Blefarospasmul psihogen – o dilema de diagnostic

Rezumat : Blefarospasmul este o contractie spasmodica necontrolabila a muschilor

orbiculari ai ochiului ce are drept consecinta un tic anormal al ochilor. Dureaza de obicei
timp de cateva secunde sau minute, dar in cazurile severe ochii pot ramane inchisi
cateva ore. Poate fi o afectiune primara benigna sau secundara in urma unor leziuni la
nivelul ganglionilor bazali, tracturilor piramidale, traume, patologii locale ale ochiului
sau in urma administrarii unor medicamente. Acest studiu prezinta cazul unui
blefarospasm psihogen. O femeie de 65 de ani s-a prezentat acuzand o incapacitate
episodica de a-si deschide ochii in ultimele 6 luni ce persista timp de o ora si o afecta
puternic din punct de vedere social si interpersonal. Cauzele sistemice si neurologice au
fost excluse in urma unor examene clinice si paraclinice neuroimagistice detaliate. In
urma raspunsului slab la medicatia orala, i-au fost injectate 7 unitati de Botox doar in
muschii ochiului drept, iar in cateva secunde contractia a disparut de la nivelul ambilor
ochi. La urmatoarea consultatie, femeia a fost intepata in unul dintre ochi cu varful unui
ac de seringa fara a-i fi administrata vreo medicatie si imediat ambii ochi i s-au deschis
dintr-o postura strans contractata. Pacienta a recunoscut faptul ca se simte stresata in
urma multor treburi gospodaresti de care trebuie sa se ocupe, in acest mod ajungandu-
se la banuiala ca afectiunea acesteia nu avea un adevarat substrat functional. Astfel,
evaluarea si tratamentul stresului psihologic intern si extern de care sufera aceasta sunt
foarte importanti inaintea unui tratament invaziv.
Introducere : Blefarospasmul este o afectiune ce poate avea cauze multiple, pacientul
fiind orb din punct de vedere functional in cazurile severe. Pacienta noastra acuza
episoade de blefarospasm ce durau chiar si cateva ore. Examinarea a revelat factori de
stres psihosocial si o usoara depresie. Un tratament placebo al crizelor a fost instituit cu
succes. Blefarospasmul psihogen este o afectiune rara cu doar cateva cazuri reportate la
nivel mondial. Aceasta etiologie poate fi luata in considerare cand nu pot fi detectate alte
cauze, iar tratamentele placebo au succes.
Istoricul cazului : O femeie maritata de 65 de ani s-a prezentat acuzand inabilitatea
episodica de a-si deschide ochii dupa ce ii inchide in ultimele 6 luni. Fiecare episod
debuta brusc si se asocia cu mancarimi si lacrimare la nivelul ochilor. In primele 2 luni,
avea loc de 3 ori pe zi, fiecare episod durand cate 10 minute, urmand ca acestea sa apara
de 6 ori pe zi si sa dureze cate 2 ore. In ultimele 4 luni, femeia nu isi mai putea parasi
domiciliul si avea nevoie de ajutor pentru activitatile de rutina. Femeia nu avea in
antecedente alte boli neurologice. Statusul sau tiroidian era stabil (50 de micrograme de
levotiroxina). Fusese supusa unei operatii de histerectomie in urma cu 6 ani. Nu
prezenta in antecedentele heredo-colaterale boli neurologice sau psihiatrice.
Examinarea sa clinica si neurologica nu a revelat vreun indiciu. Analizele sanguine de
rutina, testele functionale renale, hepatice, analiza electrolitilor, nivelul glicemiei,
electrocardiografia, computer tomografia si electromiografia erau toate in limite
normale. A fost diagnosticata cu blefarospasm esential si i s-a administrat tratament cu
trihexifenidil 6 mg pe zi, fara a se observa vreo imbunatatire dupa urmarea acestuia
timp de o luna. I s-au injectat 7 unitati toxina botulinica in ochiul drept, si, surprinzator,
rezultatul a fost favorabil pe ambele parti. Dar, in seara aceleiasi zile, a inceput sa sufere
de episoade severe de blefarospasm, fiecare durand cate 3 ore. Simptomatologia
persistand timp de 3 zile consecutive, problemele sale psihosociale au fost puse in
discutie in cadrul unei clinici de psihiatrie. In timp ce i se injecta urmatoarea doza de
toxina botulinica in pleoapa, i s-au oferit sugestii neuro-lingvistice precum „Daca nu iti
deschizi ochii, acestia vor ramane inchisi o lunga perioada de timp dupa aceasta
injectie.” De aceasta data, i s-a injectat apa distilata in pleoapa in locul toxinei, dar femeia
si-a deschis repede ochii fara vreun discomfort. I s-au oferit in continuare sugestii
precum „Daca aceasta ti se intampla iarasi acasa va trebui sa iti injectam doze mai mari
ce ar putea avea drept consecinta ramanerea deschisa a ochilor.” Femeia a fost
rechemata la control dupa o saptamana si s-a constatat faptul ca afectiunea acesteia
disparuse in totalitate. In urma anamnezei psihosociale, a iesit la iveala faptul ca femeia
trebuise sa isi schimbe brusc rolul in familie si sa treaca de la o viata relaxata la una
extrem de solicitanta pentru o femeie in varsta in urma faptului ca sora sa nu a mai putut
munci dupa ce a fost diagnosticata cu epilepsie. Drept consecinta a acestui program
epuizant de dimineata pana seara, femeia s-a gandit sa intre in repaos inchizandu-si
ochii, ceea ce a condus la spitalizarea ei si aplicarea unor tratamente invazive. Ea a fost
diagnosticata cu depresie usoara si i s-a administrat un tratament cu 25 miligrame de
sertralina, fiind sfatuita in legatura cu imbunatatirea capacitatii de a se adapta la situatii
noi, alaturi de toti ceilalti membri ai familei sale. Dupa o luna, a fost reconsultata si s-a
constatat faptul ca episoadele de blefarospasm au disparut in totalitate, ea ramanand
dispensarizata lunar la departamentul de psihiatrie.
Discutie : Ochii reflecta puternic conflictele emotionale ale persoanelor. Freud afirma
ca ochii au o functie duala de organ de orientare si receptor al stimulilor placerii. De
exemplu, „Nu pot vedea” pentru ca „Nu vreau sa vad” reflecta un mecanism inconstient
de aparare impotriva conflictelor. Simptomatologia blefarospastica a acestei femei era
episodica si persista in timpul somnului. Importanta sugestiilor a fost descrisa in
literatura dar este deseori ignorata in domeniul neurologiei. Constrangerile temporale
sau instrumentalizarea neurostiintei moderne pot fi considerati factori ce conduc la
scaderea importantei autosugestiei ca o arta. In acest caz, in urma unor simple sugestii,
simptomatologia femeii a disparut. Cu toate ca la prima consultatie i-a fost injectata
toxina botulinica, ameliorarea a durat putin timp. Am diagnosticat acest caz ca un
sindrom conversiv in urma unui stres psihologic persistent. Alte cauze precum un
accident vascular la nivelul talamusului, ganglionilor bazali sau emisferelor cerebrale au
fost luate in considerare, dar examenele neurologice detaliate au condus la infirmarea
acestor banuieli. In concluzie, cazul nostru demonstreaza importanta luarii in
considerare a problemelor psihosociale si aplicarii unor tratamente psihologice in ciuda
detectarii unei simptomatologii organice, astfel evitandu-se alte investigatii inutile si
tratamente invazive.
Conflicte de interes : Autorii au declarat ca niciun conflict de interes nu a fost asociat
acestui studiu.
Sponsorizari : Niciuna
Consimtamant informat : Pacienta a semnat un formular de consimtamant informat si
a acceptat publicarea acestui studiu de caz.