urinară la fiecare
oră, de asemenea şi cântarul pacientului.
Testul se planifică pe 6 – 8 ore, dar se opreşte când pacientul a pierdut 5% din greutatea iniţială sau când apar
primele semne de deshidratare. La sfârşit bolnavul se cântăreşte , se determină hematocritul şi
osmolaritatea plasmei pentru a aprecia gradul de deshidratare.
În deficitul de ADH urinile rămân diluate cu densitate şi osmolaritate scăzută, iar hematocritul şi
osmolaritatea plasmatică cresc.

 Testul la ADH: permite diagnosticul diferenţial între diabetul insipid nefrogen şi cel neurogen. Se
administrează adiuretin intranazal şi se urmăreşte diureza. În formele de insuficienţă centrală de ADH,
urinele se normalizează; în diabetul insipid nefrogen, volumul urinar rămâne crescut, densitatea
rămâne sub 1005.
Pentru stabilirea etiologiei diabetului insipid se impun explorări:
 neuro-oftalmologice (fundul de ochi, campimetria)
 neuroradiologică (Rg craniului cu şaua turcică, CT, RMN de dorit cu contrast)
Diagnostic diferenţial :
- potomanie: - polidipsia se instalează progresiv, nu există o cauză organică
 este un teren psihic particular sau traumatism psihologic
 testul restricţiei hidrice este pozitiv.
- cu alte poliurii hipostenurice (hiperparatiroidismul, hiperaldosteronismul primar şi nefropatia kaliopenică).
- diabetul zaharat – densitatea urinei crescută, glucozurie şi hiperglicemie.
- nefroscleroza compensată, poliurică - poliuria are caracter izostenuric şi găsim şi alte semne de suferinţă
renală ca şi hipertensiunea arterială.

3. Acromegalia - tratament
Tratamentul
Blocarea hipersecreţiei de STH:
- Analogi ai somatostatinei: Lanreotid i/m peste 10 – 14 zile, sau Octreotid timp îndelungat;
 - Antagoniştii receptorilor de STH: Pegvisomant s/c o dată-n zi peste 3 luni eficient în peste 95%;
- Agoniştii receptorilor dopaminergici: Cabergolin, Bromocriptin, Hinagolid.
Lichidarea sursei excesului de STH:
-Chirurgical, În cazurile cu sindrom tumoral pronunţat şi ineficienţa altor metode de tratament.
- Radioterapia convenţională gamaterapia, protonoterapia la persistentă de STH fără macroadenom.
Efectul în câtiva ani.

PROBLEMĂ DE SITUAŢIE
Pacientă de 9 ani cu dereglări pronunţate a cîmpurilor de vedere, ântîrziere creşterii. Acuză poliurie,
polidipsie. Talia 114 cm, masa 21 kg Pe radiografia craniului creşterea în dimensiuni a şeii turceşti cu
destrucţia dorsului ei.
Tactica pentru investigaţii, diagnostic şi tratament.
BILETUL 7
1. Mecanismul de acţiune şi reglarea secreţiei de TSH
Controlează morfogeneza tiroide şi toate etapele biosintezei hormonilor tiroidieni
În hipersecreţii – produce edem mixedematos.
Reglat prin feed-back de catre T3. Hipotalamic de TRH.

2. Acromegalie – modificările organelor interne, tulburări endocrine

Sindromul tumoral hipofizar:
- cefalee retrooculară, bitemporală, somnolenţă, bradicardie, greţuri, vome;
- hemidiscromatopsie apoi hemianopsie bitemporală,
- manifestări hipotalamice cu polifagie, transpiraţii, vertij;
- modificări de fund de ochi cu edem papilar, stază, atrofie optică, diminuarea acuităţii vizuale spre
orbire.
Sindromul somato-visceral:
- îngroşarea oaselor, exostoze, îngroşarea şi proieminarea arcadelor zigomatice, sprâncenare,
maxilarelor, în special inferior (prognatism), mărirea spaţiului dintre dinţi (diastemă);
- Cutia craniană îngroşată, protuberanţa occipitală, mastoidele, nasul, buzele, pleoapele, urechile, limba,
pielea îngroşate.
- Laringele hipertrofiat cu agravarea vocii;
- Toracele cu cifoză, clavicule, stern, omoplaţi, coaste îngroşate, proieminate;
- Oasele membrelor groase, cu tuberozităţi, în special la degete, călcâie. Palmele, tălpile late, cu pliuri
adânci;
- Pielea groasă, umedă, uneori cu pete brune, vitiligo, nevi, xantoame. Părul gros, aspru;
- Glande sebacee, sudoripare mărite, hipersecretante;
- Cartilajele şi ligamentele şi capsulele articulare îngroşate cu artrită;
- Muşchii se hipertrofiază în debutul bolii dar scade forţa musculară, peste ani – atrofie musculară.
- visceromegalie: cardiomegalie cu HTI şi bradicardie, hepato-splenomegalie, colonomegalie cu apetit
crescut, greutate abdominală, constipaţie.
Sindromul endocrino-metabolic:
- Amenoree (35% cazuri), oligomenoree, galactoree;
- Impotenţă după exagerare temporară a funcţiei sexuale;
- Tiroida difuzmărită, indurată, nodulară, rareori exoftalmie, hipertiroidie scurtă, hipotiroidie;
- Diabet zaharat (15 – 20%) cu insulinorezistenţă, hiperglicemii variate, în debut cu hiperinsulinism
(hiperplasia celulelor beta)mai târziu iepuizarea pancreasului endocrin;
- Hiper- sau hiposecreţie corticosuprarenală.

3. Distrofia adiposo-genitală – definiţie, etiopatogenie, manifestări clinice

Este o afecţiune neuro-endocrină caracterizată de obezitate de geneză hipotalamo – hipofizară şi dereglarea

funcţiei glandelor sexuale – hipogonadism secundar

 Infecţii intrauterine
 Toxopasmoza suportată in timpul sarcinii
 Traumatism cerebral la naştere
 Neuroinfecţiile virale şi bacteriene: meningita, meningoencefalita, arahnoidita
  Tumori cerebrale
 Tromboze, embolii

Sunt afectate nucleele hipotalamice ventro – mediale

“centrul satietăţii” cu creşterea apetitului şi masei corporale
 Şi nucleele hipotalamusului mediobazal, care răspund de producerea gonadoliberinelor cu rol de
stimulare a producerii de FSH şi LH de către adenohipofiză. În condiţiile
lipsei sau scăderii secreţiei gonadotropinelor (FSH, LH) nu va fi stimulată producerea hormonilor sexuali
de către gonade şi se dezvoltă hipogonadismul secundar.

Manif clinice-vezi mai sus.

PROBLEMĂ DE SITUAŢIE
O pacientă în vârstă de 25 ani, acuză slăbicune generală pronunţată, greaţă, vome, pierdere progresantă a
masei corporale, fatigabilitate, diminuare a memoriei, somnolenţă. Se consideră bolnavă după o naştere cu
hemoragie masivă şi îndelungată.
Examen obiectiv starea de nutriţie scăzută, pielea uscată, pală, turgorul scăzut. Zgomotele cordului atenuate,
ritmice, 64min, TA 9050 mm.col.Hg., constipaţii. Tiroida nu se palpează. S-m Neelson!
Diagnosticul prezumptiv şi diferenţial. Recomandaţi tratament.
BILETUL 8
1. Mecanismul de acţiune şi reglarea secreţiei de ACTH
Are un ritm circadian de secreţie cu maxim matinal (6. 00 – 9.00) şi minim la miezul nopţii
Are efect morfogenetic (hipertrofie, hiperplazie şi de hipersecreţie) în special asupra zonei fasciculate si
reticulate ale corticosuprarenalelor care secretă glucocorticoizi şi respectiv sexoizi
Stimulează sinteza melaninei în melanocite
α-MSH - Stimulează sinteza melaninei în melanocite
β –lipotropina - Stimulează sinteza corticosteroizilor prin intermediul receptorilor pentru ACTH.
Controlul feed-back este realizat de cortizol. Hipotalamic CRH-corticoliberina.

2. Diabetul insipid – manifestări clinice, tratament.

Manif clinice –vezi mai sus
Tratament etiologic când este vorba de tumori, infecţii, boli de sistem.
Tratamentul patogenic este cel hormonal substituitiv, care se va face permanent toată viaţa.
 Adiurecrina (pulbere de neurihipofiză de porc sau taur) se administrează în prize nazale câte 0,03 –
0,05 3-4 ori pe zi, conducându-ne după efectul antidiuretic. Poate provoca reacţii iritante locale sau
alergice severe care limitează utilizarea ei.
 Lizin-vazopresina sintetică – un preparat sub forma de şpray nazal, are acţiune de scurtă durată şi
necesită administrări repetate. Este bine tolerat de bolnavi, nu are efecte adverse locale sau generale.
 DDAVP (1-desamino 8-D-arginin-vasopresina) comercializat sub denumirea Adiuretin , este
medicaţia de elecţie a diabetului insipid central. Are efect antidiuretic prelungit (12-24 ore), este presor
neglijabil, poate fi dată la gravide fiind lipsită de efect teratogen. Se administrează intranazal în doză
de 10-20 μg pentru maturi şi 5 μg pentru copii 1-2 ori pe zi.
Tratamentul nehormonal poate fi folosit în unele forme de diabet insipid central cu deficit hormonal parţial .
 - Clorpropamida – potenţiază efectul ADH-ului endogen la nivelul tubului renal şi-i stimulează
secreţia la nivel hipotalamic. Doza zilnică este între 100 – 500 mg. Riscul hipoglicemiei recomandă
prudenţă la vârstnici şi abţinere la copii.
 - Carbamazepina (200-600 mg/zi) şi Clofibratul (2-3 g/zi) stimulează secreţia hipotalamică de ADH.
 - Indometacinul (100mg/zi) potenţiază efectul ADH-ului la nivel renal prin inhibiţia sintezei
intrarenale a prostaglandinelor.
 - Diureticele tiazidice scad poliuria la pacienţii cu diabet insipid central şi nefrogen.
Hidroclorotiazida este eficientă în doză de 50-100 mg/zi. Este necesară suplimentara aportului de
potasiu pentru a preveni hipokaliemia.
Pronosticul este satisfăcător În formele simptomatice depinde de caracterul şi evoluţia afecţiunii de
bază.
 3. Nanism hipofizar – definiţie, etiopatogenie, clasificare
Definiţie. Nanismul hipofizar este o hipotrofie staturo-ponderală marcată şi armonică, cu deficit statural
mai mare de 3 deviaţii standard faţă de media de înălţime corespunzătoare vârstei, sexului şi rasei,
determinată de deficit de STH hipofizar survenită în copilărie.
Considerăm nanic un adult de sex masculin la o talie sub 130 cm. şi de sex feminin la o talie sub 120 cm
Aproximativ 50% din cazurile cu nanism endocrin sunt corelate cu patologia legată de hormonul
somatotrop care pot fi:
1. Deficit izolat de STH, de cauză genetică (genă/gene alterate, neuroni neurosecretori lezaţi):
2. Deficit de STH de cauză organică:
• Leziuni intracraniene:
- Tulburări de dezvoltare
- Disgenezie hipofizară
- Anomalii de structură anatomică a liniei mediane
• Tumori:
- Craniofaringiom
- Gliom de chiazmă optică
- Pinelom ectopic
- Adenom hipofizar
• Reticuloendotelioze:
- Boala Hand-Schuler-Christian
- Histiocitoza X
• Hipofizita autoimună
• Traumatisme craniocerebrale
• Radioterapie sau intervenţii chirurgicale la nivelul hipotalamo-hipofizar
• Infecţii
3. De cauză pseudohipofizară (STH normal sau crescut)
• Cu somatomedine scăzute
- Sindrom Laron cu 2 variante:
a) absenţa receptorului STH în ficat
b) absenţa proteinei de transport a STH
- Malnutriţie
- Defect de generare a IGF dar cu STH normal – pigmeii africani.
• Cu somatomedine crescute:
- Nanism hipersomatomedinic
- Sindrom Lanes-Bierrick
- Insuficienţa renală –rezistenţă la acţiunea somatomedinelor prin acumulare de anioni.

PROBLEMĂ DE SITUAŢIE
Bolnava 27 ani acuză lipsa menstruaţiilor, cefalee preponderent parietală. Până la 25 ani se considera practic
sănătoasă.
Obiectiv masa corporală în exces BMI 29, la palparea glandelor mamare eliminare de lichid albicios.
Diagnostic, investigaşii şi tratament.
BILETUL 9
1. Mecanismul de acţiune şi reglarea secreţiei de FSH şi LH
FSH – hormonul foliculo stimulant
Ovar – acţionează la nivelul celulelor granuloase foliculare şi stimulează creşterea şi maturizarea foliculară,
secreţia estrogenilor
Testicul - acţionează la nivelul celulelor Sertoli, controlează spermatogeneza
LH – hormonul luteinizant
Ovar – stimulează împreună cu FSH ovulaţia, formarea corpului galben şi secreţia de progesteron
Testicul - acţionează la nivelul celulelor Leydig şi producerea de androgeni
Secreţia la femei este ciclică cu peak ovulator, la bărbaţi – este tonică
Secretia se face pulsativ sub influenta GH-RH.
La femei feed-backul este asigurat de estrogeni si inhibina secretata(cel.granuloasei foliculare).
La barbat de inhibina (cel.Sertolini).
 2. Sindromul hiperprolactinemic – tratamentul
normalizarea nivelului prolactinei serice
 Bromocriptina (bromergon, parlodel, previdel), extraşi din secara cornută cu efect antiprolactinic în
toate formele de hiperprolactinemie, medicaţia fiind de elecţie, conform schemei.
 Uneori, efecte secundare: cefale, vertij, greaţă, vome, hipotensiune sistolică, congestie nazală ,
constipaţii, somnolenţă, astenie, tulburări psihice, care dispar la încetinirea tempoului de creştere a
dozelor şi la administrarea Spironolactonei, soluţiei Sulfat de Magneziu, Eufilină.
 L-DOPA (precursor al DOPA) scade eliberarea de prolactină prin creşterea producţiei de DOPA.
 Amantadina eliberează DOPA din terminaţiile nervoase specifice.
 Odată cu normalizarea secreţiei de prolactină se restabileşte funcţia ovariană, fiind posibilă şi sarcina.
 Tamonefril inhibă receptorii estrogenici, crescând efectul bromcriptinei.
 Piridoxina(Vit.B-6) în hiperprolactinemiile modeste, netumorale.
 Pergolidele (Cabergolina), Lizurid, Lergotril, Peritol, Ciproheptadina sânt puţin active şi rar utilizate.

3. Nanism hipofizar – formele clinice şi manifestările lor

Nanism hipofizar pur.
La naştere greutatea şi lungimea copilului sunt de obicei normale, dar după un timp, în
cele mai multe cazuri după vârsta de 3 ani, viteza de creştere încetineşte (1-3 cm./ an) şi se remarcă
deficitul statural
Examen obiectiv:
 Proporţia şi armonia segmentelor sunt păstrate.
 Tegumentele sunt subţiri, fine, cu desen vascular evident, lipsite de elasticitate, cu cicatrizarea
întârziată a rănilor, ades cu descuamare fină superficială. Tegumentele faciale sunt uscate, cu riduri
fine, fără pilozitate şi se zbârceşte de timpuriu, la sfârşitul adolescenţei.
 Mandibula rămâne nedezvoltată şi dă feţei un aspect de “profil de pasăre” – retrognatism mandibular.
 Dinţii sunt mici şi înghesuiţi. Erupţia dentară se face cu întârziere.
 Extremităţile sunt mici, fine – acromicrie.
 Organele interne sunt de asemeni mici – splanhnomicrie.
 Organele genitale externe, deşi mici, sunt normal dezvoltate în raport cu talia. Apariţia tardivă a
caracterelor sexuale secundare de obicei este regula iar sexualizarea rămâne incompletă:
 La ambele sexe, la maturitate, se menţin caracterele scheletice juvenile.
 Nanicii hipofizari au tulburări de termoreglare, sudoraţie minimă, deoarece funcţionalitatea glandelor
sudoripare este controlată de axa STH-IGF.
 Toleranţa la efort este scăzută,
 Fac uşor hipoglicemii, lipotimii.
 Apetitul este scăzut, capricios şi poate fi motiv iniţial pentru consult.
 Dezvoltarea psiho-intelectuală este normală, dar din cauza taliei mici ei devin complexaţi şi au unele
tulburări de comportament. Trăsăturile de caracter pot fi marcate de negativizm, melancolie, izolare,
inhibiţie

Nanism hipofizar +hipotirioidie

La trăsăturile generale ale nanismului hipofizar pur se asociază o serie de elemente semiologice
caracteristice insuficienţei tiroidiene:
 Tegumentele sunt groase, reci, aspre, uscate, carotenodermie
 Ţesutul subcutanat este infiltrat de edemul mucos care modifică în special faciesul care devine rotund,
uşor umflat, cu fantele palpebrale micşorate.
 Părul este lipsit de luciu, uscat, aspru.
 Unghiile sunt groase, mate, friabile.
 Sunt caracteristice bradicardia şi tranzitul intestinal încetinit.
 Dezvoltarea psiho-somatică este încetinită şi întârziată, acest fenomen fiind cu atât mai pronunţat, cu
cât insuficienţa tiroidiană este mai intensă şi mai precoce.
Nanism hipofizar + infantilism sexual
Particularităţile acestei forme de nanism asociat cu deficitul de gonadotropine se manifestă ca o consecinţă a
lipsei de sexualizare.
La băiat
 organele genitale externe rămân infantile: penisul mic şi subţire, scrotul mic, nefaldurat şi
nepigmentat, testiculii şi epididimul sunt mici, uneori criptorhidie uni- sau bilaterală.
  Pilozitatea pubo-axială şi facială nu se dezvoltă. Pilozitatea corporală este mult redusă.
 Vocea rămâne infantilă.
La fată
 labiile mari şi mici, tractul genital intern rămân nedezvoltate.
 Pilozitatea pubo-axială lipseşte,
 Sânii nu se dezvoltă, areolele sunt mici şi palide, mameloanele de asemenea mici şi nereliefate, uneori
invaginate.
 Amenorea este primară.
La ambele sexe se menţin caracterele scheletice juvenile şi se remarcă o tendinţă spre obezitate moderată cu
caracter ginoid.

PROBLEMĂ DE SITUAŢIE

O pacientă în vârstă de 50 ani acuză sete exagerată, uscăciune în gură, micţiuni frecvente cu diureză
crescută.Bolnava timp de 10 ani se tratează cu diagnosticul de acromegalie.

BILETUL 10
1. Mecanismul de acţiune şi reglarea prolactinei
Stimulează creşterea glandelor mamare
Induce şi menţine secreţia lactată pe glanda mamară
Hiperprolactinemia inhibă secreţia de gonadoliberine şi scade gonadotropii hipofizari. Blochează acţiunile
FSH şi LH la nivel gonadic şi este cauza frecventă a infertilităţii
Reglarea secreţiei este asigurată de dopamină –stimulator, şi blocată de L-Dopa şi agoniştii dopaminergici

2. Nanism hipofizar – diagnostic pozitiv şi diagnostic diferenţial

DD
 Piticismul familial
 Nanismul hipotiroidian
 Disgenezia gonadală – sindromul Turner
 Hipercorticismul
 Diabetul zaharat
 Condrodistrofie
 Malnutriţia eâ
 Nanismul psiho-social
 Afecţiunile cronice renale cardiace Boli hematologice Infecţiile specifice sifilis, malaria,
tuberculoza.–

DP
Manifestările clinice cuprind:
 fenomene de insuficienţă hipofizară;
 fenomene tumorale mecanice, dacă factorul determinant este tumoral.
Fenomenele de insuficienţă hipofizară pot interesa STH în exclusivitate sau in asociaţie cu alţi tropi:
gonadotropi sau/şi TSH. Datorită acestor posibilităţi, nanismul hipofizar se poate prezenta sub mai multe
forme clinice:
 nanism hipofizar pur, exclusiv cu manifestări clinice de insuficienţă a STH;
 nanismul hipofizar cu hipotiroidie, în care se combina manifestările clinice ale insuficienţei de STH cu
cele ale insuficienţei tiroidiene;
 nanismul hipofizar cu hipotiroidie şi infantilism sexual consecinţă a asocierii deficitului somatotrop,
tireotrop şi gonadotrop.
Laborator.
1. Nivel scăzut al hormonului somatotrop seric şi lipsa de răspuns al STH-ului la testul de stimulare a
STH –
Cu insulină.
In nanismul prin deficit de STH testul este negativ; valorile STH rămân nemodificate după stimularea
hipotalamo-hipofizară determinată de hipoglicemie prin administrarea de insulină 0,05 – 0,1 U. I./ kg.c.
Cu glicină sau arginină – 0,25 g/kgc i/v ]n 5 – 10 min. sau o,5 g/kg.c în perfuzie 30 min.; aceleaşi interpretări
ca şi pentru testul cu insulină.
Cu Clonidină 100 mg/m² - se recoltează sânge la 60 min., cu dozarea STH; aceleaşi interpretări.
2. Determinarea SM: - SMC sau IGF -1 = 2 – 5 u/ml (RIA)
în nanusmul hipofizar < 0,5 u/ml.
2. Determinarea Ac – anti–STH şi anti-proteină de transport
Testele privind funcţia celorlalţi tropi hipofizari:
 Pentru TSH seric şi testul de stimulare cu TRH: sunt normale în nanismele hipofizare pure şi scăzute
in nanismele hipofizare cu insuficienţă tiroidiană.
 Pentru gonadotropi : dozarea LH şi FSH serice în perioada pubertară arată valori normale sau uşor
scăzute în cazul nanismului hipofizar pur şi valori scăzute in cazul nanismului hipofizar cu
infantilism sexual.
 Pentru funcţia corticotropă se dozează ACTH-ul plasmatic sau se apreciază rezervele hipofizare de
ACTH prin testul la Metapiron: sunt normale în nanismele hipofizare pure iar în nanismele hipofizare
asociate cu insuficienţă corticosuprarenală ACTH-ul plasmatic este scăzut şi testul la Metapiron
negativ.
 Evidenţierea unor valori normale sau excesive de STH însoţite de valori scăzute sau de absenţa
somatomedinelor (IGF1) pune diagnosticul de nanism Laron.
 Răspunsul pozitiv la testele de stimulare cu liberine (tireoliberina - TRH, gonadoliberina–GnRH,
somatoliberina – GRH ), în absenţa modificărilor selare, sugerează originea hipotalamică a nanismului.

Dereglările metabolice:
 Hipoglicemie, rar spontan şi mai des la efort, toleranţa la glucoză este bună, toleranţa la insulină
scăzută.
 Bilanţul azotic este negativ sau slab pozitiv, cu scăderea urinară a creatininei şi hidroxiprolinei.
 Colesterolul seric este uşor crescut în nanismul hipofizar pur, dar mai ales în cel cu hipotiroidie.
 Nivelul fosforului seric şi a fosfatazei alcaline este diminuat

Tulburări morfologice ale hipofizei se pot evidenţia prin examenul radiologic clasic, tomodensitometrie
sau RMN a craniului şi a şeii turceşti.
 În cazul tumorilor hipofizare intraselare (adenom cromofob), şaua se modifică în raport cu volumul
tumorii. Se pot determina aspecte de: şa cu contur multiplu, şa mărită în volum cu marginile neregulat
erodate sau cu apofizele clinoide şi lama patrulateră dispărute.
 În cazul tumorilor hipofizare extraselare (craniofaringiom), şaua apare fie turtită de sus în jos, cu
contur alungit, fie distrusă. Sunt semnificative calcifierile intraselare sau haloul opac în semicerc în
zona supraselară.
Vârsta osoasă (se apreciază radiologic prin nucleii de osificare) este întârziată faţă de vârsta
cronologică, dar egală sau uşor întârziată faţă de vârsta înălţimii.
Cartilajele de creştere deschise până la vârsta de 20 – 30 de ani.
Ţesut osos radiotransparent.

3.Sindromul hiperhidropexic – definiţie, manifestări clinice, tratament

Definiţie – sindrom determinat de secreţia inadecvat de mare a vasopresinei, care se manifestă prin
retenţia lichidului în lipsa setei.
Sinonime – s-m Parhon, s-m hiperhidropexic, hipervazopresinism, antidiabet insipid.

Tabloul clinic
 oliguria (sub 300ml/24h) permanentă, sau periodică (în s-mul Parhon);
 creşterea masei corporale, rareori edeme neânsemnate;
 hiperpigmentare şi hipercorticism în cazurile cu ACTH crescut.
 intoxicare cu apă, edem cerebral;
 astenie fizică persistentă în repaus, pronunţată la efort;
 anorexie profundă pentru alimente şi lichide, greţuri, vome, constipaţii;
apatie sau iritabilitate, dezorientare, dereglarea somnului, scad reflexele tendinoase, cefalee, hipotermie,
reflexe patologice, stupoare, areflexie, paralizie pseudobulbară,comă prin intoxicare cu apă,deces în 50%
cazuri
  Înlăturarea factorului etiologic: a tumorii (chirurgiical sau radioterapie), a urmărilor traumatismului
şi infecţiilor cerebrale, administrarea unor medicamente care cresc secreţia de ADH.
 Înlăturarea semnelor de exces ADH:
 restricţie hidrică până la 700 ml/24h;
 forţarea diurezei cu Furosemid;
 corticoterapie, pentru a creşte filtraţia glomerulară şi a coreja hiponatriemia;
 Carbonat de litiu pentr blocarea receptorilor vasopresinei;
 Demeclociclina (Declomicin) pentru provocarea diabetului insipid nefrogen, reversibil;
 Derivat de Fenition, pentru a inhiba eliberarea de Vasopresină;
 administrarea de soluţii saline, preparate de K, p-u restabiliirea echilibrului hidrosalin;
Bromocriptina, uneori eficientă în edemele idiopatice.

PROBLEMĂ DE SITUAŢIE
O pacienta de 40 ani acuză creşterea în dimensiuni a mâinilor, picioarelor, cefalee permanenta, slăbiciune
generală.
Examenul obiectiv: talia 165 cm, masa corpului 76 kg, proeminarea arcadelor zigomatice, nas şi buze
îngroşate, diastemă. Tembrul vocii jos. Toracele în formă de butoi mîinile şi picioarele late. FCC  80min, TA
 15090 mm Hg, tiroida de grad II, indurată.
Argumentaţi diagnosticul. Recomandaţi investigaţii şi tratament.
BILETUL 11
1. Etiologia patologiei hipotalamo-hipofizare.

2. Acromegalie – acuze, inspecţia generală

Tabloul clinic
3. Sindrom hiperprolactinic – definiţie, etiopatogenie
Vezi mai sus

PROBLEMĂ DE SITUAŢIE
Pacientă de 9 ani cu dereglări pronunţate a cîmpurilor de vedere, ântîrziere creşterii Acuză poliurie, polidipsie.
Talia 114 cm, masa 21 kg Pe radiografia craniului creşterea în dimensiuni a şeii turceşti cu calcificări şi
destrucţia dorsului selar.
Tactica pentru investigaţii, diagnostic şi tratament.
BILETUL 12
1. Metodele de investigare a patologiei hipotalamo-hipofizare, dimensiunile şeii turceşti.
 Radiografia craniului cu centrarea şeii turceşti, tomografia computerizată (TC), rezonanţa magnetică
nucleară (RMN) confirmă prezenţa tumorii, sediul, dimensiunile, forma, gradul de invaziune şi
distrucţie locală;
Microadenomul – cu intrând selar larg, contur selar dublu.
Macroadenomul – cu şa balonată, deformată, osteoporotică.
 - ecoscopia, TC, RMN a glandelor endocrine periferice pun în evidenţă modificări organice primare
sau secundare;
 - dozările serice de hormoni hipofizari, tiroidieni, corticosuprarenali, precum şi testele de stimulare şi
inhibiţie, certifică starea funcţională a tumorii, hipofizei şi a glandelor endocrine periferice, precizînd
şi diagnosticul;
 - examenul cîmpului vizual, a fundului de ochi, ecoencefalografia ş.a. metode semnifică compresia
extrahipofizară.

2. Acromegalie – tratamentul (metode, indicaţii, contraindicaţii) (vezi mai sus)

3. Diabet insipid – definiţie, etiopatogenie, clasificare
Vezi mai sus
PROBLEMĂ DE SITUAŢIE
Bolnav 4 ani a fost internat cu acuze la hipostatură în comparaţie cu alţi copii de aceeaşi vârstă.. Sa nascut la
termen, graviditatea fara complicaşii, masa 4500gr, talia 47 cm. Până la 3 ani sa dezvoltat normal. Obiectiv 23
kg, talia 74 cm, forme proporţionale, acromicrie, pielea palida, subţire,Vîrsta osoasa corespunde 1,5 ani
Diagnostic, tratament.