Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Încoronată drept „regina dulciurilor”, ciocolata are o istorie pe cât de îndelungată, pe atât de
fascinantă. Franţuzească, belgiană sau de pe plaiurile mioritice, sub formă de praline sau de
tablete, ciocolata şi-a câştigat de-a lungul anilor „adepţi” câtă frunză şi câtă iarbă, care declară la
unison că nu vor renunţa niciodată la cea mai dulce „ispită”.
Atunci când ne lăsăm răsfăţaţi de dulceaţa şi aromele bogate ale unei tablete de
ciocolată, poate nici nu am bănui că istoria acestui „dar al zeilor” începe în urmă cu aproape
4000 de ani. Boabele de cacao fermentate şi prăjite erau transformate într-o pastă, care era
apoi amestecată cu apă, vanilie, miere, chili sau alte condimente pentru a obţine delicioasa
ciocolată. Civilizaţiile olmece, mayașe şi aztece erau convinse că ciocolata are virtuţi mistice
şi spirituale, că este o băutură care dă vigoare si schimbă starea de spirit în bine.Cu toate
aceste calităţi, ciocolata nu putea fi destinată spre consum decât conducătorilor ţării, celor
mai viteji dintre războinici, preoţilor şi nobililor, în cadrul ceremoniilor sacre. Boabele de
cacao au început să fie folosite ca monedă de schimb, aşa încât cine avea 100 de boabe de
cacao putea cu uşurinţă să-şi procure o curcă.
Când cuceritorii spanioli au ajuns în Mexic, sperau să se întoarcă de acolo cu aur şi argint atât
cât puteau să care. S-au întors în schimb cu ciocolată, pe care, spre deosebire de azteci şi
mayași, o preferau îndulcită cu zahăr de trestie şi aromată cu scorţişoară. Un singur lucru a
rămas însă neschimbat – ciocolata a continuat să fie un simbol al luxului, bogăţiei şi puterii.
La curtea Spaniei, ciocolata era sorbită doar de buzele regale şi exclusiv elitele ţării îşi puteau
permite să importe preţioasele boabe de cacao. Timp de un secol, această desfătare a curţii
regale spaniole a rămas secretă, până când fiica regelui Filip al III-lea s-a căsătorit cu Luis al
13-lea şi a dus cu ea în Franţa şi pasiunea pentru ciocolată. Băutura a devenit rapid extrem
de populară în toate curţile europene, iar setea aristocraţiei de pe bătrânul continent pentru
licoarea magică a aztecilor şi mayaşilor, din ce în ce mai puternică. Plantaţiile de cacao din
coloniile marilor puteri europene unde erau exploataţi băştinaşii, iar după decimarea lor,
sclavii africani sunt o dovadă în acest sens.
Chimistului olandez Coenraad Johannes van Houten trebuie să-i fim recunoscători pentru
faptul că, în 1828, a inventat o presă hidraulică cu ajutorul căreia a produs praful de cacao,
care a revoluţionat istoria ciocolatei. Aceasta nu a mai fost un privilegiu al aristocraţiei, ci,
datorită costurilor de producţie scăzute, a devenit un răsfăţ pe care şi-l puteau permite cei
mai mulţi oameni.
Ciocolata, sub forma pe care o cunoaştem noi astăzi, nici măcar nu este atât de „bătrână”.
Primul baton de ciocolată a fost produs în 1847 de o companie britanică, din unt de cacao,
pudră de cacao şi zahăr. 30 de ani mai târziu, elveţianul Rodolphe Lindt a inventat o nouă
tehnică în producerea ciocolatei, folosită şi astăzi – ciocolata era frământată la anumite
temperaturi, i se încorpora o raţie mai mare de unt de cacao şi se obţinea astfel desertul
cremos, cu textură catifelată, pe care oamenii din întreaga lume cheltuie acum anual 17
miliarde de dolari. Nu trebuie să facem un mare efort de imaginaţie pentru a afla numele
primelor companii producătoare ale ciocolatei – Cadbury, Mars şi Hershey se află printre ele.
Sună cunoscut? „Venerabila” ciocolată Toblerone trebuie privită şi ea cu interes nu numai
datorită gustului, ci şi a faptului că batonul de formă triunghiulară împlineşte anul acesta 108
ani de când a fost inventată de elveţianul Jean Tobler.