Oncologie si nursing în oncologie , C7 CANCERUL

HEPATIC
CANCERUL HEPATIC

I. Carcinomul hepatocelular
Incidenţa
Este mai frecvent în Asia, unde este legat în special de infecţia cu
virus B şi C, precum şi în unele ţări africane. Se intâlneşte mai des la
bărbaţi, raportul bărbaţi/femei variind în funcţie de zona geografică
între 4:1 şi 2:1.

Etiologie:
Motivul principal al incidentei ridicate a carcinomului hepatocelular in
zone din Asia si Africa este frecventa infectiei cronice cu virusul
hepatitei B (VHB) si virusul hepatitei C (VHC).
Aceste infectii cronice duc frecvent la ciroza, care ea insasi este un
factor important de risc pentru carcinomul hepatocelular (riscul de
cancer hepatic intr-un ficat cirotic este de 3% pe an); 60-90% din aceste
tumori apar la pacientii cu ciroza macronodulara.
 O serie de substanţe industriale precum solvenţii organici sau tetra-
clorura de carbon, pesticidele organice, policlorura de vinii, etc. au fost
de asemenea implicate în etiologia CHC.
In ceea ce priveste predominanta masculina a cancerului hepatic,
factorii hormonali pot sa joace si ei un rol. Tumorile hepatocelulare
pot apare dupa administrarea indelungata a steroizilor androgeni, si
posibil, dupa expunerea la estrogeni, sub forma de contraceptive orale.
Tablou clinic:
1. Pierdere ponderală însoţită de astenie.
2. Durerea abdominală apare cam în jumătate din cazuri şi e de
regulă surdă şi persistentă, cu detectarea unei mase abdominale
in cadranul drept superior.
3. Rareori tumorile se pot manifesta cu semne de
hipertensiune portala.

4. Hepatomegalia este un semn cvasiconstant. Icterul (este rar) se

inlilneşte în tumorile mari şi compresive. Ascita este un semn tardiv şi
de rău augur.

La cirotici, agravarea bruscă a simptomatologiei înseamnă de cele

mai multe ori apariţia unui cancer hepatic.
In cazurile pediatrice debutul cel mai frecvent este cu masă tumorală
palpabilă.
Cancerul hepatic se poate însoţi de diverse sindroame
paraneoplazice: hipoglicemie, hipercalcemic, eritorcitoză,
osteoartropatie pulmonară hipertrofică, sindrom carcinoid, pofiria
cutanea tarda, diverse tulburări sexuale (pubertate precoce,
ginecomastie, feminizare), hiper-coleslerolemie.

Examene paraclinice:
1. Cresterile serice ale fosfatazei alcaline si alfa fetoproteinei (AFP) sunt
obisnuite.
2. Cresterile serice ale colesterolului, hipoglicemia, porfiria dobandita,
disfibrinogenemia.
3. Procedurile imagistice folosite pentru a detecta tumorile hepatice
includ ecografia, CT , RMN, angiografia arterei hepatice si scintigrafia
cu technetiu 99 m. Echografia este folosita frecvent in screeningul
populatiilor cu risc mare si ar trebui sa fie prima procedura daca se
suspecteaza carcinomul hepatocelular;
4. Biopsia hepatica percutana poate fi diagnostica daca fragmentul se
recolteaza dintr-o zona localizata prin echografie sau TC.
5. Examenul citologic al lichidului de ascita
6. Laparoscopia

Tratament:
1. Rezectia chirurgicala ofera singura sansa de vindecare; oricum, putini
pacienti au o tumora rezecabila in momentul prezentarii, datorita
cirozei ca boala de baza sau metastazelor la distanta (localizarile
frecvente sunt plamanul, creierul, oasele si glandele suprarenale), iar
supravietuirea la 5 ani este mica.
3. Chimioterapia sistemică este cea mai eficientă.
4. Chimioterapia loco-regională nu este lipsită de efecte adverse. Intre
acestea s-au citat: tromboza arterei hepatice sau a altor artere
viscerale, embolii sistemice, hematoame, infecţii. De asemenea au fost
citate cazuri de hepatită toxică.
5. Radioterapia, sub forma iradierii externe are aplicaţii foarte limitate
în tratamentul tumorilor hepatice.

Prognostic: fără tratament supravieţuirea în carcinomul hepatocelular

nu depăşeşte, de regulă, 4 luni. După o rezecţie curativă supravieţuirea
la 5 ani poate ajunge la 21%, iar în carcinomul fibrolamelar până la 40%.
II. Colangiocarcinomul (Cancerul ductului biliar)

Incidenţa: reprezintă cea 14% din tumorile hepatice maligne.

Etiologie: în etiologia bolii a fost implicat un parazit (Clonorchis

sinensis, care este mai frecvent întâlnit în Asia) precum şi leziunile de
colangită sclerogenă.

Tablou clinic semnele cele mai frecvente sunt durerea, scăderea în

greutate, icterul, febra şi tumoarea palpabilă.

Explorări paraclinice: fosfataza alcalină şi gamaglutamiltranspeptidaza

(GGT) pot fi crescute în formele cu obstrucţie biliară înainte de apariţia
icterului.
- ecografia şi tomografia computerizată sunt examenele cele mai
utilizate pentru diagnosticul de tumoare şi pentru bilanţul de extensie a
acesteia (adenopatii, metastaze).

Tratament:
1. Ideal se urmăreşte ablaţia tumorii.
2. Radioterapia: a fost încercată atât sub forma radioterapiei
intraoperatorii cât şi a celei postoperatorii, după rezecţii radicale sau
paleative ale tumorilor. Rezultatele obţinute nu sunt concludente.
3. Chimioterapia: a fost utilizată sub forma chimioterapiei sistemice sau
locoregionale.
Prognostic: Deşi atitudinea chirurgicală mai agresivă din ultimii ani a
dus întrucâtva la ameliorarea prognosticului, acesta rămâne, în general,
rezervat.

III. Tumori maligne rare:

- reprezintă cea 1% din tumorile hepatice maligne
1. Hepatoblastomul
 Este tumora hepatică cea mai comună la copii.
Clinic semnul cel mai frecvent este hepatomegalia, urmată de greaţă,
vărsături, pierdere în greutate, durere abdominală
- dintre sindroamele paraneoplazice, cel mai des se întâlneşte
pubertatea precoce
- examenele de laborator alfa-fetoproteina este crescută la
majoritatea pacienţilor
Radio- şi chimioterapia pot realiza uneori reducerea dimensiunilor
tumorii. Supravieţuirea la 5 ani este în jur de 25%.

2. Hemangioendoteliomul infantil este o varianta rară care apare la

copii sub 5 ani şi este asociat cu leziuni cutanate şi insuficienţa cardiacă.
3. Sarcoamele
Reprezentativ este angiosarcomul. Ca factori etiologici au fost
incriminaţi expunerea la clorura de vinil. Angiosarcomul se
caracterizează prin durata scurtă a bolii, cu icter şi comă rapid
progresivă.

IV. Tumori metastatice:

Generalităţi:
- metastazarea la nivelul ficatului se produce cel mai frecvent pe cale
venoasă (sistemul port), dar şi limfatică, arterială sau chiar prin extensie
directă.

Semne clinice: simptomele cele mai comune sunt durerea, ascita,

icterul, anorexia şi pierderea ponderală, hepatomegalie.

Examene paraclinice:
 Fosfataza alcalină este crescută în majoritatea cazurilor
 Transaminazele pot fi de asemenea crescute.
 Alfa-fetoproteina este de obicei negativă, în schimb antigenul
carcinoembrionar este de cele mai multe ori un marker util pentru
diagnostic.
 Tomografia computerizată este examenul cel mai util pentru
diagnostic.
 Rezonanţa magnetică nucleară este un examen mai specific decât
tomografia computerizată, în special pentru depistarea invaziei vascu-
lare.

Tratament:
- singurul tratament care poate mari semnificativ supravieţuirea
bolnavului este rezecţia chirurgicală
- Chimioterapia sistemică nu este lipsită de efectele adverse
binecunoscute: diaree, căderea părului, mielosupresie