Endocrinologie , C2 AFECTIUNI ENDOCRINE

ENDOCRINOLOGIE
AFECTIUNI ENDOCRINE
Generalitati
Endocrinologia este stiinta hormonilor, a substantelor chimice active in organism care sunt
secretate de multiple glande. Sistemul endocrin este compus din sistemul hipotalamo-hipofizar, epifiza
(glanda pineala), tiroida, paratiroide (implicate in metabolismul calciului), suprarenale, gonade (ovare si
testicule), pancreasul endocrin (cu rol in diabetul zaharat).
Sistemul endocrin se bazeaza pe o organizare tip „cascada“: la primul nivel, in creier se afla
hipotalamusul care stimuleaza glanda hipofiza sa secrete hormoni, care la randul lor stimuleaza glandele
periferice (tiroida, suprarenalele, gonadele) precum stimuleaza si unele procese bazale in organism
(cresterea, lactatia).

Liniile hormonale si glandele endocrine

Cum era mentionat mai sus sistemul endocrin este format in cascada si legatura dintre diferite „etaje“ se
realizeaza prin intermediului hormonilor. Astfel hipotalamusul secreta neurohormoni care stimuleaza sau
inhiba glanda hipofiza, care secreta hormoni hipofizari care stimuleaza glandele periferice.

Afecţiuni endocrine
 Hipotalamus, glanda hipofiză
 Glanda tiroidă
 Glandele paratiroide (homeostaza calciului)
 Glandele suprarenale
 Gonade (ovalre, testicule)
 Osteoporoza
 Obezitatea

HIPOTALAMUS – GENERALITATI
Sistemul hipotalamo-hipofizar
Hipotalamus-ul este localizat in sistemul nervos central si este „pacemaker“-ul sistemului endocrin,
secretand primii hormoni care determina functionarea glandelor periferice. Pe langa functia endocrina
este si centrul satietatii, a foamei, a termoreglarii, al ritmului somn-veghe, a activitatii sexuale si al
comportamentului.

Afectarea hipotalamusului duce la sindromul hipotalamic

 sindrom poliuro-polidipsic, afectand setea (absenta sau marcata) si urinarea (excesiva) (diabet
insipid)
 afectarea satietatii: absenta foamei si scadere marcata in greutate sau foame excesiva prin crize
de alimentatie si crestere marcata in greutate
 subfebrilitate, crosete termice
 tulburari ale ritmului somn-veghe prin crize de narcolepsie
 tulburari comportamentale aberante prin crize de furie
 afectarea comportamentului sexual cu scaderea sau exacerbarea libidoului
 femei: secretie lactata din sani (galactoree) si tulburari de ciclu menstrual
 barbati: impotenta si cresterea sanilor (ginecomastie)
 tulburari de memorie
 insuficienta hipofizara (vezi la glanda hipofiza)
La copii afectarea hipotalamusului duce la sindromul adipozo-genital caracterizat prin obezitate
marcata si dezvoltarea insuficienta a caracterelor sexuale. Formele congenitale sunt sindromul Prader-
Willi si sindromul Laurence-Moon-Bardet-Biedl.

GLANDA HIPOFIZA

Glanda hipofiza este localizata la nivelul creierului intr-o structura osoasa numita saua turceasca. Ea
secreta hormonii hipofizari care stimuleaza secretia hormonala a glandelor periferice si unele procese
fiziologice in organism. Astfel afectiunile hipofizei se manifesta prin persecretia sau insuficienta
hormonilor hipofizari, vizand 6 linii de hormoni:
 hormonul de crestere: GH
 hormonul lactatiei, prolactina: PRL
 hormonul stimulant al corticosuprarenalelor: ACTH
 hormonul stimulant al tiroidei: TSH
 hormonii stimulanti a ovarelor / testiculelor: FSH, LH
 hormonul antidiuretic, vazopresina: ADH / VP

Rolul fiziologic al hormonilor

Hormonul de crestere (GH) stimuleaza ficatul pentrua secreta IGF1 care are efect transmitator in
procesele de crestere a corpului uman. Prolactina (PRL) are rol in lactatia (alaptarea) dupa nastere. In
exces duce la disfunctiile glandelor sexuale: tulburari de ciclu, infertilitate, secretie lactata patologica
(galactoree) la femei, si disfunctie erectila, diminuarea libidoului, pierderea caracterelor sexuale
masculine, cresterea sanilor (ginecomastie) la barbati.
ACTH-ul stimuleaza glandele suprarenale, care se localizeaza la polul superior al rinichilor, sa secrete
hormoni glucocorticoizi (cortizol) si androgeni (DHEAS etc.).

Hipersecretia hipofizara
La adulti cauza cea mai frecventa a difunctiei hipotalamo-hipofizare este tumora (adenomul) hipofizar,
care in cele mai multe cazuri secreta in exces careva dintre hormonii hipofizari, mai rar fiind nesecretanta
si cauzeaza totodata sindromul tumoral hipofizar:
 cefalee (dureri de cap cu localizare frontala si la nivelul tamplelor, relativ rezistenta la
tratamentele uzuale)
 tulburari vizuale/oculare (vedere dubla, alterarea campului vizual pana la vedere tubulara,
caderea palpebrei oculare
 hipertensiune intraoculara (cefalee „in casca“ persistenta, varsaturi in jet fara greata, crize
epileptice, scaderea pulsului)
 sindromul hipotalamic (vezi mai sus)
 sindrom poliuro-polidipsic (cresterea marcata a cantitatii urinii si sete marcata)
 manifestarile endocrine sunt caracterizate de secretia in exces a hormonilor hipofizari si
insuficienta altor hormoni hipofizari prin compresiunea tesutului hipofizar sanatos de adenomul hipofizar)

HIPERPROLACTINEMIA

Hiperprolactinemia, adenomul hipofizar secretant de prolactina

Cauzele hiperprolactinemiei
 cauza tumorala – adenom hipofizar secretanta de PRL (prolactinom)
 etiologie netumorala
o afectare hipotalamica sau de tija hipofizara (ruptura legaturii intre hipotalam si hipofiza)
o sindromul ovarelor polichistice
o hipotiroidism sever
o insuficienta renala cronica
o ciroza hepatica
o postmedicamentoasa (antidepresive, antipsihotice, metoclopramid, opioide,
anticonceptionale orale, rezerpin, metildopa, cimetidina, verapamil)
o idiopatica (de cauza necunoscuta)
Aceasta sectiune se axeaza pe descrierea adenomului hipofizar secretant de prolactina (prolactinom),
dar in orice caz de hiperprolactinemie trebuie excluse celalalte cauze de hiperprolactinemie ca si
diagnostice diferetiale. Prolactinomul este cea mai frecventa tumora hipofizara, afectand mai ales
femeile. Totodata la sexul feminin sunt mai frecvente adenoamele sub 1 cm (microprolactinom) iar la
barbati macroadenoamele.
Tabloul clinic in hiperprolactinemie
 sindromul tumoral hipofizar in cadrul macroadenoamelor (vezi mai sus)
a) la femei
 tulburari de ciclu menstrual (absenta ciclului, cicluri rare sau cateodata chiar mai frecvente;
ciclurile sunt fara ovulatie si astfel afecteaza fertilitatea)
 infertilitate
 galactoree (secretie lactata patologica, uni- sau bilaterala, spontana sau la exprimarea
mamelonului)
 diminuarea libidoului
 hirsutism (crestere accentuata a parului, preponderent de tip masculin)
b) la barbati
 disfunctie erectila, impotenta, diminuarea libidoului
 galactoree (rar)
 ginecomastie (cresterea in volum al glandei mamare – sanului )
Diagnosticul hiperprolactinemiei
Analize de laborator
 PRL, FSH, LH, Estrogen, Progesteron, Testosteron (la barbati), TSH, fT4
 Probe hepatice, renale
Investigatii radiologice
 RMN hipofizar cu substanta de contrast
 Ultrsaonografie ovariana (transvaginala) pentru excluderea ovarelor polichistice
Complicatiile hiperprolactinemiei
 Infertilitate
 Osteoporoza
 Progresia tumorala cu fenomene compresive cu tulburari vizuale, tromboza craniana,
hipertensiune intracraniana

Tratamentul hiperprolactinemiei
Tratamentul depinde de cauza; astfel se corecteaza hipotiroidismul, se trateaza insuficienta renala, ciroza
hepatica si celelalte boli mentionate, se incearca inlocuirea medicamentelor cauzante de
hiperprolactinemie cu altele. In cazul hiperprolactinemiei tumorale tratamentul depinde de dimensiunea
tumorii.
Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos care sa inhibe secretia in exces al prolactinei este tratamentul de prima linie.
Se folosesc preparate de tip agonisti dopaminergici: Bromocriptina si Cabergolina (Dostinex). Amandoua
preparate reduc volumul tumoral si freneaza secretia hormonala. Bromocriptina se administreaza zilnic si
are mai multe posibile efecte adverse iar Cabergolina se administreaza de 2 ori pe saptamana si este mai
bine tolerata. In caz de infertilitate amandoua pot induca ovulatia (se prefera pentru inductia ovulatiei
totusi Bromocriptina) si din cauza asta se recomanda metode contraceptive daca nu se doreste o sarcina.
In caz de sarcina se opreste tratamentul medicamentos si se urmareste evolutia tumorii, sarcina putand
sa stimuleze cresterea in dimensiuni al tumorii. Tratamentul este de lunga durata, de obicei pana la
varsta corespunzatoare menopauzei si chiar pe durata intregii vieti in caz de macroprolactinom.
Tratament chirurgical
Interventia chirurgicala este rezervata cazurilor rezistente la tratament, la microprolactinoame in caz ca se
refuza tratamentul medicamentos si in cazul macroprolactinoamelor daca acestea produc fenomene
compresive prin volumul crescut tumoral.
 Radioterapia
Radioterapia este putin de folos prolactinoamele fiind considerate radiorezistente. Se administreaza in
cazuri in care celelalte mijloace terapeutice s-au epuizat. O alternativa la radioterapie este radiochirurgia,
„gamma knife surgery“.