Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Departamentul „Finanţe şi Bănci”

RAPORT
privind efectuarea practicii de inițiere în specialitate

Levco Zinaida
Grupa: FB 17.02

Conducător ştiinţific
Doga-Mîrzac Mariana
Doc. habilitat, conf. univ.

Chişinău, 2019
 Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………….…3
Capitolul I Organizarea întreprinderii : forma de organizare şi de proprietate; procedura de
înregistrare. ..................................................................................................................... ................4
Capitolul II Modalităţi de formare a capitalului la diferite tipuri de întreprinderi.........................6
Capitolul III Formarea resurselor financiare în componentele sistemului bugetar ……………..7
Capitolul IV Descrierea structurii entităţilor la diferite forme organizatorico-juridice, instituţii şi
autorităţi publice..............................................................................................................................9
Capitolul V Competenţe şi responsabilităţi în domeniul finanţelor întreprinderii........................13
Capitolul VI Competenţe şi responsabilităţi în domeniul finanţelor publice. Instituţii subordonate
ministerului finanţelor....................................................................................................................15
Capitolul VII Evaluarea activităţii şi locul departamentului financiar în structura entităţii.
Analiza fişei postului lucrătorului financiar în sfera privată şi publică..........................................18
Capitolul VIII.Acumularea şi selectarea informaţiei necesare pentru desfăşurarea activităţii
financiare…………………………………………………………...……………………………20
Capitolul IX Riscurile şi gestiunea lor în cadrul entităţilor economice........................………...23
Bibliografie...................................................................................................................................26
Anexe..........................................................................................................................................................................27

2
 Introducere
Importanţa practică a raportului constă în dezvoltarea și însușirea unor abilități profesionale.
Practica are scopul de a dota studenţii cu toate capacitățile necesare pentru a dobândi experiență
de muncă în domeniul studiat, de a oferi informaţii referitor la specialitățile din economie.
Obiectivele propuse: analiza tipului de organizare a unei entități, identificarea formelor de
obținere a resurselor financiare, determinarea rolului și responsabilităților finanțelor publice și
private, de a analiza modul de organizare a controlului financiar la întrepriendere, analiza
metodelor de gestionare a riscurilor. Stagiile de practică reprezintă un element esenţial şi în cadrul
socializării profesionale a studenţilor. Succesul absolvenţilor pe piaţa muncii va depinde, în mare
măsura, de gradul în care aceştia vor cunoaşte specificul activităţii profesionale. Ca rezultat a
efectuării stagiilor de practică, studentul – viitorul specialist, poate determina perspectivele
realizării profesionale în sistemul ales de specializare, iar rezultatele practicii justifică atribuirea
calificării profesionale a absolventului.

3
CAPITOLUL I.Organizarea întreprinderii : forma de organizare şi de proprietate;
procedura de înregistrare.

Societate pe acţiuni “Agrospor”este societatea comercială al cărei capital social este în

întregime divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii. Este
constituită prin asocierea mai multor persoane numite acţionari, care contribuie la formarea
capitalului social prin cote de participare de valoare egală, în scopul împărţirii beneficiilor.

Documentele principale de constituire a SA”Agrospor” sînt : contractul de societate şi statutul

societăţii. Contractul de societate stabileşte aportului individual al fiecărui fondator la înfiinţarea
societăţii și el conține: numele, prenumele şi alte date de identificare ale fondatorilor; a) denumirea
societăţii pe acţiuni care urmează a fi constituită; b) scopul şi obiectul de activitate al societăţii; c)
mărimea capitalului social; d) termenul de înfiinţare a societăţii, obligaţiile fondatorilor şi
răspunderea acestora.etc. Acest este înregistrat în limba de stat și autentificat la notar. Statutul
societății conține aceleași date precum contractual de societate. Statutul societăţii serveşte ca
regulament de lucru pentru întreprindere.

Înregistrarea de stat. Societăţile pe acţiuni se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat, în

Registrul de stat al persoanelor juridice. La momentul înregistrării, societăţii pe acţiuni “Agrospor”
i se atribuie şi un număr de identificare.

Organele de conducere ale societăţii pe acţiuni sînt:

a) adunarea generală a acţionarilor;
b) consiliul societăţii;
c) organul executiv;
d) comisia de cenzori.

Deosebirea organizării reprezintă alegerea consiliului societăţii. Membrii consiliului societăţii se

aleg de adunarea generală a acţionarilor, precum şi al persoanelor străine de societate. Cerinţa legii
în acest sens este ca acţionarii să reprezinte majoritatea. Durata mandatului de membru al
consiliului este de 4 ani, iar aceleaşi persoane pot fi realese un număr nelimitat de ori.
Dacă societatea pe acţiuni are mai puţin de 50 de membri, consiliul societăţii nu este necesar,
atribuţiile sale fiind preluate de adunarea generală.

Societatea cu răspundere limitată(SRL) este societatea comercială cu personalitate juridică al

cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii
sunt garantate cu patrimoniul societăţii. Este acea societate ce se constituie de către una, două sau
mai multe persoane care pun în comun anumite bunuri pentru a desfăşura o activitate comercială.

4
SRL cuprinde reguli de organizare şi funcţionare atît de la societăţile de persoane, cît şi de la
societăţile de capital. Organele societăţii cu răspundere limitată sînt: adunarea generală a
asociaţilor - organul suprem al societăţii, administratorul - organul executiv, cenzorii - organul de
control al societăţii.

Constituirea Societății cu răspundere limitată. Societatea cu răspundere limitată se constituie

printr-un document, numit în Codul Civil ce reprezintă un act de constituire ce se întocmeşte în
limba de stat. Actul de constituire a societăţii cu răspundere limitată trebuie să conţină
următoarele date: 1)numele, locul şi data naşterii, adresele asociaţilor; 2) firma şi adresa
societăţii; 3) obiectul de activitate; 4) participaţiunile asociaţilor, modul şi termenul lor de
vărsare; 5) structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii;
6)filialele şi reprezentanţele societăţii; 7) mărimea capitalului social; 8) mărimea părţii sociale a
fiecărui asociat

Societatea se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat, conform criteriilor stabilite de lege

.Procedura înregistrării poate fi iniţiată de oricare dintre fondatori sau un reprezentant ce confirmă
împuternicirile prin procură.Organul de înregistrare verifică legalitatea actelor recepţionate pentru
înregistrare şi, este obligat întermen de 15 zile să emite decizia de înregistrare sau decizia privind
refuzul de înregistrare din anumite necorespunderi cu cerințele cerute.

Întreprinzător Individual(ÎI)- persoană fizică cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică

activitate de întreprinzător în nume şi pe risc propriu, fără a constitui o persoană juridică, şi este
înregistrată în modul stabilit de lege; în acest caz întreprinzătorul persoană fizică titular a unei
întreprinderi individuale poate angaja terţe persoane cu contract de muncă.

Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual, la filiala Camerei se depun următoarele

documente: 1.cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de Camera Înregistrării de Stat;
2.buletinul de identitate al fondatorului sau reprezentantul acestuia; 3.documentul ce confirmă
achitarea taxei de înregistrare.

În regim obișnuit, decizia de înregistrare a întreprinderii se adoptă în 3 zile lucrătoare de la data

depunerii documentelor. În situații de urgență, înregistrarea se poate realiza în 24 sau în 4 ore, iar
taxa de înregistrare se majorează. De obicei, alegerea formei de întreprindere individuală se
recomandă întreprinzătorilor care așteaptă de la afacerea lor venituri relativ reduse și în același
timp optează pentru un gradul de risc la fel mic. Întreprinderea este obligată să plătească toate
impozitele și taxele prevăzute de legislație. Totodată, întreprinzătorul este obligat să țină evidența
contabilă a veniturilor obținute din această activitate, precum și evidența cheltuielilor suportate.

5
CAPITOLUL II.Modalităţi de formare a capitalului la diferite tipuri de întreprinderi.

Capitalul social poate fi definit ca expresia valorică a totalităţilor aporturilor în numerar şi în

natură cu care fondatorii societăţii comerciale contribuie la constituirea patrimoniului ei, spre a
asigura mijloace materiale necesare activităţii, atingerii scopurilor propuse.

Societate cu răspundere limitată. Conform prevederilor legale şi anume art.21 al Legii

nr.135/2007, capitalul social al SRL se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă minima
activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea, al cărei capital social nu poate fi
mai mic de 5400 lei (300 de salarii minime) şi care urmează a fi vărsat în suma de cel puţin 40%
pînă la înregistrarea societăţii, iar restul –în termen de jumătate de an după înregistrarea acesteia
sau cum prevede actul de constituire.

Societate pe acțiuni. Capitalul social al SA este împărţit în nişte fracţiuni (cote-părţi), numite
acţiuni. Fiecare acţiune costă o sumă de bani, de aceea ele mai sînt numite titluri de valoare şi pot
fi uşor cumpărate, vîndute, puse în gaj etc.; Plafonul capitalului social este capital social în mărime
de cel puţin 500000 lei şi un număr de 50 şi mai mulţi acţionari, împreună cu acţionarii reprezentaţi
de deţinătorul nominal. Societate pe acţiuni are capital social în întregime divizat în acţiuni şi ale
cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii. Modificarea capitalului social al societăţii
pe acţiuni poate fi realizată prin mărirea sau reducerea lui. Modificarea capitalului social se va
efectua în conformitate cu Legea privind societăţile pe acţiuni nr. 1134/1997 şi cu statutul
societăţii. Hotărârea privind modificarea capitalului social se ia de către adunarea generală sau, în
cazurile prevăzute de lege, de către consiliul societăţii şi întotdeauna este însoţită de schimbarea
statutului societăţii.

Întreprinzător Individual. Capitalul social al societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi

reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea.

6
 CAPITOLUL III.Formarea resurselor financiare în componentele sistemului bugetar.

Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor bănesti necesare realizării obiectivelor

economico-sociale într-o anumită perioadă de timp.
Autoritățile publice au următoarele elemente ale resurselor financiare:

1) Impozitele, taxele și contribuțiile obligatorii

Realizarea lor ca resurse financiare publice presupune redistribuirea veniturilor primare obținute
de către persoanele fizice și juridice. Resursele obținute se utilizează pentru realizarea a 3
obiective: - Contribuția la formarea fondurilor generale de dezvoltare; - Reglarea fenomenelor
economice și sociale; -Redistribuirea veniturilor primare sau derivate

2) Veniturile din exploatarea întreprinderilor si proprietatilor din sectorul public.

3) Împrumutul de stat (public)

Împrumuturile reprezintă o soluție atractivă pentru stat, deoarece acestea facilitează procurarea
unui volum mare de resurse într-un interval de timp redus și acoperirea în termen mai scurt a
nevoilor de finanțare. Preluarea resurselor la dispoziția statului are caracter temporar, nu
definitiv. Procesul de mișcare a valorii este reversibil, sumele respective se restituie deținătorilor
de drept după un anumit timp. Pe perioada utilizării în scop public, a sumelor împrumutate,
creditorii obțin în contraprestație un venit sub forma dobânzii platite de către stat. În același
timp, folosirea acestui tip de resursă financiară publică antrenează un cost specific pentru stat
reprezentat de dobânzile și comisioanele aferente plătite de stat, care majorează cheltuielile
bugetare

4) Emisiunea de monedă
Emisiunea (inflationistă) de monedă, constituie o resursă financiară publică în masura în care
statul, în virtutea dreptului sau exclusiv de a emite monedă natională făra valoare intrinsecă,
pune în circulație o cantitate de bani mai mare decât cea obiectiv necesară circulației monetare.
În mod obiectiv, emisiunea monetară ar trebui să asigure utilizatorilor o cantitate de
monedă limitată la nevoile circulației normale a bunurilor și serviciilor și îndeplinirii celorlalte
funcții ale banilor, ca premisă a menținerii puterii de cumpărare a acesteia. Emiterea unei
cantități mai mari de monedă permite statului să-și creeze resurse , în mod artificial, de o mărime
egală cu diferența între masa banească totală existentă pe piața și cantitatea de bani satisfacatoare
pentru derularea normala a fluxurilor reale în economie. Ea semnifică redistribuirea unei părti a
puterii de cumparare a veniturilor bănesti nominale, în favoarea statului, care cu suma
emisă suplimentar (inflaționist) achizitionează bunuri și servicii sau efectuează plăți pentru
consumul public.
7
Instituțiile publice. Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale institutiilor publice de interes
local se asigură astfel: - integral din bugetul local, în funcție de subordonare; - din venituri
proprii și din subvenții acordate de la bugetul local, în funcție de subordonare; - intregal din
venituri proprii.

Figura nr. 3.1 Structura resurselor financiare ale societații

Sursa: http://www.scritub.com

Între resursele financiare ale societații și resursele financiare publice există un raport, deoarece
resursele financiare ale societații au o sferă de cuprindere mult mai largă. Alături de resursele
financiare publice, resursele financiare ale societații includ și resursele financiare private.

Instituțiile publice, finanțate integral din bugetul local, varsă veniturile realizate la acest
buget.Institutiile publice de interes local mai pot folosi, pentru desfasurarea și lărgirea activitatilor,
mijloace materiale și bănesti primite de la persoane juridice și fizice, sub forma de donatii și
sponsorizari, cu respectarea dispozitiilor legale. Fondurile acordate de persoanele fizice și juridice
în vederea participării împreuna cu autoritățile administrației publice locale la finantarea unor
acțiuni de interes public sunt vărsate direct la bugetul local din care se finanțează acestea. Cu
acestea se majorează creditele bugetare ale bugetului local (suma aprobata în bugetele locale
reprezentînd limita maximă pînă se pot angaja și efectua cheltuieli), iar fondurile se vor utiliza cu
respectarea destinațiilor stabilite de transmitator.

Veniturile proprii ale bugetelor institutiilor și serviciilor publice de interes local provin din taxe,
chirii, manifestări culturale și sportive, concursuri artistice, publicații, prestării editoriale, studii,
proiecte, valorificări de prodse din activități proprii sau anexe, prestări de servicii.

8
CAPITOLUL IV. Descrierea structurii entităţilor la diferite forme organizatorico-juridice,
instituţii şi autorităţi publice.

Parlamentul Republicii Moldova este organul reprezentativ suprem al Republicii Moldova,

unica autoritate legislativă a statului, fiind o structură unicamerală compusă din 101 deputați aleși
pe liste, pentru o perioadă de 4 ani. Parlamentul este ales prin vot universal, egal direct, secret și
liber exprimat. Președintele Parlamentului Republicii Moldova este ales de parlament, cu minim
52 de voturi. Vicepreședinții Parlamentului se aleg la propunerea Președintelui Parlamentului,
după consultarea fracțiunilor parlamentare, prin vot deschis, cu votul majorității deputaților aleși.
Biroul permanent al Parlamentului este organul de lucru al acestuia și se formează, ținîndu-se
seama de reprezentarea proporțională a fracțiunilor în Parlament. Din el fac parte, din oficiu,
Președintele Parlamentului și vicepreședinții.

Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a statului și exercită conducerea generală
a administrației publice. Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile
constituționale, având la bază un program de guvernare acceptat anterior de către parlament.
Acesta este alcătuit dintr-un lider numit prim-ministru, un prim-viceprim-ministru, viceprim-
miniștri, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică.

Guvernul are în componență 9 ministere, și anume:

-Ministerul Economiei și Infrastructurii

Ministerul Economiei și Infrastructurii este organul central autorizat să promoveze politica de stat
în domeniul economiei și să coordoneze dezvoltarea economică a țării. Ministerul Economiei
aplică strategia și programul de guvernare în domeniul economieiși finanțelor publice,
al Guvernului Republicii Moldova.

-Ministerul Finanțelor

Ministerul Finanțelor este organul central de specialitate al administrației publice, care elaborează
și promovează politica unică a formării și gestiunii finanțelor publice, al aplicării pârghiilor
financiare în concordanță cu exigențele economiei de piață. În activitatea sa Ministerul Finanțelor
se conduce de Constituția Republicii Moldova, legile Republicii, decretele Președintelui RM,
hotărârile Parlamentului, ordonanțele, deciziile și dispozițiile Guvernului.

- Ministerul Justiției

Ministerul Justiției este autoritatea de stat în domeniul justiției din Republica Moldova,
actualmente condus de jurista Victoria Iftodi.

9
- Ministerul Afacerilor Interne

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) este unul din ministerele care face parte din Guvernul
Republicii Moldova. A fost fondat pe 13 septembrie 1990 prin Hotărârea Guvernului nr. 321 “Cu
privire la reforma organelor Ministerului Afacerilor Interne al R.S.S. Moldova”

-Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene

Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene este organul central de specialitate, ce

promovează politica statului în domeniul relațiilor externe și își desfășoară activitatea în
conformitate cu Constituția și legile Republicii Moldova, Hotărârile Parlamentului,
actele Președintelui Republicii Moldova, hotărârile și dispozițiile Guvernului, precum și cu alte
acte normative, tratate și acorduri internaționale la care Republica Moldova este parte.

- Ministerul Apărării

Ministerul Apărării are misiunea să elaboreze politica de apărare, să conducă și să coordoneze

construcția și dezvoltarea Armatei Naționale, să determine riscurile și amenințările cu
caracter militar și necesitățile privind pregătirea sistemului național de apărare pentru asigurarea
securității militare a statului.

- Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului este organul central de specialitate al

administrației publice, subordonat Guvernului. Are misiunea de a asigura realizarea
prerogativelor constituționale ale Guvernului la elaborarea și promovarea politicii de stat de
dezvoltare durabilă a sectorului agro-industrial al țării, prin sporirea competitivității și
productivității sectorului, precum și asigurarea inofensivității și suficienței alimentare a țării, în
vederea creării premiselor pentru creșterea permanentă a bunăstării populației.

- Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării este unul din cele 9 ministere ale Guvernului Republicii
Moldova, este organismul care coordonează sistemul de învățământ din Republica Moldova,
stabilește obiectivele sistemului de învățamânt în ansamblul său, precum și
obiectivele educației pe niveluri și profiluri de învățământ.

- Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale este unul din cele 9 ministere ale Guvernului
Republicii Moldova și autoritatea de stat în domeniul sănătății publice

10
 Ministerul Finanțelor este organul central de specialitate al administrației publice, care
elaborează și promovează politica unică a formării și gestiunii finanțelor publice, al aplicării
pârghiilor financiare în concordanță cu exigențele economiei de piață.
Conducerea Ministerului Finanțelor este exercitată de ministrul Finanțelor (care în procesul de
dirijare a activitații este sprijinit de 3 viceminiștri). Aceștia sunt numiți sau eliberați din funcție de
către Guvernul Republicii Moldova. Totodata, Guvernul aprobă structura și efectivul-limită al
ministerului.
Viceminiștrii exercită atribuțiile delegate de ministrul Finanțelor. Ministrul e responsabil
personal pentru modul în care sunt utilizate mijloacele bugetare destinate asigurării activitații
ministerului și pentru asigurarea integritații mijloacelor financiare și a bunurilor materiale,
aflate la dispoziția ministerului în cauză. Organigrama mai desfășurată a Ministerului Finanțelor
se prezintă în Anexa 1.

Casa Naţională de Asigurări Sociale este o autoritate publică autonomă, de nivel naţional,
subordonată Guvernului, care administrează şi gestionează sistemul public de asigurări sociale din
Republica Moldova. Casa Naţională are statut de persoană juridică, dispune de ştampilă cu
imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova cu denumirea sa, precum şi de conturi bancare şi
trezoreriale. Ea este responsabilă faţă de Guvern şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
prevederile Constituţiei Republicii Moldova, legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor
Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor, ordonanţelor şi dispoziţiilor Guvernului,altor acte
normative, tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi cu prevederile
prezentului Statut. Structura organizaţională şi efectivul limită de personal ale Casei Naţionale
sînt aprobate de Guvern. Casa Naţională este constituită din Aparatul central care îşi are sediul în
mun. Chişinău şi înfiinţează case teritoriale de asigurări sociale (în continuare - case teritoriale),
fără personalitate juridică, în funcţie de numărul sau de structura asiguraţilor şi de complexitatea
activităţii la nivel teritorial.

Administrația publică, ca activitate, nu poate fi realizata dintr-un singur centru aflat pe teritoriul
statului, ci trebuie organizata in asa fel incat sa asigure nevoile societatii, in general, dar si al
colectivitatilor sociale din toate unitatile teritorial administrative ale statului. Pentru acest lucru,
organele administratiei publice sunt constituite in raport de teritoriul statului si in functie de
unitatile administrativ teritoriale ale acestuia. La nivel central, exista organe centrale ale
administratiei publice cum ar fi ministerele, care au competenta pe teritoriul intregii tari si
actioneaza in diferite domenii si ramuri de activitate de interes national.

11
Compania Naţională de Asigurări în Medicină este o organizaţie de stat autonomă de nivel
naţional, care dispune de personalitate juridică şi desfăşoară activităţi nonprofit în domeniul
asigurării obligatorii de asistenţă medicală, fondată prin Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr.950 din 7 septembrie 2001 în scopul implementării Legii cu privire la asigurarea
obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998.
Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2019 se aprobă la venituri în sumă
de 7326030,0 mii de lei şi la cheltuieli în sumă de 7526030,0 mii de lei, сu un deficit în sumă de
200000,0 mii de lei. Indicatorii generali şi sursele de finanţare a fondurilor asigurării obligatorii
de asistenţă medicală se prezintă în figura nr. 4.1.

Denumirea Codul Suma, mii lei

I. Venituri, total 1 7326030,0
inclusiv transferuri de la bugetul de stat 2831330,0
II. Cheltuieli, total 2+3 7526030,0
III. Sold bugetar 1-(2+3) -200000,0
IV. Surse de finanţare, total 4+5+9 200000,0
Sold de mijloace băneşti la începutul perioadei 910 239669,8
Sold de mijloace băneşti la sfîrşitul perioadei 930 39669,8
Figura nr. 4.1 Indicatorii generali şi sursele de finanţare a fondurilor
Asigurării obligatorii de asistenţă medicală
Sursa: LEGE Nr. 301, din 30.11.2018

Structura aparatului central al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină

- Conducerea
- Direcţia juridică
- Direcţia management strategic şi resurse umane
- Direcţia economie şi finanţe
- Direcţia contractare şi relaţii cu prestatorii
- Direcţia generală calitate, evaluare şi control
- Direcţia relaţii cu beneficiarii
- Direcţia sisteme informaţionale şi e-transformare
- Direcţia investiţii şi administrare
- Secţia analiză şi economie în sănătate
- Secţia medicamente
- Serviciul relaţii internaţionale
- Serviciul audit intern.
Compania îşi exercita atribuţiile pe întreg teritoriul a RM prin intermediul Agenţiilor teritoriale,
activitatea cărora o organizează, o coordonează şi o supraveghează în condiţiile legii.
12
CAPITOLUL V.Competenţe şi responsabilităţi în domeniul finanţelor întreprinderii.

Responsabilitatea reprezintă obligațiunea de a efectua un lucru, de a răspunde, de a accepta

și suporta consecințele; răspundere.
Competența reprezintă capacitatea cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei
cunoașteri adânci a problemei în discuție
Întrepriderile își exprimă cerințele prin responsabilitățile și competențele angajaților prin
interemediul fișei de post.
Competențele și responsabilitățile unui director economic sunt :
Responsabilități
a) .Asigură respectarea legislației fiscale la nivel de firmă: organizeaza contabilitatea societatii in
conformitate cu dispozitiile legale si asigura efectuarea la timp a inregistrarilor;
b).Întocmeste bugetul general al societatii, informeaza si face propuneri de corectie:asigura
intocmirea la timp si in conformitate cu dispozitiile legale a balantelor de verificare, bilanturilor
semestriale si anuale, precum și a situatiilor lunare privind principalii indicatori economico-
financiari
c).Raportează rezultatele financiare ale firmei: analizeaza și propune măsuri pentru cresterea
rentabilitatii;
d).Elaborează și implementeaza sistemul general de evidenta a gestiunii firmei:
e).Conduce și organizeaza activitatea departamentului financiar - contabilitate:exercita controlul
financiar preventiv;
Competentele postului de munca:
Cunoștinte
1. legislatie financiar - contabila;
2. cunostinte solide de contabilitate;
3. cunostinte solide de operare Pc: Word, Excell, Power Point;
4. cunostinte de gestiune;
5. cunostinte de operare soft-uri contabile; ;
Competențele și responsabilitățile unui manager general sunt:
Responsabilități
a). Stabileste anual, impreuna cu directorii de departamente, obiectivele generale de dezvoltare;
b). Comunica fiecarui director obiectivele generale si specifice previzionate pentru fiecare
departament si urmareste ca acestea sa fie comunicate personalului din cadrul fiecarui
departament.

13
• comunica obiectivele generale, specifice si operationale ale organizatiei catre/intre personalul de
conducere, cu mentiunea ca acestia sa transfere la nivele ierarhice inferioare aceste informatii;
c).Aprobă bugetul de venituri și cheltuieli și rectificãrile acestuia
• elaborareza planificarile de investitii financiare si/sau tehnologice si/sau de resurse umane;
• intocmirea planurilor manageriale anuale si semestriale pe baza analizelor efectuate;
• organizarea departamentelor si a echipelor de proiect in functie de necesitatile organizatiei si de
activitatile planificate;
d).Asigură managementul firmei:
• negociaza contractul colectiv de munca si contractele individuale de munca;
• urmarirea indeplinirii conditiilor igienico-sanitare, de protectie a muncii, de prevenire si
stingere a incendiilor si de protectie a mediului, prevazute de reglementarile si normele
legislative in vigoare;
• preocuparea pentru conservarea si dezvoltarea bazei materiale a organizatiei;
• controlul si supervizarea activitatii departamentelor de cercetare-proiectare, de productie, de
marketing, financiar-contabil, administrativ, resurse umane si/sau a altor departamente din cadrul
organizatiei;
• avizarea primelor, bonificatiilor sau promovarilor doar pe considerente de merit profesional;
Responsabilitatea întreprinderii
Responsabilitatea economică reprezintă prima obligaţie şi cea mai importantă. Rolul pe care îl
au unităţile economice într-o societate rezidă din obiectivul lor, care constă în producerea de
bunuri şi servicii pe care individul, comunitatea şi societatea le solicită. La fel, maximizând
profitul firma prin impozitele şi taxele plătite va contribui mai considerabil la susţinerea culturii,
învăţământului, sănătăţii etc.

Responsabilitatea juridică presupune că firmele în cadrul activităţii sale să se orienteze spre

respectarea cuvenită a societăţii şi a legislaţiei care o protejează. Întreprinderile trebuie să
acţioneze doar în limitele legilor, să-şi plătească taxele şi impozitele faţă de stat etc.

Responsabilitatea socială include adoptarea unei poziţii de sprijin pentru problemele publice,
acţiuni în favoarea grupurilor defavorizate, anticiparea nevoilor viitoare ale societăţii şi acţiuni
pentru satisfacerea lor, conlucrarea cu guvernul în privinţa legislaţiei existente şi anticiparea
legislaţiei dezirabile.

14
 CAPITOLUL VI.Competenţe şi responsabilităţi în domeniul finanţelor publice. Instituţii
subordonate ministerului finanţelor.
În domeniul finanţelor publice, Parlamentul are următoarele competenţe şi responsabilităţi de
bază:
a) adoptă acte legislative în domeniul finanţelor publice;
b) adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, modificările şi
completările la legislaţie ce rezultă din politica bugetar-fiscală;
c) adoptă legile bugetare anuale şi legile privind modificarea bugetelor;
d) examinează raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a
componentelor acestuia;
e) aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale
de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
În domeniul finanţelor publice, Guvernul are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul gestionării finanţelor publice,
în conformitate cu principiile şi regulile stabilite de prezenta lege;
b) asigură durabilitatea programului de guvernare şi a altor documente de politici din punct de
vedere bugetar-fiscal;
c) asigură administrarea datoriei de stat şi monitorizarea datoriei sectorului public;

Ministerul Finanţelor este autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice şi are
următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) stabileşte activităţile intermediare ale calendarului bugetar şi monitorizează implementarea
acestuia, precum şi asigură coordonarea generală a procesului bugetar;
b) elaborează şi asigură implementarea politicii bugetar-fiscale în conformitate cu principiile şi
regulile bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege;
c) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare cadrul bugetar pe termen mediu şi proiectul
legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu;
d) examinează propunerile de buget ale autorităţilor publice centrale, elaborează şi prezintă
Guvernului proiectul legii bugetului de stat pe anul respectiv şi, în caz de necesitate, proiectele de
legi privind modificarea acestuia;
e) examinează proiectele legilor anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi sintezele consolidate ale proiectelor bugetelor locale
de nivelul întîi și al doilea, precum şi determină transferurile interbugetare în conformitate cu
legislaţia;

15
 În domeniul finanţelor publice, autorităţile publice centrale au următoarele competenţe şi
responsabilităţi de bază:
a) organizează sistemele de planificare, executare, evidenţă contabilă şi raportare a bugetului în
cadrul autorităţii publice respective şi, după caz, în cadrul instituţiilor bugetare din subordine;
b) elaborează, aprobă, asigură implementarea şi raportează strategiile sectoriale de cheltuieli;
c) stabileşte priorităţile de politică sectorială şi asigură conformitatea strategiilor sectoriale de
cheltuieli cu documentele de planificare strategică şi cu limitele de cheltuieli prognozate/aprobate
în buget;
d) asigură repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe bugetele componente ale bugetului
public naţional şi pe autorităţi publice centrale, în cadrul sectorului de care este responsabil,
inclusiv determină transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat la bugetele locale;
e) prezintă Ministerului Finanţelor propuneri pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen
mediu şi a proiectului legii bugetului de stat, rapoarte financiare, rapoarte de performanţă, alte
rapoarte şi informaţii necesare pentru elaborarea rapoartelor prevăzute de prezenta lege, fiind
responsabile de prezentarea în termen şi corectitudinea informaţiilor prezentate;
f) participă la argumentarea şi promovarea proiectului cadrului bugetar pe termen mediu şi a
legii anuale a bugetului de stat, precum şi a rapoartelor privind executarea bugetului de stat,
inclusiv privind performanţa în cadrul programelor pe domeniile de competenţă;
g) asigură repartizarea şi aprobă limitele de alocaţii bugetare anuale şi indicatorii de performanţă
pentru instituţiile din subordine şi monitorizează performanţele financiare şi nefinanciare ale
acestora;
h) asigură publicarea strategiilor sectoriale de cheltuieli şi a bugetelor anuale pe domeniile de
competenţă, precum şi a rapoartelor privind implementarea acestora;
i) asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în conformitate
cu principiile bunei guvernări;

În domeniul finanţelor publice, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele

competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) elaborează, aprobă şi administrează bugetele locale cu respectarea principiilor şi regulilor
stabilite de prezenta lege şi în conformitate cu legislaţia privind finanţele publice locale;
b) elaborează prognoze bugetare şi întreprind, în limitele competenţelor, măsuri pentru creşterea
bazei fiscale şi asigurarea sustenabilităţii bugetelor locale pe termen mediu şi lung;
c) înaintează, prin intermediul asociaţiilor reprezentative ale autorităţilor administraţiei publice
locale, propuneri la elaborarea politicii bugetar-fiscale şi a politicilor sectoriale, precum şi
participă la consultările privind relaţiile interbugetare;
16
 d) conlucrează cu autorităţile publice centrale şi implementează la nivel local programele şi
politicile cuprinse în documentele de planificare strategică de nivel naţional;
e) publică bugetele locale şi rapoartele privind executarea acestora, inclusiv privind performanţa
în cadrul programelor la nivel local;
f) asigură gestionarea resurselor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în conformitate
cu principiile bunei guvernări;
Rolul instituţiilor bugetare
În domeniul finanţelor publice, instituţiile bugetare au următoarele competenţe şi
responsabilităţi de bază:
a) elaborează şi prezintă propuneri de buget;
b) repartizează limitele de alocaţii bugetare conform clasificaţiei bugetare;
c) colectează venituri în condiţiile art.43;
d) îşi asumă angajamente bugetare şi efectuează cheltuieli în scopurile şi în limitele alocaţiilor
bugetare;
e) implementează şi raportează programele în conformitate cu obiectivele şi indicatorii de
performanţă asumaţi;
f) asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în conformitate
cu principiile bunei guvernări;
g) publică bugetele şi rapoartele privind executarea acestora, inclusiv privind performanţa în
cadrul programelor;

17
 CAPITOLUL VII.Evaluarea activităţii şi locul departamentului financiar în structura
entităţii.
Activitate de evaluare reprezintă o activitate desfăşurată de întreprinderile de evaluare, care
constă în estimarea valorii de piaţă sau a altei valori; aceasta presupune calcularea si stabilirea unui
preț care să poată fi utilizat într-o tranzacție între vânzator și cumpărator. Procesul de evaluare este
un proces complex care necesită respectarea unor metode, principii, standarde în stabilirea unei
valori pentru firma. Fișa postului angajatului financiar este exemplificată în Anexa 2.

Indicatorii de profitabilitate a firmei:

1.Marja profitului net - se determină ca raport între profitul net al firmei și cifra de afaceri:

(1)

2.Indicatorul preț/profit (P/E) - arată cît de mult sunt dispuși investitorii să plăteasca pentru

profitul firmei, determinîndu-se după relația: (2)

3.Rata de plata a dividendelor - furnizează informații cu privire la modul în care firma împarte
profiturile nete între dividende și reinvestire pentru autofinanțare. Relația de calcul a acestui

indicator este: (3)

Caracterul complex al activitțtii de evaluare este determinat de mai mulți factori:

- natura și mărimea firmei
- patrimoniul firmei și posibilitatea de valorificare;
- reflectarea în contabilitatea firmei a patrimoniului ei;
- capacitatea echipei de conducere de a gestiona și elabora strategia firmei

Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice

(directii, compartimente) si relatiile acestora orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale
întreprinderii.

Aprecierea structurii organizatorice reprezinta un proces de cunoastere, întelegere, explicare a

situatiei existente prin analiza detaliata a factorilor ce influenteaza starea ei:

Strategia dezvoltarii întreprinderii;

 Tipul si complexitatea productiei;

 Dimensiunea întreprinderii;
 Calitatea resurselor umane;
18
  Schimbările ce au loc în mediul exterior al firmei;
 Cadrul juridic si statutul întreprinderii.

În ansamblul ei structura organizatorica are 2 mari parti:

 structura functionala (de conducere)

 structura operationala (de productie, conceptie)

În cadrul compartimentului financiar contabil al entitații, se întegrează activitățile prin care

se asigură fondurile financiare necesare desfășurării activității economice a societații, precum și
utilizarea lor eficienta.
Compartimentul financiar cu urmatoarele activitați:

 planificare financiara, trezorerie, urmarirea și analiza indicatorilor economico – financiari;

 evidența operativă a mijloacelor bănești și a operațiunilor de decontare cu agenții
economici;
 evidența operativă a muncii, calculul și decontarea drepturilor bănești ale salariaților.

Atribuțiile compartimentului financiar-contabil în plan financiar sunt urmatoarele:

 planificarea financiara și întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli:

 asigură, prin planul financiar și de trezorerie, fondurile necesare societații;
 efectuează calcule de fundamentare a indicatorilor economici corelați cu indicatorii
financiari privind marfa vândută și încasată, veniturile, cheltuielile și alți indicatori
economico-financiari;
 efectueaza calculul veniturilor, rentabilitații și profitului;
 analizează activitatea economico-financiară pe baza de bilanț, propunând măsuri pentru
înlaturarea pierderilor;
 întocmeste planul de credite și de casă pe care le depune la banca finanțatoare;
 urmarește utilizarea eficienta a creditelor conform necesitaților proprii;
 decontari cu agentii economici: asigură desfasurarea ritmica a operațiunilor de decontare
cu furnizorii și beneficiarii, asigură plata la termen a sumelor care constituie obligația
societații fată de bugetul de stat și alte obligații față de terți.

19
 CAPITOLUL VIII. Acumularea şi selectarea informaţiei necesare pentru desfăşurarea
activităţii financiare

Situaţiile financiare anuale reprezintă un set de documente contabile de sinteză care prezintă
informaţii cu privirela poziţia financiară a unei entităţi, performanţa financiară şi situaţia fluxurilor
de trezorerie, utile în cadrul proceselor decizionale de alocare şi de utilizare a resurselor, de
obţinere şi de distribuire de rezultate. Fiind de interes general, situaţiile financiare sunt menite să
satisfacă nevoile comune de informaţii ale unei game largi de utilizatori, de exemplu, acţionari,
creditori, salariaţi şi public. (Anexa3)

Elementele situaţiilor financiare, un set complet de situaţii financiare, cuprind:

- bilanţul,

- contul de profit şi pierdere,

- situaţia modificărilor capitalului propriu,

- situaţia fluxurilor de trezorerie,

- notele explicative.

Anexele situaţiilor financiare: politicile contabile şi notele explicative reprezintă bazele întocmirii
situaţiilor financiare în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii, contribuind la creşterea
gradului de corectitudine în ceea ce priveşte relevanţa informaţiilor prezentate prin intermediul
acestora.

Situaţiile financiare reprezintă un sistem de indicatori economico-financiari ce caracterizează

situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute la un moment dat de către entitatea respectivă. Pe baza
informaţiilor prezentate în situaţiile financiare ale unei entităţi economice pot fi calculaţi o serie
de indicatori care să reflecte imaginea fidelă a poziţiei financiare, a performanţelor financiare şi a
altor activităţi desfăşurate în cadrul entităţii pe parcursul unui exerciţiu financiar.

Principalele caracteristici calitative ce trebuie îndeplinite la întocmirea situaţiilor financiare sunt

următoarele:

- inteligibilitatea,

- relevanţa,

- credibilitatea

- comparabilitatea.

Acestor caracteristici li se adaugă şi altele cum ar fi: prevalenţa economicului asupra juridicului,
neutralitatea, prudenţa, integralitatea etc.

20
Situaţiile financiare anuale ale întreprinderii care fac obiectul reglementărilor conform cu OMFP
nr. 3055/2009 vor fi auditate de persoane autorizate, în conformitate cu legea naţională privind
auditul financiar.

Scopul situațiilor financiare îl constituie prezentarea unei informaţii accesibile unui cerc larg de
utilizatori, fiecare din ei având interesul de un anumit gen de informaţie.

Rapoartele financiare se prezintă, de asemenea, şi altor categorii de utilizatori de informaţie

(proprietarilor, investitorilor potenţiali, băncilor etc.).

Rapoartele financiare se semnează de către conducătorul întreprinderii şi contabilul-şef. În anumite

cazuri (prevăzute de legislaţie sau la cererea utilizatorilor de informaţie) rapoartele financiare se
confirmă de către o companie de audit.

Pentru prezentarea obiectivă a informaţiei, rapoartele financiare trebuie să corespundă unor cerinţe
de contabilitate bazate pe principiile:

 continuitatea activităţii;
 prudenţa;
 neadmiterea casării reciproce a activelor şi datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor;
 prioritatea conţinutului asupra formei;
 esenţialitatea.

Informaţia dată este utilă pentru utilizatorii rapoartelor financiare în aprecierea capacităţii
întreprinderii de a plăti dividende şi dobânzi şi a achita datoriile în termenele stabilit.

Rapoartele financiare trebuie să cuprindă informaţii:

a) privind activele controlabile de entitate (acestea constituind surse ale unor eventuale afluxuri
de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în viitor);

b) privind pasivele entităţii (acestea constituind surse ale unor eventuale refluxuri (retrageri) de
mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în viitor);

c) privind profitul net al entităţii (care reprezintă modificările resurselor economice şi datoriilor
entităţii de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cotelor proprietarilor şi plăţilor efectuate
acestora);

21
d) privind fluxul mijloacelor băneşti în perioada de gestiune (în calitate de indicator al fluxului
eventual de mijloace băneşti în viitor).

Informaţia aceasta este utilă pentru utilizatorii rapoartelor financiare(Anexa 4) în aprecierea

capacităţii entităţii de a plăti dividende şi dobînzi şi a achita datoriile în termenele stabilite.

22
 CAPITOLUL IX.Riscurile și gestiunea lor în cadrul entităților economice

Managementul riscurilor reprezintă un proces complex de identificare, analiză și răspuns la

posibile riscuri ale unei entități, printr-o abordare științifică, care utilizează resurse materiale,
financiare şi umane pentru atingerea obiectivelor, vizând reducerea expunerii la pierderi. Astfel,
controlul intern este asociat direct cu managementul riscurilor, deoarece, prin măsurile luate, se
asigură, în mod rezonabil, un cadru funcţional ce permite entității să îşi atingă obiectivele.
Realizarea unui management coerent al riscurilor implică:

 analiza prealabilă a tuturor expunerilor la risc, identificarea surselor de risc fiind

fundamentală şi determinantă în evaluarea corectă a riscurilor entității publice;

 identificarea riscurilor semnificative/strategice, care pot afecta eficacitatea și eficiența

activităților aferente obiectivelor specifice, fără a ignora regulile și regulamentele;
încrederea în informațiile financiare și în management; protejarea bunurilor; prevenirea și
descoperirea fraudelor;

 definirea gradului de toleranță/nivelul acceptabil de expunere la riscuri;

 evaluarea probabilității ca riscul să se materializeze, stabilirea impactului și expunerea

acestuia;

 stabilirea strategiei (măsurilor de control) în vederea gestionării și monitorizării riscurilor.

Identificarea obiectivelor şi activităților aferente realizării acestora

Fiecare entitate economică, în procesul de implementare și dezvoltare a sistemului de
control intern, prin structura constituită la nivelul entității, denumită Comisia de monitorizare,
trebuie să parcurgă o serie de etape:

1. stabilirea obiectivelor generale şi specifice ale entității. Acest lucru se poate realiza în
cadrul unor documente de management organizaţional/planificare strategică instituţională, sau prin
elaborarea unei Liste a obiectivelor generale şi specifice.
2. stabilirea activităților şi acțiunilor/operațiilor pentru realizarea obiectivelor specifice
prin elaborarea Listei obiectivelor şi activităților;

3. ataşarea riscurilor la activitățile și acțiunile din cadrul obiectivelor prin elaborarea Listei
obiectivelor, activităților şi riscurilor.

4. elaborarea Registrului de riscuri pe compartimente, de către responsabilul cu riscurile.

Modelul de lista obiectivelor, activităților şi riscurilor(Anexa 4).

23
 Evaluarea riscurilor trebuie să:

 se bazeze pe date independente şi pe dovezi concrete;

 aibă în vedere pe toţi cei afectaţi de risc;
 facă distincţia între expunerea la risc şi toleranţa la risc.

Scopul evaluării riscurilor constă în: stabilirea unei ierarhii a riscurilor identificate şi, funcţie de
toleranţa la risc, stabilirea celor mai adecvate măsuri a riscurilor. Urmărirea riscurilor este un factor
nu mai puțin important, care poate fi realizat cu ajutorul unui model privind Anexa 6.

Metode - aplicabile managementului riscurilor:

 Acceptarea (tolerarea) riscurilor

Acest tip de răspuns la risc constă în neiniţierea unor măsuri de control al riscurilor şi este
adecvat pentru riscurile inerente a căror expunere este mai mică decât toleranţa la risc.
Acceptarea intervine atunci când riscurile sunt liber asumate, sau când aplicarea unei alte strategii
de răspuns la risc nu este posibilă. Această opţiune de răspuns la risc trebuie însoţită de planuri de
gestiune a riscurilor (problemelor dificile) care să abordeze tratarea impactului atunci când riscul
se materializează.

 Monitorizarea permanentă a riscurilor

Acest tip de răspuns la risc constă în acceptarea riscului cu condiţia menţinerii sale
sub o permanenta supraveghere. Probabilitatea este parametrul supravegheat cu precădere,
deoarece strategia monitorizării se aplica în cazul riscurilor cu impact semnificativ, dar cu
probabilitate mică de apariţie.

 Evitarea riscurilor

Această strategie de răspuns la risc constă în eliminarea activităţilor (circumstanţelor) care

generează riscurile.

 Transferarea (externalizarea) riscurilor

Această strategie de răspuns la risc constă în încredinţarea gestionării riscului unui

terţ care are expertiza necesară gestionării acelui risc, încheindu-se în acest scop un contract.

24
 Transferarea reprezintă o activitate de reorganizare, astfel încât riscul să fie transferat la o
altă structură din entitate, care este mai capabilă sau specializată în gestionarea unor astfel de
riscuri.
 Tratarea (atenuarea) riscurilor
Opţiunea tratării (atenuării) riscurilor constă în faptul că, în timp ce entitatea va continua
să desfăşoare activităţi care generează riscuri, aceasta va lua măsuri (implementează
instrumente de control intern) pentru a menţine riscurile în limite acceptabile (tolerabile).

Activitatea întreprinderilor diferă de la o ramură la alta, firmele confruntându-se cu situaţii diferite

datorită interacţiunii unor factori, cum ar fi: - variabilitatea cererii, care face încasările nesigure, ca de
altfel şi posibilităţile de plată a furnizorilor şi de extindere a afacerii; - fluctuaţia preţurilor de achiziţie a
factorilor de producţie utilizaţi influenţează nivelul costurilor şi mărimea profitului firmei; - calitatea
activităţii de marketing, care poate influenţa sau nu firma să adopte modificările impuse de conjunctura
pieţei; - competenţa managerilor, reflectată în oportunitatea deciziilor luate, de care depinde ulterior
succesul sau eşecul afacerii. Riscul economic este legat de structura costurilor de exploatare şi depinde în
mod direct de ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor. Pentru estimarea
riscului de exploatare şi a riscului financiar, practica afacerilor utilizează un instrument de analiză cunoscut
sub denumirea de pragul de rentabilitate, care permite stabilirea condiţiilor necesare realizării echilibrului
microeconomic, cu sau fără profit (punctul mort).

Figura nr. 9.1 Sursa: Riscul – componentă firească în lumea afacerilor

reflectă poziţia cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate. Studii statistice arată că un
interval de siguranţă de până la 10 % arată o situaţie instabilă, unul de 20 % caracterizează
situaţia relativ stabilă, iar peste 20 % arată o situaţie confortabilă în raport cu pragul de
rentabilitate.

25
 BIBLIOGRAFIE
1. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi
2. Legea privind finanțele publice locale
3. Legea finanțelor publice și responsabilități bugetar-fiscale
4. Legea privind controlul financiar public intern

Literatură
1. “Dreprul afacerilor” Cuznețov Alexandru
2. „Ghidul Antreprenorului” Elena Catîșev, Diana Jumiga
3. ” Ghidul financiar al întreprinzătorului” Damian R
4. Gîrlea Mihai, Ștefaniuc Olga, Jecev Viorica. Monedă și credit
5. “Metodologie de management al riscurilor” Eugen Lovinescu
Surse internet
1. http://www.gov.md/ro
2. http://www.parlament.md
3. http://www.cnas.md
4. http://lex.justice.md/md/354213/
5. http://www.contabilsef.md
6. http://www.statistica.md

26
ANEXE

27
Anexa 1

28
 Anexa 2

Proiect-model

APROBAT

_____________________

Numele, prenumele preşedintelui

Preşedinte al Judecătoriei ___________

L.Ş. ”____”________________2009

FIŞA POSTULUI

Capitolul I.
Dispoziţii generale

Autoritatea publică: Judecătoria _____________

Compartimentul: Personal de specialitate

Adresa: _________________________________

Denumirea funcţiei: Contabil şef

Nivelul funcţiei: Funcţie publică de conducere

Nivelul de salarizare: Grila de salarizare de ____ lei, sporuri, premiu, adaosuri la salariu,
conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 525 din 16 mai 2006

Capitolul II.
Descrierea funcţiei

Scopul general al funcţiei.

29
Sarcinile de bază.

Atribuţii de serviciu.

Responsabilităţile.

Titularul funcţiei este responsabil de:

- Exercitarea atribuţiilor sale de serviciu în strictă conformitate cu Regulamentul de

ordine internă a instanţei judecătoreşti şi alte acte normative;
- Organizarea raţională a activităţii sale de serviciu;
- Respectarea disciplinei de muncă;
- Respectarea normelor deontologice a funcţionarului public;
- Evitarea conflictului de interese;
- Sporirea competenţei sale profesionale.
Împuternicirile:

- Solicită de la autorităţile administraţiei publice informaţia necesară pentru îndeplinirea

atribuţiilor sale de serviciu;
- Participă la activităţile de instruire (conferinţe, seminare, cursuri de instruire, stagii etc.)
organizate în ţară şi peste hotare.
Cooperarea internă:

- Cu preşedintele, vicepreşedintele judecătoriei şi judecătorii;

- Cu colaboratorii instanţei;
- Cu Departamentul de administrare judecătorească;
- Cu Inspectoratul Fiscal de Stat, Trezoreria, CNAS, etc.
- Cu consultanţii locali şi internaţionali.

Cooperarea externă:

- Cu diferite proiecte şi programe internaţionale relevante domeniului său de competenţă.

Mijloacele de lucru/echipamentul utilizat:

- Monitorul Oficial al Republicii Moldova, culegeri de acte normative;

30
 - Contabilitate şi audit;
- Computer, imprimantă, telefon, scaner, fax, copiator;
- Internet;
- Presă periodică din domeniu, etc.
Condiţiile de muncă:

- Regim de muncă: 40 ore pe săptămînă, 8 ore pe zi;

- Program de muncă: luni-vineri, orele 8.00-17.00, pauza de masă 12.00-13.00;
- Activitate flexibilă.

Capitolul III.
Cerinţele funcţiei faţă de persoană

Studii: Superioare de specialitate.

Experienţă profesională: 3 ani.

Cunoştinţe:

- Cunoaşterea legislaţiei RM;

- Cunoaşterea limbii de stat şi rusă, cunoaşterea limbilor de circulaţie internaţională
constituie avantaj;
- Cunoştinţe de operare la calculator: Word, Excel, Internet, Softcontabil, Programul 1C.
Abilităţi: De comunicare, de lucru cu informaţia, organizare, elaborare a documentelor,
prezentare, instruire, motivare, mobilizare de sine, soluţionare de probleme, aplanare de
conflicte.

Atitudini/comportamente: respect faţă de oameni, spirit de iniţiativă, diplomaţie, creativitate,

flexibilitate, disciplină, responsabilitate, rezistentă la efort şi stres, tendinţă spre dezvoltare
profesională continuă.

Întocmită de:

Nume, prenume __________________________________________________

Funcţia publică de conducere ________________________________________

31
Semnătura _______________________________________________________

Data întocmirii ___________________________________________________

Vizată de:

Nume, prenume __________________________________________________

Serviciul resurse umane/funcţia publică _______________________________

Semnătura ______________________________________________________

Data __________________________________________________________

Luat la cunoştinţă de către titularul funcţiei:

Nume, prenume __________________________________________________

Semnătura ______________________________________________________

Data _______________________________________________

32
 Anexa 3

SITUAŢIILE FINANCIARE
pentru perioada ______________________________ 20 __
Entitatea ____________________________________________________
(Denumirea completă) Cod CUIIO
______________________________________________________________________
Cod IDNO

Sediul: MD _________________________________________________
Cod poștal Raionul (municipiul, UTA); Localitatea Cod
CUATM

_________________________________________________________________
_
strada, nr, bl.
Activitatea principală _________________________________________________
Cod CAEM, rev.2
___________________________________________________________________________
Cod CAEM, ediţia 2005
Forma de proprietate _________________________________________________
Cod CFP
Forma organizatorico-juridică __________________________________________
Cod CFOJ
Date de contact: Tel. ____________________________ e-mail ________________________________________
WEB ____________________________________________

Unitatea de măsură: leu

Numele şi coordonatele al contabilului-șef: Dl (dna) ________________________________________
Tel. ____________________________________________

33
 Anexa 4

RAPORTUL FINANCIAR

pe _________________________________________ 200 __

CODURI

Unitatea (entitatea) ______________________________________________ conform CUIO

Raionul (municipiul) ____________________________________________ conform CUATM

Activitatea principală ____________________________________________ conform CAEM

Organul de administrare economică _________________________________ conform COCM

Forma de proprietate ____________________________________________ conform CFP

Forma organizatorico-juridică _____________________________________ conform CFOJ

Unitatea de măsură: lei ___________________________________________

Cod fiscal _____________________________________________________ conform declaraţiei

Adresa _______________________________________________________ Data prezentării

Data primirii

_____________________________________________________________ Termenul de prezentare

numele, prenumele, nr. de telefon al contabilului-şef

34
 Anexa 5

Nr. crt. Obiective Activități Acțiuni Riscuri Cauze

specifice

Obiective generale:

35
 Anexa 6

ID RISC: RISCUL MONITORIZAT:

Pierderea oportunităţilor de finanţare accesibile prin diverse mecanisme

NIVEL EXPUNERE P x I = 3 x 3 = 9
LA RISC:
ACŢIUNILE PREVENTIVE / CORECTIVE PROPUSE:
- Identificarea şi crearea portofoliului de proiecte al instituţiei,
ACŢIUNI - Pregătirea riguroasă a documentaţiei tehnice preliminare,
PREVENTIVE: - Înserarea în contracte a unor măsuri asiguratorii
- Derularea de activităţi pe teren cu reprezentanţi ai proiectantului şi
beneficiarului,
- Verificarea concordanţei dintre documentaţia tehnică şi situaţia reală din
teren
ACŢIUNI - Luarea măsurilor de corectare a deficienţelor constatate, ca urmare a
CORECTIVE: controalelor desfăşurate pe teren în cadrul proiectului Y,
- Monitorizarea concordanţei dintre documentaţia tehnică şi situaţia reală din
teren la obiectivele aflate în execuţie
STADIUL IMPLEMENTĂRII ACŢIUNILOR CORECTIVE / PREVENTIVE:
- A fost realizat Centralizatorul portofoliului de proiecte al instituţiei,
- Realizarea documentaţiei tehnice conform calendarului stabilit în proiectele X, Y, Z
- Au avut loc două întâlniri pe teren cu reprezentanţii proiectantului şi beneficiarul pe proiectul X.
- Trei activitatăţi de monitorizare şi verificare a concordanţei dinte documentaţia tehnică şi situaţia
reală din teren pe proiectul Y.
DIFICULTĂŢI ÎNTÂMPINATE:
- Greutăţi în identificarea posibilelor viicii ascunse la obiectivele Y, Z aflate în diferite stadii
de execuţie
NOI ACŢIUNI PROPUSE: RESPONSABIL TERMEN

Nume: Semnătura: Data urmăririi riscului:

______________ ______________ _____/_____/_____
Data primei evaluări
_____/_____/_____

Data celei de-a doua evaluări

_____/_____/_____

Data celei de-a treia evaluări

_____/_____/_____

36
37
38