Foile manuscrise - precursoarele ziarelor de astăzi

Foile manuscrise, precursoarele ziarelor, au constituit o etapă importantă care au

prefigurat începuturile jurnalismului în Europa, iar inventarea tiparului a însemnat pentru foile
manuscrise, difuzate în Italia, Anglia, Franta, Germania sau Olanda, un concurent serios, ceea ce
nu va duce însa la impunerea rapidă a presei tipărite, care, exceptând Marea Britanie, va fi
supusă unei stricte cenzuri din partea autorităților, astfel încât știrea manuscrisă și cea tipărită au
coexistat, disputându-și întâietatea, și în secolul al XV-lea, chiar și mai târziu, până la începutul
secolului al XVIII-lea.
 La început, acestea erau foi volante si aveau un rol informativ, fiind lipsite de
periodicitate. Ele aveau drept scop să informeze monarhii și familiile nobiliare.
Sunt citate cazurile lui Eduard al III-lea, în Anglia secolului al XIV-lea sau al
prinților electori din Saxonia, din aceeași perioadă, cu importante cheltuieli pentru
procurarea unor asemenea texte. Există documente păstrate în Biblioteca
Universității din Leipzig, în Biblioteca Vaticanului sau în Biblioteca Națională
din Viena care atestă, pentru secolele al XV-lea și al XVI-lea, prezența unor
colecții ale acestor foi manuscrise cu informații din cele mai diferite locuri ale
Europei (Roma, Hamburg, Viena, Madrid, Paris, Londra, Varșovia,
Constantinopol etc.).
 Referitor la data inventării tiparului, opiniile sunt diferite: pentru unii cercetători,
tiparul ar fi apărut în anul 1434, pentru alții, în 1438, în timp ce ultimii datează
invenția în 1439. În China, tiparul este cunoscut cu multe secole înainte; dinastia
T’ang, care a condus China, între anii 618-907, avea o gazeta oficială, intitulată Ti
pao, iar prima carte din lume, Diamond Sutra, a fost tiparită, de asemenea, în
China (868 d. H.), în timp ce operele lui Confucius au fost imprimate în anul 953.
 Gazetele-manuscris difuzau informații economice (monede, prețuri, piețe,
transporturi), politice (tratative, conflicte militare), dar și fapte diverse. În secolele
al XVI-lea și al XVII-lea, circulau foi de acelasi tip care, între timp, erau tiparite.
Istoria reține în acest sens foi cu numele de Occasionels – pentru Franța, Zeitung
–pentru Germania, Avvisi – pentru Italia sau Newsbooks – pentru Anglia, dar și
titluri ca Mercur, Gazeta sau Jurnal. Câteva dintre trăsăturile definitorii pentru
ideea de presă se pot regăsi în spectacolul propus de-a lungul acestei perioade.
Dincolo de nevoia circulației informației, de ,,valorificarea” faptului divers, este
de reținut și ceea ce Jean-Nöel Jeanneney socotea un fel de ,,presă de atitudine”
prin care se influențează ,,afacerile publice”, crescând ponderea notelor satirice, a
elementelor de pamflet. Pe de altă parte, aceste foi circulau ușor și puteau evita
,,controlul” autorităților. În felul acesta vorbim și despre o altă paradigmă, cea a
luptei dintre cenzura și libertatea presei, dramatica relație care va acoperi secolele
următoare. Ideea apare și în Histoire de la presse a lui Pierre Albert. În acest sens,
toti istoricii amintesc câteva exemple. În 1275, o ordonanță regală prevedea, în
Anglia, pedepsirea celor care difuzează știri false. În 1534, cenzura devine o
realitate în Franța. Între 1569-1572, papa Pius al V-lea impunea sancțiuni grave,
mergând până la condamnarea la moarte a celor care raspândeau avvisi, prin care
era atacată biserica catolică. A mai intervenit ceva fundamental pentru ca presa să
devină realitate. Chiar dacă tiparul este un produs al secolului al XV-lea, presa
tipărită își face loc treptat, coexistând cu substituienți mai vechi sau cu alte forme
,,de tranziție”. Din această ultimă categorie merită evidențiate almanahurile, ,,une
sorte de journal annuel” (cu apariții la date fixe și o regularitate anuală, numele
provenind de la un cuvânt arab, cu sensul de ,,anul viitor” ), povestirile istorice,
cu notarea faptelor ,,jour par jour” și publicațiile populare, despre care am
amintit.