Maitreyi” de Mircea Eliade este unul din romanele

care marchează adolescența multor tineri din

întreaga lume, de aceea, echipa consideră că acest
roman trebuie numaidecât să fie pe lista de lectură,
iar pentru a apărea acolo, încercăm să vă
convingem cu 17 citate.
„Nu știu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nicio
privire întâlnită și îmbrățișată până atunci.”
„Allan: – Și de ce nu vrei să mă superi?
Maitreyi: – Pentru că sunteți oaspetele nostru. Un oaspete este
trimis de Dumnezeu…”
„Mă privi iarăși, de astă dată atât de straniu (oh! cum am să pot eu
sugera privirile ei, niciodată aceleași, niciodată), încât rămasei și eu
cu ochii deschiși, sorbind-o.”
„Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până
la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. Recunosc
că nu mi-am putut lua gândul de la ea toată noaptea. Și-acum, în loc
să lucrez, mă gândesc la ea, imagine pală în sari albastră, de
mătase întunecată cu înflorituri de aur. Și părul… Persanii aveau
dreptate, în poeme, asemănându-l șerpilor. Ce va fi, nu știu. Probabil
voi uita…”
„Înțelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva în Maitreyi:
iraționalul ei, virginitatea ei barbară și, mai presus de toate, fascinul
ei. Îmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu îndrăgostit.”
Maitreyi
„Ne priveam fix, fermecați, stăpâniți de același fluid suprafiresc de
dulce, incapabili să ne împotrivim, să ne scuturăm de farmec,
deșteptându-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și în
același timp violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nicio
rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca
și cum ar fi participat la o fericire cerească, la o stare de har. La
început, starea se susținea numai prin priviri. Apoi am început să ne
atingem mâinile, fără a ne despărți totuși ochii. Strângeri barbare,
mângâieri de devot. Au urmat, firesc, sărutările pe mâini. Era atât
de pierdută, își mușca atât de pătimaș buzele, încât aș fi putut-o
săruta pe buze, aș fi putut face tot. M-am reținut cu multă
greutate.”
„Îi spusei atunci că o iubesc. Nu știu cum au răsunat cuvintele mele,
căci ea își acoperi ochii și nu răspunse. Mă apropiai și repetai mai
cald, mai sincer, acele câteva cuvinte de iubire pe care le puteam
spune în bengali.”
„Mă apropiai, o luai în brațe și o sărutai iarăși, înnebunit de
neînțelegere, întunecat de pasiune. O sărutai pe gură și-i întâlnii
buzele umede, fragede și parfumate, cum niciodată nu aș fi crezut
că îmi va fi dat să sărut.”
„- Acum te iubesc numai pe tine; niciodată n-am iubit mai înainte.
Mi s-a părut că iubesc. Acum știu, acum e altfel.”
„- Tu ai iubit vreodată așa, ca acum?
– Niciodată, răspunsei repede, fără să știu dacă mint sau exagerez
numai.
– Nici eu, mărturisi Maitreyi. Dar alte iubiri am mai avut. Să ți le
spun?
– Cum vrei.
– Am iubit întâi un pom…”
„Acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amantă
perfectă în cea dintâi noapte.”

Maitreyi Devi și Mircea Eliade P

„Azi, pe când îi povesteam destrăbălările fetelor din Europa, ea m-a
întrebat dacă sunt pur, și numai gândul că s-ar putea să nu fiu a
înspăimântat-o într-atât, încât a început să plângă.”
„Dacă e adevărat că toate religiile sunt bune, că același Dumnezeu
se manifestă în fiecare din ele, atunci de ce n-aș putea îmbrățișa
credința Maitreyiei? Nu-mi lepăd legea din spaimă sau de pofta
câștigului, ci pentru că dragostea mă pune la încercare.”
„Mi-a spus odată că dacă aș fi fost violată și zvârlită afară din casă,
tu m-ai iubi încă.”
„Îmi porunceam să nu mă gândesc la nimic. Totul va trece, totul va
trece, mi-am spus. (De atunci am învățat refrenul acesta, care mi-a
ajuns mai târziu un adevărat laitmotiv al vieții mele.)”
„Oriunde mă duceam, o întâlneam pe ea, printre pini și mesteceni,
pe stânci, pe drumuri.”
„Îmi scria: „Cum te-aș putea eu pierde pe tine, când tu ești soarele
meu, când razele tale mă încălzesc pe drumul acesta de țară? Cum
să uit eu soarele?”