Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 5
AMBUTISAREA
D
Ambutisarea este operaţia de deformare plasti-
că prin care se transformă un semifabricat plan într-o
piesă cavă sau se continuă prelucrarea unei piese cave
g
ri
oarea tăţile tehnologice sunt mai importante.
ambut În funcţie de aceasta, ambutisarea se poate face
Fig.5.1 isare dintr-o singură operaţie (fază) sau din mai multe.
Numărul acestora depinde
de gradul de deformare
solicitat de caracteristicile
piesei şi de cel admisibil,
permis de material şi
condiţiile tehnologice
folosite.
Deformarea se face
cu ajutorul unei perechi de
elemente active: placă de
ambutisare şi poanson de
ambutisare (fig.5.2), între
care există un joc j compa-
rabil (dar mai mare) cu
grosimea semifabricatului
de ambutisat.
Aspectul diferitelor
Fig.5.2
tipuri de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3...5.10.
Tip piesă
cilindrice
conice
semisferice
parabolice
oarecare
Fig.5.11
În cele ce urmează vom considera cazul cel mai simplu, al ambutisării pieselor cilindrice,
fără flanşă, fără subţiere.
Pentru realizarea ambutisării, asupra semifabricatului plan, aşezat pe placa de ambutisare,
se exercită o forţă F cu ajutorul poansonului. Materialul va fi tras (deformat, deplasat) în
cavitatea plăcii de ambutisare, în spaţiul (jocul) dintre aceasta şi poanson (fig.5.12).
Concomitent cu formarea peretelui (vertical) al piesei, porţiunea încă plană a
semifabricatului iniţial (flanşa) se micşorează continuu.
Datorită modului în care se face trecerea semifabricatului plan în piesa cavă în cursul
ambutisării, diferitele zone ale acesteia (flanşa, peretele, fundul) sunt caracterizate de stări de
tensiuni şi deformaţii diferite (fig.5.12), cea mai interesantă şi importantă fiind zona flanşei.
Aceasta este caracterizată de existenţa unor tensiuni de întindere radială σρ (determinate de
tragerea materialului spre cavitatea plăcii de ambutisare) şi tensiuni de compresiune tangenţială
σθ (determinate de reducerea continuă a diametrului flanşei), tensiuni care sunt asimilate unei
stări plane de tensiuni.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -4-
*)
Vezi cursul „Organe de maşini”.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -5-
poanson
F
Q Q
µQ dp
tensiunea σf va fi:
F
[D 2 − (d + 2rpl + g) 2 ]
σf = µq . (5.13)
2g.d
Fmin
O cale importantă pentru a reduce tensiunea σf este dimi-
nuarea lui µ prin utilizarea lubrifierii suprafeţelor în contact şi o
q rugozitate redusă a suprafetelor.
qopt im
Stabilirea presiunii q se poate face analitic, dar conduce la
Fig.5.16 relaţii foarte complicate, inutilizabile practic. Mai comod se face
experimental, stabilind un qopt care conduce la cea mai mică forţă
de ambutisare (vezi fig.5.16).
S-a stabilit, din practica ambutisării, că se poate ambutisa fără reţinerea materialului (fără
pericolul apariţiei cutelor) dacă este satisfăcută inegalitatea:
g
100 > 1,5...2 , (5.14)
D
în caz contrar reţinerea fiind obligatorie.
Se observă că σi va fi cu atât mai mic cu cât rpl/g va fi mai mare (deci rpl mai mare). Pe de
altă parte, rpl nu poate fi prea mare pentru că o dată cu creşterea lui rpl semifabricatul va “scapa”
mai devreme de sub acţiunea elementului de reţinere putându-se cuta. Valoarea optimă a lui rpl se
stabileşte pe baza curbei de variaţie a forţei de ambutisare F = F(rpl/g) care are forma unei curbe
cu minim (asemănătoare celei din figura 5.16).
Experimental s-a constatat că pentru ambutisarea în condiţii normale rpl/g = 6…10, iar
pentru piese cu grad mic de deformare rpl/g = 2…6. Pentru piesele cu flanşă se alege rpl egal cu
raza piesei în zona respectivă dar rpl/g ≥ 4…6.
Ţinând seama de cele stabilite anterior, tensiunea radială totală (de ambutisare) va fi:
R µQ µα (1,5 + εr )Rm
σ = 1,1.R ln + e + sin α (5.18)
a def
r π g(r + rpl ) rpl
3 + 0,5
g
sau pentru α = π/2:
R µQ µ.π 2 (1,5 + ε r )R m
σ a = 1,1.R def ln + e + . (5.19)
r πg(r + rpl ) rpl
3 + 0,5
g
µ.π/2
Dacă se consideră e ≅ 1 + µ.π/2 ≅ 1 + 1,6.µ, rezultă:
R µQ (1,5 + εr )Rm
σa = ln + (1 + 1,6µ) + (5.20)
1,1.R def
r πg(r + rpl ) rpl
3 + 0,5
g
unde valoarea coeficientului de frecare µ variază în funcţie de condiţiile de ambutisare şi mate-
rialul deformat: µ = 0,06…0,35.
Starea de deformaţii care caracterizează ambutisarea este spaţială. Considerând şi pentru
deformaţii acelaşi sistem de referinţă, se poate scrie că deformaţia tangenţială pentru o rază
oarecare ρ a flanşei este:
r−ρ r
εθ = = −1, (5.21)
ρ ρ
deformaţia maximă corespunzând fibrei extreme de lungime 2πR, care se deformează (scur-
tează) până la lungimea 2πr:
r−R r d
ε θ,max = = − 1= − 1 =m − 1 (5.22)
R R D
unde raportul m = d/D poartă numele de coeficient de ambutisare (m < 0) şi este o mărime ca-
racteristică la ambutisare, exprimând gradul în care se deformează semifabricatul în cursul
acestui proces. Din relaţia (5.22) rezultă că εθ < 0, adică este o deformaţie de compresiune.
Considerând relaţia între tensiuni şi deformaţii de forma:
σρ ερ − ε z
= (pentru σz = 0), (5.23)
σθ εθ −εz
unde εz este deformaţia pe grosimea materialului (εz = εg), şi legea constanţei volumului în
forma:
ερ + εθ + εz = 0 , (5.24)
σρ ε θ + 2ε z
se obţine: =− . (5.25)
σθ εθ −εz
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -8-
rc
pentru cele rectilinii - ca la îndoire. Formând
h
R µQ (1,5 + εr )Rm
F = L g 1,1.R ln + + +
acutie c def (1 1,6µ) +
r πg(r + rpl ) rpl
3 + 0,5
g (5.32)
(1,5 + ε r )R
+ Lr g
m
rpl
3 + 0,5
g
(1,5 + ε r )R m
σ ρ,nerv = 4 . (5.33)
placã de nervurã de reþ rpl
inere 3 + 0,5
ambut
isare
g
Fig.5.19
În condiţiile ambutisării cu utilizarea nervurilor de
reţinere, forţa pentru ambutisare va fi:
R µQ (1,5 + ε )R
F = L g 1,1.R ln + r m
acutie−nerv c def (1 + 1,6µ) + +
r πg(r + rpl ) rpl
3 + 0,5
g (5.34)
(1,5 + ε r )R
+ 5Lr g
m
rpl
3 + 0,5
g
Forţa necesară reţinerii semifabricatului pe placa de ambutisare va fi:
π
Q = [D 2 − (d 1 + 2rpl ) 2 ].q , (5.35)
4
unde d1 este diametrul exterior al zonei ambutisare a piesei, la prima operaţie, sau:
π 2 2
Q i = [d i −1 − (di + 2rpl,i ) ].q , (5.36)
4
la operaţia de ambutisare i.
Forţa totală de ambutisare va fi:
Ft = Fa + Q, (5.37)
sau dacă se ia în considerare şi frecarea care apare între piesă şi placa de ambutisare la trecerea ei
prin orificiul plăcii:
Ft = (1,2…1,3)Fa + Q . (5.38)
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 10 -
Este foarte important a stabili dacă piesa cu anumite caracteristici de formă şi dimen-
sionale poate fi obţinută dintr-o singură ambutisare, sau necesită mai multe operaţii, aspect cu
importanţă majoră din punct de vedere economic, dar şi sub aspect tehnologic. Acest lucru este
reflectat prin gradul de deformare al materialului cerut de realizarea piesei respective.
La ambutisarea pieselor cilindrice fără flanşă, gradul de deformare Gd este exprimat cel
mai adesea prin relaţia:
D−d
Gd = , (5.42)
d
dar poate fi considerat şi prin expresiile: (D - d)/D; ln(D/d); D/d; d/D.
Aceste moduri de exprimare pot caracteriza corect procesul dacă întregul semifabricat
plan este transformat prin deformare în piesa cilindrică, fără flanşă, de la prima ambutisare.
În practică, cea mai folosită exprimare este sub forma:
d
=m, (5.43)
D
unde m se numeşte coeficient de ambutisare (m < 1), el variind invers proporţional cu Gd.
df dn
hn-1 hn
dn-1
rf
h
r d2
h2
h1
d1
d
Fig.5.20 Fig.5.21
unde Dc este diametrul unui semifabricat plan care ar fi necesar pentru obţinerea unei piese
cilindrice fără flanşă, cu diametrul d şi înălţimea h.
Pentru ambutisarea pieselor cilindrice cu forma în trepte (fig.5.21) se calculează un
coeficient de ambutisare convenţional total, cu relaţia:
h 1 d1 h2 d2 h3d3 h n −1 d n −1 d n
+ + + ... + +
h2 D h3 h4 D hn D D
mt = D , (5.45)
h1 h 2 h 3 h n −1
+ +
h 2 h 3 h 4 + ... + 1 h +
n
unde d1, d2, …, dn şi h1, h2, …, hn sunt diametrele şi, respectiv, înălţimile treptelor; D - diametrul
semifabricatului plan iniţial.
La ambutisarea pieselor (tron)conice înalte se foloseşte un coeficient mediu de
ambutisare:
d med,n
m med = , (5.46)
d med,n −1
în care dmed,n = (dn + dn’)/2, unde dn şi dn’ sunt diametrele mare şi, respectiv, mic, ale conului, la
operaţia n.
Pentru ambutisarea pieselor paralelipipedice se stabilesc:
- coeficienţi de ambutisare parţiali, caracterizând gradul de deformare a materialului în zona
r rc,i
colţurilor: m p1 = c1 şi m pi = , (5.47)
R rc,i−1
unde rci este raza la colţul cutiei pentru operaţia i, şi R - raza corespunzătoare a semifabricatului
plan.
- coeficienţi de ambutisare globali, exprimaţi prin raportul dintre perimetrul piesei finite şi
perimetrul semifabricatului plan, în funcţie de forma piesei/semifabricatului:
- la ambutisarea cutiilor pătrate din semifabricate circulare cu diametrul D:
4B B
m gl = = 1,27 , (5.48)
πD D
4B − 1,72.rc
sau: m gl = , (5.49)
πD
unde B este latura cutiei şi rc - raza la colţul ei.
- la ambutisarea cutiilor dreptunghiulare (cu dimensiunile A x B) din semifabricate de
formă ovală (sau eliptică cu diametrele K x L):
4(A + B) A+B
m gl = = 1,27 , (5.50)
π(K + L) K+L
4[(A + B) − 0,86.rc ]
sau: m gl = . (5.51)
π(K + L)
ca şi valorile admisibile.
Factori de influenţă
- metoda de lucru
- natura - forma
- numărul operaţiei
- compoziţia chimică - grosimea
- viteza de lucru
- microstructura - dimensiuni
- lubrifierea
- caracteristicile mecanice
Fig.5.22
mai mici.
De regulă, la prima ambutisare, faţă de următoarele, valorile coeficienţilor de ambutisare
sunt în următoarea relaţie:
m1 < m2 < m3 < … < mn-1 < mn , (5.52)
atunci se poate trage concluzia (ce trebuie verificată şi practic) că piesa respectivă poate fi
obţinută dintr-o singură operaţie de ambutisare. În caz contrar, vor fi necesare mai multe ambuti-
sări, numărul lor urmând a fi calculat.
Pentru a avea un element de referinţă relativ la valoarea coeficientului de ambutisare
admisibil, vom considera că acesta corespunde situaţiei în care forţa de ambutisare nu depăşeşte
forţa de rupere corespunzătoare secţiunii transversale a piesei ambutisate, adică Fa1 < Fr, sau:
1
1,25.π.g.R m d 1 − 1 < π.g.d1R , (5.54)
m1 m
de unde rezultă m1 > 0,55.
În condiţii ideale, fără frecare, şi fără ecruisarea materialului, din condiţia: σa < Rm = Rc,
D
rezultă: σ a = σ ρ = R c ln , (5.55)
d1
unde s-a considerat β = 1 în condiţia de plasticitate Huber-Mises-Hencky. Deci: Rc.ln(D/d1)<Rc,
sau: ln(D/d1) < 1, şi: D/d1 < e , care devine:
d1 1
= m1 > = 0,37 . (5.56)
D e
Prin urmare, în cele mai bune condiţii de lucru, valoarea coeficientului de ambutisare
poate fi redusă sub limita de m = 0,55 (ambutisarea cu reţinere combinată), dar nu sub m = 0,37.
Aşa cum s-a menţionat, la ambutisare se consideră, cel puţin pentru necesităţile practice,
că grosimea semifabricatului nu se modifică în timpul deformării, şi prin urmare legea constan-
ţei volumului se poate exprima considerând egalitatea ariilor semifabricatului iniţial şi a piesei
ambutisate.
Prin urmare, din această egalare, cunoscând aria piesei ambutisate se poate stabili aria
semifabricatului iniţial: Spiesă = Ssemifabricat plan.
Datorită anizotropiei plane a semifabricatelor folosite la ambutisare (de regulă obţinute
prin laminare la rece), a impreciziei poziţionării lor în raport cu elementele active, a neuniformi-
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 14 -
tăţii condiţiilor de frecare, piesa ambutisată nu rezultă cu marginea uniformă. Din acest motiv, în
multe situaţii apare necesitatea unei operaţii ulterioare de tăiere a marginii prin care să se corec-
teze aceste neregularităţi şi piesa să fie adusă în limitele cerute pentru precizia dimensională şi de
formă. Pentru a realiza tăierea marginii este însă nevoie să se prevadă cantitatea de material
necesară, respectiv un anumit adaos ∆h la piesele fără flanşă sau ∆df la piesele cu flanşă, care se
va îndepărta prin tăierea marginii.
Această valoare se adaugă la dimensiunea zo-
nei respective, şi cu această nouă valoare se calcu-
∆h
sesc una sau mai multe ambutisări şi metodologii diferite pentru cal-
culul dimensiunilor semifabricatului plan iniţial.
Pentru domeniul a - piese paralelipipedice scunde, cu raze
Fig.5.27 mici de racordare la colţuri, pentru care:
rc
≤ 0,22 , (5.62)
B−H
a m bu t is a r e d in m a m bu t is a r e d in t r
a i m u lt e o p er a - o s in g u r ã o p er
þii a þi e
H/B
0 ,9
f
0 ,8
e
0 ,7
d
0 ,6
c
0 ,5
0 ,4
b
0 ,3
a
0 ,2
0 ,1
0 0 ,0 5 0 ,1 0 ,15 0 ,2 0 ,2 5 0 ,3 r c/ B
Fig.5.28
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 16 -
h
rb
b c a d
rc
R
A1
a
A2
c
b
Fig.5.30
se consideră că zonele rectilinii sunt simplu
îndoite iar colţurile se obţin ca la ambutisarea
pieselor cilindrice fără flanşă (vezi figura
5.29). Se constată însă experimental că
folosind strict aceste elemente (semifabricatul Fig.5.29
din fig.5.29), se obţine o piesă cu înălţinea mai
mare în zonele de la colţ, deci el are mai mult
material decât este necesar (fig.5.31). Pentru
aceasta, metodologia stabilirii semifabricatului
plan în acest caz este următoarea:
- se trasează (la scară) colţul cutiei, ca
în figura 5.30;
- considerând laturile rectilinii obţinute
prin îndoire, se calculează lungimea desfăşurată
corespunzătoare laturii:
l = H + 0,57.rb , (5.63)
unde rb este raza de racordare a peretelui cu baza
cutiei;
- considerând colţul ca un sfert dintr-o
piesă ambutisată cilindrică fără flanşă, se calcu-
Fig.5.31 lează raza semifabricatului plan corespunzător:
2
R = rc + 2rc H − 0,86rb (rc + 0,16rb (5.64)
)
pentru rc = rb = r rezultă R = 2rH ;
- se trasează, pentru zonele respective, conturul semifabricatelor corespunzătoare, con-
form datelor calculate (conturul baab);
- se construeşte un contur cu treceri line între colţ şi zonele rectilinii, astfel încât, ariile
A1 care se adaugă să fie egale cu ariile A2 care se îndepărtează, procedând în felul următor:
- se împarte segmentul ab în două părţi egale, prin punctul c;
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 17 -
l l
hb hb
R R
Rb rc Rb rc
B A
B-2rc
B-2rc
B
B
Rb
R1 R1 Ra
l
l
a) b)
A-2rc
Fig.5.32
rc
0,22 < < 0,4 . (5.65)
B−H
În acest caz se produce o împingere mai importantă a materialului dinspre zona colţului
spre zonele adiacente, lucru de care trebuie ţinut seama la dimensionarea semifabricatului.
Aceasta cuprinde următoarele etape:
- se calculează lungimile desfăşurate l şi razele la colţuri R ca mai înainte;
- se calculeză o rază la colţ R1 pentru compensarea materialului deplasat de aici spre
zonele rectilinii:
R
2
R 1 = 0,074 0,982.R ,
2 +
(5.66)
d
unde d = 2rc;
- se calculează valorile hb şi ha corespunzătoare zonelor (haşurate) care
trebuie îndepărtate pentru a compensa împingerea materialului dinspre colţuri:
2 2
R R
hb =y ; ha =y , (5.67)
B − 2rc A − 2rc
h
tul urmând să se verifice şi definitiveze
experimental.
În cazurile mai simple, ale pie-
selor ce se pot executa dintr-o singură
ambutisare (cu înălţime relativă mică si
raze mari) se poate proceda astfel
(fig.5.33):
- se împarte conturul piesei în
elemente de formă simplă, pentru care
se pot calcula semifabricatele plane
r3 (considerând şi adaosul pentru tăierea
marginii);
R3
h r1
R1
- se trasează conturul semifa-
r2 bricatului calculat pentru fiecare zonă;
- se construieşte un contur cu
R2 treceri line, prin racordarea zonelor
adiacente, ţinând cont ca ariile care se
îndepărtează prin racordare să fie egale
cu cele care se adaugă.
Pentru forme mai complexe de
piese ambutisate (elemente de caroserie
Fig.5.33 auto) se pot folosi mai multe metode,
mai mult sau mai puţin laborioase şi
*) **)
precise: metoda secţiunilor , metoda modelelor sau metoda modelării cu elemente finite.
Din punct de vedere tehnologic acesta este cazul cel mai simplu al prelucrării prin
ambutisare. Pornind de la dimensiunile piesei finite (vezi fig.5.1) se stabileşte diametrul D al
dn=d
ambutisarea n
dn-1
hn
ambutisarea n-1
hn-1
............. d2
ambutisarea 2
h2
d1
h1
ambutisarea 1
semifabricat
D
g
Fig.5.34
*)
vezi Prelucrări prin deformare plastică, M.Teodorescu, ş.a., Editura Tehnică, Bucureşti, 1987, vol.1, pag.161.
**)
Idem, pag.162.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 19 -
semifabricatului iniţial şi se calculează mcalc = d/D. Dacă mcalc ≥ madm, atunci piesa se poate
ambutisa dintr-o singură operaţie. În caz contrar trebuie stabilit care este numărul n de ambutisări
necesar pentru realizarea ei.
Pentru aceasta, se presupune că:
şi ţinând cont de modul de definire a coeficientului de ambutisare mi, se poate scrie (vezi şi
fig.5.34):
d1 = m1 D;
d 2 = m 2 d 1 = m 2 m1D;
d 3 = m3 d 2 = m 3 m 2 (5.69)
m1D;
..........
d n = m n d n −1 = m n m n −1 ...m 3 m 2 (m1D);
sau:
d n = m nn −1(m1 D). (5.70)
valoare care se rotunjeşte în plus la un număr întreg. Valorile lui m1 şi m2 se aleg (din tabele, ca
valori admisibile) urmând a fi apoi verificate.
Proiectarea matriţelor de ambutisare pentru fazele intermediare necesită calcularea
dimensiunilor piesei şi în aceste faze: diametre, înălţimi şi eventual raze de racordare.
Diametrele intermediare (de la d1 la dn-1) se calculează cu relaţiile (5.69), iar la ultima
operaţie, la care diametrul dn corespunde cu diametrul d al piesei finite, se verifică valoarea
coeficientului de ambutisare:
m n = d n d n −1 = d d n −1 ≥ m n . (5.72)
,admisibil
Dacă această condiţie nu este satisfăcută, va trebui introdusă încă o operaţie intermediară
(şi calculele se reiau).
Înălţimile intermediare se determină folosind legea constanţei volumului (sau ariei, ţinând
cont că grosimea nu se modifică). Pentru aceasta se egalează aria semifabricatului plan cu aria
corespunzătoare a piesei în fiecare fază intermediară de ambutisare, egalitate din care rezultă:
d,h,r,g,material
GR: 100.g/D
GR>GRadm
Ambutisare Ambutisare
fara retinere cu retinere
m=d/D
m>madm
1 ambutisare log d n − log(m1D)
n =1
+
log m 2
STOP
d 1 = m1 D
d2 =m2
d1
d n −1 = m n −1d n
−2
d
mn =
d n −1
mn >m
n,adm
n = n+1
d n = m adm .d n −1
d n +1 = d
h i = f (d i , ri ,
D)
STOP
Fig.5.35
Pentru acest tip de piese, la prima operaţie se ambutisează semifabricatul plan într-o piesă
cilindrică cu flanşă având diametrul corespunzător celei finite (plus eventual adaosul pentru
tăierea marginii). La următoarele ambutisări diametrul flanşei nu se mai modifică, ci numai se
redistribuie materialul din zona deja formată (dinspre bază spre zona cilindrică şi dinspre aceasta
spre flanşă - vezi şi fig.5.36).
Pentru prima ambutisare se calculează coeficientul de ambutisare convenţional mc,desn (cu
datele de pe desenul piesei) care se compară cu cel admisibil:
mc,desen ≥ mc,adm , (5.73)
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 21 -
h
calculele tehnologice referitoare la partea cilindrică
ambutisarea n ambutisată se desfăşoară ca la piesele cilindrice fără
dn
hn
ambutisarea n-1
flanşă (inclusiv valorile admisibile pentru m).
Calculul dimensiunilor intermediare (di, hi) se
dn-1
face în acelaşi mod ca la piesele fără flanşă.
hn-1
ambutisarea 1 În cazul pieselor adânci cu flanşă mică
d1
semifabricat (df/d = 1,1…1,3 şi h/d ≥ 1) este recomandat ca la prima
ambutisare să se realizeze o piesă cilindrică fără flanşă
h1
D având diametrul d1 = df, după care, la următoarele
operaţii, prin redistribuirea materialului din zona
cilindrică să se realizeze mai întâi o flanşă conică şi
Fig.5.36 apoi una plană.
d3 mt ≥ m1 , (5.74)
a) b) c)
Fig.5.42
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 23 -
Q Q Q Q
F F
piesa
semifabricat
a) b)
Fig.5.45
*)
Ambutisarea inversă este o ambutisare realizată în sens invers unei alte ambutisări anterioare a aceluiaşi
semifabricat.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 24 -
2
a) b) 3
Fig.5.46
4
a - cu nervură din placa de ambutisare; b -
cu zona de lucru din elemente detaşabile),
problemele fiind similare cu cele de la
piesele conice scunde, sau ambutisarea Fig.5.47
inversă a unui semifabricat cilindric
obţinut anterior. Pentru piesele de acest tip, de dimensiuni mari, se recomandă ambutisarea în
matriţe cu îndoirea (deformarea) dublă a marginii semifabricatului (fig.5.47).
După înălţimea relativă aceste piese pot fi scunde sau înalte. În general, pentru cutiile
dreptunghiulare scunde este necesară o singură ambutisare, dar acest lucru se verifică calculând
coeficientul de ambutisare parţial, la colţ, mp = rc/R, unde R este raza semifabricatului necesar în
zona colţului, şi comparând cu valorile admisibile (tabelate).
Dacă razele la colţuri sunt mici, se recomandă o primă ambutisare cu raze la colţuri mai
mari şi apoi o operaţie de calibrare.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 25 -
Fig.5.50
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 26 -
Fig.5.51
Fig.5.52
a2
cu grosime mai mică (g < 0,05g) sau forme mai
Ds complicate. De regulă croirea se face pe un singur
B
a)
rând.
p Se practică mai multe tipuri de tăieturi în
bandă: crestare (fig.5.53,b; 5.54), perforarea
Ds a1 puntiţelor intermediare (fig.5.53,c) ca şi tăierea
marginală însoţită de perforarea intervalului
B
b)
(fig.5.53,d). Scopul principal al acestor tăieturi este
de a asigura semifabricatului de ambutisat
p p posibilitatea de a se deforma neîmpiedicat şi de a
a2
s
B
p p producerea ruperii.
Pentru croire se va considera (vezi figura):
Fig.5.53 Ds = 1,1.D , (5.76)
unde D este diametrul semifabricatului de ambutisat, calculat după linia medie a grosimii piesei.
Pentru calculele legate de croirea semifabricatului şi stabilirea lăţimii B a benzii, punti-
ţele a1 şi a2 se vor adopta cu valorile specifice situaţiei de la acest tip de ambutisare (vezi [2]
pag.192-193).
La stabilirea numărului de ambutisări se are în vedere că la ambutisarea în bandă intactă
se lucrează cu coeficienţi de ambutisare mai mici, iar la ambutisarea în bandă cu tăieturi se pot
folosi cei de la ambutisarea corespunzătoare din semifabricate individuale, luând însă valorile la
limita superioară a intervalului de variaţie (sau chiar peste ea).
Fiind un caz mai aparte de ambutisare, se adoptă drept indice al gradului de deformare
raportul hn/dn, care creşte o dată cu creşterea numărului fazei de ambutisare.
Pentru ambutisarea din bandă intactă pe un singur rând, dimensiunile intermediare se pot
d i = d + 0,1.i2
stabili cu relaţiile: (5.77)
;
h i = h(1 − 0,04.i),
unde i este numărul fazei de ambutisare.
O altă posibilitate este utilizarea relaţiei:
hi hn 2
= (a − bi ) , (5.78)
di dn
unde hn şi dn sunt dimensiunile finale ale piesei; a şi b - coeficienţi. Coeficientul b se stabileşte
astfel încât diferenţa dintre valorile raportului hi/di, calculat cu relaţia anterioară, pentru două
faze succesive, să nu depăşească 0,5…0,6.
Calculul se face din aproape în aproape, pornind de la ultima fază de ambutisare (piesea
finită) spre prima (pentru detalii vezi [1]).
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 28 -
În plus, la ambutisarea succesivă din bandă se vor mai avea în vedere şi următoarele
aspecte:
la ambutisarea din bandă intactă se va lucra cu grade de deformare mai mici decât la
ambutisarea din bandă cu tăieturi;
razele de racordare la elementele active pot fi adoptate mai mici decât la ambutisarea
din bandă cu tăieturi;
razele de racordare la elementele active pot fi adoptate mai mici decât la ambutisarea
din semifabricate individuale; la piesele mici ele pot fi luate egale de al faza a doua la ultima,
după care se introduce o fază de calibrare a razei cu reducerea ei de (2…5) ori;
la piesele mici, raza la poanson se va lua mai mare decât la placă, iar la cele mijlocii
aceste raze pot fi egale;
este recomandabil ca prima fază de ambutisare să se execute cu reţinerea materialului,
iar la ultima fază să se aplice o planare în zona flanşei.
Fig.5.54
Rm
A5 % Rm
A5 %
Fig.5.56
directia de
laminare
1,1 0
0 450
1,126
0,934
0,965
1,162 1,151
Fig.5.59
Fig.5.58
h h
δd2=δdmax δd2
g1>g2 g1
g1 δdmax g2
g2
δdb
δdb δd δd
a) b)
Fig.5.60
la forma geometrică corectă (fig.5.60: a - piesa fără flanşă; b - piesa cu flanşă; δdl - abaterea
diametrului la capătul liber; δdb - idem, la bază; δdmax - abaterea maximă a diametrului).
Valoarea maximă a arcuirii elastice apare la capătul liber pentru piesele fără flanşă, şi la
(0,3…0,5)h pentru piesele cu flanşă.
Datorită, în principal, anizotropiei proprietăţilor semifabricatului, apar o serie de
neregularităţi (abateri) ale înălţimii piesei, cu atât mai mari cu cât gradul de deformare este mai
important (numite festoane – fig.5.58) şi care nu se pot corecta decât printr-o operaţie de tăiere a
marginii.
Aşa cum s-a menţionat anterior, procesul de ambutisare este însoţit de frecări importante
între semifabricat şi elementele de lucru, între care există o deplasare relativă. Tensiunile care
apar în materialul supus deformăriica urmare a acţiunii forţelor de frecare influenţează sensibil
asupra parametrilor energetici ai procesului, asupra gradului de deformare şi asupra durabilităţii
elementelor active.
Pentru aceste motive este importantă asigurarea unui coeficient de frecare cât mai redus
prin aplicarea unei lubrifieri bune a contactului semifabricat - placa de ambutisare (şi reţinere).
De asemenea, se privine apariţia unor eventuale defecte datorită unor fenomene de gripare (mai
ales la ambutisarea semifabricatelor din oţel).
Lubrifianţii folosiţi trebuie să prezinte următoarele calităţi:
⇒ - să formeze o peliculă aderentă, uniformă şi rezistentă la presiunea ce apare în timpul de-
formării (să aibă o capacitate portantă ridicată);
⇒ - să nu se evapore la temperaturile ce pot apare în timpul lucrului;
⇒ - să nu fie chimic agresivi faţa de semifabricat şi elementele active ale matriţei;
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 31 -
D D 100
r=0,05D r=0,05D
100
1,75a
r=5g
α
dpl a dpl
a) b)
Fig.5.64 Fig.5.65
R=1...3
8
12
α
a)
c)
b)
Fig.5.66
unde Asg este abaterea superioară la grosime a semifabricatului (indicată de standardul de semi-
fabricat), iar c - un coeficient în funcţie de natura materialului ambutisat, grosime şi cerinţele de
precizie ale piesei. La scăderea jocului sub această valoare se produce o majorare importantă a
forţei de ambutisare.
Cu titlu informativ, se poate considera, spre exemplu, pentru ambutisarea oţelului moale:
- pentru prima ambutisare: j = (1,3…1,5).g;
- pentru următoarele ambutisări: j = (1,2…1,3).g ;
- pentru calibrare: j = 1,1.g .
La ambutisarea cutiilor dreptunghiulare se recomandă ca jocul să fie diferenţiat astfel:
- pe zona laturii rectilinii: j = (1…1,05).g;
- pe zona colţului: j = (1,1…1,3).g .
În privinţa modului de preluare a jocului de către elementele active, se va avea în vedere
că:
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 34 -
Dp dp
Tp Tp
Tp
2ja
Dpl Tpl ab
d
A
dmin i As
2Ds
ab 2ja
dpl Tpl
Dmin Ai As
D
a) b)
Fig.5.67
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 35 -
In construcţia matriţelor pentru ambutisare se regăsesc mare parte dintre elementele din
construcţia ştanţelor pentru tăiere şi a matriţelor pentru îndoire (plăci de bază şi superioare,
elemente de ghidare, elemente de poziţionare a semifabricatului, elemete de eliminare a piesei
din zona de lucru, etc.), diferenţele fiind determinate de specificul procesului de ambutisare –
necesitatea reţinerii semifabricatului – şi de particularităţile constructive ale elementelor active.
In funcţie de aceste aspecte, în continuare sunt prezentate unele exemple de scheme de
construcţie pentru cele mai reprezentative tipuri de matriţe pentru ambutisarea fără subţierea
semifabricatului, în practică diversitatea acestora fiind foarte mare.
La unele scheme nu se prezintă decât zona de lucru deoarece numai aceasta diferenţiază
respectiva construcţie de alte tipuri sau construcţii de ştanţe şi matriţe.
1
2
3
4
5
deschis închis
1
2 5.6.4.3. Matriţă simplă pentru prima
ambutisare, cu reţinere inferioară 2 (fig.5.70)
3
deschis inchis
4 1
5 2
6 3
7
8 4
9 5
10
6
7
Fig.5.69 - 1 – cep de prindere; 2 – tijă acţionare 8
eliminator superior; 3 – placă superioară; 4 –
placă de ambutisare; 5 – eliminator superior; 6 9
– placă de reţinere; 7 – resort; 8 – tirant; 9 – 10
poanson ambutisare; 10 – placă de bază Fig.5.70 - 1 – pacă de reţinere şi poziţionare;
2 – tijă acţionare; 3 – poanson ambutisare; 4
1 – placă de bază; 5 – taler superior; 6 – resort;
2 7 – tirant; 8 – taler inferior; 9 – piuliţă; 10 -
contrapiuliţă
3 F
5
5.6.4.4. Matrita simpla pentru urmatoarea
6
ambutisare
dn-1 dn
7
8
15
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 37 -
deschis inchis
1
3
4
F
1
CI
2
3
Q Q
4
CE
Fig.5.73 - 1 – placă superioară
5 pe CI; 2 – poanson ambutisare; 3 –
6 placă superioară pe CE; 4 – tirant; 5 –
resort; 6 – poanson decupare şi element
7 reţinere la ambutisare; 7 – placă de
8 desprindere mobilă la decupare; 8 –
9 rigle ghidare semifabricat; 9 – placă de
10 decupare; 10 – placă de ambutisare; 11
11 – placă de bază (CI – culisou interior;
CE – culisou exterior)
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 38 -
deschis inchis
1
2
3
4
5
6
Fig.5.75
Fig.5.76
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 39 -
În figura 5.76, 1 – placă de reţinere pentru prima ambutisare; 2 – cep de poziţionare după
prima ambutisare; 3 – placă de eliminare a benzii de pe poansoanele de ambutisare.
5.5.6.10. Matriţă pentru ambutisare element caroserie auto pe presă cu dublu efect
perforare tehnologică
nervuri de reţinere
Fig.5.77
g
este corespunzător mai mic decât grosimea (peretelui) semifabri-
450
Deoarece diametrul interior al semifabricatului este cu
foarte puţin mai mare decât diametrul poansonului la operaţia
curentă, deformaţiile tangenţiale legate de reducerea diametrului
Fig.5.78
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 40 -
Se consideră că semifabricatul plan de diametru D este ambutisat mai întâi fără subţiere
într-o piesă cilindrică fără flanşă, şi în aceste condiţii se calculează grosimea relativă (g/D).100
cu care se stabileşte coeficientul de ambutisare m1.
Diametrul exterior al semifabricatului cav va fi:
d1 = m1.D . (5.101)
Dacă: d1 - g < di , (5.102)
unde di este diametrul interior al piesei finite, se aplică ambutisarea cu subţiere încă de la prima
operaţie.
Dacă: d1 - g ≥ di , (5.103)
mai întâi se execută ambutisări fără subţiere până la obţinerea unui diametru Dn:
Dn - g = di + (ns - 1).0,2 , (5.104)
după care se continuă ambutisarea cu subţiere a semifabricatului cu diametrul Dn; ns este numă-
rul operaţiilor de ambutisare cu subţiere.
Grosimile intermediare se stabilesc cu relaţia:
gk = msk.gk-1 , (5.105)
iar înălţimile intermediare se determină tot pe baza legii constanţei volumului, considerând că
grosimea la baza piesei nu se modifică prin ambutisarea cu subţiere, şi deci:
vk = f(D, dmed,k, ms, g, gk) . (5.106)
Diametrul interior al semifabricatului cav la ambutisarea cu subţiere se stabileşte por-
nind de la ultima operaţie de subţiere:
d i,n −1 = d i,n + 0,2;
....... (5.107)
d i,1 = d i,n + (n s −
1).0,2
unde majorarea diametrului cu 0,2 la fiecare subţiere se face pentru a asigura posibilitatea ca
poansonul operaţiei curente să poată pătrunde uşor în piesa de la operaţia precedentă.
Diametrul exterior la operaţiile intermediare va fi:
dek = dik - 2.gk , (5.108)
iar diametrul mediu:
dmed,k = dik + gk . (5.109)
În cazul ambutisării cu subţiere printr-o singură placă activă, forţa se poate calcula cu
relaţia:
Fsk = π.dek.(gk-1 - gk).Ks.Rm , (5.110)
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 42 -
în care dek este diametrul exterior la operaţia de subţiere k, iar Ks - un coeficient ce ţine seama de
natura materialului (Ks = 1,6…1,8 pentru alamă; Ks = 1,8…2,25 pentru oţel), sau se poate folosi
relaţia mai simplă:
Fsk = C1.C2.C3.(0,9 - ms).Sn.Rm , (5.111)
F F
ms2 ms2
ms1
ms1
ms1>ms2
cursa cursa
a) b)
Fig.5.80
Curba de variaţie a forţei la ambutisarea cu subţiere este de tipul celei din figura 5.80 (a -
ambutisarea printr-o singură placă; b - ambutisarea prin două plăci suprapuse).
Lucrul mecanic necesar se stabileşte cu relaţia:
L = 1,2.Fs.h , (5.112)
unde h este adâncimea ambutisării cu subţiere.
Pentru a obţine grade de subţiere mai mari şi deci un număr de operaţii mai redus, se
recomandă deformarea prin două sau trei plăci suprapuse. În placa superioară se va realiza un
grad de deformare mai mare decât în celelalte de sub ea.
Se recomandă ca după una - două ambutisări cu subţiere să se aplice un tratament termic
de recoacere, iar după două - trei operaţii se vor tăia marginile, pentru a permite continuarea
prelucrării în bune condiţii (vezi exemplul din fig.5.81).
Tratament termic
Fig.5.81
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 43 -
Prin acest procedeu se pot obţine relativ uşor rugozităţi ale suprafeţei exterioare de
ordinul Ra = 0,2 µm, dar numai în condiţiile asigurării unei foarte bune lubrifieri, eventual cu o
pregătire prealabilă a semifabricatului în acest scop (vezi capitolul despre deformarea volumică).
1
3
2
2
1 4
5
6
7
8
Fig.5.82 - 1 – placă de subţiere
superioară; 2 – placă de subţiere 9
inferioară; 3 – element de prindere
poanson
cu conţinut redus de carbon (0,1…0,2 %C) cresc de 1,9…2,1 ori, iar la oţelurile crom-nichel de
2,3 ori.
Se pot obţine astfel coeficienţi de ambutisare de până la m = 0,39, concomitent cu o
reducere semnificativă a subţierii peretelui piesei ambutisate.
Procedeul se aplică în producţia de serie mică (dar uneori şi pentru serii mari) la obţinerea
pieselor cave din table subţiri.
Procedeul este avantajos pentru că realizează, prin intermediul cauciucului, presiuni
hidrostatice mari care se aplică relativ uniform asupra semifabricatului, conducând la reducerea
subţierilor locale datorate unor suprasolicitări ale materialului şi la o stare de tensiuni mai
favorabilă deformării, şi este ilustrat în figura 5.86..
semifabricat
Fig.5.86
Construcţia matriţei de ambutisare este simplă şi relativ ieftină şi poate fi de două tipuri,
în funcţie de elementul activ pe care îl substituie cauciucul:
cu placă activă din cauciuc;
cu poanson din cauciuc.
placă de reţinere
a) b)
Fig.5.87 - Matriţe de ambutisare cu placa activă (a - total sau b - parţial) din cauciuc
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 46 -
2 a
3 d
cc
b
4
1
Fig.5.92 - A doua
ambutisare realizată prin
ambutisare hidraulică în
matriţă cu poanson rigid
Fig.5.93 Fig.5.94