Capitolul 4 HIDROGENUL

Cel mai răspândit element din Univers:

- peste 70% din materia Universului;
- pe Pământ:
o în cantităţi f. mici – în aer;
o combinat cu O2 – apa;
o combinat cu C – HC.
Descoperit de Cavendish în 1766
Nr. 1 în tabelul lui Mendeleev: nr. atomic 1; masă atomică 1,008
Incolor, inodor şi insipid; cel mai uşor gaz, putând difuza prin orificii fine.
Este absorbit de metale (Fe, Al, Cu etc.) cu inserare în reţeaua moleculară.

4.1 PROPRIETĂŢI FIZICE ALE HIDROGENULUI

Principalele constante fizice ale H2
Greutate moleculară 2,0156
Punct de topire (la p0 = 1,013  10 Pa)
5

temperatura tt = -259,200C
căldura de topire Qtopire = 58,615 kJ/kg
Punct de fierbere (la p0 = 1,013  105 Pa)
temperatura tf = -252,780C
căldura de vaporizare Qvap = 460,55 kJ/kg
Punctul critic temperatura tc = -239,90C
presiunea pc = 129,45 Mpa
Starea normală (la p0 = 1,013  10 Pa şi T = 273K)
5

densitatea  = 0,08987 kg/m3

densitatea relativă la aer rel 0,06984
căldura specifică cp = 14,235 kJ/kg K
viscozitatea cinematică  = 8,410-6 Ns/m2
coef. de difuzie în aer 0,63 cm2/s
Raportul căldurilor specifice cp/cv = 1,41

Caracteristici privind arderea H2

Caracteristica H2 Benzină Motorină
Lmin [Nm3 aer/ Nm3H2] 2,38 14,9kgaer/kgcomb 14,9kgaer/kgcomb
Qi [kJ/Nm3] 10760 - -
Qi [kJ/kg] 119617 42690 42600
Qi amestec stoichiometric [kJ/Nm3amestec] 3183 3759 3948
la p0 = 1  105Pa; T0 = 293K
Emin. aprindere [mJ] 0,02
Tautoaprindere [K] 845 530 ... 600 473 ... 493
Wlaminar max. / wpropan 6,79 0,92
la p0 = 1  105Pa; T0 = 293K (258 cm/s) (35 cm/s)
Limite de inflamabilitate am. săr.
la p0 = 1  105Pa; T0 = 293K 2,96%
sărac =10 1,15 -
am. bog.
75%
bogat = 0,7 -
0,394

33
 Deoarece H2 este f. mică,  reducerea cu  30% a aerului admis în motor 
Pi  cu  30%.
 Viteza de difuzie a H2 este de  7... 8 ori  la vaporii de benzină  uşurarea
amestecării rapide cu aerul, chiar la dozaje sărace şi n mari
 Se combină cu O2 la rece, în prezenţa unui catalizator
în prezenţa unei flăcări
 Qi amestec stoich.H2  Qi amestec stoich. benz.
 Punctele de fierbere şi critic având temperaturi f. scăzute  dificultăţi la
stocarea H2 la bordul autoveh.
 Limite de inflamabilitate mai largi  funcţionare cu amestecuri mai sărace
dp
 W ardere H2  W ardere hidrocarburi  faza I a arderii se scurtează, 
d

 Tendinţă pronunţată spre detonaţiedificultăţi majore la utilizarea H2 la MAC

 Energie minimă de aprindere f. redusă (de aprox. 10 ori  decât la HC) 
tendinţă mare la autoaprindere
 pericol în exploatare (autoaprindere necontrolată prin contact cu
suprafeţe calde – bujia, supapa de evacuare, zone de pe capul pistonului,
calamina – sau cu gazele fierbinţi)
 riscul propagării în sens invers a flăcării în sistemul de admisie
(în cazul formării amestecului în galerie)

34
 25.04.2013
4.2 APRINDEREA ŞI ARDEREA HIDROGENULUI ÎN M.A.S.

ward. laminară H2 = 7 ... 10 ori ward. laminară HC  faza iniţială a arderii mai rapidă
ward. turbulentă H2 =  2 ori ward. turbulentă HC  faza principală a arderii mai rapidă

Pentru  1 viteza de arde-

re devine excesivă.
Uneori arderea poate lua
aspect de detonaţie.
O soluţie o constituie utili-
zarea unui amestec mai
sărac.

35
Din cauza vitezelor de ardere mai ridicate ale H 2, se reduce dispersia ciclică.
La utilizarea injecţiei, câştigul este mai important datorită uniformizării debitării H2.
Se poate funcţiona cu amestecuri f. sărace ( 2).

Căi de temperare a degajării căldurii de reacţie

 Utilizarea amestecurilor sărace; la amestecuri prea sărace, creşte
dispersia ciclică;
 Reducerea avansului la scânteie  Deplasarea arderii în destindere
o Scade i
o Supraîncălzirea supapelor de evacuare
 Injecţia de apă în cilindru

dp
o Se poate ajunge la = 1,4 ... 1,7 cu acceptabile
d
o Stocarea apei la bordul automobilului
o Coroziunea motorului de către apă
 Injectarea H2 în cilindru, la sfârşitul comprimării
o Mărirea duratei injecţiei
 Combinarea metodelor de formare a amestecului hidrogen – aer în
exteriorul şi interiorul camerei de ardere ( fumigare)
o Amestec exterior sărac  4
o Injectarea fracţiunii principale în camera de ardere; se poate
funcţiona cu un  1,1 în condiţii normale
 Recircularea gazelor de evacuare cu o răcire prealabilă
o Suprimarea preaprinderilor şi întoarcerii flăcării în galeria de
admisie
o Efectul termic al gazelor de evacuare atenuează efectul diluării
36
 dp
o Efect slab asupra
d
 Prevenirea formării punctelor fierbinţi pe peretele camerei de ardere
o Alegerea unei bujii cu cifră termică corespunzătoare (bujie cât
mai rece) – s-a ajuns la funcţionare acceptabilă cu  1,55
o Răcirea supapei de evacuare şi a pereţilor camerei de ardere –
redimensionarea sistemului de răcire
o Răcirea capului pistonului prin stropire cu jet de ulei
 Injectarea de H2 răcit la –30 ... –40oC; se complică f. mult sistemul de
alimentare
Utilizarea H2 în amestec cu benzina
 Pentru pornirea motorului, m.î.g. şi sarcini mici – numai H 2
 Funcţionare la sarcini mijlocii cu alimentare mixtă - H 2 + benzină
 La sarcini mari se utilizează numai benzina 27.04.2011
05.05.2014

4.3 APRINDEREA ŞI ARDEREA HIDROGENULUI ÎN M.A.C.

4.3.1 Particularităţi ale aprinderii şi arderii hidrogenului în m.a.c.

a) Domeniul dozajelor utilizabile este extrem de îngust:

b) Dispersie ciclică foarte mare

c) Întârziere mare la autoaprindere

1 – presiune; 2 – ridicare ac

37
 4.3.2 Mijloace de control al arderii hidrogenului în m.a.c.
La  uzuale – metode speciale de asistare a aprinderii
Ex: bujie de incandescenţă
  Începutul/sfârşitul injecţiei
O
Durata injecţiei
O
pi [Mpa] i
[ RAC] [ RAC]
HIDROGEN – bujie de incandescenţă
5 18 - 5 / 39 44 0,27 0,39
4 29 0 / 35 35 0,33 0,39
3,2 18 - 4 / 48 52 0,38 0,40
3 29 - 3 / 39 42 0,44 0,40
MOTORINĂ
4,1 18 - 14 / - 4 10 0,12 0,26
3,2 18 - 13 / - 2 11 0,21 0,23
2,6 18 - 13 / 0 13 0,30 0,26
Pentru motorină: pi = 0,6 /  Mpa la 1,1   3,3
Pentru hidrogen: pi = 1,3 /  Mpa la 2,5   10

Combaterea detonaţiei
 Calitatea amestecului
 Aditivare cu inhibitori ai reacţiilor de autoaprindere
 Raport de comprimare scăzut
 Temperatura de admisie
 Avansul la injecţie

Mişcare de vârtej a aerului în camera de ardere

- supapă ecranată pe 1800
- pulverizator cu 8 orificii

Injecţia hidrogenului în două etape (injecţie pilot)

m.a.c. cu cameră separată de vârtej:
pilotul la 350 RAC înaintea p.m.i.
injecţia principală la 7,50 RAC înaintea p.m.i.

38
 - La o cantitate prea mare de H2 în pilot  autoaprinderea pilotului 
funcţionare brutală:
- Masa pilotului  cu cât inj. pilot 
- La un inj. pilot prea mare  aprinderi necontrolate, de la puncte calde

Utilizarea combinată a hidrogenului cu motorina

a) Pilot de motorină, doza principală de hidrogen
 Limite definite de :
dp
 Valoarea maximă admisibilă a lui
d
 Limita autoaprinderii amestecului omogen hidrogen – aer

 Mărirea dozei pilot  mers dur al motorului, chiar

la dozaje sărace H2-aer;
 La dozaje bogate apare H2 în gazele de evacuare;
 Pilot din motorină minim, atât cât să se obţină o
aprindere stabilă;
 Creşterea temperaturii amestecului la admisiunea
în motor  reducerea proporţiei maxime de H2  reducerea pe
Adaos de hidrogen în admisie

39
  La sarcini mari i  -
ardere mai rapidă
 La sarcini mici i  -
ardere incompletă a
hidrogenului
 Creşterea [H2] – limitată
 dp 
de pmax şi de  d 
  max
(limitarea zgomotului)
 Se poate reduce fumul
emis

09.05.2012

4.4 SISTEME DE ALIMENTARE CU HIDROGEN

4.4.1 Stocarea hidrogenului la bordul automobilului

A) Sub formă comprimată în butelii

71% din masa autovehiculului – autoturisme cu cilindree mică;
60% din masa autovehiculului – autoturisme cu cilindree medie;
23% din masa autovehiculului – autobuze.
Coeficient de risc prea mare

B) Sub formă lichidă

Poate fi stocat numai la – 2530C  rezervoare criogenice

40
 Sistemul este complicat şi costisitor.
masa rezervorului faţă de benzină  de 4 ori
volumul rezervorului faţă de benzină  de 5 ori
C) În hidruri metalice 16.05.2013
Hidrurile metalice = compuşi chimici solizi între H 2 şi un metal sau aliaje
ale acestuia putând să dizolve H2 în cantităţi mari: Fe, Ni, Cu, Mg, Mn, La, Ti, Zn, V, Pa:
Fe – de 19 ori volumul;
Pa – de 875 ori volumul.
O-A  creşte H2 în metal;
A  începe formarea hidrurii
metalice;
B  se termină formarea
hidrurii metalice;
A-B  amestec de 2 faze:
- metal saturat cu
H2;
- hidrură metalică;
După B  dizolvare în conti-
nuare a H2 a în hidrura me-
talică.
MeH – de temperaturi joase - 100C ... + 1000C – încălzire cu fluidul de răcire;
– de temperaturi înalte 2500C ... 3500C – încălzire cu gazele de evac.
Condiţii privind rezervoarele cu MeH:
- debitul de H2 şi presiunea de alimentare;
- la distrugerea rezervorului, H 2 rămâne blocat în reţeaua
cristalină a MeH
- toleranţa faţă de impurităţi provenite din procesele de
fabricare a H2 (CO, H2O)
- stabilitate la ciclurile repetate de absorbţie – desorbţie
- desprindere de particule metalice din hidrură şi antrena-
rea lor în motor
- siguranţa în funcţionare şi fiabilitatea MeH

41
 MeH de temp. înalte MeH de temp. joase

Densitatea de stocare a energiei:

- H2 în MeH: 0,6  2,5 kWh/kg
- H2 pur: 33 kWh/kg
- benzină: 11 kWh/kg
Soluţii constructive:
a) 1 recipient cu MeH de joasă temperatură tip Fe – Ti; agent termic -
lichidul de răcire
b) 1 recipient cu MeH de joasă temperatură tip Fe – Ti; agent termic -
lichidul de răcire +
+ 1 recipient (principalul) cu MeH de înaltă temperatură tip Mg –
Ni; agent termic – gazele de evacuare
c) 2 recipiente în serie cu MeH de înaltă temperatură + MeH de joasă
temperatură; agent termic – gazele de evacuare

Tabel comparativ privind alimentarea unui autoturism cu combustibili diferiţi

Vt  1,6 dm3; Vmed = 75 km/h; mauto  900 kg; autonomie de mers = 500 km
Tip combustibil Consum [l/100km] Vrezervor [l] Mrezervor [kg]
Motorină 5,6 28,1 31
Benzină 6,5 32,5 32
GPL 7,0 35 40
Metanol (80  100%) 11  12 60 68
Gaze naturale - 150 150
Hidrogen lichid - 240 230
Hidrogen din MeH - 200 600

42
 Fluxul de apă perpendicular pe Fluxul de apă în lungul barelor de hidrură
barele de hidrură

1 recipient cu MeH de joasă

temperatură tip Fe – Ti; agent
termic - lichidul de răcire

2 recipiente în serie cu 1 recipient (principalul) cu MeH de

MeH de înaltă temperatură + MeH de joasă temperatură înaltă temperatură tip Mg – Ni; agent
termic – gazele de evacuare

1-rezervoare de H2 cu hidrură Fe-Ti; 2-

robinete; 3-conductă colectoare; 4-
ventil electromagnetic; 5-reductor-
regulator; 6-dozator-amestecător; 7-
circuit de răcire al motorului; 8-pompă
de apă; 9-pompă suplimentară de apă;
10-rezervor presurizat de apă; 11-
rezervor aer comprimat; 12-ajutaje de
apă; 13-colector de admisiune; 14-
ventil electromagnetic pt. reglarea
presiunii de pulverizare a apei; 15-
regulator; 16-radiatorul sistemului de
răcire al motorului; 17-conducteă de
alimentare; 18-regulator de presiune;
19-ventil manual; 20-butelie
alimentare cu H2.

12.05.2014

43
 I – introducerea H2 în timpul admisiunii, la
1-1,2 bar;
II – injectarea H2 în cilindru, la începutul
comprimării, la 1,5-3 bar;
III – injectarea H2 în cilindru, la sfârșitul
comprimării, la 50-90 bar.
IM – injecția motorinei;
IH – injecția hidrogenului.

1-arbore cu came; 2-supapă de H2;

3-conductă de H2 izolată termic; 4-
obturator; 5-colector de evacuare

1-rezervor motorină; 2-pompă de injecție

standard; 3-conductă de înaltă presiune; 4-
cuplaj; 5-pompă de injecție suplimentară;
6-injector motorină; 7 și 7’-racorduri apă;
8-rezervor hidruri; 9-conductă motorină pt
acționarea injectorului de H2; 10-injector
de H2.

44
A – intrarea motorinei de la pompa de comandă; B – ieșirea motorinei; C – pierderi de motorină
și H2; 1 – racord motorină; 2 – arc; 3 – piston hidraulic; 4 – corp injector; 5 – supapă de H2.

A – intrare motorină pt. comandă; B – retur motorină; C – intrare H2; D – drenare H2;
1 – pulverizator; 2 – piston-ac; 3 - șaibe de reglaj; 4 – corpul injectorului; 5 - șurub de reglaj;
6 – inele de etanșare; 7 – arc.

1 – supapă de H2; 2 – racord alimentare

cu H2; 3 – traductor de presiune; 4 –
bujie incandescentă; 5 – ajutaj; 6 –
camă.

45
1 – miez magnetic; 2 și 5 – lagăre de ghidare; 3 – acul injectorului; 4 – sediul pulverizatorului;
6 – bobină de acționare.

46