Alcani

= hidrocarburi saturate aciclice care conțin în moleculă numai legături simple C- C.

Formula generală este C n H 2n+2 .
Alcanii cu catene liniare se numesc normal alcani. Alcanii cu catena ramificată se numesc
izoalcani. Termenii succesivi din aceeași clasă de compuși organici, care diferă între ei
printr-o grupare metilen ( ) se numesc termeni omologi, iar seria care îi conține se numește
serie omoloagă.

Structură

În alcani, toți atomii de carbon sunt hibridizați sp3 și toate covalențele sunt σ.
Catena liniară a unui alcan este orientată în zigzag, cu toți atomii de carbon situați în
același plan și cu atomii de hidrogen situați de o parte și de alta a acestui plan, respectând
orientarea tetraedrică.
Exemplu:

Izomerie

● Alcanii cu aceeași formulă care diferă prin aranjamentul atomilor de carbon în catenă
sunt izomeri de catenă.
● La izoalcanii cu 7 ( C 7 H 16 ) și peste 7 atomi de carbon în moleculă apre și
enantiomeria.
● Cicloalcanii cu catene laterale, cu 5 și peste 5 atomi de carbon în moleculă, pot
prezenta izomerigeometrici și enantiomeri.

Proprietăți fizice

● Moleculele alcanilor sunt nepolare și între elese exercită interacțiuni slabe de tip forțe
de dispersie.
● La temperaturi și presiuni obișnuite, primii patru termeni din seria n- alcanilor ( ) sunt
gazoși, termenii medii ( ) sunt lichizi și termenii superiori ( peste ) sunt solizi.
● Izobutanul și neopentanul sunt gaze la temperaturi și presiuni obișnuite.
● Punctele de fierbere cresc cu 20- 30° pentru fiecarfe atom de carbon în plus.
● Ramificarea catenei micșorează punctul de fierbere.
● La izoalcanii izomeri, scăderea punctului de fierbere este mai mare dacă:
1. Ramificația este mai apropiată de marginea catenei;
2.Există două ramificații și nu una singură;
 3.Cele două ramificații sunt legate de același atom de carbon al catenei
principale și nu de doi atomi de carbon diferiți.
● Ciclopropanul și ciclobutanul sunt gaze la temperatura obișnuită. Cicloalcanii au
temperaturi mai de fierbere și densităși mai mari decât ale n- alcanilor
corespunzători.
● Alcanii sunt insolubili în apă, dar sunt solubili în solvenți organici ( alte hidrocarburi,
eteri)
● Alcanii lichizi și solizi au densitatea mai mică decât a apei ( 0,6- 0,8 g/)
● Alcanii gazoși nu au miros. Pentru depistarea scurgerilor de gaze din conductele de
gaz metan sau buteliile de aragaz, se adaugă substanțe urât mirositoare, compuși ai
sulfului numiți mercaptani.

Metode de obținere

1. Decarboxilarea acizilor carboxilici prin metoda topirii alcaline

R − C OOH + N aOH → R − C OO− N a+ → N a2 CO3 + R − H
CH 3 − C H 2 − C OOH + N aOH → C H 3 − C H 2 − C OO− N a+ → C H 3 − C H 3
acid propionic propinat de sodiu etan

2. Reducerea alcoolilor cu acid iodhidric

R − OH + H I → R − I → R − H + I 2
C H 3 − C H 2 − OH + H I → C H 3 − C H 2 − I → C H 3 − C H 3

3. Sinteza Wurts= o metodă de obținere a alcanilor simetrici

R − X + 2N a + X − R → R − R
C H 3 − C H 2 − C l + 2N a + C l − CH 2 − C H 3 → C H 3 − C H 2 − C H 2 − C H 3

4. Hidrogenarea alchenelor
Condiții: - Ni, Pt, Pd
- 80- 200℃, 200 atm
Este o cataliză eterogenă. Este o reacție de adiție.
R − CH = CH2 + H2 → R − CH2 − CH3
CH2 = CH2 + H2 → CH3 − CH3

5.Hidrogenarea alchinelor=are loc cu hidrogen catalitic, Ni,Pt, Pd.

R − C ≡CH + 2H 2 → R − C H 2 − C H 3
C H≡CH + 2H 2 → C H 3 − C H 3

6.Hidrogenarea alcadienelor= are loc cu hidrogen catalitic

C H 2 = C H − C H = C H 2 + 2H 2 → C H 3 − C H 2 − C H 2 − C H 3

7. Hidrogenarea hidrocarburilor aromatice

8. Sinteza Koldbe- Schimdt= este o metodă de obținere a alcanilor simetrici
- electroliza sărurilor de Na ale acizilor carboxilici
2 R − C OO− N a+ + 2H 2 O → R − R + 2CO2 + N aOH + H 2
2CH 3 − C H 2 − C OO− N a+ + 2H 2 O → 2CO2 + C H 3 − C H 2 − C H 2 − C H 3 + 2N aOH + H 2

9. Reducerea compușilor carbonilici

a) Reducerea Clemensen
Condiții: Zn( Hg)

..
.

b) Reducerea Kijner- Wolff- cu N H 3 − N H 3 (hidrazină)+KOH

c) Reducerea Beault- Blanc

..
.

10.Hidroliza derivaților organo- magnezieni

R − X + M g → R − M gX → R − H
11. Alchilarea izobutanului cu izobutena

12. Izomerizarea alcanilor=reacția chimică prin care n- alcanii se transformă în prezență de

AlCl3. AlBr3 cu urme de apă în izoalcani.

13. Hidroliza carburilor metalice ( derivați organo- magnezieni)

Al4 C 3 + 12H 2 O → 4Al(OH)3 + 3CH 4
(CH 3 − C H 2 )Zn + H 2 O → 2CH 3 − C H 3 + Z n(OH)2

14. Inserția carbenelor pe alcani și izoalcani

C H 2 N 2 →: C H 2 + N 2
C H 3 − C H 2 − C H 3 +: C H 2 → C H 3 − C H 2 − C H 2 − C H 3
Proprietăți chimice

Legăturile covalente simple C- C și C- H din alcani sunt legături stabile caracterizate prin
energii de legătură relativ mari și de aceea este firească o anumită inerție chimică
moleculară a hidrocarburilor saturate. Denumirea veche de parafine ( parum- affinis=
afinitate mică) este atribuită n- alcanilor.

1. Reacția de halogenare
Condiții: a)în prezența luminii ( lumina solară, lumina unui bec puternic, lumina
ultravioletă, hν= energia cuantei de lumină);
b)la întuneric și temperaturi ridicate (300-600° C).
C n H 2n+2 + X 2 → C n H 2n+1 X + H X , unde X= Cl, Br.
Reacția caracteristică a hidrocarburilor saturate este reacția de subtituție. Reacția de
halogenare este cea mai importantă reacție de substituție întâlnită la alcani și constă în
înlocuirea unui atom de hidrogen cu un atom de halogen,fără modificarea catenei alcanului.
Pot fi substituiți unul sau mai mulți atomi de hidrogen. Alcanii reacționează direct cu clorul
sau cu bromul la lumină sau întuneric și temperaturi ridicate. Din reacție se degajă hidracidul
( HCl sau HBr).
 ● Un amestec de metan și clor expus la o sursă de lumină sau încălzit la circa 500°C
conduce la un amestec de compuși clorurați, care pot fi separați din amestecul de
reacție prin distilare.
C H 4 + Cl2 → CH 3 Cl + H Cl
C H 4 + Cl2 → C H 2 Cl2 + 2HCl
C H 4 + Cl2 → C HCl3 + 3HCl
C H 4 + Cl2 → CCl4 + 4HCl

● Reacția de halogenare la alcani este neorientată, poate fi substituit hidrogenul de la

oricare atom de carbon, rezultând după caz, un singur compus sau un amestec de
izomeri.

● Iodul nu reacționează cu alcanii. Fluorul reacționează violent cu formare de CF 4 .

Compușii fluorurați se obțin indirect utilizând fluoruri metalice ( AgF 2 , CoF 3 ).
Exemplu: C H 4 + 2CoF 2 → C H 3 − F + H F + 2CoF 2

2. Reacția de sulfonare= reacția prin urma căreia se introduce gruparea sulfonică ( − S O3 H )

în molecula unui compus organic.

a) Sulfooxidare

1
R − H + S O2 + 2 O2 → R − S O3 H
( acid sulfonic)

C H 3 − C H 3 + S O2 + 21 O2 → C H 3 − C H 2 − S O3 H
(acid etan sulfonic)

b) Sulfoclorurare urmată de hidroliză

R − H + S O2 + C l2 → R − S O2 − C l → R − S O3 H + H Cl
(sulfoclorură)
C H 4 + S O 2 + C l2 → C H 3 − S O 2 − C l → C H 3 − S O 3 H
acid metansulfonic

Sulfoclorurile sunt utilizate în sinteza de sulfamide.

R − S O2 + H − N H 2 → R − S O2 − N H 2
sulfamidă
3.Reacția de nitrare= reacția chimică prin care se introduce gruparea nitro ( − N O2 ) în
molecula unui compus organic. Se realizează cu H N O3 în fază gazoasă sau cu soluție ,
10%- 20% la 40 ℃.

R − H + H O − N O2 → R − N O2
nitroderivat

C H 3 − H + H O − N O2 → C H 3 − N O2

4.Reacția de izomerizare
Condiții: a) catalizator AlCl3 cu urme de apă, 50- 100℃.

n- alcan⟷ izoalcan

Izomerizarea alcanilor este o reacție reversibilă, se obține un amestec de alcani izomeri.

Exemple:

5.Reacții de descompunere termică

Prin încălizirea alcailor la temeperaturi ridicate (peste 400℃) în absența aerului, au loc
scindări ale legăturilor C-C și C-H rezultând, în funcție de structura alcanului și de
condițiilede reacție, diferiți compuși. Mecanismul acestor reacții este complex.
Reacțiile de descompunere termică a alcanilor sunt întălnite în procesele de prelucrare
petrochimică a diferitelor fracțiuni petroliere. În funcție de condițiile în care sunt conduse
aceste procese ( temperatură, presiune, catalizatori, timp de contact) și de fracțiunile
petroliere utilizate, au loc:
- procese e dehidrogenare cu obținere de alchene sau arene
- procese de scindare a catenei( cracare) cu obținere de alcani sau alchene cu
molecule mai mici
- alte procese (izomerizare, cocsare).
5.1.Reacția de dehidrogenare
a) cu obținere de alchene
Condiții: - temperaturi ridicate (600- 900℃)
- catalizatori ( C r2 O3 /Al2 O3 ), 400- 600℃.
C n H 2n+2 → C n H 2n + H 2
Din reacția de dehidrogenare a alcanilor, pot rezulta după caz, una sau mai multe
alchene în proporții diferite.
Exemple:
b)cu obținere de arene
Condiții: - catalizatori ( P t/Al2 O3 ), temperatură: 500- 550℃, presiune: 15- 25 atm.
C n H 2n+2 → C n H 2n+2 + 4H 2

Exemple:

5.2.Reacția de cracare
Condiții: - cracare termică, 500- 600℃
- cracare catalitică, catalizatori silico- aluminați (zeoliți), 450- 500℃
C n H 2n+2 → C a H 2a+2 + C b H 2b , n=a+b
● Condițiile de cracare depind de fracțiunile petroliere ce sunt supuse cracării. Se obțin
alcani și alchene cu molecule mai mici.
Alcanii superioriau multe posibilități de scindare a catene, iar alcanii rezultați în prima
etapă pot suporta în continuare cracări.
Exemple:

● Cicloalcanii se descompun termic în mod asemănător cu alcanii dând alchene.

 Exemplu:

● Procesul de descompunere termică a alcanilor este complex. În amestecul de

reacție, se alfă produși ai reacției de dehidrogenare și produși ai reacțieide cracare în
proporții diferite ce depindde condițiilede reacție (temperatură, catalizatori etc.). De
exemplu prin încălzirea la peste 600℃ a n- butanului au loc reacțiile:

6.Reacții de oxidare= reacțiile chimice care au loc în prezența oxigenului din aer sau a
oxigenului atomic [0] furnizat de diferiți agenți oxidanți.
a) Oxidări parțiale
N- alcanii sunt stabili față de agenții oxidanți obișnuiți ( K M nO4 , K 2 Cr2 O7 ).
Alacanii superiori ( C 22 − C 26 ) se oxidează cu aer în anumite condiții la alcooli sau
acizi carboxilici.
C H 4 + O2 → C H 3 − OH (metanal/ alcool metilic)
C H 4 + O2 → C H 2 = O + H 2 O (metanal/ aldehidă formică)
1
CH4 + 2 O2 → C O2 + H 2 (gaz de sinteză)
C H 4 + O2 → C + 2H 2 O
- amonoxidarea metanului
C H 4 + 23 O2 + N H 3 → H CN + 3H 2 O (acid cianhidric)

- oxidarea parțială a C H 4 cu vapori de apă

C H 4 + H 2 O ⇔ C O + 3H 2
- oxidarea cicloalcanilor

b) oxidări complete
C n H 2n+2 + 3n+1
2 O 2 → nCO 2 + (n + 1)H 2 O + Q

7.Reacții de deschidere a ciclurilor mici

● Inelul ciclopropanului se deschide în reacție cu unii reactanți și în anumite condiții de
reacție (lumină sau F eBr2 ).
Exemple:
● Ciclobutanul este mult maipuțin reactiv decât ciclopropanul. Inelul ciclobutanului nu
se deschide în reacție cu halogenii sau cu hidracizii. Se poate deschide prin
hidrogenare catalitică la 120℃.