Subiecte protezare 2018

Set 1
1. Reguli edentatie Kennedy dupa Applegate

 Dinţii care au indicaţie de extracţie nu se iau în considerare atunci când se face

clasificarea edentaţiei.
 Breşele edentate care nu vor fi restaurate prin proteze parţiale mobilizabile nu se iau în
considerare atunci când se face clasificarea edentaţiei.
 Dacă M3 lipseşte nu va fi luat în considerare în clasificare
 Dacă M3 este prezent şi va fi utilizat ca dinte stâlp va fi luat în considerare în
clasificare.
 Pentru stabilirea clasei de edentaţie se ia în considerare BREŞA SITUATĂ CEL MAI
POSTERIOR !
 Breşele edentate suplimentare faţă de cele care determină clasa de edentaţie sunt
denumite MODIFICĂRI
 Întinderea breşei edentate (numărul dinţilor absenţi sau al dinţilor artificiali ai protezei)
nu influenţează clasificarea
 Clasa a IV-a nu prezintă MODIFICĂRI !

2. Placa palatinala intinsa : caracteristici si indicatii

Acoperă bolta palatină în totalitate (Fig. 2. 1.).
Are următoarele limite:

 Limita anterioară – zona supracingulară a dinţilor frontali;

 Limita posterioară – zona de reflexie a vălului palatin;
 Limitele laterale – zona supraecuatorială a dinţilor restanţi din zona laterală.

Placa are o grosime de maximum 2 mm.

Suprafaţa externă a plăcii este lustruită şi va reproduce forma rugilor palatine.

Reducerea grosimii plăcii în zona dinţilor se face de obicei prin folierea cu ciment a
modelului în zona corespunzătoare festonului gingival înainte de modelarea machetei.
 Porţiunea de placă din dreptul dintelui stâlp de croşet asigură efectul de reciprocitate
Suprafaţa internă a plăcii palatinale se poate distanţa prin foliere, în regiunea torusului.

3. Indicatii amprente cu alginate in proteza partial

În edentaţia parţială, alginatele au ca indicaţii:

- amprentarea preliminară (indicaţie majoră);

- amprentarea pentru realizarea modelelor de studiu şi documentare;
- amprentarea arcadelor antagoniste;
- amprentarea după tratamentul protetic cu PPA aplicată în cavitatea bucală, pentru
modelele documentare de sfârşit de caz.

4. Trauma ocluzala- clinic, rx, tratament

Diagnosticul de trauma ocluzala se deceleaza :
- Clinic – cand dupa extirparea pulpara, durerea si mobilitatea nu dispar
- Radiologic – largirea spatiului periodontal frecvent
- radiotransparenta periapicala asemanatoare cu a unui granulom la un
dinte vital
- resorbtii osoase in palnie
- procese de hipercementoza mai frecvent intalnite la bruxism
In primul rand se indeparteaza cauzele generatoare de trauma ocluzala :
- Contacte premature, interferente, generate de obturatii massive incorecte
- Migrari dentare
- Lucrari protetice incorecte
- Eruptii vicioase ale molarilor de minte
- Dimensiunea vertical de ocluzie supradimensionata
Cauzele generatorare de trauma oclzala se indeparteaza prin echilibrarea ocluzala a
arcadelor dentare

5. Crosetul Ackers – caracteristici, indicatii (Forna)

- Denumit si croset cu 3 brate
- Se aplica pe premolarii si molarii cu retentivitati vestibulare si orale favorabile
- Prezinta un corp sustinut de un conector secundar situate proximal, un brat elastic sau
retentive ce debuteaza cu o portiune rigida situata supraecuatorial si se continua cu o
portiune elastic situata in conul de retentive, precum si un brat rigid sau contra-
crosetul
- Sprijinul este asigurat de portiunile rigide, supraecuatoriale si de catre pintenul ocluzal
situate mezial sau distal
- Poate fi deschis dental sau edental - in functie de acest lucru pintenul ocluzal se
plaseaza fie mezial, fie distal
- Are sprijin si stabilizare buna, reciprocitatea este slaba deoarece bratul rigid ce asigura
reciprocitatea paraseste primul dintele la dezinsertia protezei

6. Proba pe model si in cavitatea bucala a scheletului metalic

- Scheletul metallic asezat pe modelul functional este adus in cabinet
- In aceeasi sedinta se verifica in primul rand adaptarea scheletului in cavitatea bucala si
in al doilea rand RIM
A) PPS mentinute prin crosete aplicate direct pe dinti/pe microproteze
- Insertia se face aplicand presiuni cu degetele-> scheletul metallic trebuie sa intre fara o
presiunea prea mare
- Daca presiunea este prea mare -> interferenta intre scheletul metalic ( prin brate
retentive, opozante, conectori secundari) si dintii restanti
- Interferenta, care impiedica insertia adecvata a scheletului se evidentiaza cu hartie de
articulatie foarte subtire sau cu spray de ocluzie
- Se indeparteaza zona din schelet sau din dintii restanti (microproteze) care impiedica
insertia
- Asupra bratelor retentive ale crosetelor se intervine cu un cleste, daca sunt prea active
- Apoi se verifica pozitia si adaptarea perfecta a pintenilor in lacase-> acestia trebuie sa
se adapteze perfect, fara sa existe spatiu
- Un schelete metalic bine adaptat nu exercita presiuni pe dintii restanti
-la scheletul mandibular ->distantarea adecvata a barei mandibulare
 -la scheletul maxilar ->nu trebuie sa fie spatii intre margine posterioara a
conectorului principal si bolta palatina
- adaptarea ocluzala a scheletului impune inlaturarea contactelor premature si a
interferentelor in IM si din miscarile mandibulare
- daca apar -> generate de pintenii ocluzali/incizali si se slefuieste din ei
- elementele turnate ( conectori principal, conectori secundar, sei) nu trebuie sa
exercite presiuni pe tesuturile moi

B) PPS mentinuta prin sisteme special

- Se aplica microprotezele pe dintii stalpi si apoi insertia scheletului aplicand presiuni cu
degetele in dreptul sistemelor special
- Insertia adecvata-> zgomot characteristic si este evidentiata prin adaptarea exacta a
scheletului pe dintii restanti, la nivelul bratelor opozante, pintenilor interni
- Daca apar interferente in momentul insertiei, se pun in evidenta cu hartie de articulatie
- Pentru scheletul metalic cu coronae secundare pentru sistemul de telescopare >insertia
se face pana la pragul capelor pe dintii restanti
- Daca apar interferente – se slefuieste din interiorul coroanelor secundare
- Pentru scheletul metalic realizat cu sei peste bare – se verifica adaptarea dintre fata
interna a seii si bara
7. Date transmise laboratorului prin model in vederea montarii dintilor - Ionescu
-Dupa determinarea rapoartelor de ocluzie, este bine ca medicul sa realizeze si
solidarizarea modelelor cu ajutorul betelor de chibrit
-modelele vor fi trimise in laborator impreuna cu fisa tehnica ( pentru edentatiile
frontale):
- tipul de dinti ( portelan, acrilat)
- forma , marimea si culoarea acestora
- gradul de supraocluzie frontal
- artificii de montare (diasteme, treme, roatii, culoare)
Tehnicianul va avea grija de :
- Alegerea dintilor privind marimea
- Respectarea regulilor privind montarea dintilor artificiali
 - Refacerea pe cat posibil a unitatilor masticatorii si a unui relief ocluzal cat mai aproape
de cel al antagonistilor
- Realizarea unri ocluzii laterale normale sau inverse, in functie de atrofia crestei

8. Conectorul principal maxilar - descriere, caracteristici, indicatie in functie de

clasa de edentatie
- sunt lati si au grosime mica; aceasta forma este cea mai confortabila pentru pacient;
- se prezinta sub forma de placute mai inguste sau mai late, in functie de marimea edentatiei;
- latimea minima ar trebui sa fie egala cu marimea spatiului edentat;
- grosimea placutelor este cuprinsa intre 0,40 si 0,60 mm;
- cu cat placutele sunt mai inguste, cu atat grosimea trebuie sa fie mai mare si invers, in cazul
acoperirii complete a boltii palatine;
- conectorii principali maxilari vin in contact cu mucoasa boltii palatine; cei care au contact
numai cu mucoasa se numesc placute mucozale, iar cei care au contact si cu dintii restanti se
numesc placute dento-mucozale;
- cei sub forma de bare inguste dar groase sunt rar utilizati, fiind greu de suportat mai ales in
edentatiile terminale;
- in edentatiile terminale conectorii principali au si rolul de a transmite o parte din presiunile de
masticatie asupra boltii palatine;
- fata de parodontiul marginal al dintilor restanti, conectorii principali trebuie sa se opreasca la o
distanta de 5 mm, fiind paraleli cu acesta;
- anumite zone ale campului protetic acoperite de conectorii principali trebuie despovarate de
presiuni: papila incisiva, rugile palatine, torusul palatin, rafeul median ascutit;
- marginea anterioara si posterioara a conectorilor principali trebuie usor ingrosata pentru a evita
lezarea mucoasei si retentiile alimentare;
- torusul palatin mare poate modifica traseul transversal obisnuit al conectorului principal;
- limita posterioara a conectorului principal se afla inaintea liniei Ah.

9. Bascularea prin desprindere

- Apare in edentatiile de clasa I, a II a si a Iva intinsa
- Reprezinta tendinta de miscare a sailor protezei mai ales sub actiunea alimentelor
adezive-> astfel, proteza se desprinde si se roteste in jurul axei de basculare
- Aceasta miscare este oprita de elementele de mentinere indirecta (contrabasculante)
plasate de dintii stalpi secundari
Set 2
1. Situatii clinice cand se foloseste PPM
1. edentaţiile de clasa I (termino-terminale)

2. edentaţiile de clasa a II-a (terminale unilaterale)

- protezele se extind şi pe hemiarcada integră

- în edentaţiile molare pot fi realizate proteze menţinute şi stabilizate unilateral

3. edentaţiile combinate (termino-laterale sau termino-fronto-laterale).

4. edentaţii cu existenţa unui număr mic de dinţi restanţi (2-5 dinţi). Dacă aceşti dinţi sunt
repartizaţi bilateral există condiţii bune pentru menţinerea şi stabilizarea protezei faţă de
situaţia când aceşti dinţi sunt grupaţi pe o singură parte.

5. edentaţiile subtotale

2. Caracteristici crosete de sarma

- au desen trasat de medic (în mod curent) sau prin studiu la paralelograf;
- segmentul dentar plasat în funcţie de ecuatorul protetic;
- au contact linear cu dinţii;
- segmentul dentar şi intermediar plasate la distanţă de parodonţiul marginal;
- croşetele cu segment intermediar în formă de Z, S sau V au grad mai mare de elasticitate,
influenţat de lungimea segmentului respectiv;
- sunt mai elastice şi pot fi activate mai uşor decât croşetele turnate. Pot fi activate în plan
orizontal şi vertical;
- asigură ancorarea verticală şi stabilizarea orizontală;
- pot avea efect suprasolicitant asupra dinţilor stâlpi dacă:
o sârma este mai groasă de 1 – 1, 2 mm;
o segmentul intermediar este scurt;
o sunt activate prea intens.
- în caz de deteriorare sau fractură se înlocuiesc uşor.
3. Masuri de prevenire a reflexului de voma

- poziţia verticală a capului, se introduce lingura, după care capul se flectează

cu bărbia în piept;
- respiraţie profundă şi rară pe nas;
- acupunctură;
 - anestezia de contact prin badijonare în zona distală a palatului. Bolta palatină
va fi badijonată cu o soluţie anestezică (cum ar fi: Lidocaină® 10% Spray,
Egis, Xylocaine® 10% Spray, Astra);
 Soluţia anestezică va fi aplicată cu o buletă. Bolta va fi badijonată în zonele strict
necesare. Nu se va pulveriza anestezicul pentru că există riscul ca acesta să se prelingă spre
bucofaringe, cu apariţia unor consecinţe nedorite.
- lingura să nu depăşească linia Ah; se poate face şi o îndiguire distală a lingurii
cu Stent’s pentru a preveni scurgerea materialului în faringe;
- folosirea unui material cu priză rapidă;
- manevra de cuprindere a unui genunchi cu amândouă mâinile şi apropierea lui
de piept;
- presiune manuală a umerilor de către un ajutor aşezat în spatele pacientului.

 4. Trauma ocluzala
 5. Crosetul Ackers

6. Leziuni de decubit ale protezei

La maxilarul superior leziunile de decubit apar în special în următoarele zone:

 vestibular, la nivelul tuberozităţilor maxilare sau crestei edentate retentive;

 la nivelul frenului buzei superioare sau al frenurilor laterale.
La mandibulă leziunile apar în special la nivelul următoarelor zone:

 torusul mandibular (acoperit cu mucoasă subţire, sensibilă);

 tuberculul piriform (acoperit cu mucoasă rezilientă, deplasabilă);
 zonele retentive ale crestelor edentate;
 bridele vestibulare laterale.
Se verifică din nou relaţiile de ocluzie.

Dacă este cazul se activează sau se dezactivează croşetele.

7. Date transmise laboratorului pentru alegerea dintilor artificiali

Cu cât există mai mulţi dinţi pe arcade, cu atât datele în legătură cu mărimea, forma şi
culoarea sunt mai uşor de obţinut.
 Prezenţa unor dinţi în regiunea frontală uşurează alegerea dinţilor artificiali frontali. Aici
medicul va coopera cu pacientul. Alegerea dinţilor frontali este ideal să se facă în cabinet.

Indicaţiile în legătură cu alegerea dinţilor laterali ca mărime şi cuspidare sunt date de

aspectul crestelor edentate şi de tipul de masticaţie al pacientului. Culoarea lor va fi concordantă
cu a frontalilor şi/sau a dinţilor restanţi.

Date care se transmit pe fişa de laborator

Dacă dinţii nu au fost aleşi în cabinet, pe fisă se va menţiona:

 din ce material se vor confecţiona dinţii artificiali (acrilat sau porţelan). În general
pentru PPA se aleg dinţi din acrilat. Dinţii din porţelan sunt mai greu de asortat
diferitelor variaţii pe care le prezintă pacienţii, mai ales în edentaţii frontale. De
asemenea în cazurile în care DVO este micşorată şi ocluzia adâncă, se va indica să se
folosească dinţi din acrilat, care pot fi modelaţi şi in spaţii foarte reduse;
 Culoarea dinţilor se va indica cu precizie pe cele trei zone întîlnite în general la dinţii
naturali. Coletul este mai închis la culoare, marginea incizală este de obicei mai
deschisă şi cu o oarecare transparenţă iar zona mijlocie de culoare intermediară între
cele două zone.
 Cuspidarea dinţilor laterali.
. Date care se transmit prin intermediul modelelor

Modelele articulate prin cele două şabloane oferă următoarele informaţii:

 Forma dinţilor restanţi în funcţie de care se aleg dinţii artificiali;

 caracteristicile RIM:
o IM
o DVO
o planul de ocluzie
Pe modele se pot face desene care să indice:

 limitele plăcii protetice;

 zonele de foliere;
 poziţia şi forma croşetelor.
 Dacă există o instabilitate a poziţiei celor două modele acestea se pot lega cu sârmă sau
se lipesc cu beţe de chibrit şi ceară de lipit, aşa cum se procedează înainte de montarea în ocluzor
sau articulator, pentru a se menţine poziţia stabilită şi verificată în cavitatea bucală.

8. Tripodarea
Reprezinta fixarea pozitiei modelului fata de paralelograf. Metode:

- cu mina de grafit montata la paralelograf se trateaza 3 linii pe suprafata mucozala a modelului

la distanta una de alta, una anterior si 2 laterale, la stanga si la dreapta , in regiunea poaterioara a
modelului;

- pe soclul modelului sunt taiate 3 santuri verticale, unul in regiunea posterioara si 2 laterale, cu o
spatula ascutita.

9. Conector principal la maxilar in functie de edentatie ?

Set 3
1. Placa palatinala intinsa
2. Cauze principale ale deformarii amprentei preliminare cu alginate in timpul
amprentarii
- Neglijarea îndepărtării salivei prin clătirea cu apă rece a cavităţii bucale înainte de
amprentare.
- Nerespectarea recomandărilor firmei producătoare privind raportul apă/pudră şi a
tehnicii de malaxare.
- Amprenta nu reproduce fidel întreg câmpul protetic sau este asimetrică.
- Prezenţa bulelor de aer.
- Grosimea neuniformă în unele zone ale amprentei.
- Fracturarea gelului sau desprinderea acestuia de lingură.
- Apariţia unor porţiuni din lingură la suprafaţa amprentei.
- Imprecizii de amprentare la nivelul dinţilor restanţi prin absenţa deretentivizării.
Medicul trebuie să acorde o atenţie deosebită amprentei preliminare, deoarece o amprentă
preliminară cât mai exactă asigură obţinerea unei linguri individuale care necesită mai puţine
manevre de adaptare marginală.
 Orice greşeală nesesizată a fazei de amprentare preliminară în privinţa redării impecabile
a zonei de sprijin se poate perpetua de-a lungul tuturor etapelor de tratament până la obţinerea
protezei finite, ducând la incongruenţă între faţa internă a protezei şi câmpul protetic.

3. Caracteristici commune ale conectorilor principali ale protezei scheletate

* rigiditatea – datorita rigiditatii toate solicitarile functionale la care este supusa proteza
vor fi distribuite intregii suprafete de sprijin dento-parodontal si muco-osos; numai prin
rigiditatea conectorului principal celelalte componente ale protezei isi pot indeplini
functiile, avand un suport stabil; rigiditatea se obtine prin latimea conectorului principal
la maxilar si prin grosimea si profilul deosebite ale barei linguale la mandibula;

* profilaxia tesuturilor campului protetic – conectorii principali nu trebuie sa produca

nici o suferinta tesuturilor parodontale marginale sau mucoasei in timpul functiunilor,
static sau la insertia si dezinsertia protezei; la maxilar sunt zone care trebuie despovarate
de presiuni (papila incisiva, rugile palatine, rafeul median, torusul palatin) sau zone fata
de care conectorul principal trebuie sa treaca la distanta (parodontiul marginal, torus
maxilar exagerat); la mandibula bara linguala trebuie sa fie la distanta de mucoasa
procesului alveolar si de parodontiul marginal; despovararea se face prin folierea
modelului functional;

* confortul pacientului – acesta se realizeaza prin:

- simetria conectorului principal fata de linia mediana;

- aplicarea conectorului principal perpendicular pe planul medio-sagital;

- plasarea conectorului principal a.i. sa nu schimbe substantial conturul tesuturilor cu care

vine in contact;

- reproducerea cat mai fidela a conturului anatomic pe care il acopera;

- acoperirea tesuturilor, care nu trebuie sa fie mai mare decat cea minima necesara;

- intalnirea conectorilor principali cu celelalte elemente ale protezei trebuie sa se faca in

unghiuri rotunjite, iar suprafata externa a conectorului sa fie perfect lustruita.

4. Prepararea lacasurilor pentru pinteni ocluzali pe dintii laterali

- pregatirea lacaselor se realizeaza dupa ce s-a stabilit planul protezei scheletate
- planificarea lacaselor (pozitia si adancimea) se concepe pe modelul de studio,
montat in articulator si ocluzor, deci la DVO correct
 - prepararea lacaselor se face pe suprafata ocluzala numai in smalt, cu freze sferice
diamantate
- lacasele gata preparate se lustruiesc si se aplica solutii de protectie pe baza de fluor
- prepararea in smalt este necesara pentru transmiterea corecta a solicitarilor ocluzale
in axul dintelui
Prepararea implica :
- Slefuirea suprafetei ocluzale in dreptul fosetei marginale (M/D)
- Slefuirea crestei marginale pentru a asigura grosimeaa necesara la jonctiune pinten-
conector secundar
- Forma lacasului – hemisferica
- Forma pintenului – triunghiulara cu varful rotunjit orientat spre centrul suprafetei
ocluzale
- Grosimea minima = 1mm
Marimea pintenului :
- Lungimea=1/4 din lungimea M-D a dintelui
- Latimea = 1/3 din latimea V-O
Grosimea standard :
- 1,5mm la jonctiunea cu conectorul secundar
- 1mm la varf

Este indicat sa se verfice adancimea preparatiei lacasului in IM, RC, propulsie si lateralitate
pentru a evita crearea de contacte premature si interferente in miscarile mandibulare.
5.Croset Ackers
6. Tendinte de deplasare orizontala a PS
a) mezializarea protezei – este oprita prin echilibrarea ocluzala, prin elementele
protezei care vin in contact cu dintii restanti si de versantele sailor
b) distalizarea protezei – este oprita prin elementele protezei care vin in contact cu
dintii restanti si prin acoperirea tuberculului piriform cu saua protezei
c) deplasarile laterale- sunt oprite de elementele rigide ale crosetelor plasate pe fetele
orale ale dintilor stalpi si pe versantele sailor
 7. Etapele planului de tratament pentru realizarea PS
1. Examenul clinic sir x
2. Stabilirea diagnosticului
3. Optiunile de tratament si decizia asupra restaurarii protetice finale
4. Realizarea tratamentlor preprotetice nespecifice ( extractii dentare, obturatii,
echilibrare ocluzala, tratament chirurgicale, protezarea provizorie)
5. Amprenta preliminara
6. Modelul de studio
- Analiza la paralelograf – stabilirea axei de insertie a PS
- Planul PS
- Lingura individuala
7. Tratamente proprotetice/ pregatirea dintilor stalpi alesi in functie de clasa de
edentatie si solutia de tratament :
- PS ancorata prin crosete directe pe dintii stalpi
 planuri de ghidare (ed.laterale+frontale)
 lacase pentru pinteni
 retentivitati vestibulare
- PS ancorata prin crosete pe microproteze
 Prepararea dintilor stalpi pentru acoperire cu microproteze (M-C/M-A/M) sau
dispositive radiculare
- PS ancorata prin sisteme special
 Preagatirea dintilor stalpi pentru acoperire cu microproteze in functie de cls de
ed si dintii restanti
8. Amprenta functionala
9. Modelul functional
- Analiza la paralelograf
- Realizarea microprotezelor de pe dintii stalpi
- Obtinerea modelului duplicat
10. Realizarea scheletului metalic pe modelul duplicat
11. Proba scheletului in CB
12. Realizarea machete in lab
 13. Proba machete PS
14. Aplicarea PS
15. Sedinte de retusuri

8. In ce situatii nu este necesara folosirea sabloanelor de ocluzie in

determinarea RIM in PP?
In edentatiile uni sau bimaxilare reduse
În aceste cazuri ocluzia se înregistrează:

 prin poziţionarea directă a modelelor;

 cu ajutorul unei benzi de ceară.
 cu ajutorul siliconilor de înregistrat ocluzia.

9. Verificarea ocluziei la proba machete PS ?

10. Controlul mentinerii si stabilitatii PPA
Se verifică absenţa basculării transversale a protezei prin presiuni digitale alternative pe
feţele ocluzale ale Pm.

Cauzele basculării transversale pot fi :

 montarea dinţilor laterali în afara crestei;

 atrofii accentuate ale osului alveolar;
 rezilienţa crescută a mucoasei fixe;
 foliere insuficientă a torusului maxilar.
Se controlează extinderea corectă a protezei mandibulare pe tuberculul piriform, pe cele
2/3 anterioare ale acestuia, până la limita inserţiei ligamentului pterigomandibular. Acoperirea
corectă a tubercului piriform contribuie la împiedicarea deplasării spre distal a protezei
mandibulare.
Set 4

1. Indicatii PPM
2. Crosetul Ackers
3. Determinarea RIM intr-o edentatie partial intinsa mandibulara

DETERMINAREA RIM ÎN EDENTAŢIA UNIMAXILARĂ PARŢIALĂ ÎNTINSĂ CU ARCADĂ

ANTAGONISTĂ INTEGRĂ

Când unul dintre maxilare este edentat parţial întins, iar arcada antagonistă este integră,
se foloseşte şablonul pentru înregistrarea RIM.

În acest caz, datorită unităţilor de masticaţie sunt prezente:

 planul de ocluzie (anterior corectat prin tratament proprotetic – şlefuire sau

şlefuire şi acoperire a dinţilor extruzaţi sau egresaţi),
 DVO
 IM.
Tehnica nr. 1 (“la cald”)

 Pacientul execută câteva mişcări de închidere a gurii în IM.

 Se aşează şablonul pe maxilarul edentat şi se reduce valul de ceară până când acesta
depăşeşte cu 1 mm înălţimea dinţilor restanţi.
 Se netezeşte suprafaţa ocluzală a cerii, iar apoi se încălzeşte uniform pe toată întinderea
ei cu o spatulă încinsă.
 Şablonul se repune pe câmpul protetic, iar pacientul închide gura în IM. Presiunea de
închidere se va exercita până ce dinţii antagonişti angrenează corect, iar cei fără
antagonişti se înfundă în ceară cu aproximativ 1 mm.
 Se răceşte bordura, se scoate din gură şi se aplică pe model.
 În cabinet trebuie să existe deja modelul antagoniştilor de preferat din ghips de bună
calitate (amprentaţi în faza de amprentare preliminară sau în faza de amprentare
funcţională) pentru a putea verifica corectitudinea înregistrării
Acestei tehnici i se impută faptul că niciodată nu se poate obţine o ramolire perfect uniformă
a cerii. Din acest motiv în momentul închiderii gurii se vor exercita presiuni inegale pe câmpul
protetic ceea ce denaturează înregistrarea. De aceea este recomandabilă tehnica descrisă în
continuare.

Tehnica nr. 2 (“la rece”)

 Pacientul execută câteva mişcări de închidere a gurii în IM;

 Se aşează şablonul pe maxilarul edentat şi se reduce valul de ceară până când se obţine
DVO, vârfurile cuspizilor fiind sprijinite pe bordura de ocluzie;
 Se usucă suprafaţa ocluzală a bordurii de ocluzie;
 Se pregăteşte pastă ZOE şi se aplică într-un strat uniform, gros de 1 mm, pe suprafaţa
ocluzală a bordurii de ocluzie;
 Şablonul se repune pe câmpul protetic, iar pacientul închide gura în IM;
 Se aşteaptă priza materialului de amprentă, se scoate şablonul din gură şi se aplică pe
model;
 În cabinet trebuie să existe deja modelul antagoniştilor de preferat din ghips de bună
calitate (amprentaţi în faza de amprentare preliminară sau în faza de amprentare
funcţională) pentru a putea verifica corectitudinea înregistrării.

4. In ce conditii nu se indica purtarea protezelor noaptea?

- pacienţii care prezintă hipersensibilitate faţă de materialulul acrilic;
- pacienţii care acuză o tensiune permanentă însoţită de tulburări nervoase, fenomene ce
dispar o dată cu îndepărtarea protezei;
- când proteza a declanşat o stare de contracţie de tipul bruximului ;
- când există pericol de carii.

5. Trasarea limitelor lingurii individuale mandibulare

- dacă inseţiile frenului şi bridelor au fost trasate în cavitatea bucală acestea se transferă
pe amprentă;
- în zona linguală centrală se trasează limita pe muchia rezultată din amprentă 1,5 cm de
o parte şi de alta a liniei mediane;
 - se examinează din aproape în aproape distanţa de la muchia crestei până la fundul de
sac vestibular şi lingual, fie vizual, fie măsurând cu un instrument bont (o sondă
parodontală) şi se marchează această distanţă pe amprentă cu creionul chimic. Unind
punctele rezultate din măsurători se obţine conturul marginilor viitoarei linguri;
- dacă în zona linguală laterală se observă în amprentă jgheabul lăsat de creasta
milohioidiană, este bine ca limita să se traseze în acest jgheab.

6. Amprenta preliminara – tehnica, material ?

7. Adaptarea lingurii individuale in edentatia cls I Kennedy

Maxilar :

Tehnica de lucru:

- se trasează intrabucal cu ajutorul unui creion chimic zona distală maxilară: se începe
cu şanţurile retrotuberozitare (simpla inspecţie nu este suficientă şi va trebui să se
palpeze creasta cu latul sondei avansând sagital şi acolo unde înfundarea este maximă
se consideră că este şanţul retrotuberozitar), se trasează o linie cu convexitatea
posterioară, înapoia foveelor palatine iar apoi cele trei demarcaţii se unesc cu linii
curbe cu convexitatea anterioară. Această însemnare se verifică prin pronunţarea de
către pacient a fonemei Ah prelungit şi se va urmări dacă flectarea mucoasei se face
pe linia trasată anterior;
- după aplicarea lingurii în cavitatea bucală se verifică dacă marginea distală a lingurii
se opreşte la nivelul liniei trasate;
- se observă, prin inspecţie şi tracţiuni orizontale uşoare ale obrajilor, întinderea
marginii vestibulare a lingurii individuale;
- marginile lingurii individuale trebuie să ajungă la 1 mm de zona de mucoasă pasiv-
mobilă, ocolind la aceeaşi distanţă bridele laterale şi procesul zigomato-alveolar;
- vestibular, în dreptul dinţilor restanţi, lingura se va opri la nivelul convexităţii
maxime a procesului alveolar, fără ca marginile sale să jeneze mucoasa sau frenul
labial superior;
 - dacă marginea lingurii este lungă, se va şlefui cu freze pentru acrilat ataşate la piesa
dreaptă, cu rotunjirea ulterioară atentă a zonei respective;
- dacă se observă că marginea lingurii este scurtă, se poate prelungi cu material
termoplastic: Impression compound®, KerrHawe, baton de culoare verde, ISO
Functional Sticks®, GC;
 Dacă este necesară lungirea pe porţiuni mari aceasta se poate face cu acrilat
autopolimerizabil (dacă lingura este din acrilat) sau cu placă de bază (dacă lingura este
din placă de bază). Această manoperă este mai pretenţioasă, se face pe modelul
modificat în porţiunea respectivă prin radierea unei porţiuni din ghips şi pretinde multă
siguranţă şi îndemânare.

- pentru zona distală pacientul va fi rugat să pronunţe fonema Ah prelungit;

- pentru zona vestibulară medicul va realiza rotaţii ale nodulului comisural, prinzând
modiolusul între policele şi indicele mâinii stângi, în timp ce mâna dreaptă menţine
lingura în cavitatea bucală;
- se realizează orificii în lingură (pentru retenţionarea materialului de amprentă) cu o
freză sferică sau cilindrică, având diametrul de 1 mm, în zona torusului maxilar, la
nivelul marginilor vestibulare (câte 2-3 orificii) şi la nivelul casetei frontale (3-4
vestibulare şi tot atâtea palatinale).

8. Ocluzia instabila?

9. Liniile ecuatoriale tipice si atipice

Linia ecuatoriala tipica reprezinta ecuatorul protetic plasat aproximativ la mijlocul distantei
cervico-ocluzale pe fata proximala dinspre edentatie si care trece apoi in diagonala pe fetele
laterale (vestibulara si orala), apropiindu-se de colet spre fata proximala opusa edentatiei.

Liniile ecuatoriale atipice :

- linia ecuatoriala diagonala – pleaca din vecinatatea fetei ocluzale la nivelul fetei proximale
dinspre edentatie, coboara oblic pe fetele laterale si ajunge pe fata proximala opusa edentatiei in
vecinatatea coletului; se intalneste mai frecvent la canini si premolari;
- linia ecuatoriala inalta – este plasata in apropierea fetei ocluzale, atat vestibular, cat si oral; se
intalneste frecvent la premolarii inferiori inclinati lingual si la premolarii superiori inclinati
vestibular;

- linia ecuatoriala coborata – este plasata in apropierea coletului si se intalneste pe fetele

proximale ale dintilor care prezinta pe fetele laterale un ecuator inalt si pe dintii conici; se
intalneste mai frecvent pe molari.

10. Sistemele special cu magneti

Au doua parti component :

- Magnetul care se plaseaza in proteza

- Keeper-ul care se plaseaza pe radacina dintelui

Particularitati :

- Necesita un numar mic de dinti

- Se ataseaza dispozitivelor radiculare

- Se pun minimul 2 magneti pentru o proteza si maximum 4

- Protezele pe magneti au o stabilitate laterala mai slaba comparative cu cele cu capse,

culise

- Estetica protezelor cu capse, magneti este mai buna decat a celor cu telescoape

- Inaltimea magnetilor este de aproximativ 3mm, mai mica decat ce a capselor

constituind un avantaj cand spatial interarcadic este miscosrat

Set 5
1. Migrari verticale si orizontale consecutive edentatiei partiale

Migrările orizontale: mezializări, distalizări, rotaţii, vestibularizări, oralizări

Migrările verticale: extruzie, egresiune

2. Factorii de care depinde mentinerea indirecta

- Eficacitatea mentinerii directe
- Distanta de plasare a mijloacelor de retentie indirecta(contrabasculante) fata de axa
de basculare
- Locul plasarii elementelor contrabasculante fata de axa de basculare
 - Rigiditatea conectorului secundar si a conectorului principal
- Existent a unui lacas special pregatiti pentru dintii stalpi indirecti in care se aplica
elemental contrabasculant
- Valoarea parodontala a dintilor stalpi indirecti
3. Crosetele CLUSTIR- Roach – Forna
4. Modele document si de studio – la ce folosesc
5. Prepararea lacasurilor pentru pinteni pe dintii anteriori
Supracingular pe canini :
- Se realizeaza in smalt, de obicei pe caninii superiori care au un cingulum bine
dezvoltat
- Aplicarea pintelinor fara lacasuri are efecte nefavorabile – vestibularizarea usoara a
dintelui sub actiunea fortelor ocluzale –>pierderea sprijinului dento-parodontal
- Transmiterea fortelor ocluzale cat mai aproape de axul dintelui
- Lacasul are forma unei trepte supracingulare
- Se prepara cu o freza diamantata cu varful rotunjit
- Latimea = 1mm

Gherute incizale(pinteni incizali)

- Numai la mandibula, pe dintii frontali, canini, incisive
- Sunt inestetici, afectand fizionomia
- La caninii inferiori – doar in situatia in care fata lingual a caninului este prea vertical,
fara cingulum
- Lacasul se pregateste cu o freza cilindrica diamantat, orientate perpendicular pe
muchia incizala
6. Adaptarea ocluzala a pintenilor ?
7. Fenomenul Thieleman
- Este o consecinta a traumei ocluzale, aparand la distanta de dintii aflati in
suprasolicitare
- Este evidentiat prin vestibularizarea dintilor frontali superiori (frecvent IC sau IL) cu
migrari verticale, rotatii si cu aparitia diastemei-> dintii aflati in trauma sunt ultimii
molari de pe arcade, unis au bilateral
- Cauzele generatoare de trauma ocluzala sunt : obturatii massive, intempestive,
eruptia molarilor in pozitii anormale, efectuarea lucrarilor protetice incorecte.
8. Sistemul cu culise –descriere

Sunt alcatuite dln 2 parti:

- matricea-este un tub cu diferite forme pe sectiune ;

- patricea -care culiseaza in interiorul matricei cu mare exactitate,avand aceeasi forma ;

 Dupa raportul cu microprotezele se pot
deosebi:

- - culise intracoronare-matricea va fi in interiorul perimetrului microprotezei ;

- culise intra-extracoronare, caracterizate prin plasarea matricei partial intracoronar si partial

extracoronar

- culise extracoronare,caracterizate prin aceea ca matricea sau patricea sunt fixate in afara
perimetrului microprotezelor.

Dupa forma pe sectiune a patricei, sunt: culise in''T'',''H'',trapez,circulare sau

ovale.

Matricea sau patricea se fixeaza la dd restanti care sunt acoperiti de microproteze,cealalta

parte fixandu-se la nivelul scheletului metalic al protezei.Asamblarea celor 2 parti
componente ale culisei se face in gura asigurand mentinerea,sprijinul si stabilizarea protezei
precum si efectul fizionomic.

Culisele sunt indicate cand dd restanti au o inaltime suficienta care sa permita aplicarea de
microprotezein care sa fie fixat sistemul special. Fara afectarea suprafetei de frictiune ;nu se
utilizeaza culise pe dd cu inaltime redusa sau
abrazati.

Pe dd stalpi pot fi aplicate coroane turnate,coroane mixte,ceramo-metalice,coroane de

substitutie.Culisele se pot fixa si la
punti.

Fixarea matricei sau patricei la microptroteze se face prin lipire sau supraturnare(in cazul
celor prefabricate) sau prin modelare sau aplicarea unor machete preformate la machetele
microprotezelor.

Indicatia de baza a culiselor este edentatia de cls.a III-a,in edentatiile terminale cu

obligativitatea solidarizarii fixe a cel putin 2 dd stalpi intre ei ; in edentatia de cls. IV-a pot fi
utilizate numai culise de dimensiuni mici.

9. Controlul stabilitatii PPA

10. Controlul deformarii amprentelor in alginate