Migran†i români, cetå†eni europeni
Migrația medicilor români:
Un studiu calitativ asupra percepţiilor medicilor
Abstract
The phenomenon of migration
among Romanian doctors has
particularly increased following
Romania’s adhesion to the
European Union. This study in
an exploratory one and its aim
is to thoroughly investigate the
doctors´ motivation for leaving
their country of origin in order
to work abroad. The qualitative
methodological approach
is based on semi-structured
interviews with doctors who
worked abroad for at least one
year and then decided to return
to their country of origin. The
results of the interviews have
emphasized the doctors´ desire
to specialize professionally under
high-performance working
conditions in western countries,
the perceptions on their
professional experiences in other
cultural environments, as well as
the factors that influenced their
return to Romania.
Keywords
migration; doctors; health
professionals; motivation; high-
skilled professionals
176
care au profesat în străinătate
CRISTINA TEODORESCU
[„Petre Andrei” University of Iași]
Introducere
Expansiunea fenomenului migra-
ţiei personalului medical la nivel euro-
pean în contextul globalizării1 suscită in-
teresul specialiştilor din diverse domenii
de activitate, preocupaţi de consecinţe-
le acestuia asupra serviciilor de îngrijire
a sănătăţii atât la nivel european, cât
şi naţional. Principalul determinant al
acestui fenomen îl reprezintă necesita-
tea acoperirii forţei de muncă în dome-
niul sanitar, în condiţiile în care, conform
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS),
în 2006, la nivel mondial exista un deficit
mai mare de 4,3 milioane personal me-
dical, ţările în curs de dezvoltare fiind
cele mai afectate2. Penuria de personal
medical la nivel mondial s-a accentuat
în ultimele decenii ca urmare a creşterii
speranţei de viaţă în ţările dezvoltate şi
a creşterii nevoilor de îngrijire medicală,
apariţia noilor tehnologii, dar şi atinge-
rea vârstei de pensionare a profesionişti-
lor din domeniul sănătăţii, proveniţi din
generaţia „baby-boom”3. Astfel, migra-
1 Miguel A. García-Pérez, Carlos Amaya, and
Ángel Otero, „Physicians’ migration in Eu-
rope: an overview of the current situation”,
BMC Health Service Report, 2007, 7:201
2 World Health Organization (WHO).
Working together for health: The World
Health Report 2006. http://www.who.int/
whr/2006/en/index.html.
3 Jean-Christophe Dumont, Pascal Zurn,
Pascal, 2007, „Immigrant Health Workers in
OECD Countries in the Broader Context of
Sfera Politicii nr. 12 (166) / 2011
ţia a constituit o soluţie rapidă pentru acoperirea necesarului de personal medical în
anumite state OECD care s-au confruntat sau se confruntă cu lipsa forţei de muncă în
domeniul sanitar, după 20001.
Datele privind migraţia medicilor români sunt vagi, incomplete şi de slabă ca-
litate2. Conform statisticilor, 9,4% (4397) dintre medicii români lucrau în străinătate
înainte de 2007. Dintre aceştia, 1523 lucrau în ţările vest-europene3. Această valoare
era superioară comparativ cu procentul medicilor care au emigrat din alte ţări ex-
comuniste. Mai mult, după aderarea României la Uniunea Europeană, rata migraţiei
acestei categorii profesionale s-a accentuat, un impact deosebit avându-l aplicarea
în plan naţional a directivelor referitoare la recunoaşterea calificărilor profesionale
şi de adaptare a anumitor directive din domeniul libertăţii de circulaţie a persoane-
lor. Mai mult, în anul 2010 au fost înregistrate un număr semnificativ mai mare de
solicitări în vederea întocmirii formalităţile de emigrare. Conform statisticilor dispo-
nibile în special în ţările de destinaţie, românii tind să prefere să profeseze în ţări
precum Franţa, Germania, Italia şi Marea Britanie4.

Efectele migraţiei medicilor

Spre deosebire de alte categorii profesionale, plecarea medicilor pentru a

profesa în străinătate afectează direct membrii societăţii pe care o părăsesc prin
afectarea disponibilităţii şi calităţii serviciilor de sănătate: creşterea numărului de
pacienţi consultaţi de către mai puţini medici, ceea ce implică scurtarea timpului
acordat serviciilor către pacienţi, favorizând creşterea costurilor îngrijirilor şi a ratei
de îmbolnăvire5, dar şi dezvoltarea turismului medical.
Din perspectivă socio-economică, analiştii au evidenţiat că migraţia persona-
lului din domeniul sănătăţii poate avea efecte negative în special în ţările în curs de
dezvoltare – adesea ţările sursă, dar şi asupra funcţionării sistemelor de sănătate
din ţările dezvoltate – ţările gazdă. În ţările în curs de dezvoltare efectele negative
sunt reprezentate în primul rând de pierderile investiţiilor în educaţia şi formarea
resursei umane din domeniul sănătăţii, dar şi scăderea calităţii și accesului la servicii
de sănătate ca urmare a lipsei capitalului uman, fără a ignora scăderea moralului ca-
drelor medicale rămase6. În astfel de condiţii, guvernele din aceste ţări sunt nevoite
să investească mai mult în resursa umană pentru a obţine forţă de muncă suplimen-
tară pentru acest sector de activitate.
Plecarea personalului medical pentru a lucra în străinătate poate avea şi efec-
te benefice pentru ţara de origine. Astfel de efecte se transpun adesea în remiten-

Highly Skilled Migration” International Migration Outlook: Sopemi Edition, OECD, 2007 http://
www.oecd.org/dataoecd/22/32/41515701.pdf.
1 Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). „Les migrations inter-
nationales des personnels de santé”, Synthéses, février 2010 http://www.oecd.org/datao-
ecd/6/32/44786070.pdf.
2 Adriana Galan, Victor Olsavszky, Cristian Vladescu „Emergent challenge of health professional
emigration: Romania’s accession to the EU”, în Wismar, M. et al. (eds.) Health Professional
Mobility and Health Systems, World Health Organization 2011, 449 - 477
3 Garcia-Pérez, Amaya şi Otero, „Physicians’ migration”, 6
4 Galan, Olsavszky, Vladescu, „Emergent”, 452
5 Daniel D. Bohl „The Ethics of Physician Migration and the Implications for the United States”,
Consilience: The Journal of Sustainable Developement, 2009. http://journals.cdrs.columbia.edu/
consilience/index.php/consilience/article/view/14/12.
6 James Buchan, „How can the migration of health service professionals be managed so as to
reduce any negative effects on supply?”, World Health Organization 2008 and World Health
Organization, on behalf of the European Observatory on Health Systems and Policies 2008,
http://www.intlnursemigration.org/assets/pdfs/7_hsc08_epb_10.pdf.

Sfera Politicii nr. 12 (166) / 2011 177

ţele trimise acasă de cei plecaţi, ceea ce contribuie la creşterea nivelului de trai al
populaţiei din aceste ţări. În acest sens, unele ţări precum Filipine, în vederea dezvol-
tării economiei naţionale, au dezvoltat strategii guvernamentale privind migraţia
forţei de muncă.
Beneficiile resimţite de ţările sursă sunt mai importante în cazul migraţiei
temporare. Revenirea forţei de muncă permite recuperarea investiţiilor statului în
vederea formării acesteia, precum şi posibilitatea utilizării experienţei obţinute de
personalul medical în condiţiile de lucru performante din străinătate. Pe baza aces-
tor noi experienţe se vor putea aplica noi tehnologii, stabili noi programe şi proiecte
de colaborare între specialişti din ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, ceea
ce ar permite creşterea performanţelor instituţionale şi a calităţii serviciilor de sănă-
tate. Utilizarea acestor posibile avantaje depinde însă de flexibilitatea sistemului de
a integra forţa de muncă revenită din străinătate şi de a valoriza noile competenţe
dobândite de specialişti.

Factori care influenţează migraţia medicilor

În literatura de specialitate au fost evidenţiaţi o serie de factori structurali,

macrosociali, care determină migraţia. Conform modelului push/pull, factorii push
reprezintă acea categorie de factori care determină migranţii să-şi părăsească ţara
de origine, iar factorii pull sunt cei care atrag migranţii spre ţara gazdă. Acest mo-
del a fost analizat şi adaptat în domeniul migraţiei personalului medical de James
Buchan1. Conform autorului, unui factor de atracţie îi corespunde un factor de res-
pingere, aceştia regăsindu-se la nivelul dezvoltării economice, al funcţionării in-
stituţionale şi organizatorice, al culturii şi al tradiţiilor ştiinţifice, oportunităţilor
educaţionale şi condiţiilor de lucru, oportunităţilor privind dezvoltarea carierei şi
recunoaşterea meritelor profesionale, stabilitatea politică etc.2
Rapoartele OECD şi OMS evidenţiază şi alţi factori care accentuează lipsa re-
sursei umane în domeniul sanitar: criza economică mondială, existenţa pandemiilor
în anumite zone ale lumii sau disfuncţionalităţile la nivelul sistemelor de sănătate.
Totodată, promovarea unor politici de atracţie a personalului medical imigrant în
anumite ţări gazdă sau existenţa unor acorduri bilaterale între ţări gazdă şi ţări de
origine se înscriu într-o serie de determinanţi politico-geografici.
Abordările psihosociale asupra fenomenului migraţiei au subliniat decizia
unei persoane de a părăsi ţara pentru a profesa în străinătate ca fiind rezultatul
strategiilor individuale de răspuns ale românilor la problemele societăţii, prin emi-
grare temporară sau permanentă3.

Motivaţia migraţiei medicilor

În acest studiu ne propunem să evidenţiem motivaţia care fundamentează

decizia medicilor români de a pleca să profeseze în altă ţară, precum şi percepţiilor
acestora în privinţa experienţelor lor profesionale în străinătate. Studiul este de tip
exploratoriu, rezultatele acestuia urmând a fi dezvoltate în cercetări ulterioare cu
medici care continuă să profeseze în afara graniţelor ţării.

1 Buchan, „How can”, 12.

2 James Buchan, “Migration of health workers in Europe: policy problem or policy solution?”
în Dubois, C.-A., McKee, M., Nolte, E. (Eds.) Human Resources for Health in Europe, (Berkshire:
Open University Press 2006), 41-63.
3 Dumitru Sandu, Lumile sociale ale migraţiei. româneşti în străinătate, (Iaşi: Polirom, 2010), 35

178 Sfera Politicii nr. 12 (166) / 2011

 Demersul metodologic este bazat pe o cercetare calitativă constând în in-
terviuri semi-structurate cu medici români care au profesat în străinătate cel puţin
un an și au revenit în România. Participanţii la studiu au fost 8 femei și bărbaţi, cu
specializări diverse (chirurgie, ginecologie, cardiologie, pediatrie, medicină internă),
media de vârstă fiind de 43 de ani. Acești medici au profesat în Franţa și Belgia, dar
unii dintre ei au experienţe profesionale de scurtă durată și în alte ţări europene. A
fost interesant să remarcăm faptul că revenirea lor în ţară a avut loc înainte de 2007,
anul aderării României la Uniunea Europeană.
Temele abordate pe parcursul inteviului au fost motivaţia plecării pentru a
profesa în străinătate, perceperea experienţei în străinătate din perspectiva posibi-
lităţilor de valorizare a competenţelor dobândite și a beneficiilor resimţite în urma
practicii lor în afara ţării, precum și motivele care au fundamentat decizia acestor
medici de a reveni în ţara de origine.

1. Motivaţia plecării pentru a profesa în străinătate

Medicii intervievaţi au declarat că principala motivaţie de a pleca să profeseze
în străinătate a fost dorinţa de perfecţionare profesională. Acest lucru a fost posibil
în contextul în care, în anii 90, ţările occidentale au constatat accentuarea deficitului
de specialişti în domeniul medical şi au demarat campanii de recrutare de forţă de
muncă din străinătate. Astfel, posibilităţile de a concura pe posturi de specializare în
alte ţări au permis medicilor români să candideze, să obţină şi să urmeze cursuri de
specializare şi perfecţionare în ţările occidentale pe durată determinată. Unul dintre
medicii intervievaţi povesteşte conjunctura în care a pleca în Franţa:
„După ce am avut o bursă de studii de 3 luni, am cunoscut sistemul sanitar
din Franţa şi posibilitatea care era deschisă cetăţenilor care erau nerezidenţi
în Comunitatea Europeană. (...) Am dat un examen organizat de Ambasada
Franţei, un examen la care te puteai înscrie pe o specialitate strictă, examen
organizat în acelaşi timp în mai multe ţări francofone. (...) În 94, când am
luat eu decizia aceasta, posibilităţile unui medic de a intra să se specializeze
în România erau foarte limitate. Eram mii de absolvenţi cu foarte puţine
locuri. (...) Am plecat ca să mă specializez într-o ramură chirurgicală.”
Pentru o parte dintre participanţii la studiu experienţa în străinătate putea
constitui un avantaj la întoarcerea în ţara de provenienţă. Aceştia lucrau deja în
România, inclusiv în mediul universitar şi doreau să îşi continue cariera profesională
în ţara lor. Oportunităţile de specializare în altă ţară i-au motivat astfel să plece pe
perioade mai scurte sau mai lungi, aşa cum exemplică unul dintre intervievaţi:
„Întotdeauna am considerat că ne lărgim orizonturile şi e binevenit că
mergem în Franţa, în Italia. Am ajuns şi în Italia pentru o lună de zile, la
un schimb de experienţă. Şi în alte părţi. Şi în America, dar câte puţin. Şi e
foarte bine să vedem ce fac şi alţii.”
Totodată, aceştia au fost motivaţi şi de dorinţa de realizare profesională,
întrucât în România condiţiile de exercitare a profesiei erau limitate. Este cazul şi
unuia dintre medicii care au plecat pentru a se împlini profesional, prin practica într-
un domeniu mai puţin dezvoltat în ţara noastră la acea vreme:
„Eu am fost în Franţa pentru a acumula, pentru a face o nouă specialitate
pe care, la vremea aceea, speram din tot sufletul să o pun în practică aici.
(...) Un loc de muncă, revin, repet, pe care eu mi l-am dorit nu pentru a face
undeva o chirurgie obişnuită, chirurgie generală, ceea ce făceam şi aici, ci a
face undeva, un domeniu deasupra a ceea ce fac şi în prezent aici şi ceea ce
făceam atunci aici.”

Sfera Politicii nr. 12 (166) / 2011 179

 Au fost şi medici care au plecat pentru a-şi însoţi soţul/soţia care se aflau deja
în străinătate. În aceste situaţii, ei au fost bine informaţi referitor la posibilităţile de
specializare şi practică în clinicile din străinătate, precum a relatat o participantă la
acest studiu:
„Soţul meu a plecat cu 2 ani înainte, participând la concursul de internat
organizat pentru străini (...) şi eu am plecat după 2 ani cu un AFS, adică
Attestation de Formation Specialisée (...)...pentru reîntregirea familiei. (...)
Aşa s-a întâmplat, a fost o conjunctură, aşa s-a întâmplat...”
Dimensiunea economică a motivaţiei ocupă un loc secundar în cazul acestei
categorii de medici. Niciuna dintre persoanele intervievate nu a evidenţiat aspectul
financiar ca fiind prioritar în luarea deciziei de a pleca să profeseze în altă ţară.
Mai mult, unele dintre ele au specificat principala motivaţie comparativ cu resursele
materiale.
„În momentul ăla pur şi simplu nu mai lucrasem în altă parte, voiam să văd
cum este, să câştig experienţă. Nu am plecat forţat de nu ştiu ce împrejurări
defavorabile aici. Am plecat ca să câştig experienţă. Şi chiar mi-a folosit.”

2. Avantajele experienţei de lucru în străinătate. Valorizarea experienţei

Avantajul cert al lucrului în străinătate a fost reprezentat de practica per-
formantă de care au beneficiat aceşti medici în cadrul stagiilor lor, superioară po-
sibilităţilor de exercitare a profesiei în sistemul medical românesc. Participanţii la
cercetarea noastră apreciază experienţa lucrului în străinătate şi abilităţile astfel
dobândite şi au declarat că s-au simţit apreciaţi pentru reuşitele lor profesionale în
clinici de prestigiu din Europa Occidentală. În continuare, declaraţiile a doi dintre
medici evidenţiază satisfacţia de a profesa în condiţii de top internaţional:
„... foarte mulţumit pentru că acolo a fost o specializare într-un domeniu
care deocamdată aici, în România, rămâne intangibil pentru foarte mulţi,
este foarte, foarte greu de atins în condiţiile actuale din România –
transplantul de organ.”

„Bineînţeles, lucrezi în alte condiţii. În cu totul alte condiţii. (...) Cel puţin
între clinica în care lucrez eu şi cele din Occident diferenţa este încă foarte
mare. Încă este foarte mare. Pornind de la condiţiile hoteliere – astea le
vede oricine din momentul în care intră într-un spital – până la tehnica la
care ai acces, la viteza cu care ai acces la respectivele explorări, posibilităţi
financiare, la medicamente şi aşa mai departe...”
În plus, la întoarcerea în România, o parte dintre ei au reuşit să contribuie
semnificativ la dezvoltarea unor clinici sau servicii în privinţa utilizării unor noi teh-
nici şi tehnologii de top la nivel internaţional.
„... rezultate (...) comparabile cu ceea ce se face în Franţa pentru că la asta
ne referim, cu tehnici noi pe care le-am adus şi le-am implementat aici, pe
care toţi colegii le-au preluat. Spun eu că faţă de alte centre asemănătoare
avem un pas înainte, tocmai pentru că sunt multe lucruri pe care le-am adus.
Lucruri pe care le-am învăţat acolo şi pe care nu puteam să le învăţ aici.”

„A fost o experienţă pe care am utilizat-o ulterior. Am implementat aici

anumite metode pe care nu le utilizam. Eu acolo fusesem formată. Aşa se
formau, aveau baza tehnologică extrem de bine dezvoltată, după care eu
aici, când am avut ocazia, am reuşit să le pun în practică.”

180 Sfera Politicii nr. 12 (166) / 2011

 Medicii care au fost plecaţi au apreciat în primul rând experienţa din perspec-
tiva relaţiilor profesionale în cadrul sistemelor medicale occidentale: relaţiile ce se
stabilesc între colegi, cu superiorii sau subalternii:
„Sunt... sunt mult mai deschişi în relaţiile cu ceilalţi colegi, nu se sfiesc să
recunoască că nu ştiu un lucru şi să ceară părerea altuia, asta la noi nu se
întâmplă. Nu ai să vezi niciodată un doctor care să recunoască : „băi, eu sunt
mai limitat, eu nu ştiu asta, hai să mergem să îl întrebăm pe colegul meu
care e mai deştept”. Nu o să se vadă niciodată asta la noi.”
... și au apreciat în mod deosebit relaţiile medic-pacient.
„Relaţiile sunt foarte deschise şi în relaţia cu pacientul. Deci te învaţă să ai
răbdare, să vorbeşti frumos, nu îl repezi, nu ţipi la el, sunt altfel. Ei consideră
că dacă eu sunt aici, sunt plătit să fac treaba asta, atunci pacientul nostru e
stăpânul nostru. Nu invers. Sunt cu totul altfel. (...) Deci la ei nu ai să vezi medici
jignind pacientul, spunându-i ceva..., nu există aşa ceva. (...) Deci în primul
rând ştiu să mă comport cu pacientul, altfel poate decât ştiam înainte...”
De asemenea, medicii conştientizează creşterea încrederii în sine şi a compe-
tenţele lor profesionale, dar şi schimbarea anumitor valori precum: respectul faţă
de pacient, responsabilitatea, dar şi principii de colaborare şi urmărire a scopurilor
în viaţă.
„M-a schimbat. Cred că mi-a dat încredere în mine mai mult decât poate
aveau alţii. Faptul că eu văzusem lucrurile pe care ei le văzuseră doar cu
ochii minţii în cărţi sau la televizor, faptul că făcusem, pusesem mâna,
văzusem pe alţii cum fac...”

„Am rămas cu aceleaşi principii, principii de practică medicală vreau să spun,

de practică profesională, chirugicală, pe care în mare parte mi le-am însuşit
un pic diferit sau mi le-am ascuţit pe cele pe care ni le formasem aici, în
decurs.”
Nu trebuie neglijate nici competenţele lingvistice dobândite, relaţiile profesi-
onale şi de prietenie, precum şi dezvoltarea unui cadru de colaborări prin proiecte
şi programe ulterioare.
„Și chiar a merge să trăiești zi de zi în altă ţară înseamnă să-ţi descoperi
resursele: de a vorbi altă limbă, de a interacţiona cu oameni cu o cultură
oarecum diferită... pe nenumărate planuri am avut experienţă.”

„Eu zic că a fost foarte utilă şi din punct de vedere social, pentru că am
cunoscut şi oameni de calitate cu care încă menţin relaţiile şi ne vedem la
congrese, ca şi pentru pregătirea mea profesională. Şi pentru limbă.”

3. Motivaţia întoarcerii
Medicii care au plecat să profeseze în străinătate nu au fost motivaţi de a
dorinţa de a rămâne acolo, ci de a se întoarce în România valorizând experienţa
câştigată în clinici şi spitale din Europa. În acest sens, specializările urmate puteau
constitui un punct forte în cariera profesională din România, iar tinerii medici erau
optimişti că sistemul medical românesc se va dezvolta în următorii ani.
„Practic am luat decizia să vin aici ca să realizez şi aici ceea ce am învăţat
şi acolo, mai ales că în specialitatea asta nu existau multe persoane cu
pregătirea mea.”

Sfera Politicii nr. 12 (166) / 2011 181

 „M-am întors pentru că eu eram aici, luasem deja examenul de preparator,
eram în UMF, îmi vedeam cumva calea deschisă...”
Principala motivaţie a revenirii în ţara de origine a fost totuşi reprezentată de
aspectul familial: reîntregirea familiei, naşterea unui copil, dorinţa de trăi alături de
cei dragi. Unii dintre medicii care s-au întors erau căsătoriţi şi în aceste condiţii do-
rinţa de a părăsi definitiv ţara pentru a se instala în străinătate a fost pusă în balanţă
cu responsabilităţile familiale.
„... până la urmă m-am întors pentru nişte motive de familie. Fiind foarte
legat de familia care îmi rămăsese în ţară, m-am întors.”

„Cât am fost singurei ne puteam plimba de ici colo fără probleme, mai
uşor, dar acum, cu un copil de 1 an – era mai complicat. Şi am decis să ne
întoarcem.”
De asemenea, nu trebuie neglijată nici conjunctura politică, România nefiind
membră a Uniunii Europene înainte de 2007, echivalarea diplomelor constituia o
procedură anevoioasă, iar posibilităţile de obţinere a unor contracte de muncă pe
termen lung erau foarte restrânse comparativ cu perioada actuală. Astfel, unul din-
tre factorii care au determinat medicii să se întoarcă în ţara de origine a fost limita-
rea oportunităţilor de a obţine noi contracte profesionale, ceea ce evidenţiază doi
dintre participanţii la studiu:
„Păi pe vremea respectivă nu se recunoşteau diplomele româneşti. Şi
atunci nu puteai lucra decât pe posturi de intern, de rezident, pe perioadă
determinată.”

„Faptul că atunci România nu era în UE şi în 2004 studiile, deci facultatea

de medicină, nu se recunoaşteau, nici specialitatea nu se recunoştea, deci
în momentul în care a expirat contractul a trebuit să mă întorc. Dacă se
întâmpla să îmi expire contractul după intrarea în UE nu mă mai întorceam.
Deci m-am întors de nevoie, cum s-ar spune.”

Concluzii

Experienţele dezvăluite de participanţii de studiu în cadrul interviurilor s-au

încadrat, din perspectivă temporară, înainte de aderarea României la Uniunea
Europeană, majoritatea medicilor fiind plecaţi în perioada 1999-2001. Această peri-
oadă corespunde primei decade după căderea comunismului, în cadrul căreia ţara
noastră s-a confruntat cu o serie de reforme socio-economice în vederea trecerii spre
o economie de piaţă, afectând şi domeniul medicinei caracterizat la acea vreme prin
carenţe în privinţa aplicării tehnologiilor avansate, a posibilităţilor de documentare
ştiinţifică de înalt nivel, limitarea schimburilor de experienţă internaţională, a pro-
gramelor de cercetare şi de dezvoltare a infrastructurii în cadrul reţelelor de specia-
litate internaţionale etc. În acest context, rezultatele studiului au evidenţiat factori
care au fundamentat decizia medicilor români de a pleca să lucreze în străinătate pe
perioade mai lungi sau mai scurte.
Din declaraţiile medicilor, dorinţa de perfecţionare şi de experienţă în con-
diţii de lucru performante s-au delimitat ca principale motive ce i-au determinat să
profeseze temporar în ţări occidentale. Practica în clinici şi spitale din străinătate
constituie o reală sursă de satisfacţie pentru aceşti medici. Ei s-au simţit valorizaţi şi
au subliniat facilitatea cu care au reuşit să se adapteze lucrând în altă ţară. Astfel,

182 Sfera Politicii nr. 12 (166) / 2011

pe lângă beneficiile profesionale, medicii au conştientizat şi îmbogăţirea experi-
enţei de viaţă prin provocările culturale şi sociale pe care le-au avut de înfruntat.
Întoarcerea în ţară a fost determinată în special de expirarea contractelor, obţinerea
unora noi fiind dificilă înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Astfel,
unii medici regretă faptul de a se fi întors pentru a-şi continua cariera în România,
în timp ce alţii au reuşit să-ţi dezvolte cariera în ţară şi să contribuie la dezvoltarea
unor noi servicii pentru pacienţi.
Studiul exploratoriu a permis evidenţierea unor noi dimensiuni ce se doresc a
fi aprofundate în cadrul cercetărilor pe tema migraţiei medicilor. Motivaţiile medi-
cilor care au decis să revină în ţara lor vor putea fi ulterior comparate cu motivaţiile
medicilor români care continuă să profeseze în străinătate evidenţiindu-se astfel
contexte şi pattern-uri ale migraţiei acestei categorii profesionale. Mai mult, iden-
tificarea şi analiza factorilor motivaţionali ai deciziei de a pleca pentru a profesa în
străinătate, dar şi a celor care ar determina medicii români emigraţi să revină în ţara
de origine, pot contribui la elaborarea şi implementarea unor proiecte şi programe
în scopul menţinerii acestei categorii profesionale în România.

BIBLIOGRAFIE
BOHL, Daniel, D., „The Ethics of Physician Migration and the Implications for the United
States. Consilience: The Journal of Sustainable Developement”, 2009, în http://journals.cdrs.
columbia.edu
BUCHAN, James, “Migration of health workers in Europe: policy problem or policy
solution?” în Dubois, C.-A., McKee, M., Nolte, E. (Eds.) Human Resources for Health in
Europe, Open University Press, Berkshire, 2006.
BUCHAN, J., „How can the migration of health service professionals be managed so as to
reduce any negative effects on supply?”, World Health Organization 2008 and World Health
Organization, on behalf of the European Observatory on Health Systems and Policies, 2008,
disponibil la adresa: www.intlnursemigration.org.
DUMONT, Jean-Christophe, ZURN, Pascal, „Immigrant Health Workers in OECD Countries
in the Broader Context of Highly Skilled Migration”, in International Migration Outlook:
Sopemi Edition, OECD,2007, disponibil la adresa: www.oecd.org .
GALAN, A., OLSAVSZKY,V., VLĂDESCU, C., „Emergent challenge of health professional
emigration: Romania’s accession to the EU” , in Wismar, M. et al. (eds.) Health Professional
Mobility and Health Systems, World Health Organization, 2011.
GARCIA-Pérez, M. A., AMAYA, C., and OTERO, A., „Physicians’ migration in Europe: an
overview of the current situation”, BMC Health Service Report, 2007.
Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) (2010). „Les migrations
internationales des personnels de santé”, Synthéses, février: www.oecd.org.
SANDU, Dumitru, Lumile sociale ale migraţiei. româneşti în străinătate, Iaşi, Polirom, 2010.
World Health Organisation, 2010, Migration of health workers, Fact sheet N° 301, disponibil
pe adresa: www.who.int.
World Health Organization (WHO). 2006. Working together for health: The World Health
Report. www.who.int.

Sfera Politicii nr. 12 (166) / 2011 183

Reproduced with permission of the copyright owner. Further reproduction prohibited without permission.