Mijloacele speciale de mentinere, sprijin si stabilizare

(amortizori de forte)
Solutiile hibride sau compozite utilizate in edentatia partiala au menirea
de a spori evident mentinerea si stabilizarea protezelor partiale si a
conferi un aspect estetic superior pieselor protetice prin inlocuirea
crosetelor turnate cu atasamente speciale adecvate situatiei clinice.
Aceste reabilitari orale presupun obligatoriu prepararea unora sau a
tuturor dintilor restanti pe arcada. Sunt mai dificil de realizat si necesita
o tehnologie de executie clinica si de laborator de mare precizie si
finete. Utilizarea izoparalelografului in tehnologia solutiilor hibride este
indispensabila (pentru frezajele de precizie).
Sistemele speciale de mentinere, sprijin si stabilizare sunt
dispozitive mecanice foarte precise, de dimensiuni reduse care fac
legatura intre dintii stalpi si proteza.
Avantajele sistemelor speciale sunt:
- elimina frictiunea dintre dintele natural si
crosetul turnat;

- atasamentele vor fi obligatoriu plasate

paralel unele fata de altele si nu vor induce
stress pe dintii stalpi la insertia si dezinsertia
protezei mobilizabile;
- astfel de atasamente ajuta la distribuirea stress-
ului masticator pe toate structurile campului
protetic;
 - restaurarea este mult mai confortabila decat cea
cu ajutorul crosetelor turnate;
- sunt deosebit de estetice, fiind utilizate predilect
la pacientii mai tineri
Dezavantajele sistemelor speciale sunt:
- nu se pot atasa pe dintii cu coroane clinice
foarte mici;
- necesita experienta tehnica si dotare de
laborator performanta;
- necesita tehnici deosebite de fixare a lucrarii fixe (care solidarizeaza
dintii), pentru ca deplasarea pe fractiuni de milimetri, nu mai permite
insertia optima a protezei mobilizabile;
- optimizarile si reoptimizarile acestor lucrari
hibride sunt destul de dificil de executat;
- necesita manualitate la manevrare
Aliajele din care sunt confectionate sistemele speciale au fost amintite
in modulul 3.
Aplicarea sistemelor speciale se realizeaza in cazul rezolvarii
protetice prin:
- punti dentare imobilizabile;
- proteze partiale scheletizate;
- supraprotezare;
- proteze pe imte.
Sistemele speciale articulate sunt utilizate in edentatiile terminale, ele
permitand seilor protetice un grad mai mare, sau mai mic de
mobilitate, evitandu-se in acest fel efectul de parghie pe care il au
protezele terminale cu sprijin mixt, rigid, asupra dintilor stalpi.
Se deosebesc doua categorii de sisteme articulate: ruptori de forte si
amortizori de forte.
Ruptorii de forte, numiti si intrerupatori sau distribuitori de forte sau
presiune, sunt dispozitive prefabricate care fac legatura intre dintii
stalpi si seile terminale, avand rolul distribuirii presiunilor de
masticatie, fie pe creste, fie si pe creste si pe dintii stalpi, in functie de
numarul si amplitudinea miscarilor seilor pe care le permite
dispozitivul. Dintre ruptorii care permit o singura miscare a seilor,
amintim balamalele sau sarnierele.
Amortizorii de forte sunt de fapt tot ruptori de forte, care insa datorita
unor resorturi elastice readuc seile in pozitia initiala, dupa incetarea
efortului masticator. Resorturile elastice au o rezistenta mult inferioara
fortelor de masticatie. Pentru a actiona ca un adevarat amortizor,
resortul ar trebui sa aiba o rezistenta de cateva kilograme.
Sub 2 kilograme resorturile au numai rolul de a readuce seile la
pozitia de plecare, dupa incetarea presiunii de masticatie. Desi, destul
de slabe, resorturile contribuie, totusi la decompresiunea tesuturilor
mucozale ale crestei alveolare. Daca resortul este mai puternic, la
nivelul crestelor ajung mai putine presiuni. Un resort mai putin puternic
se recomanda cand dintii stalpi au o valoare parodontala redusa, la
nivelul crestelor ajungand mai multe presiuni.
Dintre sistemele de amortizare a PPMS amintim: amortizorul DALBO,
amortizorul DALBO M, amortizorul DALBO ASC52, amortizorul A 33,
amortizorul CRISMANI, etc.
Atasamentul este un element de sprijin, mentinere si stabilizare ce
contine doua sau mai multe parti de mici dimensiuni. O parte este
conectata la radacina, la dinte, proteza fixa sau imt, iar cealalta parte la
proteza partiala.
Localizarea atasamentelor pe structurile dentare se poate face:
1.- intracoronar;
2.- extracoronar (capse, culise);
3.- periradicular/ intraradicular;
4.- intermediare (in brese);
5.- tip bara (articulata sau fixa);
6.- auxiliare: sisteme de infiletare, sisteme de
inchizatoare, zavoare, opritori de basculare
(balamale), sisteme de angrenare patrice-
matrice, infiletare pe pinuri, sprijin
articular, sisteme magnetice
Atasamentele sunt clasate in doua categorii:
- de precizie;
- de semiprecizie.
Atasamentele de precizie
Componentele atasamentelor sunt confectionate din aliaje speciale cu
toleranta precisa, de aproximativ 0,01 mm. De cand duritatea specifica
a aliajelor este controlata, precizia atasamentelor ofera avantajul unei
incarcari mai usoare a dintilor stalpi. Partile componente standard
permit sa fie interschimbabile si ca atare, de obicei, usor de schimbat
atunci cand este necesar.
Atasamentele de semiprecizie

Atasamentele semiprecise sunt fabricate prin turnare directa,

industriala, din masa plastica, ceara. Majoritatea atasamentelor de
semiprecizie sunt inglobate in machete pentru a reduce costul. Acestea
sunt considerate “semiprecise”, de cand in fabricarea lor exista o
inconstanta la rata de lichid/ pulbere, la temperatura de ardere si la
alte variabile. De asemenea partile componente rezultante prezinta
mici variatii dimensionale ca urmare a contractiei aliajului la turnare.
Principalele avantaje ale acestora sunt: economia, fabricarea usoara si
posibilitatea de a fi turnate in mai multe variante de aliaje fara
probleme de imbinare intre aliajele turnate manual si cele turnate
industrial.
Atasamentele pot fi diferentiate in: rigide si reziliente, in functie de
tipul de restaurare protetica. Daca sprijinul este pur dento-parodontal
se aplica atasamentele rigide, iar daca acesta este mixt, sunt de
preferat cele reziliente.
Atasamentele se claseaza in:
- clasa 1a : solide, rigide nereziliente;
- clasa 1b : solide, rigide, mobilizabile cu un U-
pin sau surub;
- clasa 2 : cu rezilienta verticala;
- clasa 3 : cu rezilienta dupa o axa;
- clasa 4 : cu rezilienta verticala si dupa o axa;
 - clasa 5 : cu rezilienta rotatorie si verticala;
- clasa 6 : universala - omni - ara.

Sistemul de retentie a atasamentelor poate fi obtinut prin mai multe

posibilitati:
1.- frictiuni;
2.- retentie mecanica;
3.- retentie frictionala si mecanica;
4.- sisteme magnetice;
5.- succiune si vacuumare
Dupa spatiul pe care-l ocupa sunt cunoscute atasamente verticale,
vestibulo-linguale sau labio-linguale si mezio-distale sau disto-meziale.
Dupa relatiile cu dintele stalp se disting:
a)- atasamente adezive care se lipesc pe dintele
stalp preparat;
b)- atasamente care se aplica pe dintii care detin
coroane dentare.
Atasamentele pot fi: activabile, partial activabile, inactivabile. Unele pot
detine componente sarjabile.
Atasamentele intracoronare sunt incorporate in intregime in conturul
coroanei dentare. Avantajul lor major este, ca distribuie fortele ocluzale
in axul lung al dintelui si fac igienizarea este facila. Dezavantajul este
legat de prepararea dintelui stalp cu sacrificiu mare de substanta dura
si cu un design special. In tehnologia utilizarii acestor atasamente se
presupune realizarea unei machete de coroana pe dintele stalp, pe care
se practica frezajul de precizie cu izoparalelograful, degrosand coroana
pentru adaptarea de prefabricate, care compun proteza scheletata.
Portmatricea, parte componenta a protezei scheletate, se toarna odata
cu scheletul metalic.
Cateva sisteme speciale intracoronare cunoscute sunt: Biloc, Beyeler,
Combi-Snap, Crismani, Cros Arch Roach, Interlock, Omega-M, Mc
Collum, Swiss Taper etc.

Atasamentele extracoronare sunt pozitionate in totalitate in afara

conturului coroanei de pe dintele stalp.
Aceste tipuri de atasamente sunt relativ frecvent utilizate in practica
stomatologica, avand denumirea clasica de culise si capse.
Avantajul utilizarii acestora este, ca se poate pastra conturul extern
normal al unei coroane, cu o preparatie cu sacrificiu mai mic de
substanta dura dentara. Insertia si dezinsertia protezei nu pune
probleme de dexteritate pentru pacient.
Marea majoritate a atasamentelor extracoronare actuale sunt de tip
rezilient. Se recomanda insa, ca acestea sa fie distribuite bilateral pe
arcada. Aceste atasamente cuprind o patrice legata de coroana dintelui
stalp si o matrice legata de componenta metalica a protezei
scheletizate, care se imbina perfect si care contribuie la mentinerea si
stabilizarea optima a protezelor partiale. Matricea si portmatricea sunt
diferite ca aspect, in functie de firma producatoare.
Dezavantajele sunt legate de dificultatile de igienizare.
Sistemele de atasamente extracoronare cunoscute sunt: ASC 52,
Bredent SG Vario Snap, Dalbo, Rhein OT Strategy, Screw- Bloc, Swiss
Anchor - DE, Swiss Bloc, T-Bloc.

Atasamentele intraradiculare
Atasamentele STUD TYPE se conecteaza unei preparatii periradiculare
sau intraradiculare. Matricea este corectata pe/ sau in radacina dintelui
stalp sau pe imte. Aceste atasamente confera o retentie buna.
Cele mai utilizate atasamente sunt: Bredent Vario Snap UNI, Compact,
Dalla Bora, Magnets, Rothermann Schubinger, Micro-Fix, Moser Post.
Atasamentele sub forma de bara conecteaza sau solidarizeaza dinti,
radacini sau imte. Sunt utilizate predilect atunci cand pe arcada mai
raman putini dinti restanti.
Prin aceste sisteme se obtine o buna mentinere a protezei partiale si o
limitare a rotatiilor protezei mobilizabile.
Exemple tipice de bare sunt: ABS Bar & Rider System, Clip, Ackermann
, CM Bar & Rider System, CBS Complet Bar System, Dolder Bar System,
EDS Bar System, PPM Bar System.