Clubul Copiilor Câmpina Nr.

______/________
Judeţul Prahova

CERC PEDAGOGIC

CERC DE MUZICĂ POPULARĂ

Profesor: ALINA BOTOACĂ

 2017
Dezvoltarea creativităţii prin educaţia muzicală

Motto:
“Fără creativitate nu există soluţii la probleme, nu există o viziune a viitorului,
nu există găsirea oportunităţilor şi fructificarea lor, nu există alternative, nu
există exprimarea fiinţei umane la întregul ei potenţial.”
(Pera Novacovici)

Există în societatea actuală un interes deosebit pentru dezvoltarea

creativităţii, insistându-se asupra modului în care poate fi descoperită şi cultivată
această latură umană importantă. Termenul de creativitate provine din latinescul
„ creare“ şi înseamnă „ a zămisli“, „a făuri“. El a fost introdus prima data în
psihologie în 1938, iar din momentul în care acest concept a atras atenţia
specialiştilor, au apărut numeroase definiţii ale creativităţii. În Dicţionarul de
pedagogie termenul este definit ca şi capacitatea intelectuală de a elabora idei,
teorii, modele originale plecând de la date preexistente S-a observat că, după
cum există mai multe tipuri de inteligenţă (spaţială, simbolică, semantică,
socială), aşa se întâmplă şi cu funcţia creativă, un individ neputând fi creativ în
toate domeniile. Conceptul de creativitate se aplică deja atât copilului care se
joacă, cât şi inventatorului sau omului de artă. Oamenii se nasc cu înzestrări
diferite, mai generoase ori mai sărace.
Unul din obiectivele cadru din Curriculum Naţional pentru educaţia
muzicală este: Cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi creativităţii muzicale.
Aceasta poate urma trasee accesibile elevilor:
- potrivirea unor formule ritmice pentru anumite versuri cunoscute elevilor;
- inventarea unei melodii simple pe texte recomandate;
- improvizaţii ritmice, (instrumente de percuţie) melodice şi ritmico-melodice;
- modificarea conştientă a unor teme muzicale;
- inventarea unor jocuri care să se integreze în anumite cântece;
- pregătirea unui spectacol artistic.
În cadrul cercului de muzică, creativitatea este extinsă şi spre activitatea
interpretativă în prezentarea de către elevi a anumitor serbări şi momente
artistice în faţa unui public. O altă modalitate de încurajare a creativităţii este
jocul didactic. Este vorba în primul rând de jocul cu caracter creativ, asemănător
celui din folclorul copiilor, unde copii inventează anumite scenarii şi creează
numere muzicale adecvate.
Enumerăm câteva jocuri muzicale şi jocuri artistice:
- „dirijorul“ – elevul dirijează “corul” sau un ansamblu instrumental;
- „compozitorul“ – elevul alcătuiește un acompaniament ritmic la o melodie,
alege instrumentele adecvate conţinutului muzicii;
- „ghiceşte cine cântă“ dintre elevii prezenţi, sau ce voce, ce instrument se aude
într-o lucrare;
- alegerea muzicii potrivite la o poveste, prezentare Power-Point, dans, poezie;
- pantomima muzicală – redarea prin gesturi a ceea ce îi transmite muzica,
dialogul muzical, cântatul în grup;
- rolul muzicii în formarea umană.
Dacǎ piesele muzicale sunt accesibile copiilor, corespund intereselor lor, sunt
bine realizate artistic, atunci audiţiile muzicale le îmbogǎţesc sentimentele, îi
deprind pe elevi cu ascultarea şi interpretarea conştientǎ a cântecelor şi le trezesc
sentimente profunde. Cântecele, jocurile muzicale, audiţiile prin conţinutul lor
pozitiv de idei exprimate într-o formǎ emoţionalǎ şi convingǎtoare influenţeazǎ
trǎsǎturile de caracter şi de voinţǎ; copiii învaţǎ sǎ fie: generoşi, harnici, buni,
învaţǎ sǎ iubeascǎ familia, semenii lor, natura înconjurǎtoare. Cântecele îi fac pe
copii vioi, veseli, sociabili, disciplinaţi, le dezvoltǎ curajul, iniţiativa, iar
legǎturile dintre ei se consolideazǎ mereu.
Toate mijloacele folosite în educaţia muzicalǎ a elevilor îşi au raportul lor
la dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei copiilor, la stimularea atenţiei, la cultivarea
memoriei auditive, la dezvoltarea fizicǎ armonioasǎ, iar prin jocurile muzicale şi
prin cântecele mai ritmate, cântecul însoţit de mişcare executate pe melodie sunt
graţioase, dau corpului aspect plǎcut, supleţe şi frumuseţe, dansul celor ce cântǎ,
încântǎ privirea auditorilor.
Muzica educă şi dezvoltă o serie de procese psihice superioare (gândirea),
ce devin productive şi la alte activităţi şi în alte domenii: analiza, sinteza,
comparaţia, asocierea, disocierea, abstractizarea, generalizarea, concretizarea.
De asemenea beneficiarii unei educaţii muzicale au un limbaj mai fluent,
expresiv, dicţie clară, nuanţă şi frazare corectă, scriere corectă, auz fonematic
dezvoltat, îşi însuşesc mai repede şi corect pronunţia. Calea cea mai concretă şi
directă de a ajunge în universul muzicii o reprezintă activitatea muzicală reală,
prin practica muzicală. Activitatea centrală a întregului proces de educaţie
muzicală (din punct de vedere senzorial, cognitiv şi afectiv) o constituie cântarea
(vocală şi instrumentală). Prin aceasta se realizează: educarea auzului muzical,
cultivarea memoriei muzicale, a atenţiei auditive, formarea şi dezvoltarea
deprinderilor de interpretare, câştigarea respectului şi ataşamentului pentru
muzică. Practica vocală şi instrumentală se regăseşte în activitatea pe care o
desfăşor cu elevi, în cadrul cercului de canto popular. Activitatea desfăşurată
este eficientă şi are o finalitate „palpabilă“. Nu am adus o noutate în metoda de
predare poate în cea de abordare, de a găsi un repertoriu îndrăgit de elevi potrivit
diferitelor evenimente dar în acelaşi timp adecvat vârstei. Prin modul de
prezentare, trăirea estetică, colaborarea cu elevii, deschierea la ideile pe care
aceştia le prezintă, cadrul în care ne desfăşurăm activitatea, toţi aceşti factori îi
consider foarte importanţi în a apropia copiii de muzică, de cultură, de frumos.
Muzica este cea mai profundă şi mai complexă dintre arte, este exprimarea
ideilor şi sentimentelor prin mijlocirea sunetelor, mesajele ei fiind adresate
afectivităţii, sensibilităţii. Ea însoţeşte mai toate tipurile de activitate şi, de
aceea, stimulează dezvoltarea progresivă a capacităţilor intelectuale, morale şi
fizice, este divertisment şi cale de sensibilizare, este formă de comunicare ce nu
trebuie tradusă, căci universul vibrează la unison la auzul ei.
Impactul activităților muzicale asupra personalității elevilor este unul
definitoriu, deoarece: creează o dispoziție bună, sporește încrederea în forțele
proprii, stimulează dorința de autoafirmare, dezvoltă originalitatea, stimulează şi
dezvoltă capacitatea de comunicare şi exprimare, stârnește interesul pentru
învățare permanentă, determină apariția dorinței de a acorda ajutor, deci,
favorizează colaborarea. Orele de muzică pot fi realizate şi prin intermediul
jocului didactic. Prezintă mari beneficii, mai ales pentru elevii mici, deoarece
jocul ocupă un rol important în activitatea lor. Jocul didactic muzical foloseşte
un material cu caracter recreativ şi accesibil, dezvoltă auzul muzical, memoria,
simţul ritmic, vocea precum şi apropierea copiilor de muzică fără efort şi pe o
cale proprie vârstei lor. Jocurile muzicale pot fi axate pe cântece şi piese
instrumentale, pe audiţii sau pe exerciţii. Prin muzică, copilul intră în contact cu
frumosul şi cunoaşte o lume nouă, apropiată vârstei şcolarului mic, însuşîndu-şi
anumite cunoştinţe despre natură şi frumuseţile ei, animale şi insecte, oameni,
lume şi viaţă în general. Ceea ce trebuie avut în vedere, s-ar jalona în câteva
obiective:
- consolidarea deprinderii de a interpreta cântece în grup sau individual, fiind
vizate intonarea, dicţia şi respiraţia;
- consolidarea deprinderii de a interpreta expresiv, fiind vizate intensitatea,
nuanţarea şi tempoul;
- consolidarea deprinderii de a executa cântece în aranjamente polifonice simple;
- dezvoltarea simţului armoniei muzicale, vizând familiarizarea cu interpretarea;
- consolidarea deprinderii de a audia muzică pentru copii, populară, instumentală
şi cultă. Parcurgerea acestor obiective majore, conduce la formarea unor
deprinderi estetice dar şi la reuşita elevilor în diverse competiţii artistice. A-i
învăţa pe copii să cânte, înseamnă a-i învăţa mai întâi să asculte, să audă
conştient şi să înţeleagă semnificaţia relaţiilor melodice, ritmice, armonice şi de
altă natură, care concurează la exprimarea unor idei. În acest sens, de la început
este necesar să se meargă pe calea activizării gândirii elevilor şi a transferului de
idei din opera muzicală în gândirea şi simţirea copiilor, în scopul înţelegerii
conştiente a mesajului artistic pe care îl poartă arta muzicală în general, precum
şi cântecul adresat copiilor. Acest proces se realizează încă de la o vârstă
fragedă, în cadrul unor variate forme de activitate muzicală, de la jocuri până la
creaţia muzicală ca modalitate de exprimare. Elevul va fi învăţat să asculte
muzica, să înţeleagă ceea ce aude, să interpreteze cântece şi să-şi însuşească un
limbaj muzical adecvat. Când elevii sunt implicați în programe muzicale, între ei
se realizează o conexiune bazată pe un interes comun. Această legatură îi ajută
să-și formeze caracterul.
 Încurajarea tendinţei de creativitate a copilului trebuie să constituie o
obligaţie morală a fiecărui profesor deoarece procesul de învăţământ oferă
diverse şi bogate prilejuri de cultivare a creativităţii. Formarea unui anumit stil
de muncă este un rezultat gândit după mai multe contribuţii, îmbunătăţit pe mai
multe etape. Este un rezultat complex al muncii anterioare, la care elevii au
participat, un punct de plecare pentru viitor, menit să ridice pe un plan superior
creativitatea gândirii. Pregătirea mea de zi cu zi, modul meu de lucru, felul de
organizare şi de desfăşurare al oricărei lecţii, au făcut să existe aceste
posibilităţi. Prin ceea ce am făcut mereu, m-am gândit că va depinde prezentul şi
apoi evoluţia intelectuală a elevilor. Ca o concluzie:„Vibraţia emoţională pe care
o declanşează muzica dă un colorit aparte stilului didactic, optimizând strategiile
didactice şi influenţând în mod benefic rezultatele învăţării.” Consider că e
vremea să găsim cât mai multe posibilităţi de eficientizare a educaţiei prin
exprimare muzicală, ca sărbătoare pentru sufletele sensibile ale elevilor noştri.

BIBLIOGRAFIE:

1. Bejat, M. - Talente, inteligenţă, creativitate, Ed. Ştiinţifică. Bucureşti, 1971;

2. Landau E. - Psihologia creativităţii, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1979;

3. Roşca, Al. - Creativitatea, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972;

4. Gabriel Albu, O psihologie a educaţiei, Institutul european, Iași, 2005;

5. Constantin Cucoş, Pedagogie , Iaşi, Editura Polirom, 2008 ;

6. Dorina Sălăvăstrău, Psihologia educaţiei, Iaşi, Editura Polirom, 2004 ;

7. Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica modernă, Ed. Dacia, ClujNapoca, 2004;

8. STOICA, A., Creativitatea elevilor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1983;

9. Bălan, George - Arta de a înţelege muzica, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1970.