WILLIAlil sTY[[il

ATEEEREI SOFIEI

Traducere din limba englez6,

prefa{i qi note de Virgil Stanciu

ART
 Cuprins

William Styroru sau retnnoirea uniuersului roru,anesc.

Prefatd de Virgil Stanciu.

Alegerea Sofiei.
 Unu

ln zilele acelea era aproape imposibil si gisegti un apar-

t^ment ieftin in Manhattan, aga cd am fost nevoit s6 md
mut in Brooklyn. Era anul 1947, gi printre caracteristicile
placute ale verii aceleia, de care-mi amintesc foarte viu, era si
vreme?, insorit6 qi blAnd5, aromind a flori, dandu-li aproape
c5. scurgerea zilelor fusese intrerupt5 poata
leyafia
fi instauratd primlvara veqnici. pentru acest lucru "a "e
recunoscdtor, chiar dacd in alte privinte n-aveam de "ru* ce sE
!u -_ cagi tinerelea mea, simfe€un eu, ajunsese la pragul de
.ix. La doudzeci gi doi de ani,lupt6ndu-m6 sI devin scriitor
de.un fel sau altul, constatam ci ardoarea creatoare care
laoptsprezece ani md consumase aproape in intregime cu
splendida, neobosita ei pari, se micgorase pan5 h diirensiu_
nile unei fl5cimi de veghe, abia pAipdind, nereu;ind si dea
nagtere decAt unei aprinderi de circumstanli in pieptul meu
sau in vreo alt6 zon6 unde addpostisem, c6ndva, cele mai
nesdfioase.aspiralii. Nu cd n-ag mai fi avut dorinta de a scrie;
tSnjeam gi acum,- cu patimd, sE dau viaf6 romanului
atAta weme captiv in minte. Doar cd, dupi ce agternusem
!inu[
pe hArtie primele paragrafe izbutite, nu mai stare s6
nasc altele, adic5, parafrazAnd cuvintele lui ".a*in
Gertrude Stein
despre un scriitor de mai mici importan@ al Generafiei pier-
dute: siropul il aveam, dar nu voia si curg6. Colac peste
pupizd, lmi pierdusem slujba, aveam foarte pulini bani gi
mE exilasem singur in Flatbush - devenind, aidoma altor
compatriofi, incd un sudist jigerit ;i insingurat, r6ticit in
impnrSlia Eweilor.
Spuneti-mi Stingo - in zilele cu pricina, dacd-mi adresa
rrreodatd cineva vreun cuv6nt, de porecla asta se folosea.
Numele mi se trage de pe wemea gcolii gimnaziale, pe care
o urmasem mai spre Sud, inVirginia, statul meu de bagtin6.
$coda aia era o institulie pldcutd, pe m6na cdreia fusesem

25
 WILLIAM STYRON

dat la iraisprezece ani de un tat5 dezorientat, care, dupi

moartea mamei, o scosese greu la capdt cu mine. Printre
calitdfile mele mai pulin pldcute se numdra, pare-se, lipsa de
atenlie fa!6 de igiena personal5, ceea ce-mi atrisese prompt
denumirea de Stinkyl. Dar anii au trecut. Efectul abraziv al
timpului,lucrAnd mAnd in mAnd cu schimbarea obiceiurilor
mele (de ruqine, imi fdcusem o adevirat[ obsesie din a fi
curat), a qlefuit treptat duritatea silabelor abrupte ale nume-
lui, netezindu-I in mai atractivul, sau mai pulin insuportabi-
lul, fdrd indoial6 mai sportivul, Stingo. CAndva, dupd ce am
lmplinit treizeci de ani, m-am despirlit in chip misterios de
porecla mea, numele Stingo evapordndu-se pur qi simplu, ca
o stafie livid[ din via,ta mea, pierdere care, de altfel, m-a l6sat
absolut indiferent. Dar in zilele despre care m5 strdduiesc si
scriu eram incd Stingo. Cu toate acestea, de vi va pirea ciu-
dat ci numele lipse;te din partea de inceput a povestirii, vE
puteli hazardasd conchideli ci descriu o perioadS morbidd 9i
solitard din vial6, cAnd, ca qi pe eremitul cu minfile rdt[cite
din peqtera de pe munte, foarte rar se int6mpla sE md strige
cineva pe nume.
Eram foarte bucuros cd md diduseri afari din slujbd -
prima gi unica experienli de salariat, cu excepfia armatei,
din viala mea -, deqi pierderea serviciului imi periclita c6t
se poate de serios solvabilitatea, oricum modestS. Mai apoi,
socotesc un factor constructiv leclia pe c€rre mi-am insu;it-o
foarte devreme in via,td, cE nu mi voi adapta niciodatd 9i
niciunde la viala de funcfionar. De fapt, gAndindu-md cAt
de mult imi dorisem la inceput sd oblin slujba, am fost mai
degrabd surprins de uqurarea, ba pot spune chiar voio;ia, cu
care, dupd numai cinci luni, am acceptat destituirea. Slujbele
erau greu de gisit inL947, mai cu seamd in industria c6rlii,
dar printr-un extraordinar noroc reu;isem sd m5 angaiez la
una dintre editurile cele mai mari, fiind uns ,,redactor stagi-
ar", un eufemism pentru lector de manuscrise. Faptul cd - in
zilele acelea intunecate, cAnd dolarul era o posesiune mult
mai valoroasd decAt astdzi- pAinea qi culitul le linea patronul
poate fi vdzut din condiliile mizerabile de salarizare: patruzeci

l Puturosul {engl.).

26
 Alegerea Sofiei

& dolari pe sdptdmdnd. Dacd scddeai impozitele, anemicul

cec albastru pus pe biroul meu in fiecare vineri de femeia
micd gi cocogatd care se ocupa de statul de plat6 reprezenta
o remuneralie ce abia depdgea noudzeci de cenli pe or5.
Dar nu fusesem cdtugi de pufin ingrozit de faptui c6 acest
salariu de cooliet era pldtit de una dintre cele mai puternice
qi bogate edituri din lume; tAndr gi energic, m-am apucat de
treabl - cel pulin la lnceputul inceputului - cu simldmAntul
unor inalte realizdri; in plus, ca o compensafie, munca imi
flrgera qi un fel de aureold magicd: prdnzul la ,,2L,,2, cirta
cu John O'Hara, lntAlniri cu scriitoare echilibrate qi sclipi-
tor de inteligente, dar cu gAndul numai la pldcerile cernii,
topindu-se in fala discerndmAntului meu de redactor $i asa
maideparte. ' '
In curdnd deveni evident cd nimic din toate astea nu se
r-a intAmpla. tn primul rAnd, degi editura care prosperase
-
in special tipdrind manuale industriale si scolare, precum gi
cAteva duzini de reviste tehnice in dornenii dintre cete mai
variate qi mai obscure, cum ar fi creqterea porcilor qi cos-
metica-morfilor sau extrudarea maselor plastice - tipdrea,
ca produs secundar, romane qi cdrli nebeletristice, avAnd
deci nevoie de truda unui tAn6r estet ca mine, Iista autori-
lor publicali de ea nu era de naturd sE atragl atenfia cuiva
preocupat serios de literaturd. De exemplu, cAnd am sosit eu
acolo, autorii cei mai proeminenfi cu care se lduda erau un
amfual de flot6 in retragere, de pe wemea celui de-al Doilea
Rdzboi Mondial, si un fost provocator comunist, ros de molii
c6t incape, a c6rui mea culpa, scrisd cu negri, fdcea figur6
bunicic5 pe lista bestsellerurilor. Nici vorbd nu pubah de
rreun autor de statura lui O'Hara (degi aveam idoli literari
mult mai ilugtri, O'Hara reprezenta pentru mine tipul de
scriitor cu care un t6ndr redactor s-ar fi putut imb5ta odatl
rurte). Pe lAngd asta, exista aspectul deprimant al tipului
de muncd la care fusesem repartizat. Fe vremea u"""u,
McGraw-Hill & Company (firma care md angajase) n-avea
nici cea mai micd strdlucire literari; furnizase atAta weme

l Zilier pldtit ieftin in Orient (engl).

2
Celebru restaurant new-york-ez.

27
 WILLIAM STYRON

greoaiele ei tratate de tehnologie, inc6t micufa sec,tie d" 9a1t9

comerciald unde trudeam eu, qi care aspira la distinclia lui
Scribner's sau Knopf, era consideratd in breasli un fel de
glumd bund. Era, intrucdtva, ca gi cum o uriag5 organizalie
de traficanfi, ca Montgomery Ward sau Masters, ar fi avut
obrazul siinfiin{eze un salon intim in care sivAnddbldnuri
de nurc6 qi ginqiiS, in weme ce toati breasla qtia cd-s piei de
castorjaponez vopsit.
Aqadar, in capacitatea mea de cel mai umil salahor din
ierarhia firmei, nu numai ci mi se refuza lectura oric6rui
manuscris mai acdtdrii, dar eram silit s6-mi sap drumul spre
lumind prin munli de literaturd beletristici qi nebeletristicd
de cea mai proasld calitate - teancuri de coli Hammermill
Bond, p5tate de cafea;i cu urechi de m5gar, a cdror infrfigare
ponositS, riscolitd, proclama pe loc teribila disperare a-luto-
rului (sau agentului) qi calitatea lui McGraw-Hill de editurd
la care apelezi doar dacd n-ai incotro. La vdrsta mea ins6,
cu capul plin de cursul de literatutl' engLezd' - ceea ce mi
fEcea la fel de exigent ca gi Matthew Arnold in insisten,ta-ca
pagrna scrisi sd exprime numai seriozitatea cea mai inalti
qi adevard cel mai PUr -, tratam acesle odrasle pdr6site ale
dorinlei singuratice gi fragile a o mie de oameninecunosculi
* ord' abstract4 magisterial[, aunei maimule care-qi smulge
piduchii din blan6. Eram inflexibil, tdios, lipsit d9 r-epuqg5r!
insuportabil. Sus, in cubul meu de sticli de la etajul doudzeci
al clidirii McGraw-Hill - un turn verde, impresionant din
punct de vedere arhitectonic, dar enervant pentru spirit,
d" p" West Forty-second Street -, imi imp6rleam in mod
egal dirprelul, pe care-l putea nutri numai unul care toc-
riai terminLse de citit $apte tipuri de ambiguitatuL, intre
acele triste revirsiri creatoare ingrdmddite una peste alta pe
masa mea de lucru, toate gemdnd de speran!6 9i de sintaxd
gchioapi. Sarcina mea era sd redactez un referat suficient de
amdnunlit despre fiecare manuscris primit, oricdt de proasti
ar fi fos[ cartea. La inceput, vedeam in asta un mod de a
mI amuza gi mi bucuram cdt se poate de sincer de posibi-
litatea de a-mi revdrsa c6inoqenia 9i resentimentul asupra

'C"rr"*"t tt"diu de Witliam EmPson.

28
 Alegerea Sofiei

respectivelor manuscrise. Dup6 o vreme insi, mediocritatea

lor nelntreruptd igi pierduse farmecul, iar eu md sdturasem
p6nd-n gdt de monotonia slujbei, istovit fiind gi de fumatul
Sgara de h figard, de priveligtea Manhattan-ului infrqurat in
smog gi de redactarea unor referate nemiloase, ca urmdtorul,
saivat intact din vr.emurile acelea seci qi deprimante. Citez
cuvant cu cuvAnt, fbrd a mai glefui:

Iarba creSte tnaltd de Edmonia Kraus Biersticker.

Prozd beletristicS.
Iubire gi_moarte intre dunele de nisip si mlagtinile cu
meri,sor din sudul statului NewJerse;r Tandrul protago-
nist, Willard Strathaway, mo,stenitorul unei uriage averi
provenite din conservarea afinelor, absolvent recent al
Universitdlii Prin_ceton, se indrdgosteqte nebunegte de
Ramona Blaine, fiica lui Ezra Blaine, vechi miiitant
de stAnga gi liderul unei greve a culegdtorilor de afine.
Intriga e isteald gi complexi, concentrAndu-se in special
asupra unei presupuse conspiratii urzite de Brandon
Strathaway - tat6l exploatator aI lui Willard - pentru
a se descotorosi de bitrAnul Ezra, al cdrui cadavru,
oribil mutilat, este, intr-adevdr, descoperit tntr-o bun5
dimineald in mfuuntaiele unei combine de cules afine.
Aceasta duce la un schimb aproape fatal de invinuiri
intre Willard - descris ca av6nd ,,o minunat5 lnclina-
re princetoniand a capului", pe l6ng6 o ,,considerabild
q?ti" felind" - gi orfana Ramona, cu ,,zveltaei suplete,
abia reu;ind sI ascundd unda bogatd de voluptate ce
mocnea in ea". Cu desdvArgire consternat chiar acum
c6nd scriu, nu pot spune dec6t cE acesta-i probabil cel
mai prost roman caligrafiat cAndva de vreo femeie ori
bestie. A se respinge cu cea mai mare vrtezd..

O, ce t6n5r degtept si infumurat mai eram! Cum imi

mai lingeam buzele gi chicoteam, eviscerdnd acegti mielqei
neajutorafi, subdezvoltafi, subliterari! Nu-mi era fricd
nici sE le dau din cdnd in cAnd celor de la McGraw-Hill un
ghiont in coaste pentru inclinalia spre publicarea unor cdrli

29
 WILLIAM STYRON

,,amuzante", bune de aruncat Ia gunoi, din care se puteau

reproduce extrase, in schimbul unui substanlial avans, in
reviste ca Reader's Digest (se prea poate insi ca renghiurile
astea s5 fi contribuit Ia prdbugirea mea).

Fem.eiugca instalatorului de Andrey Wainwright Smilie.

P r ozd. nebeletristici.

Singurul Iucru bun in cartea aceasta este titlul, destul de

atractiv gi vulgar pentru asepotrivi cu politicaeditorialS
de laMcGraw-Hill. Autoarea e o femeie in carne qi oase,
cdsitorit[ - cum indicd galeg titlul - cu un instalator
din suburbiile localit5,tii Worcester, Massachusetts.
Total lipsite de haz, degi caut5 si provoace rAsul pe
fiecare paginS, aceste reverii de analfabet incearci si
romanleze o existenli probabil cutremurdtoare, autoa-
rea pun6nd semnul egalitSlii intre vicisitudinile vielii
ei domestice qi cele din viala unui neurochirurg. Aido-
ma unui medic, aratd ea, instalatorul e solicitat ziua
gi noaptea; munca sa, ca qi a unui medic, este extrem
de complicatd gi implici posibilitatea contamindrii cu
microbi; ambii se intorc deseori acasi mirosind destul
de ur6t. Titlurile capitolelor demonstreazd cel mai bine
calitatea umorului, prea slabi pentru a putea fi numit
cu justele mdcar scatologic: ,,Rub-a Dub-a Dub, blon-
da dintr-un tub", ,,Scurgerea de nervi" (Scurgerea,
in!elege!i?), ,,Vremuri in guvoi", ,,Studiu in cdedniu"
etc. Manuscrisul era deosebit de Iipicios 9i gifonat la
sosire, intruc6t fusese mai intAi expediat, dupi cum ne
anunld autoarea, Ia Harper, Simon & Schuster, Knopf,
Random House, Morrow, Hoit, Messner, William Sloane,
Rinehart gi la inci opt edituri. In aceeaqi scrisoare,
autoarea iqi mirturiseqte disperarea in legiturd cu
acest ms., in jurul cdruia se invArte toati viala ei, 9i
(nu glumesc) adaugi o ameninlare voalati de sinuci-
dere. Si mi p6zeascd Dumnezeu de a fi rispunzitor
de moartea cuiva, dar e absolut imperativ ca aceasti
carte sI nu apar5. A se respinge! (De ce trebuie sd. citesc
eu rahaturi de-astea?)

30
 Alegerea Sofiei

N-aq fi putut face niciodatd remarci de felul ultimei,

nici aluzii atAt de goldneqti la editura McGraw-Hill, dacd
redactorul-gef de seclie situat ierarhic deasupra mea, care-mi
citea toate referatele, nu mi-ar fi impdrtiqit dezamdgirea
fald de patronul nostru ;i fa!5 de tot ce reprezenta acel
imperiu vast, dar lipsit de suflet, unde munceam. Omul
acesta, un irlandez cu ochii adormifi, inteligent, invins, dar
de fapt mereu in toane bune, pe nume Farrell, lucrase ani
intregi la unele publicalii ale editurii McGraw-Hill, cum ar
fi, Foam Rubber Monthly, World of Prosthetics, Pesticide
News, American Strip Minerl, p6.nd cAnd, Ia vdrsta de weo
cincizeci gi cinci de ani, a fost scos la pdscut pe terenurile
mai calme, mai pulin industrial-haotice, ale secliei de carte
comercialS, unde-qi petrecea orele de muncd sugAnd o pipi,
citind din Yeats qi Gerard Manley Hopkins, risfoind cu o
privire ingdduitoare referatele mele pi - bdnuiesc - aqteptAnd
cu aviditale anii de pensie, pe care iritenliona sd-i peireacd la
Ozone Park. Departe de a-I indigna, zeflemelile mele la adre-
sa celor de la McGraw-Hill il amuzau de obicei, ca gi tonul
general al redactdrii. Farrell devenise cu mult timp in urmd
rictima apatiei lipsite de ambifie, adormitoare caun ztrmzet,
l,a care, ca intr-un stup mamut, compania isi reducea pAnI
Ia urmd angaja{ii, pAnd qi pe cei mai zeloqi; gtiind cd existau
+anse mai mici decAt una la mie sd dau peste un manuscris
publicabil, isi spunea, presupun, cd nimeni nu avea nimic de
suferit daci md distram gi eu pufin.
lncd ,si acum, am o preguire deosebitd pentru unul
din referatele mele mai lungi (dacd nu cel mai lung) de
atunci, probabil unicul, din c6te am scris, care conline ceva
asemdnitor cu compasiunea:
Harald Haarfager, o Saga de Gundar Firkin. Poezie.
Gundar Firkin nu e un pseudonim, ci un nume adevdrat.
Numele multor scriitori netalentati sund ciudat sau
contrafbcut, pene c6nd descoperi cE sunt, de fapt, reale.
Se aib5 asta weo semnificatie? Manuscrisul Harald,
Haarfager, o Saga n-a sosit nici prin pogt5, nesolicitat,

t
Reui.sta lunard. a cauciucului spongios, Lumea proteti,cii, $tiri despre
gsticide, Mineritul de suprafald, american (engl.).

31
 WILLIAM STYRON

nici trimis de weun agent literar, ci mi-a fost inm6nat

de insuqi autorul. Firkin a intrat in anticamerd acum
circa o sdpt5mAn6, cdrdnd o cutie in care se afla manu-
scrisul gi doui valize. Domnigoara Meyers l-a informat
cd trebuie sd discute cu un redactor. Un tip de weo
gaizeci de ani, ag spune, oleacd incovoiat de spate, dar
voinic, mijlociu de statur6; o fa!d. brlzdatS de riduri,
ca a unuia care-qi trdiegte viala in aer liber, in bdtaia
vAntului, cu sprAncene e5.runte, stufoase, o gurdblAndi
gi cea mai imbdtrAnitd, tristd, nostalgic6 pereche de ochi
vdzutdde mine weodat5. Purta o gapcd de fermier, din
piele neagrd, din cele cu clape prinse in cre;tet, care pot
fi l5sate peste urechi, gi o jachetd groasS, cu guler imple-
tit, de 16n5. Avea rnAi$ uriage, cu articulaliile degetelor
mari, aspre gi rogii. Ii curgea pulin nasul. A declarat
ci doregte si lase un ms. Pdrea destul de obosit, iar
cdnd l-am intrebat de unde vine, mi-a r6spuns cd sosise
la New York chiar in ceasul acela, dupd o cdLdtofie cu
autobuzul de trei zile si patru nopti, dintr-un loc numit
T\rrtle Lakel, North Dakota. Venise doar ca si predea
ms-ul?, l-am intrebat, la care el a rispuns: Da.
Pe urmd mi-a oferit, de bundvoie, informalia ci
McGraw-Hill era prima edituri cdreia i se adresa. Ceea
ce m-a cam mirat, intrucAt firma noastrd nu constituie
decdt rareori o primi alegere, chiar qi pentru auto-
rii prost informa,ti, de teapa lui Gundar Firkin. CAnd
m-am interesat cum se fdcea de ajunsese la aceastd
opliune extraordinar5, mi-a rdspuns cd fusese, de fapt,
o chestiune de noroc. Nu avusese intenlia s-o pund pe
McGraw-Hill prima pe 1ist5. Mi-a spus cd atunci c6nd
autobuzul lui fEcuse un popas de cAteva ore la Minnea-
polis, se repezise pdnd la compania de telefoane, unde
aflase ei se giseau exemplare dinPaginile Galbene ale
Manhattan-zrlzi. Nedorind sd comit5 un act de vanda-
Iism, ca ruperea unei foi, a petrecut cam o o16 copi-
ind cu creionul numerele qi adresele zeclLor de edituri
cu sediul in New York City. Pl5nuise, la inceput, sE
1
Lacul Broagtei festoase (engl.).

32
 Alegerea Sofiei

inceap5in ordine alfabeticd, mi se pare cd de laAppleton,

qi sd continue pAnd la sfdrgitul listei, la Ziff-DJvis. Dar
cAnd, chiar in dupd-amiaza aceea, dupd cdldtorie, iesise
din statia de autobuz Port Authority, la numai o stradd
depdrtare de aici, ridicase ochii gi vdzuse, profilat pe
cer, monolitul de smarald al bdtrAnului McGraw, cu
firma ce te intimideazd: McGRAW-HILL. Asa cE urcase
direct la mine.
Bietul bdtr6nel pdrea atdt de istovit si buimdcit -
mi-a mdrturisit mai tdrzit ci nu mai fusese niciodatd
la est de Minneapolis -, incdt, am hotdrAt cd md.car
atAta pot face pentru el: s6-l duc jos, la autoservire, la o
cafea. CAt timp am stat la mas5, mi-a depdnat povestea
vielii lui. Era fiul unor imigranli norvegieni - numele
inilial fusese ,,Firking", dar g-ul final cizuse, nu se gtie
cum - gi-qi petrecuse toatd viala cultivAnd grAu l6ngd
ordgelul 5sta, Turtle Lake. Acum doud decenii, cAnd
avea aproximativ patruzeci de ani, o companie minieri
descoperise in subsolul proprietdlii sale uriaqe zdcd-
minte de cirbune gi, degi nu trecuser6 la expioatare,
negociaseri o concesiune pe termen lung a terenurilor,
care rezolva practic orice problemd financiard ce se mai
putea ivi pe tot parcursul vielii sale. Era burlac si mult
prea inrdit in niravurile lui ca sd abandoneze agricul-
tura, dar de-acum incolo se putea bucura de rdgazul
necesar pentru a se dedica unui proiect indrigit din-
totdeauna. Putea, adicd, sd inceapd sd scrie un poem
epic despre viala unuia dintre str[mogii sdi norvegieni,
Harald Haarfager, un conte din secoiul al Xl-lea-, sau
prin!, sau c€rm a9a ceva. Se in{elege de la sine cd inima
mi s-a fdcut cdt un purice qi, in aceeasi clipd, mi s-a
frAnt la aflarea acestei veqti proaste. Am rimas insd
pe loc, cu o mutrd prefdcut impasibild, in timp ce el
nu contenea sd batl ugor cu palma in cutia ce con{inea
manuscrisul, spunAnd: ,,Da, dom'le. Doudzeci di ani
de munc5. Aici e tot. Uite-aici."
Pe urmd, dispozilia mi s-a schimbat brusc. tn ciuda
infitig5rii lui de tdrdnoi, era inteligent qifoarte clar in
exprimare. Pdrea, de asemenea, destul de citit - mai

33