MODELE ȘI METODE DE ANALIZĂ FINANCIARĂ UTILIZATE

PENTRU FUNDAMENTAREA DECIZIILOR ÎN DOMENIUL

FINANCIAR-CONTABIL

Autor: Mateișin Elena, Magistru în Științe Economice, Colegiul Tehnic Feroviar Bălți

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente ce

asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente
referitoare la situaţia unui agent economic, la nivelul şi calitatea performanţelor sale, la gradul
de risc impus de evoluţia într-un mediu concurenţial dinamic.
Adoptarea deciziilor pertinente la nivel managerial trebuie să se bazeze pe o viziune completă
şi corectă asupra situaţiei firmei pornind de la studiul indicatorilor economico-financiari, care
reprezintă instrumentul operaţional fundamental al analizei. Pentru a evalua starea şi evoluţia
unei întreprinderi pot fi utilizaţi zeci de indicatori, care la rândul lor pot fi comparaţi,
descompuşi, grupaţi, în concordanţă cu scopul analizei.
Gruparea indicatorilor economico-financiari se realizează în una din cele patru categorii1:
- indicatori ai resurselor – umane, materiale, financiare, informaţionale
- indicatori ai consumului de resurse – indicatori ai cheltuielilor
- indicatori de rezultate (efecte) – soldurile intermediare de gestiune
- indicatori de eficienţă (determinaţi prin raportarea rezultatelor obţinute în urmai unei
activităţi cu eforturile depuse)
Fără a avea pretenţiile unei expuneri complete vom prezenta succint metodele frecvent
utilizate în diagnosticul economico-financiar:
 Indicii, mărimile relative de structură, coeficienţii de concentrare şi sezonalitate,
abaterile şi mărimile medii
Prin intermediul acestora se pot formula judecăţi privind dinamica unui fenomen faţă de o
bază de componente, şi se pot realiza aprecieri asupra evoluţiei diferitelor elemente
structurale, faţă de media întreprinderii sau a sectorului.
 Diviziunea şi descompunerea rezultatelor
Sunt metode specifice analizei calitative. Rezultatele activităţii întreprinderii reflectate prin
diferiţi indicatori economico-financiari se descompun pentru a asigura studierea aprofundată a

1
op. cit. “Diagnostic Global Strategic”, Maria Niculescu, Editura Economică, 1997
acestora în vederea identificării factorilor şi a cauzelor acţiunilor lor în timp şi spaţiu, pentru o
evaluare pertinentă a realităţii.
 Comparaţia
De cele mai multe ori, în cazul întreprinderilor criteriul principal al comparaţiei îl reprezintă
nivelul obiectivelor programate. Alte criterii de referinţă utilizate în activitatea de analiza pot
fi rezultatele perioadei precedente, rezultatele altor întreprinderi, rezultatele prevăzute de
anumite norme ori standarde etc. În funcţie de criteriul ce stă la baza comparaţiei se disting
comparaţiile în timp, comparaţiile în spaţiu, comparaţii mixte (în timp şi spaţiu), comparaţii
faţă de un criteriu prestabilit şi comparaţii cu caracter special.
Un instrument evoluat în cadrul analizelor comparative este Benchmarkingul care urmăreşte
depăşirea cadrului studiilor sectoriale, realizând comparaţii directe între procesele funcţionale
sau operaţionale ale unor întreprinderi ce aparţin unor sectoare diferite, cu scopul de a
identifica sursele de avantaj concurenţial.
 Gruparea
Este o metodă caracteristică analizelor calitative, ce presupune segmentarea entităţii cercetate
în grupe omogene de elemente, în funcţie de o anumită caracteristică de grupare. Alegerea
caracteristicii de grupare depinde de scopul analizei şi de specificul fenomenului cercetat.
 Metoda grilelor de evaluare
Aplicarea acestei metode presupune respectarea următoarelor etape:
- Identificarea criteriilor de evaluare a activităţii ce face obiectul analizei
- Stabilirea coeficienţilor de semnificaţie pentru fiecare criteriu
- Notarea fiecărui criteriu de evaluare
- Determinarea unei note medii ponderate pe baza relaţiei:

(1) N   cpi xni

unde cpi = coeficientul de ponderare al criteriului i

ni = nota acordată criteriului i
 Metoda ABC (diagrama Pareto)
Propune o analiză selectivă a elementelor componentelor unui fenomen sau rezultat în funcţie
de contribuţia acestora în cadrul întregului.
Metoda ABC este utilizată în special în analiza stocurilor, a costurilor, a cifrei de afaceri şi a
clientelei firmei.
 Metoda ratelor
O rată utilizată în analiza financiară poate fi definită ca un raport între doi indicatori
comparabili din punct de vedere economic pentru obţinerea unei valori cu o semnificaţie
informaţională mai mare decât a celor doi indicatori judecaţi separat.
Analiştii utilizează metoda ratelor ca instrument operaţional pentru a evalua performanţele şi
disfuncţionalităţile unei activităţi economice. Această metodă poate fi folosită şi pentru
realizarea studiilor comparative în timp şi spaţiu, privind performanţelor agenţilor economici.
 Metoda scorurilor
Scoringul reprezintă o metodă utilizată, de regulă, în mediul extern întreprinderii, în special în
mediul bancar. Funcţiile scor sunt constituite pe baza unui anumit număr de rate şi a
semnificaţiei acestora în aprecierea stării financiare a agenţilor economici. Analiza pe baza
funcţiilor scor este utilizată la investigarea echilibrului financiar, completând setul de metode
aplicate în cadrul activităţii de analiză.
 Metoda iterării (metoda substituirilor în lanţ)
Este o metodă utilizată în situaţiile în care, între elementele ce caracterizează fenomenul
studiat există relaţii de proporţionalitate, exprimate sub formă de produs sau raport şi serveşte
la cuantificarea contribuţiei diferiţilor factori la formarea şi modificarea rezultatelor.
 Metoda analizei regresionale
Cunoscută şi sub numele de metoda corelaţiei, această metodă poate fi utilizată în cazul în
care fenomenul şi factorii analizaţi sunt în relaţii de tip stocastic.
Aplicarea acestei metode presupune:
- realizarea unei analize calitative în vederea stabilirii conţinutului economic al
fenomenului analizat şi al factorilor de influenţă;
- identificarea legăturilor de cauzalitate dintre fenomen şi factori, urmată de
formalizarea matematică a acesteia (ecuaţia de regresie).
- determinarea prin calcul a valorii parametrilor ecuaţiei de regresie (se aplică metoda
celor mai mici pătrate)
- stabilirea intensităţii legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii de influenţă, cu
ajutorul coeficientului de corelaţie sau a raportului de corelaţie
- cuantificarea influenţei factorilor asupra fenomenului analizat prin intermediul
coeficienţilor determinanţi.
 Metoda calculului matriceal
Se foloseşte în cazul existenţei unor relaţii deterministe între fenomenul analizat şi factorii de
influenţă. Separarea influenţei factorilor prin metoda calculului matriceal ţine seama de
ordinea de intercondiţionare a factorilor, întărind principiile metodei iterării.
 Metoda calculului marginal
Indicatorii marginali indică cheltuielile sau rezultatele adiţionale generate de modificarea cu o
unitate a volumului de activitate sau a factorilor de producţie, aşa cum este cazul
productivităţii marginale, costului marginal, profitului marginal. Aceşti indicatori sunt
utilizaţi în analiza cifrei de afaceri, a potenţialului uman, a costurilor, a rentabilităţii, etc.
 Metoda fluxurilor
Potrivit analizei pe baza de fluxuri, întreprinderea este reprezentată sub forma unei entităţi
traversată de un ansamblu de fluxuri de intrare şi ieşire.
Metoda fluxurilor presupune utilizarea unor instrumente precum tabloul de finanţare sau
tabloul de trezorerie. Aceste instrumente permit analiza transformărilor dintr-o anumită
perioadă, urmărirea dinamicii situaţiei financiare, precum şi diagnosticarea corectă a
lichidităţii şi solvabilităţii.
 Metode sociologice
Printre tehnicile sociologice frecvent utilizate de analiza economico-financiară, se numără
chestionarul şi interviul. Aceste tehnici sunt apreciate de specialişti întrucât asigură
conlucrarea analiştilor cu managerii.
Pentru studiile cu un caracter general la nivelul regiunilor sau ţărilor, se utilizează chestionare
cu întrebări valabile pentru întreg efectivul de agenţi investigaţi. În cazul studiilor la nivel de
întreprinderi, chestionarele vor cuprinde întrebări adaptate specificului firmei în cauză.
Interviul este o discuţie deschisă care încearcă să lărgească câmpul de informaţii necesare
pentru realizarea unui diagnostic.
 Modelarea fenomenelor economice
Utilizarea modelelor în activitatea de analiză economică-financiară presupune: definirea
obiectului şi a nivelului de realizare a analizei; specificarea conceptelor, indicatorilor şi a
surselor de informaţii pe baza cărora se construieşte modelul; stabilirea caracteristicilor de
bază ale fenomenului analizat, pe baza metodelor de analiză calitativă; stabilirea restricţiilor şi
a criteriilor de eficienţă; realizarea modelului (de regulă, în analiza financiară, modele sunt
exprimate sub formă de ecuaţii, inegalităţi, funcţii de producţie, etc.)
Din punct de vedere al formei de reprezentare a fenomenului se disting trei tipuri de modele:
- Modele imitative (proprietăţile caracteristice ale fenomenului sunt exprimate la o altă scară,
mai redusă). Modelele imitative sunt modele materiale precum fotografii sau machete.
- Modele analogice (de exemplu graficele cu ajutorul cărora se reprezintă evoluţii, structuri
sau tendinţe ale fenomenelor cercetate).
- Modele simbolice (bazate pe utilizarea simbolurilor în reprezentarea fenomenelor).
 Bibliografie:
1. Bătrâncea I. - „Analiză financiară”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000.
2. Bătrâncea M. - „Analiza financiar-monetară”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
3. Deacanu A. - „Bilanţul contabil – modele de analiză”, Editura Intelcredo, Deva, 2000
4. Georgescu N. - „Analiza bilanţului contabil”, Editura Economică, Bucureşti, 1999
5. Lazăr I., Bătrâncea I. - „Analiza economico-financiară a întreprinderilor”, Editura
Intelcredo, Deva, 1997
6. Vintilă G. - „Evaluarea sintetică a riscului de faliment”, Tribuna Economică nr. 8,
Bucureşti, 1996