1.

Introducere
Amenajarea turistică a teritoriului este parte integrantă a amenajării teritoriului unei
ţări. Este un proces dinamic şi complex de amenajare ştiinţifică a spaţiului turistic cu
luarea în considerare a relaţiei mediu colectivităţi umane, precum şi factorii care
influenţează aceste relaţii.
Scopul amenajării teritoriului este punerea în valoare a resurselor regionale,
îmbunătăţirea cadrului de viaţă şi a condiţiilor de existenţă ale locuitorilor, având în
vedere atenuarea disparităţilor regionale ale dezvoltării economice şi sociale prin
organizarea mediului înconjurător şi orientarea optimă a echipamentelor şi activităţilor.
Amenajarea turistica a zonei montane are o istorie de peste un secol, în acest imp
s-au acumulat experiențe atât negativ cât și pozitive. În urma acestor experiențe s-a
conturat o ofertă turistică deosebit de bogată și variată, cu numeroase particularități
legate de condițiile naturale, social-culturale și ecnomice.
Oferta turistică montană a cunoscut numeroase tendințe până în prezent. Acestea au
fost corelate cu cele înregistrate în domeniul cererii turistice, ceea ce a însemnat
evoluția continuă și în ritmuri înalte a pieței turismului montan și în special a turismului
pentru practicarea sporturilor de iarnă.
O buna cunoaștere a cererii, precum și condițiile specifice de ordin economic,
social și ecologic au stat la baza alegerii diferitelor strategii pentru dezvoltarea ofertei
turismului montan. Cel mai mare impact asupra strategiilor de dezvoltare a ofertei l-a
avut conștientizarea, pe plan internațional, a problemelor legate de dezvoltarea durabilș
a turismului, concept care presupune o corelare foarte atentă între dezvoltarea turistică
prezentă și habitatul natural si uman.

2
 Descriere
1. Zona montană a României
Turismul montan deţine un loc aparte în varietatea formelor de turism. Muntele a
reprezentat din totdeauna o destinaţie preferată în rândul turiștilor pentru refacere,
odihnă, aventură sau alte nevoi socio-culturale. Zona montană a atras, din totdeauna,
atenţia investitorilor şi organizatorilor de turism, datorită oportunităţilor oferite pentru
dezvoltarea unei activităţi turistice eficiente.
Zona montană a României este nu este foarte spectaculoasă din punct de vedere al
altitudinilor şi mai puţin competitivă pe plan internaţional, dar datorită numeroaselor
atracţiilor oferă condiţii pentru practicarea unei game diverse de forme de turism:
odihnă, drumeţie şi alpinism, sporturi de iarnă, speologie, cură balneară. Muntele
reprezentând o destinaţie de vacanţă pe tot cursul anului, acesta este mai puţin pus în
valoare, prin dotările de care dispune, comparativ cu celelalte zone.
Turismul montan se înscrie astăzi în tendinţele manifestate de turismul românesc în
general: transformări structurale generate de trecerea la economia de piaţă, scăderea
circulaţiei turistice, a calităţii echipamentelor şi serviciilor, dificultăţi generate de
întârzierea privatizării, de fiscalitatea împovărătoare, care nu favorizează dezvoltarea
turismului, de imaginea negativă a României propagată peste hotare etc.
Analiza principalilor indicatori de evaluare a gradului de valorificare a zonei
montane ilustrează o slabă echipare turistică – unităţi specifice zonelor înalte, dar cu un
nivel de confort redus și de asemenea dotarea este slabă şi în privinţa altor componente
ale bazei tehnico-materiale, cum sunt mijloacele de transport pe cablu, pârtii amenajate
şi alte instalaţii.
Un alt aspect ce caracterizează modul de punere în valoare a potenţialului turistic în
zona montană este concentrarea foarte puternică a dotărilor şi, respectiv, a activităţii.
Ca urmare, apare o imensă discordanţă între valoarea şi complexitatea potenţialului
unor masive şi gradul de înzestrare a acestora. Se înregistrează, de asemenea, decalaje
şi faţă de exigenţele turismului internaţional, numai staţiunile Poiana Braşov, Sinaia,
Predeal, Buşteni, Durău, Borşa şi Semenic răspunzând criteriilor omologării în turismul
internaţional pentru sporturi de iarnă.
Aceste sunt doar câteva din elemente care evidenţiază importantele rezerve de care
dispune zona montană pentru dezvoltarea turismului şi direcţiile în care trebuie
acţionat.
Turismul românesc are reale şanse de revigorare, putând deveni un element
dinamizator al întregii economii naţionale, în condiţiile în care el va face obiectul unei
strategii unitare, coerente şi realiste stabilite la nivel macroeconomic. Turismul montan
trebuie să devină o componentă de bază a acestei strategii, având în vedere valorosul
potenţial turistic de care dispune, experienţa de exploatare, cererea potenţială internă şi
externă.
În ţara noastră, condiţiile naturale deosebite au determinat dezvoltarea a trei staţiuni
– Poiana Braşov, Sinaia şi Predeal – care concentrează ( pe un areal de circa 150 km
pătraţi ) circa 63% din capacităţile de cazare existente în staţiunile de munte româneşti,
70% din totalul pârtiilor amenajate şi a instalaţiilor mecanice de urcat şi 40% din
circulaţia turistică din zona montană, respectiv, 52% din sosirile de turişti străini.
Pentru practicarea sporturilor de iarnă, aceste staţiuni dispun de o ofertă satisfăcătoare
cerinţelor turismului internaţional.

3
2. Oferta turismului montan al României
Oferta turistică cuprinde totalitatea resurselor turistice naturale şi antropice,
echipamentul de „producţie” a serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare,
industriale destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţi
specifice, infrastructura turistică şi structurile de primire, condiţiile de comercializare
(preţuri, tarife, facilităţi etc.).
În zona montană a României, oferta turistică are unele trăsături specifice, conferite
atât de particularităţile fizico-geografice ale Carpaţilor, care îi diferenţiază de alte
lanţuri montane europene, cât şi de contextul economic şi social în care s-a situat
valorificarea lor turistică. Principala trăsătură a ofertei montane româneşti pare să fie
discrepanţa între valoarea şi atractivitatea potenţialului turistic şi gradul actual de
valorificare, cu unele minusuri calitative și cantitative.

3 Puncte tari

 - potentialul turistic diversificat si bogat ce poate acoperi intreaga perioada a

anului
 - important domeniu schiabil potential
 - factorii naturali terapeutici
 - buna conservare a resurselor turistice
 - nivel redus de poluare
 - traditii bine pastrate
 - acces relativ facil in majoritatea statiunilor si a masivelor montane
 - existenta unei traditii turistice

4 Puncte slabe

 - conceptia invechita de amenajare a zonelor turistice montane

 - instalatii de transport pe cablu invechite si insuficiente
 - numarul redus al structurilor de agrement apreschi
 - domeniul schiabil modernizat numai partial;
 - necorelarea dezvoltarii domeniului schiabil cu infrastructura generala

5 Oportunitati

 - cresterea cererii pentru practicarea turismului activ pe pietele europene;

 - cresterea cererii privind turismul rural si ecoturismul/turismul in arii protejate;
 - dezvoltarea facilitatilor de cazare in principal in mediul rural;
 - fondurile europene pentru dezvoltarea turismului in zonele rurale
 - previzibila crestere a nivelului de trai in Romania

4
 6 Riscuri

 - concurenta puternica pe piata europeana

 - calitatea si diversificarea serviciilor turistice de profil pe plan extern;
 - costurile relativ ridicate ale unor astfel de produse care limiteaza accesul la
publicul larg;
 - nivelul ridicat de investitii necesar pentru dezvoltarea statiunilor de schi, fie el
public sau privat
 - implementarea lenta a practicilor manageriale moderne
 - nerealizarea parteneriatelor public/privat

7 Potentialul oferit de cele trei sectoare carpatice romanesti (Carpatii Orientali,

Meridionali si Occidentali) este unul extrem de diversificat si valoros pentru turism:
relief spectaculos (forme carstice, lacuri si vai glaciare, sfincsi, babe, creste alpine,
defilee, cascade), fauna si flora endemica si valoroasa, cetati medievale, castele si
palate, biserici si manastiri, sate turistice in care traditiile si portul au ramas
neschimbate de sute de ani. Sporturile de iarna dispun de un potential natural valoros
reprezentat de domeniul schiabil ce poate fi amenajat si de durata mare a stratului de
zapada la altitudini de doar 1600-1800 m. In functie de caracteristicile reliefului si
celelalte componente ale cadrului natural, masivele montane au fost ierarhizate si
impartite in patru grupe de importanta: in grupa intai se inscriu masivele montane cu
potential turistic deosebit de valoros, cu accesibilitate si pozitie geografica favorabile
si cu multiple posibilitati de valorificare turistica.

O analiza in profil teritorial a acestor statiuni din zona montana indica o mare
dispersie in teritoriu. Se poate totusi observa conturarea unor areale sau a unor masive
montane:

1. Valea Prahovei-Tara Barsei cu statiunile Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal,

Paraul Rece, Poiana Brasov unde turismul a beneficiat de cele mai mari investitii
financiare;

2. Culoarul Rucar-Bran unde s-a dezvoltat mai ales turismul rural;

3. Muntii Fagaras-Valea Argesului cu nucleele Sambata, Balea, Cumpana

4. Muntii Lotrului-Parang cu statiunile Voineasa, Vidra, Obarsia Lotrului,

Ranca. Parang este o zona ce se dezvolta rapid si care are un mare potential;

5. Muntii Semenic cu statiunile Semenic, Valiug, Crivaia, Trei Ape, Secu, unde
sporturile de iarna beneficiaza de cel mai lung sezon ( pesate 210 zile/an);

6. Muntii Bihorului-Vladeasa cu statiunile Stana de Vale, Fantanele, Arieseni,

Baisoara;

7. Depresiunile Giurgeu si Ciuc si masivele montane din imprejurimi unde bogatia

in ape minerale a dus la dezvoltarea a numeroase statiuni cu profil balnear: Borsec,
Baile-Tusnad, Balvanyos, Covasna etc.

5
 Figura 32. Concetrari turistice in zona montana

Cererea mare pentru formele de turism ce se pot practica in

zona montana romaneasca: sporturi de iarna, turism rural; turism balneoclimateric;
turism cultural; ecoturism; turism de aventura. Dezvoltarea turismului in zona
montana se poate face prin accesarea unor Fonduri Structurale prin Programe
Operationale de Dezvoltare (Competitivitate, Agricultura, Regionale) fiind in deplina
concordanta cu Orientarile Strategice Comunitare, intrucat aceasta activitate
contribuie la imbunatatirea gradului de atractivitate a regiunilor si la crearea de noi
locuri de munca. Investitiile in turism si cultura vor permite regiunilor de dezvoltare
in general si zonelor montane in special sa foloseasca avantajele oferite de potentialul
lor turistic si patrimoniul cultural in identificarea si consolidarea identitatii proprii,
pentru a-s i imbunatati avantajele competitive in sectoare cu valoare adaugata mare si
continut calitativ si cognitiv ridicat, atat pe piete traditionale cat si pe piete noi, in
formare. Activitatea turistica creeaza cerere pentru o gama larga de bunuri si servicii,
achizitionate ulterior de turisti si companii de turism, inclusiv bunuri si servicii
produse de alte sectoare economice (comert, constructii, transporturi, industria
alimentara, confectii si incaltaminte, industria mica si de artizanat). Dezvoltarea
turismului va tine cont de principiile dezvoltarii durabile, in sensul conservarii si
protejarii patrimoniului natural si cultural, dar si al reducerii presiunii antropice
asupra mediului, inerenta in conditiile practicarii turismului pe scara larga. Obiectivul
general al strategiei de dezvoltare a turismului in zona montana il reprezinta crearea
unei destinatii turistice competitive pe plan international si este in concordanta cu
analiza economico-sociala si cu analiza SWOT si cu obiectivul general din Strategia

6
de dezvoltare a turismului romanesc. Obiectivele specifice vizeaza cresterea
numarului de turisti straini cu 10% anual si cu 5% a turistilor romani in perioada
2007-2013.Primul aspect ce trebuie reglementat consta in crearea unor comisii la
nivel regional care sa cuprinda personalitati socio-profesionale si politice
reprezentative ale zonei montane si reprezentanti ai ANT. Rolul acestei
comisii este de a face cunoscut planul si de a urmari adaptarea sa la specificul fiecarei
zone, de a intocmi un inventar al resurselor turistice existente; de a integra
principalele orientari de dezvoltare turistica la schema nationala de dezvoltare. Pentru
realizarea acestor deziderate comisia trebuie sa urmareasca doua axe strategice:
selectia teritoriilor si dinamismul parteneriatelor. Selectarea teritoriilor trebuie sa tina
seama de faptul ca au prioritate acele destinatii care au cel mai mare potential de
dezvoltare. Criteriile de selectie sunt: potentialul teritoriului, dinamica initiativelor
private, vointa politica.
Concluzie
 Amenajarea teritoriului în concordanţă cu exigenţele dezvoltării durabile
este o acţiune strategică care condiţionează calitatea vieţii populaţiei.
 Strategiile de amenajare a teritoriului presupun fundamentări complexe
pluri/interdisciplinare prin reunirea în echipe a unor specialişti de diverse formaţii
pentru a acoperi aria economică, socială, ecologică şi culturală a
intercondiţionărilor şi impacturilor.
Pentru realizarea coordonării acestor echipe şi formularea de sinteze
integratoare sunt necesari ingineri cu priceperi adecvate.
 Vizând alocarea de resurse importante, conexiuni multiple cu mediul
natural şi antropic, cu populaţia şi modul de viaţă al acesteia, strategiile de
amenajare a teritoriului se raportează la orizonturi lungi de timp.
Principiul de „a gândi global şi de a acţiona local” este călăuzitor în
armonizarea orientărilor de amenajare spaţial/teritorială la toate nivelurile
geografice (local, regional, naţional, european şi chiar planetar).
 Obiectivele acţiunilor de amenajare durabilă a teritoriului se transpun în
mod gradat, ierarhic, în teme, orientări şi indicatori ai dezvoltării durabile a
teritoriului.
De corecta şi cuprinzătoarea lor formulare sunt condiţionate raportările la
eficacitatea şi eficienţa acţiunilor întreprinse, precum şi direcţiile şi modalităţile
de acţiune viitoare.

Atât temele cât, mai ales, indicatorii dezvoltării durabile (IDDT) folosiţi în
România necesită revederi amănunţite pentru a fi în măsură să reflecte corect şi
cuprinzător dinamica progreselor înregistrate în domeniul amenajării durabile a
teritoriului.

7
 Bibliografie
1. Nicolae Ciangă, Amenajare turistică, Editura Presa Universitar Clujeană,
Cluj-Napoca, 2007.
http://agroromania.manager.ro/docs/proiect-hg-dezvoltare-rurala-update-.pdf.
2. https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=13&ved=0
CHQQFjAM&url=http%3A%2F%2Fxa.yimg.com%2Fkq%2Fgroups%2F210895
61%2F79292882%2Fname%2F1.&ei=GyI0U6efA6KBywOwrYKAAQ&usg=A
FQjCNHP8XvVROEizavcEBTCgZa2utKVIA&sig2=_iwQyBkMo5X-rZ7APne
RxQ.
3.
http://ro.scribd.com/doc/84936774/Amenajarea-Turistica-a-Teritoriului.
4.
http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Planificare_si_a
menajare.pdf.

8
9