Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr.
3/2011
REPERE PENTRU O SOCIOLOGIE A
DREPTURILOR OMULUI
Lect. univ. Adrian Vasile CORNESCU
Departamentul Ştiinţe Juridice
Facultatea de Administraţie Publică şi Studii
Politice Comparate
Universitatea „Constantin Brâncuşi”din
Târgu-Jiu
Abstract: Formarea sociologiei drepturilor
omului, ca nouă subramură a sociologiei juridice a
presupus – cum era şi firesc – iniţierea şi efectuarea
unor cercetări empirice în domeniu. S-a spus despre
drepturile omului că sunt o politică, o ideologie
pentru a justifica anumite acţiuni sociale, o filosofie,
ca o concepţie despre lume şi viaţă. Drepturile omului
sunt mai ales o sociologie a vieţii contemporane. Din
perspectivă educaţională, drepturile omului înseamnă
nu doar cunoştinţe, ci şi formarea unor atitudini, care
transformă un comportament într-un proces de
construcţie şi reconstrucţie. Sociologia educaţiei
pentru drepturile omului înseamnă un tip de educaţie
centrată pe valorile universale.
Cuvinte cheie: drepturile omului, sociologia,
realitatea socială, educaţia pentru drepturile omului,
Valoare
Formarea sociologiei drepturilor
omului, ca nouă subramură a sociologiei
juridice a presupus – cum era şi firesc –
iniţierea şi efectuarea unor cercetări empirice
în domeniu.
Ca prim exemplu, în această ordine
de idei amintim sondajul de opinie cu privire
la conflictul dintre drepturile omului, realizat
în cadrul Centrului National de Prevenire şi
Apărare Socială din Milano1, prilej cu care
au fost cercetate aspecte ca: procesul de
specializarea drepturilor omului şi conflictul
dintre ele; sfera integritatii individului, sfera
relaţiilor politice şi economice; drepturile,
obligaţiile şi cetăţenia.
Mai pot fi adăugate, desigur, şi alte
exemple. Avem în vedere cercetările juridice
socio-juridice empirice privind drepturile
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2011
79
REFERENCE POINTS FOR A
SOCIOLOGY OF HUMAN RIGHTS
University Lecturer Adrian Vasile
CORNESCU
Juridical Sciences Department
Faculty of Public Administration and
Compared Political Sciences
“Constantin Brâncuşi” University of Târgu-
Jiu
Abstract: Forming the sociology of human
rights, as a new under-branch of the juridical
supposed – as it was normal – the initiation and the
accomplishment of certain empirical researches in the
field. It was said about the human rights that they are
a policy, an ideology for justifying certain social
action, a philosophy, as a conception about world and
life. Human rights are especially a sociology of the
contemporary life. From the educational perspective,
the human rights mean not only knowledge, but also
forming certain attitudes that change behaviour into a
process of construction and reconstruction. The
sociology of the education for the human rights means
a type of education centred on the universal values.
Key words: human rights, sociology, social
reality, education for the human rights, Value
Forming the sociology of human
rights, as a new under-branch of the juridical
supposed – as it was normal – the initiation
and the accomplishment of certain empirical
researches in the field.
As a first example, we mention the
poll regarding the conflict between the
human rights, accomplished in frame of the
National Centre for Social Prevention and
Defence of Milan19, when they researched
aspects like: the process of specializing the
human rights and the conflict between them;
the sphere of the individual integrity, the
sphere of the political and economical
relations; the rights, the obligations and the
citizenship.
Of course, we may add other
examples, too. We consider the empirical
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2011
omului (conştiinţa drepturilor civile şi
sociale în vechile şi noile democraţii, dreptul
la muncă, egalitatea în faţa legii, dreptul la
un mediu curat şi sănătos, libertatea de
asociere, libertatea alegerii domiciliului,
drepturile economice şi sociale, obiecţia de
conştiinţă medicală, libertatea cercetării
ştiinţifice).
Aceste cercetări au fost realizate în
Franţa, Spania, Polonia, Bulgaria şi Italia
(Bologna)2.
Sociologia ca paradigmă a vieţii
3
sociale ne plasează într-un proces continuu,
unul alături de celălalt, într-o alteritate
involuntară, dar obligatorie şi o multitudine
de contexte situaţionale în care mereu este
necesară înţelegerea, schimbarea de
comportamente, adaptarea.
Sociologia juridică priveşte sistemul
dreptului ca un subsistem al sistemului social
global, aşa cum susţinea Talcot Parsons, sau,
ca un sistem cultural care modelează şi
reglementează viaţa socială, după afirmaţia
lui Theodor Geiger4. În doctrina juridică,
printre multele puncte de vedre exprimate,
reţinem că, sistemul dreptului a fost perceput
ca fiind cadrul de studiere a interrelaţiilor
care există între elementele şi actorii
dreptului, pe de o parte, şi între drept şi alte
sisteme, pe de altă parte5 sau totalitatea
normelor juridice între care există relaţii
relativ stabile şi de durată6.
Lucrurile devin din ce în ce mai
complicate şi mai de neînţeles în viaţa
contemporană şi aceste aspecte ne pun în faţa
unor adevăruri indubitabile. Lumea se
schimbă, avem nevoie de „coduri” pentru a o
înţelege, trebuie să ne adaptăm pentru a
supravieţui, avem nevoie de imaginaţie
sociologică, cum ar spune C. Wright Mills,
pentru a construi viitori dezirabili7.
A ne întoarce gândind asupra deja
gânditului, precum spunea Heidegger în
căutarea identităţii, nu ne mai e de prea mare
folos, căci dimensiunile timpului au astăzi o
altă semnificaţie. Nu ne mai putem legitima
doar cu trecutul, dacă prezentul nu e eficient
iar pentru viitor ne lipsesc proiectele.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2011
80
social-juridical researches regarding human
rights (the consciousness of the civil and
social rights in the old and new democracies,
the right to work, the equality in front of the
law, the right to a clean and healthy
environment, the freedom to association, the
freedom to choose the residence, the
economical and social rights, the medical
consciousness objection, the freedom of the
scientific research).
These researches were accomplished
in France, Spain, Poland, Bulgaria and Italy
(Bologna)20.
Sociology as a paradigm of the social
life21 places us in a continuous process, one
next to the other, in an involuntary, but
compulsory alterity and many situational
contexts that need the understanding, the
exchange of behaviours, the adaption.
Juridical sociology regards the law
system as a subsystem of the global social
system, as it was stated by, or, like a cultural
system modelling and regulating the social
life, according to Theodor Geiger’s
statement22. In the juridical doctrine, among
the several viewpoints expressed, we keep
that the law system was perceived as the
studying frame of the interrelations existing
between the law elements and actors, on one
hand, and between the law and other
systems, on the other hand23 or the totality of
the juridical norms among which there are
relatively stable and sustainable relations24.
The things become more and more
complicated and difficult to understand in the
contemporary life and these aspects make us
deal with certain indubitable truths. The
world changes, we need “codes” for
understanding it, we should adapt for
surviving, we need sociological imagination,
as C. Wright Mills states, for building future
desirables25.
Going back to thinking about what
was already thought, as Heidegger said in
looking for identity, is not very useful
anymore, as the nowadays time sizes have a
different signification. We cannot legitimate
ourselves only by the past, if the present is
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2011
Gândirea reflexivă nu mai poate fi decât
apanajul filosofilor sau oamenilor de ştiinţă,
nu al cetăţeanului - trăitorul acestei lumi în
schimbare. El are nevoie de o cunoaştere a
realităţii sociale prezente prin contactul
direct cu viaţa, cu ceilalţi, în care propria
valoare este dată de eficienţa faptelor şi
fezabilitatea proiectelor sale.
Există întotdeauna un decalaj între
ceea ce realitatea socială oferă şi ceea ce se
cunoaşte despre ea şi un altul, mai mare,
între ceea ce se doreşte a fi o realitate
viitoare şi ceea ce va să fie! Acest decalaj ar
putea fi redus printr-o educaţie civică,
pragmatică, în care „socio-umanul” e vital,
iar „ştiinţificul”- auxiliar.
Orice demers presupune decuparea
unor arii emblematice şi problematice în
educaţia civică şi înţelegerea drepturilor
omului în complementaritate cu obligaţiile.
În acest demers, în literatura de specialitate
s-au conturat o serie de premise, ce se
constituie în repere pentru o sociologie a
drepturilor omului.
În primul rând, s-a spus despre
drepturile omului că sunt o politică, o
ideologie pentru a justifica anumite acţiuni
sociale, o filosofie, ca o concepţie despre
lume şi viaţă.
Drepturile omului sunt mai ales o
sociologie a vieţii contemporane8 pentru că
antrenează deopotrivă fapte, fenomene,
procese şi relaţii sociale, mentalităţi, stări de
spirit, imagini, reprezentări, interese,
percepţii. Max Weber vorbea, la un moment
dat, despre imaginea lumii şi locul omului în
ea. Societatea umană era privită ca un proces
în desfăşurare mai degrabă decât o entitate
sau o structură, realitatea fiind o construcţie
socială simbolică în mişcare apărută şi
modificată, datorită interacţiunii umane,
Adesea, problematica drepturilor omului se
reduce la aspectul legislativ, iar educaţia
pentru drepturile omului are un caracter
tehnicist, însemnând articole de lege, discuţii
pro şi contra în susţinerea unei idei, analiza
unor cazuri.
Dreptul este un fapt social9, un aspect
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2011
81
not efficient and for the future we have no
projects. The reflexive thinking can be only
the privilege of the philosophers or of the
savants, not of the citizen – living in this
permanently changing world. He needs to
know the social reality presented by the
direct contact with life, where his own value
is given by the efficiency of the facts and the
feasibility of his projects.
There is always disparty between
what the social reality offers and what is
known about it and another one, a bigger
one, between what is wanted to be a future
reality and what will be! This disparty could
be reduced by a civic, pragmatic education
where the “social-human” is vital and the
“scientific” – auxiliary.
Any approach supposes cutting
certain symbolic and problematic areas in the
civic education and understanding the human
rights complementarily with the obligations.
In this approach, the speciality literature
outlined a series of premises constituted in
reference points for a sociology of the human
rights.
In the first place, it was said about the
human rights that they are a policy, an
ideology for justifying certain social action, a
philosophy, as a conception about world and
life.
Human rights are especially a
sociology of the contemporary life26
because they involve social facts,
phenomena, processes and relations,
mentalities, states of mind, images,
representations, interests, perceptions. Max
Weber spoke, at a certain point, about the
world image and the human’s place in it. The
human society was regarded rather as a
developing process than an entity or a
structure, as the reality is a symbolic moving
social construction, appeared and changed
due to human interaction. Often, the
problems of the human rights is reduced to
the legislative aspect, and the education for
the human rights has a technical feature,
meaning law articles, pro and contrary
discussions in supporting an idea, the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2011
al vieţii cotidiene, de aceea el poate fi înţeles
numai dacă pornim în acest tip de educaţie
de la premisa că, există o vulnerabilitate a
omului în viaţa socială, generată de
insecuritatea condiţiilor în care trăieşte, a
arbitrarului puterii, a subiectivităţii
legiuitorului, de aceea el trebuie protejat şi
educat spre a se autoapăra pentru a nu deveni
victima unor abuzuri şi încălcări ale
drepturilor sale10. Totodată, considerăm că,
drepturile nu se cer, se dobândesc în acţiunea
socială. Drepturile sunt o premisă, dar şi o
consecinţă a responsabilităţilor noastre. Ele
sunt complementare, neputând vorbi de
drept, fără a face apel la reversul său,
obligaţia. De aceea educaţia trebuie începută
de la recunoaşterea acestei dualităţi în care
ne manifestăm ca fiinţe umane, cu drepturi,
dar şi cu obligaţii
În al doilea rând, alteritatea -
dimensiune a fiinţei sociale - este o
problemă de comunicare.
Chiar dacă formele de comunicare s-
au diversificat, ritmul a crescut, asistăm la o
multiplicare a contactelor interumane prin
dialog la distanţă, uşurat de tehnologiile
informaţionale. În absenţa atingerii sau a
semnificaţiilor non-verbale în comunicare,
putem fi împreună prin conştiinţă. Oamenii
care comunică găsesc punţi de legătură,
caută ceea ce-i apropie, asemănarea lor ca
fiinţe umane, cu aceleaşi aspiraţii şi nevoi.
Înţelegerea alterităţii, sesizarea
diferenţelor şi considerarea lor ca un bine şi
nu ca o sursă de conflict, speculată ideologic,
ne redă un alt mod de înţelegere a relaţiilor
interumane. Există culturi în care diferenţa
înseamnă ierarhie. „Toţi egali - toţi diferiţi”
înseamnă a accepta egalitatea oamenilor în
demnitate, în faţa legii, ca fiinţe umane, cu
drepturi şi responsabilităţi, dar şi a
recunoaşte diferenţele, ca o realitate ce poate
naşte bogăţie prin valorificare. Problema
rasismului şi intoleranţei care caracterizează
multe societăţi europene a generat un plan de
acţiune comun, în domeniul legislaţiei şi
educaţiei concepută să combată rasismul,
xenofobia, antisemitismul şi intoleranţa.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2011
82
analysis of some cases.
The right is a social fact27, an aspect
of the daily life, this is why it can be
understood only if we start in this type of
education from the premise that there is a
human vulnerability in the social life
generated by the insecurity of the conditions
where it lives, of the power arbitrary feature,
of the legislators subjectivity, this is why it
should be protected and educated in order to
protect itself for not becoming the victim of
certain abuses and deviations from its
rights28. At the same time, we consider that
the rights are not required, but they are
gained in the social action. The rights are a
premise, but also a consequence of our
responsibilities. They are complementary,
without speaking of the right, without calling
its reverse, the obligation. This is why
education should start from acknowledging
this duality where we manifest ourselves as
human beings, with rights, but also with
obligations
In the second place, alterity – a size
of the social being – is a communication
problem.
Even if communication forms were
varied, the rhythm has grown, we assist to a
multiplication of the inter-human contacts by
dialogue at distance, eased by the
informational technologies. In the absence of
reaching or of the non-verbal significations
in communication, we may be together by
consciousness. People who communicate
find connection bridges, look for what brings
them closer, their similarity as human beings,
with the same aspirations and needs.
Understanding the alterity, noticing
the differences and considering them as a
good, not as a conflict source ideologically
speculated, gives us another way of
understanding the inter-human relations.
There are cultures where the difference
means hierarchy. “All equal – all different”
means accepting the people equality in
dignity, in front of the law, as human being,
with rights and responsibilities, but also
acknowledging the differences, as a reality
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2011
O altă premisă, cea de-a treia, vizează
faptul că, din perspectivă educaţională,
drepturile omului înseamnă nu doar
cunoştinţe, ci şi formarea unor atitudini,
care transformă un comportament într-un
proces de construcţie şi reconstrucţie. Lucrul
nu este uşor, pentru că se intră într-un
domeniu în care, tradiţia joacă un rol
important. Procesele noi de integrare
europeană, aderarea la NATO, reclamă cu
necesitate educaţia în masă a drepturilor
omului, ca sociologie a acţiunii sociale.
Mentalul nu s-a schimbat, de aceea e greu de
aplicat legea, de schimbat o structură
instituţională, funcţionalitatea unei instituţii,
alte valori din cultura tradiţională, dar şi mai
greu de schimbat principii şi norme de viaţă
socială, mentalităţi, stereotipii, prejudecăţi.
Precum afirma Gaston Bachelard, „Omul are
vârsta prejudecăţilor sale”. Prejudecata are
întotdeauna o altă justificare, nu raţională, şi
se constituie la nivelul simţului comun. Mai
largi decât stereotipurile, pe care le includ,
prejudecăţile sunt mai apropiate de atitudini,
cu studiul cărora se confundă adesea. O
regulă pe care E. Durkheim o statuează în
demersul cunoaşterii ştiinţifice este aceea de
a înlătura din ştiinţă toate prenoţiunile.
Înlăturarea prenoţiunilor din ştiinţă, îndoiala
metodică, critica idolilor reprezintă aceeaşi
preocupare de obiectivare a metodei.
Durkheim este conştient de faptul că, omul
nu poate trăi fără a-şi formula idei despre
realitatea care îl înconjoară. Problema apare,
pentru el, atunci când omul tinde să acorde o
mai mare importanţă ideilor despre lucruri
decât lucrurilor ca atare şi face din aceste
idei chiar obiectul ştiinţei, transformând
faptele doar într-un mijloc de a proba ideile
noastre despre ele. Adică, prenoţiunile pe
care le formulăm în legătură cu lucrurile
devin substitute legitime ale lucrurilor. O
dată ce ideile îşi găsesc suportul în realitatea
lucrurilor, ele devin „ca un val care se aşează
între lucruri şi noi şi care ni le ascunde cu
atât mai bine cu cât îl socotim mai
transparent”11. A privi fenomenele sociale ca
lucruri exterioare înseamnă şi a ne debarasa
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2011
83
that may give birth to luxury by
capitalization. The racism and intolerance
problem featuring many European societies
has generated a common action plan, in the
field of the legislation and of the education
conceived for combating racism xenophobia,
anti-Semitism and intolerance.
Another premise, the third one, refers
to the fact that, from the educational
perspective, the human rights mean not
only knowledge, but also forming certain
attitudes that change behaviour into a
process of construction and reconstruction.
This is not easy because we enter a field
where tradition is very important. The new
processes of European integration, the
accession to NATO, necessarily calls the
mass education of the human rights, as
sociology of the social action. The mind has
not changed, this is why it is difficult to
apply the law, to change an institutional
structure, the functionality of an institution,
other values of the traditional culture, but it
is even more difficult to change the
principles and norms of social life,
mentalities, stereotypes, prejudices. As
Gaston Bachelard stated, “The human is as
old as his prejudices”. The prejudice always
has another justification, not a reasonable
one, and it is constituted at the level of the
common sense. Larger than the stereotypes
they include, the prejudices are closer to the
attitudes that they often study. A rule stated
by E. Durkheim in the approach of the
scientific knowledge is to remove all the pre-
notions from science. The removal of the
pre-notions from science, the methodical
doubt, the criticism of the idols represents
the same concern to objectify the method.
Durkheim is aware of the fact that the human
cannot live without formulating ideas about
the surrounding reality. The problem
appears, for him, when the human tends to
grant a bigger importance to the ideas about
things than to the things as such and he
makes these ideas to be even the science
object, changing the facts into just a means
of proving our ideas about them. Namely, the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2011
de subiectivismul inerent fiinţei umane care
adesea este generator de erori. Aceste reguli
ale cunoaşterii vieţii sociale devin o
sociologie de viaţa individuală, un îndreptar
care ne eliberează de prejudecăţi, ne dă o
metodă de observare şi de acţiune socială.
Exigenţa durkheimiană este formulată în cea
dintâi regulă a metodei care spune că este
necesar „a considera faptele sociale ca
lucruri”12. A pleca de la idei spre lucruri
înseamnă a face o analiza ideologică. Ea
înlocuieşte ştiinţa realităţilor, căreia îi revine
de a pleca dinspre lucruri înspre idei. Analiza
ideologică se bazează pe faptul că omul şi-a
formulat o serie de prenoţiuni în legătură cu
lucrurile din sfera socială, astfel încât acestea
par un produs al activităţii omeneşti. Ele par
a fi produse de punerea în practică a ideilor
despre aceste lucruri, par a fi o simplă
aplicare a ideilor la diverse fapte ce însoţesc
relaţiile umane. Aceste fapte par a-şi dobândi
realitatea doar prin „ideile care sunt
germenele lor”13. Până la urmă, viaţa socială
va fi o rezultantă a comportamentelor umane
situate într-un plan al cunoaşterii şi acţiunii
„normale”, diferite de „patologic”, rămânând
în termenii aceluiaşi autor.
În al patrulea rând, se consideră că
rezistenţa la schimbare, prin invocarea
tradiţiei, este astăzi contraproductivă.
Credibilitatea - obiect de studiu şi în
sondajele de opinie publică - ne pune în faţa
unor realităţi în care personalităţi sau
instituţii devin credibile sau nu, conform
unor criterii dintr-o scară de valori în care
fiecare a fost format. Vrem sau nu să
recunoaştem, spiritul timpului este altul.
Dimensiunile temporale au alte semnificaţii.
Trecutul, căruia i se asociază tradiţia, a
rămas o dimensiune singulară insuficientă
pentru legitimarea identităţii unui popor,
instituţie, persoană. Însăşi tradiţia14 este
definită diferit adesea contradictoriu (de
exemplu: „Cine ştie multe, moare” şi „Cine
are carte, are parte”). Stereotipurile, la care
se face adesea apel pentru a justifica ceva,
sunt credinţe fixate în imagini şablonizate
(preconceptele din teoria lui Durkheim), în
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2011
84
pre-notions we formulate regarding the
things become legal substitutes of the things.
Once the ideas find their support in the
reality of the things, they become “as a wave
placed between things and us and that hides
them better as we consider it transparent”29.
Regarding the social phenomena as outside
things also means getting away from the
subjectivism inherent to the human being
that often is a generator of errors. These rules
of knowing the social life become an
individual life sociology, a handbook that
releases us from prejudices, gives us a
method of observation and of social action.
Durkheim’s exigency is formulated in the
first rule of the method stating that it is
necessary to “consider the social facts as
things”30. Starting from the ideas towards the
things means making an ideological analysis.
It replaces the science of the realities, to
whom starting from the things towards the
ideas belongs. The ideological analysis is
based on the fact that the human formulated
a series of pre-notions related to the things in
the social sphere, so that they seem a product
of the human activity. They seem to be
produced by the application of the ideas
about these things, they seem to be a simple
application of the ideas to different facts
accompanying the human relations. These
facts seem to gain their reality only by “the
ideas that are their germs”31. After all, the
social life will be the results of the human
behaviours placed in a plan of knowledge
and of the “normal” action, different from
“pathologic”, remaining in the same author’s
term.
In the fourth place, it is considered
that the resistance to change, by invoking
the tradition, is counterproductive
nowadays. Credibility – as a studying object
in the public polls – makes us stand in front
of certain realities where personalities or
institutions become credible or not,
according to certain criteria of a value scale
where each of them was formed. Either we
want to accept it or not, the time spirit is
different. The temporal sizes have different
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2011
sensul că nu se bazează pe observarea directă
a fenomenelor, ci pe moduri de gândire
apriorice, rutinizate, adesea arbitrare, o
schemă simplificatoare a gândirii pe care o
folosim dintr-un refuz al efortului de a
cunoaşte, de a observa şi înţelege ceea ce se
întâmplă. Toate aceste stereotipuri formate în
procesul socializării vorbesc despre o
conştiinţă colectivă care trimite la o matrice
iniţială şi care se regăsesc în comportamente
şi atitudini faţă de Celălalt, muncă, viaţă,
moarte… Astfel de mentalităţi păguboase
trebuie schimbate printr-un tip de educaţie
sociologică care înseamnă a cunoaşte şi a trăi
drepturile omului în prezentul vieţii cotidiene
şi cu faţa spre viitor. Există riscul ca
schimbarea reală să nu se producă, dacă ceea
ce se doreşte a se pune în loc nu este
superior, eficient, viabil. Tradiţia este de aur,
dar este un lanţ care ne ţine legaţi, spre a-l
parafraza pe Hegel care vorbea de tradiţie ca
„un lanţ de aur”.
Mentalitatea nu se schimbă uşor. A o
schimba înseamnă a crea condiţiile materiale
pentru a înţelege concepţia despre spaţiu şi
timp, practicile sociale, structura familiei,
sentimentul religios ş.a. şi a exista voinţa de
schimbare, căci mijloacele ne sunt oferite de
teorii şi practici deja experimentate şi
validate de timp.
În sfârşit, sociologia educaţiei
pentru drepturile omului înseamnă un tip
de educaţie centrată pe valorile
universale15: bine, dreptate, libertate, dar şi
pe baza acelora care rezultă dintr-un sistem
de organizare democratică, în care drepturile
omului sunt valori şi atitudini, ce se pot
transforma în comportamente, numai prin
educaţie.
Valoarea poate fi definită ca o relaţie
socială în care se exprimă preţuirea acordată
unor obiecte sau fapte (naturale, sociale,
psihologice), în virtutea unei corespondenţe a
însuşirilor lor cu trebuinţele sociale ale unei
comunităţi umane şi cu idealurile acesteia.
deşi valoarea se constituie prin raportarea
obiectelor la trebuinţele sociale, istoriceşte
determinate de practică, se atribuie
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2011
85
significations. The past, which the tradition
is associated to, remained a singular size
insufficient for legitimating the identity of a
people, an institution, a person. The tradition
itself32 is differently defined, often contrarily
(for example: “Who knows too much, dies”
and “Knowledge is power”). The stereotypes
we often call for justifying something are
believes settled in patterned images (the pre-
concepts of Durkheim’s theory), namely they
are not based on the direct observation of the
phenomena, but on a priori, routine, often
arbitrary ways of thinking, a simplifying
scheme of the thinking we use because of the
refusal of the effort of knowing, of observing
and of understanding what happens. All
these stereotypes formed in the socialization
process speak of a collective consciousness
sending to an initial matrix and that is found
in behaviours and attitudes to the Other,
work, life, death … Such damaging
mentalities should be changed by a type of
sociological education meaning to know and
to live the human rights in the present of the
daily life and facing to the future. There is
the risk for the real change not to be
produced, if what is desired to replace is not
superior, efficient, viable. Tradition is
golden, but it is a chain that keeps us bond
together, for quoting Hegel who spoke of
tradition as “a golden chain”.
Mentality does not change easily.
Changing means creating the material
conditions for understanding the conception
about space and time, the social practices,
the family structure, the religious feeling, etc
and existing the will to change, as the means
are offered to us by theories and practices
that have already been experienced and
validated by the time.
Finally, the sociology of the
education for the human rights means a
type of education centred on the universal
values33: fine, justice, freedom, but also
based on those resulting from a democratic
organisation system, where the human rights
are values and attitudes that may be changed
into behaviours, only by education.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2011
denumirea de valoare chiar lucrurilor, ideilor
sau acţiunilor cărora anumite comunităţi
umane le acordă preţuire şi către care ele
aspiră. Valoarea reprezintă întruparea unor
scopuri, proiecte, dorinţe, intenţii, adică
obiectivarea esenţei umane în produse ale
activităţii creatoare specifice pentru fiecare
tip de atitudine umană”16.
Orice valoare implică „o relaţie între
un moment obiectiv şi un moment subiectiv,
o relaţie dinamică (nu statică) între termeni
variabili (istorici) şi invariabili (generali-
umani) şi care se validează ca atare în planul
societăţii”17.
Doctrina a conchis că valoarea, ca
fenomen, prezintă o triplă determinare, şi
anume18: actul valorizator se desfăşoară la
nivelul conştiinţei sociale; aprecierea umană,
deşi e subiectivă, are premise obiective şi
valoarea se stabileşte pe anumite criterii
condiţionate istoriceşte şi socialmente de
praxis.
Sociologia drepturilor omului trebuie
asumată în totalitate, dacă vrem să nu avem
un dublu discurs (pentru cei dinafara lumii
noastre şi un altul pentru cei dinăuntru).
Dacă acceptăm ideea că cerul este unic în
condiţiile mondializării, trebuie să ne
autoformăm convingerea că problemele
lumii devin globale şi, pentru aceasta, sunt
necesare măsuri de rezolvare a lor. Migraţia
forţei de muncă, piaţa economică mondială,
poluarea, problema păcii şi războiului
necesită soluţii, care nu pot fi de imaginat
altfel decât la masa dialogului intercultural,
într-un spirit de toleranţă şi înţelegere, de
respect al drepturilor şi libertăţilor omului,
de pace.
Bibliografie:
C. Wright Mills, Imaginaţia
sociologică, Editura Politică, Bucureşti, 1975
D. Ghişe, Dimensiunea culturală a
omului. Creaţia valorică şi progresul uman,
în volumul O lume în schimbare, Bucureşti,
Editura Politică, 1982
E. Durkheim, Regulile metodei
sociologice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2011
86
Value may be defined as a social
relation where it is expressed the pricing
granted to certain (natural, social,
psychological) objects or facts, under a
correspondence of their features with the
social needs of a human community and with
its ideals. Even if the value is constituted by
reporting the objects to the social needs
historically determined by the practice, it is
attributed the value name even to the things,
the ideas or the actions to whom the human
communities grant pricing and which they
aspire to. Value represents the embodiment
of certain purposes, projects, desires,
intentions, namely the objectifying of the
human essence in products of the creating
activity specific for every type of human
attitude”34.
Any value involves “a relation
between an objective moment and a
subjective moment, a dynamical (not static)
relation between variable (historical) terms
and invariable (general-human) ones and that
are validated as such in the society plan”35.
Doctrine concluded that value, as a
phenomenon, presents a triple determination,
namely36: the capitalizing act develops at the
level of the social consciousness; the human
appreciation, even if it is subjective, have
objective premises and the value is
established on certain criteria historically and
socially conditioned by praxis.
The sociology of the human rights
should be totally assumed, unless we want to
have a double speech (for the ones outside
our world, and another one for the ones
inside it). If we accept the idea that the sky is
unique in the globalization conditions, we
should self-build the conviction according to
which the world problems become global
and, for that, the measures to solve them are
necessary. The migration of the manpower,
the world economical market, the pollution,
the peace and war problem need solutions
that can be imagined only at the table of the
intercultural dialogue, in a spirit of tolerance
and understanding, of respecting human
rights and freedoms, of peace.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2011

1974 Bibliography:
G. Vrabie, S. Popescu,Teoria
generală a dreptului, Editura „Ştefan C. Wright Mills, Sociological
Procopiu”, Iaşi, 1995 Imagination, Political Press, Bucharest, 1975
I. Alexandrescu, Persoană, D. Ghişe, Cultural Human Size.
Personalitate, Personaj, Editura Junimea, Value Creation and Human Progress, in the
Iaşi, 1988 volume A Changing World, Bucharest,
I. Craiovan, Tratat de teoria generală a Political Press, 1982
dreptului, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura E. Durkheim, Rules of the
Universul Juridic, Bucureşti , 2009 Sociological Method, Scientific Press,
S. Popescu, Sociologie juridică, Bucharest, 1974
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001 G. Vrabie, S. Popescu, Law General
V. Ferrari, Giustiziy e diritti umani. Theory, “Ştefan Procopiu” Press, Iaşi, 1995
Osservazioni sociologico-giuridiche. I. Alexandrescu, Person, Personality,
Appendice metodologica di Mario Boffi, Character, Junimea Press, Iaşi, 1988
Sociologia del diritto, Frano Anfeli, Milano, I. Craiovan, Treaty of Law General
1995 Theory, the 2nd Edition, reviewed and
completed, “Universul Juridic” Press,
Bucharest , 2009
S. Popescu, Juridical Sociology,
Lumina Lex Press, Bucharest, 2001
V. Ferrari, Giustiziy e diritti umani.
Osservazioni sociologico-giuridiche.
Appendice metodologica di Mario Boffi,
Sociologia del diritto, Frano Anfeli, Milano,
1995

1
A se vedea pe larg, V. Ferrari, Giustiziy e diritti umani. Osservazioni sociologico-giuridiche. Appendice
metodologica di Mario Boffi, Sociologia del diritto, Frano Anfeli, Milano, 1995, Parte seconda, p. 137-309
2
A se vedea pe larg, S. Popescu, Sociologie juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, Prelegerea VII,
Sociologia drepturilor omului, p. 176-194
3
I. Craiovan, Tratat de teoria generală a dreptului, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti ,
2009, p.256.
4
A se vedea, în acest sens, S. Popescu, Sociologie juridică, op. cit., pp. 97-99.
5
S. Popescu, Sociologie juridică, op. cit., pp. 87-88.
6
G. Vrabie, S. Popescu,Teoria generală a dreptului, Editura „Ştefan Procopiu”, Iaşi, 1995., p. 84.
7
C. Wright Mills, Imaginaţia sociologică, Editura Politică, Bucureşti, 1975, pp. 59-91.
8
M. Voinea, C. Bulzan, Pentru o sociologie a drepturilor omului, pe http://ebooks.unibuc.ro.
9
Pentru dezvoltări privind faptul social, a se vedea, I. Craiovan, op. cit., 2009, pp. 256-257.
10
Referitor la securitatea juridică, a se vedea, I. Craiovan, op. cit., 2009, p. 507.
11
E. Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, p. 69.
12
E. Durkheim, op. cit., p. 68.
13
Ibidem, p. 71.
14
Tradiţia înseamnă transmiterea continuă a unui conţinut cultural de-a lungul istoriei de la un eveniment
generator sau un trecut imemorabil. Acest patrimoniu intangibil poate fi vectorul identităţii unei comunităţi
umane. În sensul său absolut, tradiţia este o memorie şi o idee, într-un cuvânt o conştiinţă colectivă; o amintire a
ceea ce a fost, alături de datoria de a transmite mai departe şi a îmbogăţi. O tradiţie poate însemna, totodată, o
mişcare religioasă, sau mai degrabă, o anumită practică simbolică, cum ar fi tradiţiile populare.
15
Pentru o prezentare a relaţiei dreptului cu valorile sociale, a se vedea, I. Craiovan, op. cit., 2009, pp. 478-499.
16
Dicţionar de filosofie, Editura Politică, Bucureşti, 1978, p. 759.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2011
87
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2011

17
D. Ghişe, Dimensiunea culturală a omului. Creaţia valorică şi progresul uman, în volumul O lume în
schimbare, Bucureşti, Editura Politică, 1982, pp.385-386.
18
I. Alexandrescu, Persoană, Personalitate, Personaj, Editura Junimea, Iaşi, 1988, p. 316.
19
See largely, V. Ferrari, Giustiziy e diritti umani. Osservazioni sociologico-giuridiche. Appendice
metodologica di Mario Boffi, Sociologia del diritto, Frano Anfeli, Milano, 1995, Parte seconda, p. 137-309
20
See largely, S. Popescu, Juridical Sociology, Lumina Lex Press, Bucharest, 2001, Lecture VII, Sociology of
Human Rights, p. 176-194
21
I. Craiovan, Treaty of Law General Theory, the 2nd Edition, reviewed and completed, “Universul Juridic” Press,
Bucharest , 2009, p.256.
22
See, in this sense, S. Popescu, Juridical Sociology, op. cit., pp. 97-99.
23
S. Popescu, Juridical Sociology, op. cit., pp. 87-88.
24
G. Vrabie, S. Popescu, Law General Theory, “Ştefan Procopiu” Press, Iaşi, 1995., p. 84.
25
C. Wright Mills, Sociological Imagination, Political Press, Bucharest, 1975, pp. 59-91.
26
M. Voinea, C. Bulzan, For a Sociology of the Human Rights, on http://ebooks.unibuc.ro.
27
For developments regarding the social fact, see, I. Craiovan, op. cit., 2009, pp. 256-257.
28
Regarding the juridical security, see, I. Craiovan, op. cit., 2009, p. 507.
29
E. Durkheim, Rules of the Sociological Method, Scientific Press, Bucharest, 1974, p. 69.
30
E. Durkheim, op. cit., p. 68.
31
Ibidem, p. 71.
32
Tradition means continuously transmitting a cultural content across history from a generator event or an non-
memorable past. This intangible patrimony may be the vector of the identity of a human community. In its
absolute sense, tradition is a memory and an idea, shortly a collective consciousness; a memory of what it was,
next to the obligation to further transmit and enrich it. A tradition may mean, at the same time, a religious move,
or rather a certain symbolic practice, such as the folk traditions.
33
For a presentation of the relation of the right and the social values, see, I. Craiovan, op. cit., 2009, pp. 478-
499.
34
Dictionary of Philosophy, Political Press, Bucharest, 1978, p. 759.
35
D. Ghişe, Cultural Human Size. Value Creation and Human Progress, in the volume A Changing World,
Bucharest, Political Press, 1982, pp.385-386.
36
I. Alexandrescu, Person, Personality, Character, Junimea Press, Iaşi, 1988, p. 316.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2011
88