Istoria ciocolatei

Încoronată drept „regina dulciurilor”, ciocolata are o istorie pe cât de îndelungată, pe atât de
fascinantă. Franţuzească, belgiană sau de pe plaiurile mioritice, sub formă de praline sau de
tablete, ciocolata şi-a câştigat de-a lungul anilor „adepţi” câtă frunză şi câtă iarbă, care declară la
unison că nu vor renunţa niciodată la cea mai dulce „ispită”.

Preferata maiaşilor şi aztecilor

Povestea ciocolatei începe din anul 600 î.e.n, o dată cu indienii Maya din Mexic, care credeau că
bobul de cafea este la fel de important ca un zeu, fiind considerat un dar ceresc. Denumirea de
ciocolată provine de la un rege aztec, pe nume Quetzacoaltl, zeul aerului, luminii şi al vieţii,
stăpân al „grădinii Raiului” în care creştea arborele de cacao. Mayaşii şi aztecii foloseau boabele
de cacao atât pentru prepararea unei băuturi picante şi energizante, cât şi ca monedă de schimb.
Potrivit istoricilor, zece boabe de cacao aveau valoarea unui iepure, iar în schimbul a doar 100 de
boabe se putea cumpăra... un sclav. De asemenea, mayaşii credeau că boabele de cafea au puteri
magice şi le foloseau cu multă rigurozitate în ritualuri şi în ceremonii religioase, dar şi pentru a
vindeca febra, tusea şi durerile din timpul sarcinii. Ei au fost totodată şi inventatorii unei băuturi
de cacao, fierbinte şi amăruie, preparată din păstăi de cacao măcinate şi diverse arome.
Mâncarea zeilor
Puţin mai târziu, indienii azteci au fost cei care au îmbunătăţit puţin reţeta, adăugându-i miere
şi vanilie şi au denumit acest preparat „xocoatl”, ce se traducea prin „apă amară” şi era considerat
„mâncarea zeilor”. Ciocolata era atât de apreciată de azteci, încât era folosită ca monedă de
schimb alături de praful de aur. În aceeaşi perioadă, cacaua era cunoscută ca fiind un important
excitant sexual, aztecii folosind o băutură condimentată cu piper, ardei iute şi cuişoare.

Italienii au adus-o în Europa

La începutul anilor 1600, călătorul italian Antonio Carletti răspândeşte boabele de cacao în
toată Europa şi, pentru prima dată, acestea au putut fi achiziţionate de doritori. Intuind ce afacere
prosperă ascund boabele de cacao, tot în acea perioadă, spaniolii au început să planteze arbori de
cacao în coloniile lor, păstrând în taină toată această „industrie”, până când misterul a fost
desluşit din cauza unor călugări care au lăsat să le scape „secretul”. Istoricii ne spun că secolul al
XIX-lea se remarcă prin două mari revoluţii în istoria ciocolatei: o companie engleză produce
prima ciocolată solidă de mâncat - ciocolata fondantă fină, iar în 1876, elveţianul Daniel Peter a
introdus laptele în ciocolată, creând un adevărat deliciu: ciocolata cu lapte. Alte documente afirmă
că „ispita” dulce a fost amestecată cu lapte în secolul al XVIII-lea, când Sir Hans Sloane, doctorul
personal al Reginei Anne, a inventat o reţetă secretă şi a vândut-o mai târziu fraţilor Cadbury,
care au făcut din producerea ei o adevărată avere. În anii 1900, la Paris, „Casa Capşa” primeşte
brevet pentru o invenţie extraordinară la acea vreme: ciocolata solubilă, un deliciu răspândit apoi
cu repeziciune în toată lumea.

Prima fabrică românească a apărut în 1930

Mai târziu, în 1930, în România ia naştere o fabrică de ciocolată, ce exporta bomboane după
reţetele renumitei „Case Capşa”. Specialiştii faimoasei cofetării ne-au dezvăluit câteva dintre
celebrele reţete de bomboane şi prăjituri pe bază de ciocolată, păstrate de-a lungul timpului.
 O POVESTE DULCE : A CIOCOLATEI

Atunci când ne lăsăm răsfăţaţi de dulceaţa şi aromele bogate ale unei tablete de
ciocolată, poate nici nu am bănui că istoria acestui „dar al zeilor” începe în urmă cu aproape
4000 de ani. Boabele de cacao fermentate şi prăjite erau transformate într-o pastă, care era
apoi amestecată cu apă, vanilie, miere, chili sau alte condimente pentru a obţine delicioasa
ciocolată. Civilizaţiile olmece, mayașe şi aztece erau convinse că ciocolata are virtuţi mistice
şi spirituale, că este o băutură care dă vigoare si schimbă starea de spirit în bine.Cu toate
aceste calităţi, ciocolata nu putea fi destinată spre consum decât conducătorilor ţării, celor
mai viteji dintre războinici, preoţilor şi nobililor, în cadrul ceremoniilor sacre. Boabele de
cacao au început să fie folosite ca monedă de schimb, aşa încât cine avea 100 de boabe de
cacao putea cu uşurinţă să-şi procure o curcă.

Când cuceritorii spanioli au ajuns în Mexic, sperau să se întoarcă de acolo cu aur şi argint atât
cât puteau să care. S-au întors în schimb cu ciocolată, pe care, spre deosebire de azteci şi
mayași, o preferau îndulcită cu zahăr de trestie şi aromată cu scorţişoară. Un singur lucru a
rămas însă neschimbat – ciocolata a continuat să fie un simbol al luxului, bogăţiei şi puterii.
La curtea Spaniei, ciocolata era sorbită doar de buzele regale şi exclusiv elitele ţării îşi puteau
permite să importe preţioasele boabe de cacao. Timp de un secol, această desfătare a curţii
regale spaniole a rămas secretă, până când fiica regelui Filip al III-lea s-a căsătorit cu Luis al
13-lea şi a dus cu ea în Franţa şi pasiunea pentru ciocolată. Băutura a devenit rapid extrem
de populară în toate curţile europene, iar setea aristocraţiei de pe bătrânul continent pentru
licoarea magică a aztecilor şi mayaşilor, din ce în ce mai puternică. Plantaţiile de cacao din
coloniile marilor puteri europene unde erau exploataţi băştinaşii, iar după decimarea lor,
sclavii africani sunt o dovadă în acest sens.

Chimistului olandez Coenraad Johannes van Houten trebuie să-i fim recunoscători pentru
faptul că, în 1828, a inventat o presă hidraulică cu ajutorul căreia a produs praful de cacao,
care a revoluţionat istoria ciocolatei. Aceasta nu a mai fost un privilegiu al aristocraţiei, ci,
datorită costurilor de producţie scăzute, a devenit un răsfăţ pe care şi-l puteau permite cei
mai mulţi oameni.

Ciocolata, sub forma pe care o cunoaştem noi astăzi, nici măcar nu este atât de „bătrână”.
Primul baton de ciocolată a fost produs în 1847 de o companie britanică, din unt de cacao,
pudră de cacao şi zahăr. 30 de ani mai târziu, elveţianul Rodolphe Lindt a inventat o nouă
tehnică în producerea ciocolatei, folosită şi astăzi – ciocolata era frământată la anumite
temperaturi, i se încorpora o raţie mai mare de unt de cacao şi se obţinea astfel desertul
cremos, cu textură catifelată, pe care oamenii din întreaga lume cheltuie acum anual 17
miliarde de dolari. Nu trebuie să facem un mare efort de imaginaţie pentru a afla numele
primelor companii producătoare ale ciocolatei – Cadbury, Mars şi Hershey se află printre ele.
Sună cunoscut? „Venerabila” ciocolată Toblerone trebuie privită şi ea cu interes nu numai
datorită gustului, ci şi a faptului că batonul de formă triunghiulară împlineşte anul acesta 108
ani de când a fost inventată de elveţianul Jean Tobler.