Sunteți pe pagina 1din 6

Introducere in sistemul mass-media

Temă tutorat 1
Puiu Șerban – Jurnalism ID anul I

1. Identificați și explicați diferențele dintre comunicarea de masă și comunicarea


mediată tehnologic.

Comunicarea de masă are loc prin difuzarea mesajelor scrise, vorbite, sau vizuale de către
un sistem mediatic către un public numeros. Cuprinde o mare varietate de forme precum
cartea, presa scrisă, audiovizualul. Caracteristica principală a comunicării de masă constă în
faptul că răspunsul este decalat în timp, mesajul mergând într-o singură direcţie.

Comunicarea mediată tehnologic, care leagă grupuri umane mai puțin numeroase; în acest
sistem (pe care J. Dominick îl numeşte „comunicare asistată de aparate”, J. Black şi J. Bryant
– „personal media”, iar L. Grossberg – „network media”) se încadrează dialogul prin telefon,
teleconferințele (realizate prin telefon sau Internet), videoconferințele (prin Internet), dialogul
prin e mail, discursurile, spectacolele sau concertele amplificate prin instalațiile specifice etc.;
în aceste forme de comunicare.

Concluzie: Numărul celor implicaţi în comunicare determină niveluri diferite ale comunicării
umane şi tehnici diferite de comunicare specifice fiecărui nivel în parte.

2. Prezentați și comentați diferitele tipologii ale elementelor componente ale sistemului


mass-media.

Elementele componente ale sistemului mass media pot fi ordonate în diverse categorii, în
funcție de criteriul de clasificare folosit:
a) după suportul pe care este transmis mesajul, putem deosebi media
tipărite (cărți, ziare şi reviste, afişe) de cele electronice (radio, televiziune, calculatoare);

b) după modul de achiziționare, distingem produsele cumpărate direct (căți, ziare, reviste,
casete şi CD uri), cele pentru care se plăteşte o taxă de acces (televiziunea pe unde hertziene
sau prin cablu, Internet), cele pentru care nu se plăteşte un preț direct (radioul şi televiziunea
comerciale) şi cele pentru care se plăteşte numai pentru unitatea aleasă din ansamblul
întregului produs (pay perview);

c) după conținut, se pot separa media de informare de cele de divertisment şi de cele de


publicitate (Grossberg et alii, 1998, pp. 8 9);

d) după mărimea publicului care primeşte aceste mesaje, pot fi identificate media de masă,
media de grup (presa de întreprindere, afişele din instituții, televiziunea cu circuit închis) şi
media individuale (lectorul CD, aparatul de fotografiat, walkman ul);
e) după caracteristicile tehnice, limitându-ne la atributele suporturilor, putem diferenția media
de difuzare (transmit mesaje: cablu, unde hertziene) şi media autonome (traduc semnalele şi
permit înțelegerea mesajului: radioul, monitorul TV, consola de joc, lectorul laser);

f) după funcție: media de informare (stochează şi prelucrează date), media de reprezentare


(permit lectura mesajelor) şi media de distribuție (transmit mesaje – sistemele de
telecomunicații);

g) după modul de corelare a comunicatorilor, avem media off line – conțin mesaje pe un
suport care nu permite comunicarea directă: cartea, ziarul, CD ul, banda electromagnetică, şi
media on line – transmit mesaje, leagă comunicatorii, oferă diverse servicii: ansamblul
magistralelor informaȚiei (B. Lamizat, E. Silem, 1997, pp. 392 394).

3. Prezentați diferitele forme de demasificare specifice mass-media moderne și arătați


consecințele acestui fenomen.

Demasificarea (noțiune opusă masificării, definită de McQuail în sensul perceperii publicului


masificat ca „un agregat“ inconsistent din punct de vedere al compoziției sociale) se
caracterizează prin dividerea publicului ca urmare a diverisifcării acentuate din ultimul timp a
media electronică și chiar a celei tipărite.

Societatea „post modernă” s-a demasificat în cadrul marilor aglomerații urbane au fost
reconstruite noi grupuri şi, implicit, noi criterii identitare (de la vecinătățile tradiționale la
asociațiile voluntare, fie ele civice, sportive, de petrecere a timpului liber sau cultural
artistice); aceste rețele comunitare au spart „masa” în numeroase tipuri de „public” şi au
devenit sursa unor curente de opinie, generatoare nu de mişcări iraționale şi impredictibile, ci
de acțiuni concertate planificate. La rândul lor, cercetările sociologice şi antropologice
minuțioase au relevat formele multiple de rezistență prin care indivizii şi grupurile se opun
presiunilor masificării; noile perspective deschise de aceste studii au pus sub semnul întrebării
validitatea conceptelor şi teoriilor bazate pe ideea reacțiilor omogene, de tip pasiv, ale unei
mase de consumatori alienați, fără valori proprii, iraționali şi apatici.

4. Ce forme de non-comunicare sunt generate în mod specific de funcționarea sistemului


mass-media?

În comunicarea de masă nu se pot realiza două procese de interacțiune specifice formelor de


comunicare interpersonală: aceea dintre emițător şi receptor şi aceea dintre receptori între ei.
Comunicarea este unidirecționată, emițătorul (organizațiile mass-media) dominând şi chiar
monopolizând actul de transmitere a mesajelor; răspunsul receptorilor este slab, tardiv (în
raport cu momentul difuzării materialelor), fără puterea de a schimba traseul ori conținutul
comunicării. În sistemul mass-media, două forme de non-comunicare afectează
comportamentul receptorilor.
5. Analizați caracteristicile comunicatorilor în cadrul sistemului mass-media.

Comunicatorii. În mass-media, mesajele sunt create şi distribuite de „un ansamblu de


indivizi, în care fiecare îndeplineşte sarcini specifice” (Hiebert et alii, 1991, p. 12). Altfel
spus, mesajele sunt produse de echipe de oameni specializați în căutarea şi procesarea
informației, pe de o parte, şi conceperea şi fabricarea divertismentului, pe de altă parte; aceşti
specialişti lucrează în structuri organizaționale complexe, bazate pe o diviziune accentuată a
muncii, pe ierarhii clare, pe norme şi proceduri de lucru standardizate.
Canalul. Mesajele create de industriile mass-media sunt distribuite cu ajutorul unui ansamblu
de tehnologii controlate de numeroase instituții specializate, aferente lor.
Publicul. Cei ce receptează anumite mesaje mass-media nu trăiesc în aceeaşi zonă, nu se
cunosc unii pe alții şi adeseori nu au valori, credințe sau convingeri politice comune. Singurul
lucru care îi leagă este participarea la receptarea unor produse mass-media identice. În
comunicarea de masă, audiența este constituită dintr-o multitudine de oameni, risipiți în plan
geografic, eterogeni din punct de vedere socio-cultural, aflați în imposibilitatea de a comunica
între ei sau cu persoanele care au produs mesajele respective.
Conținutul. Cea mai importantă caracteristică a conținuturilor vehiculate de sistemul mass-
media este dată de faptul că aceste produse sunt distribuite ca bunuri de consum: „Un produs
mass-media este o marfă sau un serviciu vândut unor consumatori potențiali, în concurență cu
alte produse mass-media” (D. McQuail, 1987, p. 220).

6. Prezentați și comentați diferitele sisteme de clasificare generală a produselor specifice


presei scrise.

Exista mai multe criterii de clasificare a intreprinderilor din presa scrisa:


a. periodicitatea- publicatii cotidiene, saptamanale, lunare, trimestriale, anuale. Exista si
formule hibrid, gen publicatii bisaptamanale, bilunare, etc.
# cotidienele pot avea sase editii pe saptamana sau sapte, plus editia de duminica.
b. tirajul- depinde de dimensiunile populatiei unei tari, de suprafata acesteia, de gradul de
alfabetizare, de dezvoltarea celorlalte forme de media, etc.
# cel mai mare tiraj din lume revine cotidianului japonez Yomuri Shimbun, cu un total de 14,5
milioane de exemplare pe zi, iar in Europa cotidianului german Bilt Zeitung.
c. format- format de ziar (A2), de saptamanal („tabloid” A3), de revista (A4) sau chiar mai
mic. Aceste dimensiuni, derivate initial din cerinte tipografice, au devenit acum marci ale
anumitor formule-tip de presa- scrisa.
d. aria de difuzare- publicatii cu circulatie locala (cele din marile aglomeratii urbane sunt
numite „metropolitane”), regionala, nationala si internationala.
# putine publicatii produc editii internationale: USA Today, Herald Tribune, The Times.
# din perspectiva prestigiului, a traditiei sau a importantei politice, titlurile cele mai
reprezentative pentru o tara sunt cele cu circulatia internationale, dar din perspectiva
economica, tiraje si venituri, adesea titlurile cu circulatie regionala sunt mai importante. Cele
mai importante titluri, fie ele nationale sau regionale, din Germania sunt Westdeutsche
Allgemeine, Freie Presse, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Die Welt; in Franta Ouest- France,
La Voix du Nord, Le Figaro, Le Monde, France Soir, Liberation; in Italia Corriere della Sera,
La republica, La Stampa; in SUA New York Times, Washington Post, Chicago Tribune, etc.
e. continut- publicatii generaliste sau specializate.
# majoritatea cotidienelor sunt generaliste. Exista insa si exceptii semnificative, cotidiene
specializate, de mare circulatie, cum ar fi cele sportive- La Gazzetta dello Sport, L’Equipe;
economice- Financial Times, Handelsblatt, Wall Street Journal; confesionale- La Croix,
Christian Science Monitor, etc.
f. natura materialelor difuzate- publicatii „de calitate” si altele „populare”.
# cele „de calitate” abordeaza subiecte cu impact social major- evenimente politice lae vietii
nationale sau internationale, situatii economice si sociale- si mentin un ton neutru echilibrat.
# cele „populare” ataca in deosebi subiectele de tip senzational- intamplari legate de viata
personala a vedetelor sau a oamenilor politici- si promoveaza un stil afectiv bazat de
naratiuni, cu unghi de abordare de tip senzational, pe exagerari, pe aluzii, pe afirmatii
nedemonstrate etc.
# desi aceasta diferentiere categorica este cel mai evidenta in presa anglo-saxona, fenomenul
s-a generalizat in toata lumea. In anglia, in prima clasa intra cotidiene precum Daily
Telegraph, The Times, The Guardian, The Independent, in timp ce in a doua se integreaza
titluri ca The Sun, Daily Mirror, Daily Mail, etc.

7. Prezentați și comentați diferitele sisteme de clasificare specifică a produselor presei


scrise săptămânale și lunare

#In prezent revistele sunt mult mai bine vandute decat ziarele, desi calitatea superioara a
hartiei, numarul de pagini si alte cauze, le fac mult mai scumpe decat ziarele.
Analizand paleta revistelor franceze Roland Cayrol a structurat urmatoarele categorii:
1. reviste de informare politica si generala- The Observer, News of the World, Gente,
L’Espresso, Stern, Der Spiegel, Paris-Match, Figaro Magazine, Newsweek, Time.
2. reviste economice- The Economist, L’Expansion, Capital, sau publicatii strict delimitate
pe finante, turism, afaceri imobiliare, etc.
3. reviste feminine-- de informare si divertisment- Elle, Prima, Femme Actuelle, Oggi; pt
casa si familie- Das Haus, Better Homes and Gardners, Family Circle, sentimentala- Noua
Deux, Bonheur, Brigitte, Famiglia Cristiana, publicatii de moda- Marie-Claire, Modes et
travaux, Burda.
4. reviste pentru copii si adolescenti- reviste ilustrate sau de benzi desenate si revistele cu
tematica muzicala, sportiva, cinematografica, adresata in deosebi adolescentilor.
5. presa confesionala- abordeaza, din perspectiva religioasa, subiecte legate de viata
spirituala sau de alte aspecte ale existentei cotidiene.
6. presa de divertisment- presa sportiva, presa de vulgarizare stiintifica: National
Geographic, Science et vie; presa de hobby: filaterie, pescuit, crescut animale; presa de arta,
de informare in legatura cu noutatile cinematografice, de radio sau de televiziune: TV Guide,
TV-Movie, What’s on TV, Tele 7 Jours, TeleStar, etc.
7. momentul aparitiei- publicatii de dimineata, de pranz si de seara. In conditiile aparitiei
audiovizualului, care pune la dispozitia audientei informatii la orice ora din zi si din noapte,
editiile de pranz si de seara au devenit inutile.

8. Prezentați și comentați diferitele sisteme de clasificare ale produselor specifice


audiovizualului.

Exista mai multe criterii de clasificare a intreprinderilor din presa audiovizuala:


a. zona de acoperire- locale, regionale, nationale si internationale.
b. Modul de transmitere- pe unde hertziene sau prin cablu.
c. Forma de finantare- serviciu public sau comercial.
d. Modul de organizare- posturi independente sau „afiliate”.
e. Continut- generaliste si specializate.

TELEVIZIUNEA a fost lansata in anii ’40 si este „regina mass-media moderne”. Datorita
impactul emotional al imaginilor video, in tarile dezvoltate, 95% din locuinte sunt echipate cu
un aparat tv. Toate tarile care aveau un teatru sau o industrie cinematografica prolifice produc
pentru micul ecran, chiar si tari relativ sarace ca India sau Egipt. Incepand din anii ’70,
televiziunea foloseste tot mai mult satelitii de comunicare pt. a-si transporta programele pe
distante lungi, pt distante scurte folosind in continuare reteaua hertziana si prin cablu. La
sfarsitul secolului, se pregatea digitizarea, care avea sa mareasca de zeci de ori numarul de
programe disponibile, facand posibila comprimarea semnalelor. Internetul a devenit un mijloc
de distribuire a muzicii si al patrulea mod de difuzare a imaginii video.