CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………...2

1. STRES-UL …………………………………………………………………...3
1.I. Generalitati…………………………………………………………….3

1.II. Tipuri de stres…………………………………………………………3

1.III. Comportamentul alimentar şi severitatea factorului stresor…….4

2. ANOREXIE, BULIMIE, DEPRESIE ………………………………………6

2.I. Anorexia – generalităţi, manifestări ………………………………...7

2.II. Bulimia – generalităţi, manifestări ……………………………….10

2.III. Depresia – generalităţi, manifestări ……………………………...11

2.IV. Depresia si tulburarile alimentare ………………………………..13

3. RECOMANDARI. CONCLUZII. …………………………………………15

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………….19

1
INTRODUCERE

În 1936, austriacul Hans Selye a introdus pentru prima oară noţiunea de stres
pentru a denumi totalitatea mecanismelor nespecifice de răspuns al organismului în
faţa agresiunii reprezentată de agenţi fizici, chimici, biologici, psihici, capabili să-i
ameninţe integritatea structurală şi/sau funcţională.

Stresul este un fenomen psihosocial complex, ce decurge din confruntarea

persoanei cu cerinţe, sarcini, situaţii, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase
sau de mare importanţă pentru persoana respectivă.

Stresul este o parte inevitabilă a vieţii. Un anumit grad de stres este normal şi chiar
necesar pentru supravietuire. Experientele stresante apar precoce in cursul vietii,
imediat dupa nastere, contribuind la dezvoltarea capacitatii de adaptare a
organismului la situatii noi, potential periculoase.

Stresul este o reacție psihologică și fizică normală la stilul de viațǎ modern, tot mai
dezvoltat. Cȃnd creierul percepe o amenințare, semnalele se transmit corpului
pentru ca acesta sǎ elibereze o explozie de hormoni, cu scopul de a alimenta
capacitatea organismului de a rǎspunde la stres. Fără un management corect al
stresului, de multe ori corpul rǎmȃne în alertă ceea ce, ȋn timp, afecteazǎ
organismul ȋn numeroase moduri.

Nu este o noutate că stresul are o influenţă asupra comportamentului nostru

alimentar. Acest lucru a fost investigat de specialisti prin studii pe animale şi
oameni, fiind demonstrat faptul că stresul poate influenţa comportamentul
alimentar către exces, fiind cel mai important factor care determina
supraalimentatia, dar putand duce şi la o nutriţie deficitară şi/sau subnutriţie.

2
1. STRES-UL
1.I. Generalitati

Stresul este un sindrom de adaptare generală nespecifică, un răspuns

neuroendocrin integrat, care ne permite să facem faţă unor situaţii date. Putem,
deci, considera stresul un stimul şi un răspuns, starea putând fi privită ca o
componentă a statusului emoţional, un semnal de alarmă sau un indicator al
pericolelor, care mobilizează energia şi resursele. Extinderea la care stresul devine
suficient de prelungit sau intens pentru a genera tulburări caracteristice depinde de
natura altor aspecte legate de comportament, stresul fiind, în acelaşi timp, un semn
de dezorganizare şi disfuncţionalitate.

1.II. Tipuri de stres

Eustresul (stresul pozitiv), promotor al starii “de bine”, nu trebuie confundat cu

orice emotie placuta. El este determinat de o crestere a secretiei de adrenalina,
aceasta crestere fiind insotita de modificarea nivelului de endorfine cerebrale
(mediatori chimici ai placerii). Important de mentionat ca, oricare ar fi situatia care

3
declanseaza aceasta forma de stres, cronicizarea lui nu este posibila. Daca eustresul
promoveaza performanta si sanatatea, distresul (stresul negativ), cand este intens
si prelungit, poate conduce la situatii patologice, de multe ori incontrolabile:
alcoolism, depresie, infertilitate, tulburari alimentare, boli cardiovasculare,
scaderea imunitatii, cancer si alte afectiuni cronice.

1.III. Comportamentul alimentar şi severitatea factorului stresor

Stresul cronic este corelat cu o creştere în greutate datorită unei preferinţe evidente
pentru alimente cu densitate calorică mare, precum cele cu un procent crescut de
zahăr şi grăsimi.

Studiile au demonstrat că această creştere în greutate indusa de stres este mai

frecventă la barbati, acesta fiind un factor în inducerea obezităţii.

Un complex de factori interni şi externi influenţează apetitul, deci si cantitatea de

alimente ingerată. Factorii interni includ mecanisme fiziologice care reglează
apetitul, fiind de amintit neuropeptida-Y care stimuleaza ingestia de alimente şi
leptina care o reduce. Factorii externi sunt de origine socio-economică,
preferinţele individuale şi disponibilitatea unor alimente avand si ele un rol de o
importanta majora in evolutia comportamentului alimentar.

4
Intr-o perioadă stresantă acută, este activat un răspuns fiziologic de apărare, ceea
ce se reflacta în supresia apetitului. Expunerea la stresori cronici fiziologici, de
exemplu la o activitate constanta solicitanta fizic si psihologic, este doar unul
dintre factorii care contribuie la îmbolnăvire pe termen lung. Răspunsul pentru
multe din aceste situaţii este ingerarea de alimente dense caloric.

Corpul uman rǎspunde la stres prin activarea sistemului nervos și a hormonilor

specifici. Hipotalamusul trimite semnale glandelor suprarenale pentru a produce
adrenalinǎ și cortizol, iar aceștia sunt eliberați ȋn sȃnge. Acești hormoni
accelereazǎ ritmul cardiac, respirația, tensiunea arterială și metabolismul. Vasele
de sȃnge permit trimiterea unui flux de sȃnge mai mare cǎtre grupele musculare
mari. De asemenea, ficatul elibereazǎ o parte din glucoza stocatǎ pentru a crește
energia corpului. Ulterior, apare transpirația, care are rolul de a regla temperatura
corpului (acest control fiind o modalitate de integrare in mediul ambiant). Toate
aceste schimbări fizice pregăteasc organismul pentru ca acesta sǎ reacționeze rapid
ȋn cazul unei situații ce necesitǎ o acțiune imediatǎ.

Rǎspunsul la stres este critic în situații de urgență, ȋnsǎ acesta poate fi activat și
într-o formă de intensitate moderata. Stresul ce afecteazǎ pe termen lung psihicul
este mai greu de gestionat și produce mai multe probleme individului. Astfel,
sistemul nervos este ȋntr-o continuǎ presiune, iar organismul pompeazǎ hormoni de
stres pe o perioadă îndelungată. Acest lucru poate uza rezervele organismului,
amplificǎ senzația de epuizare, slăbesc sistemul imun, putand fi agravate și alte
probleme de sǎnǎtate existente.

Aparitia stresului acut este asociata modificarilor fiziologice care ar putea

determina reducerea pe termen scurt a aportului alimentar, de exemplu încetinirea
procesului de golire gastrică datorită mobilizării sângelui de la nivel gastric catre
5
muşchi. Situațiile generatoare de stres cronic provoacă un răspuns oarecum
incetinit, dar pe termen mai lung, cu creșteri de cortizol, ce pot determina un
consum de alimente cu o densitate energetică crescuta, ceea ce ar putea conduce la
o creştere nedorita în greutate, posibil si probabil rezultatul fiind obezitatea.
Cortizolul poate, de asemenea, să contribuie la acumularea de grasime abdominală.

Stresul poate afecta corpul, gȃndurile, dar și comportamentul unui individ. Stresul
prelungit poate declansa si sustine probleme grave de sanatate, cum ar fi
hipertensiunea arterială, boli de inimă, obezitatea sau diabetul. Alte semne si
simptome in stransa legatura cu stresul sunt afectarea memoriei, anxietatea
(considerate uneori chiar o forma de stress), iritabilitate, depresie, diaree sau
constipație, greață, amețeli, dureri în piept, tahicardie si palpitatii, rǎceli frecvente,
abuzul de alcool, insomnia, tendinta de izolare.

2. ANOREXIE, BULIMIE, DEPRESIE

Anorexia şi bulimia sunt considerate tulburări emoţionale. Deşi o mare parte din
simptome şi din consecinţele acestora se observă la nivel fiziologic, în special în
anorexie, şi deşi la prima impresie bulimia şi anorexia par o problemă legată de
corp şi greutate corporală, tulburările comportamentului alimentar ţin de fapt de

6
emoţii, de relaţii, de gândire şi de comportament - într-un cuvânt de psihic.
Simptomele întâlnite în bulimie par a fi modalităţi de a controla greutatea
corporală, precum vărsăturile autoprovocate, dietele drastice, folosirea laxativelor
sau sportul în exces. Însă sunt mai mult decât atât. Sunt modalităţi de a face faţă
unor emoţii negative intense, precum teama, neputinţa, vinovăţia, confuzia,
ş.a.m.d. Persoanele care suferă de bulimie descriu, de exemplu, vărsăturile
autoprovocate ca pe o modalitate de "curăţare" de emoţii, ca pe o eliberare de
sentimente negative, de teamă, vinovăţie sau ruşine, exprimată atât de concret prin
corp.

Depresia (DSM IV) este o stare de tristeţe intensă, melancolie sau disperare care
poate determina tulburări grave ale funcţionalităţii individuale şi/sau pe scară
socială a celor afectaţi. Depresia clinică impune o diagnosticare corectă, semnele şi
simptomele acesteia fiind foarte diferite şi mult mai grave faţă de ceea ce implică
termenul de “a fi deprimat”. Depresia extremă conduce la gândire negativă
permanentă şi, uneori, la abuzuri medicamentoase sau de alte substanţe cu potanţial
toxic, starea putând culmina cu tentative de suicid.

2.I. Anorexia – generalităţi, manifestări

Cuvântul „anorexie” vine din greaca veche si înseamna „lipsa apetitului”. Acum
termenul este folosit pentru a descrie o persoană care nu mănâncă din propria-i
voință și evită mâncarea. Anorexia a fost descrisa de acum circa 11.000 de ani.
Popoarele nomade migrau din loc în loc, iar capacitatea biologică de a-și controla
apetitul ar fi putut fi pentru ei un avantaj și un mod de adaptare. Zilele de post
negru sunt recunoscute în multe culturi ca parte din credințe religioase, iar unele
societăți prelungesc aceste perioade de post negru pentru a se întări și a demonstra
că dau dovadă de auto-disciplină, crezând că îi va duce mai aproape de
7
spiritualitate, formele extreme de abstineță de la mâncare fiind in trecut legate de
alte forme de auto-pedeapsă făcută în numele religiei.

Anorexia poate determina tulburări de alimentaţie cu implicaţii fizice şi emoţionale

a celor care se tem, într-un mod patologic, de kilogramele în plus şi, în
consecinţă, se înfometează. Astfel, din dorinţa de a nu se îngrăşa, persoanele
anorexice devin obsedate de imaginea corpului lor, ajung foarte slabe şi nutresc o
obsesie negativă faţă de conceptul “mâncare”. Obsesia faţă de mâncare şi greutate
poate duce la ritualuri ciudate de alimentaţie sau la refuzul de a mânca în faţa altor
persoane. Nu este neobişnuit ca persoanele anorexice să pregătească mese bogate
pentru familie şi prieteni, dar ei să nu participe la masă. Mai mult, anorexia este
o tulburare psihică letală, prezentând un risc crescut de deces - un risc de patru ori
mai mare decât în cazul depresiei majore. Iar riscul se măreşte dacă personae
tinere, in jurul varstei de 20 de ani, sunt diagnosticate cu anorexie.

Anorexia este o afecţiune care se trădează singură, fiind foarte uşor de detectat de
cei din exterior. Pe lângă greutatea mică a corpului, pot fi percepute semne
evidente, cum ar fi păr fragil, piele uscată şi unghii casante. Mai mult, la anorexici
pielea devine de culoare galben-portocalie - în special la nivelul palmelor şi a
mâinilor - sânii sunt micşorati şi se manifestă o senzaţie de frig, intoleranţă la

8
temperaturi scăzute, desi temperatura corpului este mai scăzută decât în mod
normal. În cazul anorexiei, sunt implicate şi tulburări ale sistemului digestiv:
constipaţia şi golirea încetinită a stomacului. Este afectată şi inima: presiune
sanguină scăzută, bradicardie. Se poate instala amenoreea, apare diminuarea
percepţiei durerii.

Pe plan emoţional, semnele anorexiei se manifestă prin lipsa respectului faţă de

sine, sentiment de neputinţă, teama de a se îngrăşa, ameninţări de suicid (mai ales
la adolescenţi, fiind preocupaţi de moarte şi implicaţiile ei). Persoanele anorexice
sunt nervoase, se retrag în singurătate, adolescentii devin introvertiţi, perfecţionişti,
iau note bune la şcoală, sunt buni atleţi. La adulţi se intalnesc frecvent ameninţări
cu suicidul, depresie, pierderea locului de muncă.

Cauzele anorexiei se dezvoltă din combinaţia unor factori psihologici, biologici şi

sociali. Ea începe ca o dietă alimentară nevinovată, dar se agravează progresiv
până la pierdere excesivă şi dăunătoare în greutate. Atitudinea socială faţă de
aspectul fizic, influenţa familiei, factorii genetici şi factorii neurochimici contribuie
la apariţia anorexiei. În general, persoanele cu anorexie au în organism un nivel
crescut de serotonină, ce poate duce la reducerea apetiutului alimentar şi retragerea
socială, dar nu este nimic demonstrat clinic din acest punct de vedere. Anorexia
poate fi dezvoltată de cei care au avut sau au în familie deja un astfel de caz , boli
fizice sau psihice (depresie, diferite forme de dependenţă). Mai mult persoanele cu
astfel de tulburări provin din familii care sunt foarte stricte, foarte critice, doresc ca
probleme să fie rezolvate corespunzător şi sunt foarte protectoare. Sunt, de
asemenea, evenimente care prin gradul lor de stres pot cauza anorexie: divorţul,
decesul unei persoane dragi sau schimbarea domiciliului. Există şi boli care pot
cauza anorexie: boli ale tracului digestive (calculi biliar sau pietre la bila, ulcer),

9
cancer tulburari hormonale, afectiuni ale encefalului (accident vascular cerebral),
inflamatii, boli cronice inflamatorii, pierderea simtului gustativ, depresie,
anxietate.

2.II. Bulimia – generalităţi, manifestări

Bulimia este o tulburare de comportament alimentar. Înainte de apariţia propriu-

zisă a simptomelor, deseori persoană începe prin a ţine cure de slăbire drastice,
prin a-şi număra caloriile şi mai ales printr-o preocupare excesivă faţă de forma şi
greutatea corporală, însoţite de o frică intensă de îngrăşare sau de a fi grasă.

Bulimia se manifestă prin: episoade de mâncat compulsiv, în timpul cărora

persoana poate consuma o cantitate mare de alimente şi simte că îşi pierde
controlul cu privire la ce/cât mănâncă, comportamente de compensare, care pot fi:
vărsături autoprovocate, sport practicat în exces, laxative, ceaiuri pentru slăbit,
diuretice, clisme, post negru, etc. Atât mâncatul compulsive, cât şi
comportamentele compensatoare au loc ca modalităţi de scădere în intensitate/de
eliberare a emoţiilor, în general negative. În sfera psihică, simptomele pot fi
iritabilitate, nervozitate, tristeţe, nelinişte, anxietate. Acest comportament
alimentar, cu ciclul mâncat compulsiv - comportamente compensatoare, se
desfăşoară de obicei în secret, deseori trecând mult timp până când cineva apropiat
observă că ar putea exista o problemă.

10
Efectele comportamentelor compensatoare (vărsături, laxative, diuretice, clisme,
etc.) asupra organismului sunt foarte grave; vărsăturile autoprovocate pot cauza
dezechilibru hidroelectrolitic care poate duce la deces. Printre efectele secundare se
mai numără: marirea glandelor salivare, dereglarea ciclului menstrual, distrugerea
smalţului dinţilor (din cauza acidului gastric, în cazul vărsăturilor), tulburari ale
tranzitului intestinal, dureri abdominale intense, dezhidratarea severa, caderea
parului, aritmii cardice.

2.III. Depresia – generalităţi, manifestări

În 1890, Vincent van Gogh picta imaginea unui bărbat a cărui disperare şi
neajutorare îl aruncă într-o atitudine depresivă. De altfel, această stare i-a fost
extrem de bine cunoscută marelui pictor, depresiv şi el, care şi-a încheiat viaţa
sinucigându-se.
Depresia clinică este un concept care diferă simptomatic de acele manifestări,
destul de frecvent întâlnite, descrise de interlocutori ca stări depresive (tristeţe,
dezamăgire, disforie, demoralizare), acestea din urmă fiind considerate reacţii
oarecum normale la unele evenimente care apar pe parcursul vieţii.
Depresia clinic manifestă se poate descrie ca un sentiment de tristeţe care apare
fără motiv, persoana în cauză nemaigăsind motive pentru a efectua activităţile
cotidiene. Pacientul depresiv este permanent obosit, trist, nervos şi iritabil,
nemotivat şi apatic. Intensitatea acestor simptome şi prelungirea perioadelor de
timp în care pacientul recunoaşte aceste simptome, face ca depresia clinică să fie o
stare mult mai gravă în comparaţie cu reacţiile depresive întâlnite ca răspuns la
anumite probleme şi care sunt limitate ca intensitate şi extindere teporală.
Rezultatul poate fi dezvoltarea unei gândiri negative şi frecventa declanşare a
dependenţelor la diferite substanţe de abuz. Toate acestea pot culmina cu
comportamentul suicidal al subiectului.
11
Vincent van Gogh – Old Man in Sorrow (On the Treshold of Eternity), pictură
aflată în Otterlo, la Kröller – Müller Museum (Olanda)

Unele afecţiuni psihiatrice pot fi confundate cu depresia clinică pentru că multe

dintre semnele şi simptomele acestor afecţiuni se regăsesc şi la pacienţii depresivi,
dar şi la pacienţi care suferă de demenţă sau psihoze.

12
Depresia clinică, denumită şi majoră este o tulburare afectivă ce a fost cunoscută
în trecut sub denumirea de melancolie (“bila neagră”, una dintre cele “patru umori
esenţiale” descrise de Galen). Împreună cu tulburarea bipolară, cunoscută mai
frecvent ca psihoza maniaco-depresivă, face parte dintre tulburările majore de
afectivitate, a căror frecventă populaţională a crescut îngrijorător de mult în ultimii
ani.
Depresia majoră este o entitate cu manifestari heterogene, acest fapt făcând ca
încadrarea, definirea, caracterizarea şi clasificarea formelor sub care se întâlneşte
să fie dificil de expus într-o formă care să nu dea naştere la confuzii. Manifestările
clinice absolut caracteristice şi care permit în mare măsură stabilirea diagnosticului
de depresie clinic manifestă sunt dispoziţia semnificativ deprimată a pacientului şi
scăderea evidentă a intensităţii funcţiilor organismului, ca şi a capacităţii de reacţie
a acestuia la stimuli interni şi/sau externi. Trebuie menţionat faptul că, de multe
ori, într-un caz de depresie majoră, semnele şi simptomele se suprapun cu cele pe
care le recunoaştem în cazul pacienţilor cu tulburări anxioase. Practic, orice formă
de anxietate trebuie diagnosticată clar de un sindrom depresiv. Mai mult decât atât,
afectarea profundă a dispoziţiei, substratul declanşării reacţiilor depresive, poate fi
asociată nu numai depresiei clinice, ci şi psihozelor, situaţie în care pacientul
prezintă gândire dezorganizată şi percepţii distorsionate ale mediului din care face
parte.
2.IV. Depresia si tulburarile alimentare

Peste jumatate dintre persoanele care sufera de tulburari alimentare sufera si de o

forma de depresie. Femeile sunt mai susceptibile sa sufere de depresie, tulburare
alimentara si respect de sine scazute, precum si o imagine de sine negativa. Teama
de a fi gras si obsesia controlului, precum si asocierea slabiciunii corporale cu

13
frumusetea fzica induse de mass media sunt larg raspandite in societatea zilelor
noastre.

Acest fapt a impins multe femei, in special tinere si adolescente catre

comportamente auto-distructive. Tulburarile alimentare afecteaza psihicul unei
persoane, sanatatea si nivelul de functionare in general. Acestea sunt boli serioase,
fiind socotite bolile mentale cu rata mortalitatii cea mai ridicata. Ele presupun
amenintari serioase asupra sanatii fizice si mentale a unei persoane, incepand cu
probleme dentare, cardiace si gastrointestinale si nu rareori moartea. Urmarirea cu
asiduitate a slabiciunii fizice ca si criteriu de frumusete, care este antreul anorexiei,
pare sa isi aiba originile in tranzitiile culturii catre un ideal de frumusete scheletic.
Comportamentul auto-distructiv este din nefericire sprijinit cultural. Ca si
persoanele anorexice, si persoanele bulimice au o preocupare constanta fata de
mancare si fata de obsesia de a slabi. In mod popular, multi oameni au impresia ca
persoanele care au o problema cu mancarea sunt si foarte slabe, bulimicii

14
“ascunzandu-se” mai bine decat anorexicii. Desi nu departe de adevar, exista si
cazuri in care cineva care sufera de una dintre aceste tulburari pare sa aiba o
greutate normala.

3. RECOMANDARI. CONCLUZII.

O minte agera si antrenata solicita un consum crescut de energie, iar pentru a fi

stimulat, creierul are nevoie nu doar de jocuri logice sau cuvinte incrucisate, ci si
de o hrana sanatoasa si miscare fizica regulata. Creierul este cel mai bine alimentat
printr-o aprovizionare constanta cu glucoza. De aceea, un rol deosebit in
mentinerea performantelor intelectuale il are un mic dejun echilibrat, bogat in fibre
si proteine. Trebuie evitata mancarea de tip „junk-food” si redusa semnificativ
cantitatea de dulciuri. Consumul zilnic al salatelor vitaminizante, bogate in
antioxidanti, cu rol de indepartare a radicalilor liberi si a cate unui ou, galbenusul
fiind indicat in imbunatatirea memoriei pot avea un efect extrem de favorabil.

Cu totii stim cat de importanta este mentinerea unei balante ideale intre o minte
sanatoasa si un corp sanatos. Indeplinirea necesitatilor fizice, fara antrenarea
periodica a creierului, duce treptat la esecuri din toate punctele de vedere. Putem

15
vorbi astfel de diferite disfunctii ale organismului (ale ficatului, inimii, sistemului
osos, etc.), dar si de “sedentarismul” creierului, poate cea mai grava boala (creierul
este organul suprem al omului); cel mai bun exemplu il constituie varstnicii, cei
care au fost odata activi, dar, ajunsi la batranete, nu mai desfasoara activitati
concrete care sa le mentina mintea activa. Miscarea fizica favorizeaza cresterea
productiei de endorfine care induc o senzatie de relaxare si energie.
Hidratarea este esentiala in echilibrarea organismului si mentinerea energiei, vitala
pentru funcţiile de baza ale organismului si pentru buna functionare a celulelor,
avand o importanta deosebita in functionarea optima a creierului, neuronii fiind
alimentati cu nutrienti si sange oxigenat. Deshidratarea determina incetinirea
prelucrarii informatiilor si afecteaza memoria de scurta durata.
Mentinerea unei balante ideale intre corp si spirit sau, cel putin, o incercare de
implinire fizica si sufleteasca, ambele aflate in stransa legatura, impune respectarea
unor recomandari simple pentru a avea un corp sanatos si pentru o minte pe
masura:
- consumarea zilnica a cat mai multor fructe si legume, a unor cantitati potrivite de
proteine (indeosebi din peste), aportul minim a 2l de apa zilnic, cu evitarea
grasimile inalt hidrogenate si a bauturilor carbogazoase
- este indicat a se face miscare cat se poate de des, plimbare in natura, unde aerul
curat si peisajul pot imbunatati sanatatea fizica si, poate mai ales, cea psihica, cu
evitarea factorilor poluanti

- o plimbare cu bicicleta, nu cu masina poate anula stresul datorat ambuteiajelor,

mirosului ingrozitor de combustibil, de zgomot, etc.

16
Remediile naturale (cele de la bunica), atunci cand e nevoie de tratament, sunt o
alternativa ce poate impiedica dependentele care pot afecta organismul. Baile
relaxante, cu adaus de substante revulsive, terapia prin muzica sau alte forme de
arta pot oferi garantia unui somn profund si linistit, care va anula mult din oboseala
acumulata la nivel psihosomatic.

17
Lasati ura, invidia, conflictele deoparte; nu va incarcati sufletul cu ele,
imaginati-va ca fiecare incercare la care ati fost supus a fost doar o purificare, o
modalitate prin care aspectele frumoase din viata dumneavoastra sa fie mai
vizibile, sa va bucurati de ele si sa le apreciati mai mult.

18
BIBLIOGRAFIE

 Stein MB, Lang, AJ. Anxiety and stress disorders: course

over the lifetime. Neuropsychopharmacology: The Fifth
Generation of Progress, ed Kenneth Davis et al, VII (60)
2002: 859-66.

 Vermetten E, Bremner JD. Circuits and systems in stress:

preclinical studies. Depress Anxiety 2002; 15: 126-47.

 Baldessarini RJ. Drug Therapy of Depression and Anxiety

Disorders, In Goodman-Gilman editors. The Pharmacological
Basis of Therapeutics, eleventh ed. McGraw-Hill Medical
Publishing Division 2006; III (17), 430-59.

 VanPraag HM. Can stress cause depression?. World J Biol

Psychiatry 2005; 6 suppl: 5-22.

 Hobbs WR. Stress Response Systems. Introduction to Human

Behaviour 2007; 4: 57-66.

 Gavriş AD, Safta L, Sandor Vl, Buzoianu AD, Goşa D.

Actualităţi în fiziopatologia şi farmacologia anxietăţii.
In Voicu VA, Şandor Vl, Buzoianu AD, Goşa D Editors. The

19
 proceedings of the VIth National Congress of Pharmacology,
Therapeutics and Clinical Toxicology. Ed Med Univ “Iuliu
Haţieganu “ Cluj-Napoca 2005; p. 454-61.

 Bulik, CM; Marcus, MD; Zerwas, S; Levine, MD; La Via, M (October

2012). "The changing "weightscape" of bulimia nervosa". The American
Journal of Psychiatry. 169(10): 1031-6.

 ****** Wikipedia "Bulimia nervosa fact sheet". Office on Women's

Health. July 16, 2012. Archived from the original on 19 June 2015.
Retrieved 27 June 2015.

 Smink, FR; van Hoeken, D; Hoek, HW (August 2012). "Epidemiology of

eating disorders: incidence, prevalence and mortality rates". Current
Psychiatry Reports. 14 (4): 406–14.

 Hay PJ, Claudino AM; Claudino (2010). "Bulimia nervosa". Clinical

Evidence. 2010: 1009.

 Attia E (2010). "Anorexia Nervosa: Current Status and Future

Directions". Annual Review of Medicine. 61 (1): 425–35.

 Kaye, W (22 April 2008). "Neurobiology of anorexia and bulimia

nervosa". Physiology & Behavior. 94 (1): 121–35.

20
21