Sunteți pe pagina 1din 1

Realismul (fr.

réalisme)
1. În sens larg, realism înseamnă reprezentarea veridică a realității, opusă idealizării și fanteziei.
2. Curent literar manifestat prima dată în Franța, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reacție împotriva
romantismului, având ca principiu de bază reflectarea veridică a realității.
Cadrul istoric, filozofic,  Revoluția industrială, consolidarea burgheziei și ridicarea
artistic proletariatului
 Pozitivismul (Auguste Comte) și progresul științific
 Pictură: G. Courbet, H. Daumier, J-F. Millet

Opere cu caracter  Prefața la Comedia umană de Honoré de Balzac (1842)


programatic  Realismul de Champfleury (1857)
Principii estetice  Reflectarea veridică, obiectivă a realității (romanul: „oglină purtată
de-a lungul unui drum”, Stendhal)
 Lipsa de idealizare
 Determinarea socială
 Intenția critică la adresa societății vremii
 Valoare documentară, monografică
 Tehnica detaliului descriptiv

Tematica  Tematica socială (parvenirea, averea, banul, moștenirea,


zestrea,pământul, injustiția, política, diferența dintre clasele sociale)

Genuri și specii literare  Epic (schița, nuvela, romanul)


 Dramatic (drama, comedii)
Personajul realist  Personaje tipice în împrejurări tipice
 Personaje din toate categoriile sociale
 Caracterizarea personajelor prin mediul în care trăiesc.
Dominante ale stilului  Stil sobru, impersonal, anticalofil
 Amănuntul caracteristic
 Aportul limbajului la caracterizarea personajelor
Principalii reprezentanți Honoré de Balzac, Stendhal, G Flaubert, Ch. Dickens, N Gogol, Lev Tolstoi,
F Dostoievski, A. Cehov, H Ibsen., pe urmă relismul psihologic: Proust,
Virginia Woolf, apoi realismul-magic din proza sud-mericană, Alejo
Carpentier, Mario Vargas Llosa, G G Marquez.

În literatura română: Începuturile realismului: Costache Negruzzi, Nicolae Filimon.


Perioada „marilor clasici”: Slavici, Caragiale, Creangă
Perioada interbelică: Rebreanu, Călinescu, (realism social), Camil Petrescu-
realism psihologic, Sadoveanu(realism-mitic)
Perioada postbelică: Marin Preda

După Ovidiu Drimba, Literatura universală, Manual, EDP, 1994, București


Gabriela Dinu, Dicționar de terminologie literară, Paralela 45, 2000, București

S-ar putea să vă placă și