Când PIB crește odată cu sărăcia: coeficientul inegalității

sociale în UE și colegele de pluton ale României

de Marin Pana14.3.2016
Ieșirea din criza economică s-a făcut prin creșterea

gradului de inegalitate a veniturilor în marea majoritate a țărilor membre UE, cu un avans

moderat la nivelul mediei generale.
După ce a staționat pe un palier situat deasupra mediei, România s-a înscris pe un trend
ascendent, care ne îndepărtează de practica europeană și ne înscrie într-un grup de
state care se confruntă cu probleme economice semnificative.
***
Explicație:
Modul în care au fost distribuite costurile ieşirii din criza economică poate fi exprimat
matematic prin evoluția unui indicator denumit coeficientul Gini (după economistul italian
cu acelaşi nume, care l-a propus şi lansat în 1912). Valorile coeficientului Gini variază de la
o țară la alta şi, pentru aceeaşi țară, în decursul timpului. Cu cât valoarea sa este mai
mare, cu atât veniturile disponibile ale populației sunt distribuite mai Inegal.
***
Pentru a avea o perspectivă asupra modului în care a evoluat acest indicator în țările UE,
implicit a contextului în care se găsește și țara noastră, vă prezentăm in extenso datele
publicate de Eurostat în februarie 2016 (v. tabelul).
Potrivit acestor date, 19 state au înregistrat valori mai mari ale coeficientului Gini în 2014
decât în 2010 (adică o inegalitate mai accentuată), opt au consemnat niveluri mai mici, iar
unul exact aceeași valoare.
Cele opt state în care gradul de inegalitate a scăzut sunt împărțite în două, cu patru membre
mai vechi ale Uniunii (Franța, Belgia, Austria și Marea Britanie) și alte patru care au aderat
relativ recent Polonia, Lituania și Letonia și Croația.
(Citiți și: ”Țara în care munca Nu aduce bunăstare: O analiză
comparativă a României cu statele UE”)
Oarecum surprinzător din perspectivă istorică, primele au aproape toate valori mai mici ale
coeficientului Gini decât media europeană, în timp ce celelalte se situează peste medie sau
imediat sub ea.
 Per total, s-a produs o

modificare destul de redusă a mediei UE la nivelul coeficientului Gini, de la 30,5% în anul

2010 la 30,8% în 2014.
În același interval de timp, România a înregistrat o creștere a inegalității de la 33,3% la
34,7%, care ne plasează pe locul șapte în rândul celor 11 state UE, foste membre ale
blocului socialist.
În urma noastră ca nivel de inegalitate se plasează grupul BELL (Bulgaria plus statele baltice,
întâmplător sau toate trecute prin regimul de consiliu monetar, care ne fusese propus și
nouă prin 1998 dar a fost respins de BNR) iar înaintea noastră
fostele economii planificate care au ales regimul de flotare a monedei naționale(două
dintre primele trei plasate în acest clasament au trecut, între timp, la euro).
 Plecată la intrarea în

UE de la o valoare de 37,8%, România a coborât treptat ( 36,0% în 2008 și 34,9% în 2009)

până la palierul din perioada 2010 – 2012 (33,2% – 33,3%). După aceea, însă, în pofida
evoluțiilor politice și a măsurilor sociale anunțate, inegalitatea a început să revină
spre niveluri mai înalte. Evoluție care explică paradoxul adâncirii sărăciei într-o
economie care a obținut rezultate relativ bune la nivel european.
Polarizarea – favorizată de măsurile guvernanților care aleargă după
voturile săracilor și pentru favorurile apropiaților
Foarte sugestivă este plasarea noastră față de Polonia, economia cu care semănăm cel
mai bine ca mărime și structură, plasată cu un număr suficient de ani înainte ca
dezvoltare pentru a ne da indicii despre cum ar trebui să ne gestionăm.
Compania în care ne aflăm din perspectiva nivelului de inegalitate socială este sugestivă,
prin raportare la țările cu care Polonia este similară la acest capitol.
Ceea ce lipsește

României este o clasă mijlocie mult mai consistentă, care să mențină coeziunea
socială între bogați și săraci. Cu cât aceasta ar fi mai puternică, cu atât mai ușor ar putea fi
prevenite conflictele sociale, rezultata din combinația între o mare masă de defavorizați și o
pătură subțire de îmbogățiți.
Practic, calculul matematic suprinde direcția greșită în care ne trimit măsurile luate
guvernanți. Preocupați de zgomotul mediatic, adică de cererile aducătorilor de voturi
facile și de interesele capitalului, din motive declarat ideologice (în fapt, de beneficiile
personale și ale apropiaților), ei au neglijat pe cei care susțin de fapt economia dar nu
sunt la fel de vocali din motive de timp alocat muncii și familiei.
În pofida majorărilor de pensii și a acordării a tot felul de ajutoare, în combinație cu
măsurile, mai mult sau mai puțin inspirate, ce vizează îmbunătățirea mediului de afaceri,
inegalitatea socială a reînceput să crească.
Asta pentru că nu au fost luate măsuri pentru stimularea clasei mijlocii și a acumulării
averilor prin muncă personală de înaltă calificare ( inclusiv management de firmă
proprie), corect retribuită.
Abonați-vă la Newsletter!

Datele ne arată, astfel, rezultatul combinației relativ bizare de politici de stânga și de

dreapta.
Care alienează pe cei defavorizați, defavorizează normalitatea și normalizează
profitabilitatea ”fără număr” ( vezi cea mai redusă remunerare a muncii din UE).
Model care ne va trimite tot mai departe de siguranța nivelului de trai și modul de viață din
Occident, în varianta lui de succes la nivelul întregii societăți.

Creşterea economică este necesară dar nu şi 
suficientă pentru a asigura dezvoltare 
economică
inShare
Print Mail

Cresterea economica a fost in 2013 una dintre cele mai mari din UE ceea ce este o
performanta pentru Romania. Mai mult, desi UE face eforturi importante pentru a iesi din
criza, principalii indicatori macroeconomici in Romania au in prezent valori care indica o
buna stabilitate economica. Astfel, deficitul bugetar este de 2,5% din PIB, deficitul de cont
curent aproape 2% din PIB, inflatia in jur de 2%, datoria publica aproximativ de 38% din PIB,
costul la imprumuturile de stat au scazut iar cursul de schimb nu a inregistrat fluctuatii
semnificative.

E bine ca avem crestere economica si stabilitate economica dar nu este si suficient pentru a
avea dezvoltare economica. De ce?
In primul rand, trebuie mentionat faptul ca dezvoltarea economica reprezinta un concept
cantitativ-calitativ cu o sfera de cuprindere mult mai larga decat cel de crestere economica. In
timp ce cresterea economica se masoara printr-un numar restrans de indicatori, dintre care cel
mai important este ritmul de crestere a PIB-ului, dezvoltarea economica implica asigurarea
unui echilibru dinamic pe termen lung, proiectarea unor traiectorii de crestere sustenabila care
sa se bazeze pe utilizarea optima a tuturor resurselor disponibile, dezvoltarea continua a
potentialului inovativ si a capitalului uman, crearea si dezvoltarea unor institutii puternice
care sa favorizeze cresterea economica si, evident, dar nu in ultimul rand, asigurarea unei
repartitii judicioase a veniturilor si a avutiei (indicele Gini).

CITEȘTE ȘI