Curs 6 – 1 aprilie 2011

Drepturile inalienabile ale omului

- s-au afirmat în timpul revoluţiilor americană şi franceză din secoulul al XVII-

lea
- ele sunt consacrate în Declaraţia de independenţă a statelor americane din
1776 şi Declaraţia drepturilor omlui şi cetăţeanului din 1789 din Franţa
- prin aceste declaraţii s-au cristalizat 3 cooncepte fundamentale, şi anume
acelea de fericire, liertate şi egalitate
- totodată de pun 3 întrebări: cine este titularul drepturilor inalienabile? Cine
le proclamă şi în numele cui? Care sunt aceste drepturi şi ce forţă normativa
au?
- cu privire la titularul drepturilor inalienabile s-au conturat 2 opinii:
1) una care îl avea în centru pe omul natural
2) alta conform căreia omul politic sau civil ar fi subiectul de drept în cauză
- această diferenţă ne trimite la distincţia făcută de Jean Jaques Rousseau
între noţiunile de om şi cetăţean
- în declaraţii, distincţia porneşte de la semnificaţiile conceptului de libertate,
aşadar, declaraţia americană se referă la libertatea unui om concret, şi
anume cel aflat sub dominaţia coroanei britanice, pe când declaraţia
franceză vorbeşte despre libertatea unui om abstract denumit cetăţean
- primul pas către proclamarea independenţei naţiunii americane a fost făcut
în cadrul întrunirii congresului continental ţinut pe 7 iunie 1776 în clădirea
organului legislativ din Philadelphia Pensilvanya de către Richard Henry Lee
care reprezenta statul ...
- acesta a spus că legătura politică dintre Marea Britanie şi coloniile unite ar
trebui dizolvate
- proiectul declaraţiei de independenţă a fost întocmit între 11 iunie şi 28 iunie
1776 de o comisie special împuternicită de către congresul continenta,
această comisie a fost compusă din 5 membri: Thomas Jefferson, John
Adams, Benjamin Franklin, Rogerd Sheman? şi Robert Livingston
- pe 25 iunie 1776 acest proiect a fost citit în şedinţa congresului continental,
iar între 1 şi 4 iulie 1776 congresul a dezbătut şi revizuit acest proiect
- pe 2 iulie 1776, 12 din cele 13 colonii au adoptat în congres rezoluţia Lee,
colonia New York abţinându-se de la vot, iar pe 4 iulie a fost adoptată
Declaraţia de independenţă prin care s-a proclamat independenţa naţiunii
americane faţă de coroana britanică
- revoluţia franceză este evenimentul care a marcat în istoria Franţei trecerea
la epoca modernă, perioada revoluţionară începe în 1789 cu reunirea
adunării stărilor generale şi căderea Bastiliei
- ideile liberale şi naţionale propovăduite de revoluţia franceză s-au răspândit
în toată Europa având ca efect intensificarea luptei naţiunilor asuprite
împotriva dominaţiei străine
- la 4 august 1789 Adunarea naţională constituită din membri ai burgheziei a
abolit feudalismul ştergând ... nobililor şi clerului şi anulând drepturile ...
- din noua societate era exclus privilegiul, adică forma veche de libertate,
astfel că egalitatea juridică devenea regula şi cadrul pentru noua libertate
1
- Adunarea a înlocuit provinciile cu 83 de departamente administrate uniform
şi aproximativ egale între ele ca teritoriu şi populaţie
- la 26 august 1789 Adunarea a publicat Declaraţia drepturilor omului şi
cetăţeanului, idealurile revoluţionare fiind rezumate în formula libertate,
egalitate, fraternitate
- în ceea ce priveşte forma de organizare, partidele populare au impus un
model legislativ unicameral, regele păstra un drept de veto, acest drept
însemna că regele putea să se opună unei legi pe care organul legislativ o
aproba
- Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului este Charta fundamentală prin
care se consideră că au fost puse în Franţa şi în lume bazele democraţiei
moderne
- Declaraţia cuprinde un preambul şi 17 articole care combină dispoziţiile
privind drepturile a 3 categorii de persoane: drepturile oamenilor, adică ale
francezilor, ale străinilor, drepturi ale cetăţenilor (doar francezi) şi drepturi
ale societăţii care priveau naţiunea franceză şi care ...
- Cine proclamă drepturile omului?
- Conform Declaraţei de independenţă, toţi oamenii sunt creaţi egal şi sunt
înzestraţi de către creator cu anumite drepturi inalienabile, deci putem spune
într-o oarecare măsură că Declaraţia americană oferă o explicaţie religioasă
şi totodată din punct de vedere al dreptului natural cu privire la existenţa
acestor drepturi
- Declaraţia franceză subliniază că drepturile inalienabile au o semnificaţie
politică, ele nefiind rezultatul voinţei lui Dumnezeu, pentru că omul se poate
declara titular al drepturilor pe care natura sa umană le presupune
- Care sunt drepturile inalienabile şi ce forţă normativă au?
- în primul rând trebuie subliniat faptul că Declaraţia de independenţă şi
Declaraţia omului şi cetăţeanulu situează pe locul central concepte diferite,
astfel Declaraţia americană se axează în jurul noţiunii de libertate, pe când
Declaraţia franceză se axează în jurul celei de egalitate
- acest fapt se datorează şi contextelor diferite în acre au fost adoptate cele 2
declaraţii
- pe când Declaraţia de independenţă a fost adoptată de o naţiune tânără care
se cristalizase de curând şi care-şi cerea independenţa, Declaraţia drepturilor
omului şi cetăţeanului a fost adoptată în contextul în care partea majoritară
a populaţiei franceze dorea să înlăture dominaţia celor puţini rin desfiinţarea
privilegiilor şi a ingalităţilor dintre cetăţeni
- chiar şi aşa, ambele declaraţii au anumite puncte comune, cuum ar fi
fericirea cetăţenilor ca scop suprem urmării
- metodele de acces la fericirea publică diferă însă, astfel Declaraţia americanp
afirmă faptul că poporul construieşte republica, iar nu statul, deci fericirea
publică se atinge prin afirmarea libertăţii, poporul şi nu guvernanţii ocupând
locul central
- Declaraţia franceză pe de altă parte susţine întâoezazea statului în fondarea
republicii
- numai puterea politică are datoria de a garanta drepturile fundamentale,
libertatea individului căpătându-şi adevărata valoare doar atunci când există
un climat de egalitate între cetăţeni
2
- fericirea nu trebuie asigurată efectiv de către stat, ci statul trebuie să creeze
şi să menţină un climat în care cetăţenii să poată fi fericiţi în urma liberei lor
acţiuni
- u prim drept fundamental ar fi dreptul la siguranţă, la baza reglementării
acestui drept stă teoria lui Thomas Hobbes conform căruia ...
- acest deziderat se poate atinge prin respectarea a 2 condiţii:
1. în primul rând puterea politică nu trebuie să aibă drept de viaţă şi de moarte
asupra cetăţenilor
2. în al doilea rând, puterea politică nu trebuie să fie proprietatea cuiva
- în plus, suveranul nu trebuie să fie stăpânul supuşilor săi, acesta trebuind să
exercite puterea în numele legii şi a împuternicirii pe care o primeşte din
partea poporului, ceea ce se numeşte autoritate
- ca primă concluzie, putem spune că odată creat, statul trebuie să se
autolimiteze prin legi proprii, dispare astfel ideea că princepele este absolvit
de legi, provenind iniţial de la Platon, suveranitatea nefiind deci absolută
- vorbim aşadar despre statul de drept, ceea ce în Franţa însemna că statul
trebuie să se supună une ordini obiective fondată pe ... sau pe norme de
drept constituţional
- unii constituţionalişti germani au considera că se ajunge la un cerc vicios
atunci când statul este limitat prin normele dreptului pozitiv pe care tot el le-
a creat

Libertatea conştiinţei
- conform teoriei lui Hobbes, siguranţa este ... în acest caz libertatea fiind un
scop şi mai înalt în stat
- în consecinţă, libertatea conştiinţei ar fi legată de raţiune şi de posibilitatea
omului de a gândi liber

Dreptul la proprietate
- una dintre teoriile care îi conferă legitimitate este cea formulată de Locke
care considera proprietatea o extensie a dreptului la siguranţă, astfel, dacă
omul are dreptul de a-şi apropria viaţa ca pe un bun, statul neavând dreptul
de a interveni, atunci cu atât mai mult el ar avea dreptul de a-şi apropria
bunurile din natură
- desigur, această teorie nu se poate extinde şi asupra oamenilor ca obiect al
dreptului de proprietate, aceştia neputând fi asimilaţi bunurilor
- omul nu poate fi decât subiectul unui raport juridic ce implică proprietatea şi
niciodată obiect ala cestuia
- proprietatea este justificată iniţial prin ideea de muncă, astfel că omului îi
aparţine ceea ce produce
- din Declaraţia de independenţă se desprinde ideea că proprietatea îşi avea
originea în dreptul natural, dar acesta a fost denaturat de către o injusteţe a
monarhului
- Declaraţia franceză ne spune că proprietatea ar fi o expresie şi o extensie a
dreptului natural
- proprietatea privată are la bază existenţa individului
- ... nu trebuie făcută niciodată o confuzie între proprietate şi profesie, ele
sunt 2 noţiuni distincte ce nu se implică reciproc, aşadar nu oricine este
3
 proprietar este automat şi posesor al bunului şi nu oricine este posesor al
unui bun este şi proprietar al acestuia
- proprietatea este o stare de drept şi posesia este o stare de fapt, cu toate
acestea, de multe ori cele 2 sunt exercitate de aceeaşi persoană, însă ele
nnu se confundă niciodată şi nici nu se află într-o relaţie de tip parte întreg,
precum cea dintre dreptul de proprietate şi dezmmbrămintele acestuia
- se spune că proprietatea este unul dintre drepturile care atunc când este
respectat şi recunoscut conduce de obicei la menţinerea libertăţii şi a
egalităţii între cetăţeni