Asistenţa socială este o activitate profesională desfăşurată în sprijinul indivizilor vulnerabili.

În actele normative şi în literatura de specialitate, pentru a desemna situaţia de vulnerabilitate a unei

persoane sînt utilizaţi diferiţi termeni: persoană socialmente vulnerabilă, persoană defavorizată,
persoană aflată în situaţie de risc social, în situaţie de nevoie, în dificultate.
Astfel, art. 1 din Legea asistenţei sociale a Republicii Moldova identifică în calitate de
beneficiar al asistenţei sociale persoana sau familia defavorizată căreia în temeiul cererii şi al
actelor constatatoare i se acordă prestaţii şi / sau servicii sociale. La rîndul lor, persoana şi familia
defavorizate sînt definite ca persoană şi familie socialmente vulnerabile, aflate în situaţie, care
împiedică activitatea normală a acestora din punct de vedere economic, educativ, social etc.
Conform prevederilor Legii numite, asistenţa socială este definită ca o componentă a
sistemului naţional de protecţie socială, în cadrul căruia statul şi societatea civilă se angajează să
prevină, să limiteze sau să înlăture efectele, temporare sau permanente, ale unor evenimente
considerate riscuri sociale, care pot genera marginalizarea ori excluderea socială a persoanelor şi
familiilor aflate în dificultate.
În Legea asistenţei sociale se stipulează că asistenţa socială se acordă sub formă de: prestaţii
în bani (alocaţii, compensaţii, indemnizaţii) sau prestaţii în natură, servicii sociale. Alocaţiile,
compensaţiile, indemnizaţiile, ajutoarele şi alte prestaţii acordate în bani sau în natură, temporar sau
permanent, sînt considerate, conform legislaţiei, venituri la stabilirea dreptului la asistenţă socială.
Serviciile de asistenţă socială reprezintă unul dintre multitudinea şi diversitatea serviciilor publice,
care sînt activităţi ale autorităţilor publice în vederea satisfacerii unui interes general, al comunităţii.
Principiul ocrotirii persoanelor în funcţie de nevoie stă la baza asistenţei sociale. În
concepţiile tradiţionale, asistenţa socială, spre deosebire de formele universale de protecţie socială,
nu se acordă automat unei grupe de persoane definite prin caracteristici generale, ci persoanelor sau
familiilor individuale, pe baza analizei situaţiei financiare a fiecărui caz în parte. Din acest motiv
asistenţa socială se acordă în funcţie de nevoie pe baza testării mijloacelor financiare, care
constituie o ultimă reţea de securitate socială .
Orice sistem de politici sociale este alcătuit din diverse beneficii şi servicii sociale. Ele au
rolul de a acoperi întreaga gamă de nevoi de bază şi pentru toate segmentele sociale de vîrstă sau
ocupaţionale. Ansamblul beneficiilor sociale formează sistemul de protecţie socială a cetăţenilor,
alcătuit din beneficiile universale (acordate tuturor cetăţenilor ca ,,bunuri de merit”, fără ca să se
afle într-o situaţie de risc: educaţia gratuită şi obligatorie este un bun exemplu) şi sistemul de
securitate socială (destinat să răspundă unor nevoi speciale ale unor cetăţeni aflaţi în situaţie de
risc, de vulnerabilitate).
Legea asistenţei sociale a Republicii Moldova (art.9) stipulează că prestaţiile de asistenţă socială se
pot exprima în bani şi în natură, indicîndu-se totodată că asistenţa socială poate fi acordată şi
indirect, sub formă de gratuităţi sau de reduceri la procurarea unor bunuri sau la plata unor servicii
curente, ce ţin de locuinţă, sub formă de scutiri sau reduceri de impozite.
Prestaţiile băneşti constituie şi cea mai răspîndită formă de asistenţă socială. Astfel, la noi în
republică sărăcia care a afectat o mare parte a populaţiei impune statul să intervină prin diferite
modalităţi în scopul înlăturării sau minimalizării consecinţelor diferitelor riscuri sociale.
Conform legislaţiei Republicii Moldova, diferite denumiri ale prestaţiilor băneşti: indemnizaţii,
alocaţii, compensaţii, ajutoare materiale şi totodată remarcăm că actele normative în vigoare nu
întotdeauna definesc aceste noţiuni sau ele sînt imprecise necesitînd o nouă abordare.
Astfel Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la indemnizaţiile acordate familiilor cu
copii nu conţine noţiunea de ,,indemnizaţie”, Legea Republicii Moldova privind alocaţiile sociale
de stat pentru unele categorii de cetăţeni stabileşte în art.1 că alocaţia socială de stat constituie o
sumă de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de stat persoanelor care nu îndeplinesc
condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie conform Legii Republicii Moldova privind pensiile
de asigurări sociale de stat.
Securitatea socială constituie o componentă importantă a politicii sociale a unui stat prin
care se urmărește susținerea unor categorii sociale prin acordarea de pensii, alocații, indemnizații,
ajutoare, compensații. Mărimea cheltuielilor pentru securitatea socială variază de la o țară la alta în
funcție de potențialul economic, de numărul și structura populației, de orientarea politicii sociale, de
sistemul de asigurări sociale.
Asigurările sociale reprezintă un sistem de ocrotire, de protecție și de ajutorare a cetățenilor
activi, a pensionarilor și a membrilor de familie care constă în acordarea de către stat de
indemnizații, ajutoare, pensii, și alte gratuități în perioada în care se găsesc temporar sau definitiv în
incapacitate de muncă sau în alte cazuri.
Structura instituţională curentă a sectorului Asigurări sociale este constituită din:
 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care elaborează, promovează şi realizează
politica statului în domeniile atribuite prin Hotărîrea Guvernului nr.691 din 17 noiembrie 2009
 Casa Naţională de Asigurări Sociale, care administrează şi gestionează sistemul public de
asigurări sociale.
Veniturile,cheltuielile şi rezultatele financiare ale sistemului public de asigurări sociale sunt
reflectate în Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat.
Sistemul de asigurări sociale se confruntă cu următoarele probleme-cheie:
  Instabilitatea pe termen lung, determinată de tendinţele demografice nefavorabile;
 Distribuirea ineficientă a resurselor BASS;
 Insuficiența resurselor alocate pentru sectorul Asigurărilor Sociale;
 Inechitatea dintre contribuţii şi beneficii.
Pentru soluționarea problemelor-cheie sus numite propunem următoarele soluții și
recomandări:
 Luarea măsurilor privind depăşirea cuantumurilor extrem de reduse ale beneficiilor de
asigurare (îndeosebi, a pensiilor), stabilirea acestora la nivelul care va garanta posibilitatea
satisfacerii necesităţilor minime de trai ale individului;
 Distribuirea tarifelor contribuţiilor de asigurări sociale de stat, în funcţie de riscurile sociale,
necesare pentru calcularea mai exactă a resurselor financiare necesare pentru asigurare şi pentru o
protecţie socială mai eficientă;
 Îmbunătăţirea supravegherii statului asupra activităţii societăţilor de asigurare, de asemenea,
apărarea drepturilor şi intereselor subiecţilor acestora;
 Majorarea siguranţei sistemului de asigurări sociale prin intermediul instituirii cerinţelor unice
şi standardelor, aplicate în practica internaţională.
Componentele Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat:
Venituri

 Contribuții de asigurare obligatorii pentru angajați și angajatori;

 Contribuții de asigurare obligatorii calculate la pensiile de invaliditate, ajutoarele de șomaj,
indemnizațiile în caz de incapacitate temporară de muncă și în caz de sarcină;
 Transferurile de la Bugetul de Stat;
 Alte venituri (dobînzi, acțiuni de regres, amenzi, penalități, etc.).
 Cheltuieli
•Pensia pentru limita de vîrstă;
•Pensia de invaliditate;
•Pensia de urmaş;
•Pensia pentru vechime în muncă
•Pensia deputaților;
Fondul de pensii și •Pensii membrilor Guvernului
indemnizații •Pensii funcţionarilor publici
•Pensii aleşilor locali
•Pensii colaboratorilor vamali
•Pensii procurorilor şi judecătorilor
•Alocaţii sociale

•Ajutor de şomaj;
•Acordarea burselor pentru şomeri;
Fondul de șomaj •Cheltuieli pentru: instruirea profesională a şomerilor şi crearea
locurilor de muncă.

•Indemnizaţia pentru incapacitatea temporară demuncă,

Fondul de asigurare •Indemnizaţii în caz de sarcină şi lăuzie,
socială a salariaților •Indemnizaţii pentru înmormîntare.

Fondul de protecție a •Îndemnizaţia unică la naşterea copilului, pentru îngrijirea

copiilor pînă la vîrsta de 3 ani şi a copiilor cu vărstă între 3 şi 16
familiilor cu mulți copii ani.

Fondul de asigurare •Indemnizaţia de invaliditate;

împotriva accidentelor și a •Indemnizaţia pentru transferul la alt loc de lucru;
bolilor profesionale •Indemnizaţia pentru incapacitate temporară demuncă.

Fondul de rezervă •Este destinat pentru acoperirea deficiențelor din sistemul de pensii
Indicatori:
Indicatori 2005 2006 2007
Cheltuieli (mld lei) 3,6977 4,3781 5,2446
PIB(mld lei) 37,6547 44,7658 53,4073
Ponderea cheltuielilor în PIB (%) 9,82% 9,78% 9,82%
Numarul de locuitori (mln lei) 3,580 3,576 3,575
Cheltuieli medii pe un locuitor (lei) 1032,9 1224,6 1467,35
Creșterea absolută (mln lei) - 680,4 866,5
Creșterea relativă (%) - 18,4% 19,79%
În urma studiului efectuat am ajuns la urmatoarele concluzii:
 În Republica Moldova asigurarea socială de stat nu este în stare să asigure protecţia socială
la nivelul cuvenit, ţinând cont atât de varietatea riscurilor sociale, cât şi de existenţa păturilor
sociale cu un nivel de venit diferit;
 Sistemul de asigurări sociale a țării influențează în mod direct bunăstarea populației;
 Cea mai mare pondere în cheltuielile BASS o au Fondul de pensii și indemnizații (64,93%)
precum și Fondul de șomaj (19,6%);
 Pe viitor cuantumul cheltuielilor pentru asigurări sociale va continua să crească, încercînd
astfel să se asigure o îmbunătățire a nivelului de trai al populației R. Moldova.
Bibliografie:
1. Stratulat, Oleg. Cheltuielile publice pentru securitatea socială. E. Chişinău, 2001. 106 p
2. http://www.cnas.md/index.php?l=ro
3. http://www.minfin.md/
4. http://www.statistica.md/
 REFERAT
Tema:”Cheltuielile publice
privind asigurările sociale”

Realizat: Său Corina

gr. CON- 156
Verificat: Cernit Rodica
lector superior