 PARTEA I

În prima parte autorul ne povestește cum părinții se certau din cauza lui. Mama sa,
Smaranda, voia neapărat să-l dea la școală ca să ajungă preot iar tatăl său nu voia spunând
că nu are bani pentru asta. Situația s-a schimbat într-o duminică, când a venit în vizită David
Creangă, bunicul lui Nică. Acesta a spus că îl ia pe băiat și îl va duce la școală, la Broșteni.
David le-a explicat că e bine să știi carte și că este păcat de omul neînvățat. Pe lângă aceasta,
Creangă ne mai povestește și alte întâmplări.

Caprele Irinucăi – După ce bunicul David îl duce pe Nică și pe încă un tovarăș de-al
lui la Broșteni, acesta i-a cazat la o femeie, Irinuca. Casa ei era o cocioabă veche iar pe lângă
aceasta, ea mai avea un țap și două capre care erau slabe și râioase. Acestea dormeau în
tinda casei. Bărbatul și fata Irinucăi lucrau la pădure toată săptămâna. La școală cei doi băieți
au mers bine în afara faptului că profesorul a poruncit unui om să-i tundă la piele pe cei doi,
că aveau plete. După ce trecu iarna, în primăvară băieții s-au trezit plini de râie de la caprele
Irinucăi. Cei doi s-au uns cu leșie, au stat la soare și apoi au intrat să se scalde în Bistrița. Dar
cu toate acestea încă nu au scăpat de râie. Într-o zi, când Irinuca era dusă prin sat,
băieții s-au suit pe munte, mai sus de casa ei, și au urnit o stâncă din locul ei astfel încât să
se ducă la vale. A dărâmat gardul și casa Irinucăi, a făcut bucăți o capră și s-a numai în
Bistrița. Speriați, copiii și-au luat lucrurile și au pornit la drum spre Pipirig. Uitând de râie și de
bucuria pe care i-o făcuseră Irinucăi, cei doi s-au bucurat de vreme, cât a fost frumoasă. La
un moment dat a pornit o vijelie cumplită urmată de o ninsoare cum se cade. Au înnoptat în
munți, dogoriți de flacăra unui foc uriaș. A doua zi, spre seară, au ajuns la bunicul David din
Pipirig. Bunica i-a poftit la masă și apoi i-a vindecat de râie ungându-i cu unsoare de
mesteacăn. Peste câteva zile a aflat și bunicul despre paguba Irinucăi, pentru care a plătit
patru galbeni. În sâmbăta Paștilor a ajuns și Nică acasa la ai săi, în Humulești. Nică nu fost
deloc bucuros deoarece au râs toate fetele de el, văzându-l tuns de tot.

Calul Bălan și Sf. Nicolae – Autorul își amintește cu drag de meleagurile natale și de
oamenii gospodari din jurul său. Un loc aparte îl ocupă părintele Ioan, om bun și vrednic. El
a înfrumusețat cimitirul și a construit o chilie pentru școala satului. Împreună cu bădița Vasile,
dascălul bisericii, părintele a mers prin sat și i-a îndemnat pe oameni să-și dea copii la școală.
Astfel s-au adunat o mulțime de băieți și fete, dornici de carte dar și de năzdrăvănii. Ca să-i
liniștească, părintele Ioan a adus la școală un scan numit Calul Bălan și un bici numit Sf.
Nicolae. Prima pedepsită a fost chiar Smărăndița popii, o copilă ageră și zdravănă care
întrecea pe toată luma. Când părintele a descoperit că băieții aveau ceasloavele murdare,
pline de muște moarte, i-a poftit pe toți să încalece pe Calul Bălan și să-și ia răsplata. Dar ca
să-i îmbuneze pe copii, le aducea colaci de la biserică și cum bădița Vasile, învățătorul, era om
de treabă toate mergeau strună.

 PARTEA a II-A
În această parte scriitorul narează câteva din întâmplările foarte cunoscute ale
copilăriei sale: La cireșe, Pupăza din tei, La scăldat.

La cireșe – Într-o vară prin luna iunie Nică se hotărăște să se ducă la moș Vasile,
fratele cel mare al tatălui său pentru a fura cireșe. S-a dus la el acasă și s-a prefăcut că îl
caută pe vărul lui, Ion, ca să meargă la scăldat. Mătușa Mărioara i-a spus că e plecat cu tatăl
său la adus de sumani. Bucuros de cele auzite, Nică își ia rămas bun de la mătușă, după care
se strecoară în grădina casei și se urcă în cireș. A început să-și umple cămașa cu cireșe până
când l-a văzut mătușa Mărioara cu o jordie în mână. Atunci, repede, băiatul sare repede din
pom direct în stratul de cânepă. Mătușa a început să fugă și ea tot prin cânepă. Într-un
moment în care mătușa se împiedică și cade, băiatul sare gardul casei și fige acasă. Spre
seară a venit moș Vasile împreună cu vornicul și paznicul la părinții lui Nică pentru a cere
daune pentru cânepă și cireșe. La sfârșit băiatul primește o bătaie zdravănă de la tatăl său
pentru stricăciunile produse de el.
REPORT THIS AD

Pupăza din tei – Sătul să fie trezit în fiecare zi cu noaptea în cap, Nică îi puse gând rău
unei pupeze care era ceasornicul satului. Pasărea avea ciubul într-un tei din curtea lui moș
Andrei, unchiul băiatului. Într-o zi, când mama îl trimise cu de mâncare la țiganii pe care-i
 aveau la sapă, Nică se gândi să fure pupăza. Se urcă în copac, găsi scorbura dar nu reuși să
o prindă decât la întoarcere. Duse pupăza acasă și o ascunse în pod. După ce apare mătușa
Măriuca, supărată foc și îi spuse Smarandei că Nică a furat pasărea, copilul, speriat, fuge cu
pupăza la târg. Acolo încearcă să o vândă, dar un moș cu vițica de funie a luat-o și i-a dar
drumul. Pasărea a zburat direct în teiul ei și a început să cânte din nou. Băiatul, de frică să
nu-l prindă tatăl său la târg, fugi acasă și stătu cuminte toată ziua. După ce pupăza începu din
nou să cânte trezind oamenii dimineața, mama lui Nică face masă mare și o chemă și pe
mătușa Măriuca. Cele se împăcaseră iar Nică scăpă basma curată.

La scăldat – În acest episod este vorba de Nică, care pleacă la scăldat, fără să asculte
de mama sa. Deși aceasta l-a rugat să legene copilul deoarece ea avea o mulțime de alte
treburi: de țesut, de cusut, de făcut mâncare; băiatul sta pe gânduri. A stat el o vreme, dar
era așa de cald și senin că nu putu rezista și a fugit la baltă, la scăldat. Când își dădu seama
că Nică a fugit, mama lui a început să-l strige cât se poate de tare. Aceasta a lăsat totul baltă
și a plecat la baltă după băiat, că știa că acolo s-a dus. Nică stătea în pielea goală întins pe
nisip, apoi într-un picior, arunca cu piuetre în apă și la urmă sărea să el și se scufunda. În tot
acest timp mama sa l-a privit cum petreceam, după care s-a furișat și i-a luat hainele și l-a
lăsat acolo în pielea goală. Fetele de pe la râu, văzând asta, au început să râdă de el. Într-un
târziu, când fetele erau ocupate cu clătitul pânzelor în apă, Nică a luat-o la fugă spre casă,
luând-o prin grădinile oamenilor ca să nu-l vadă cineva. Ajuns în grădina lui, băiatul a mers
prin porumb până la gardul ogrăzii. Acolo își vede mama cum alerga să facă trabă, când afară
când afară, când în casă. Nică și-a făcut curaj și a sărit în ogradă. Apoi i-a luat cu silă mâna
mamei și a sărutat-o, i-a cerut iertare și i-a zis să-i facă ce-o vrea, numai să-i dea de mâncare,
că moare de foame. Mamei i-a fost milă și ia dat să mănânce dar i-a spus că încă nu-l va ierta.
Băiatul a promis să nu mai iasă din cuvântul ei și a început să o ajute la treburile casei.

 PARTEA a III-A
În această parte autorul își descrie satul natal și împrejurimile acestuia și amintește
de istoria acelor locuri. Nică urmează cursurile Școlii Domnești din Târgu Neamț și apoi pe
cele de la Școala de Catiheți din Fălticeni. În perioada următoare urmează procesul de
formare al băiatului din punct de vedee social în relațiile cu colegii de școală, cu vărul Ion sau
cu Pavel Ciubotarul. Acesta îi ține pe bîieți în gazdă pe timpul cursurilor. Aici, cei doi,
îșiaduceau mâncare de acasă iar iarna se îngrijeau de lemne de foc. Autorul amintește și de
prietenul lui Trăsnea pentru care gramatica era de neînțeles. Nică mai povestește și de
serile petrecute la crâșmă împreună cu prietenii lui, unde mâncau plăcinte și găini fripte,
beau vin și se distrau pe cinste.

 PARTEA a IV-A
În ultimul capitol al romanului, autorul ne prezintă plecarea sa la Seminarul de la
Socola. Dar el nu vroia să plece că satul natal era tot ce îi estemai drag lui. Nică a tot încercat
să-și convingă mama să nu plece dar nu reușea. Acesta pleacă trist și cu ochii înlăcrimați
împrună cu Zaharia lui Gâtlan, un alt băiat obligat să plece la Socola. Pe cei doi copii îi duce
Luca Moșneagu’, un vecin, cu căruța trasă de doi cai. Pe tot parcursul călătoriei cei doi se tot
gândeau la la satul natal, la călugărie, tot felul de lucruri. Ajungând în Valea Pășcanilor, moș
Luca începe să le povestească băieților cum este viața la câmp. După un popas de o noapte,
cei trei se întâlnesc cu niște drumeți care mergeau și ei spre Iași. Trecând pe la Păcurari, unii
oameni au început să râdă iar alții să-și bată joc. Într-un târziu, în aceea noapte au ajuns la
Socola. Moș Luca a tras căruța la umbra unui plop înalt, iar atunci cei doi băieți văzură o
mulțime de dascăli și preoți care îți mărturiseau păcatele.