DREPT PENAL – PARTEA GENERALA I

1.Legea penala

Notiune: prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi
organice, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data adoptarii lor aveau putere
de lege.

APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP:

1. Activitatea legii penale:
- pricipiul activitatii este un principiu de baza al aplicarii legii penale in timp, ce da
expresie si decurge din princiul legalitatii
- legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare
- legea penala intra in vigoare la 3 zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial sau la o
data ulterioara prevazuta in textul ei
- iesirea din vigoare a legii penale are loc prin abrogare:
▪ totala – cand intreaga lege este scoasa din vigoare
▪ partiala – cand doar o parte din lege este scoasa din vigoare
▪ expresa – cand se prevede in legea de abrogare ce anume se scoate din vigoare
▪ tacita – data abrogarii tacite este data intrarii in vigoare a legii care reglementeaza
din nou aceeasi materie, dar in mod diferit
- probleme speciale se pun in cazul infractiunilor ce incep sa fie savarsite sub incidenta
unei legi si se epuizeaza sub incidenta altei legi. In acest caz se va aplica legea penala
in vigoare din momentul epuizarii infractiunii
- determinarea legii penale aplicabile se va pune si in situatia in care la reglementarea
aceleasi relatii sociale vin in concurs doua legi, una generala si una speciala, ambele in
vigoare. Regula ca legea speciala deroga de la legea generala va rezolva problema
2. APLICAREA LEGII PENALE DE DEZINCRIMINARE:
- legea noua care dezincrimineaza se aplica faptelor savarsite inainte de intrarea ei in
vigoare
Conditiile in care se aplica legea penala de dezincriminare:
● la data savarsirii faptei legea in vigoare prevedea acea fapta ca infractiune
● o lege ulterioara nu mai prevede fapta respectiva ca infractiune
● intrarea in vigoare a legii noi care dezincrimineaza fapta comisa poate avea loc:
dupa savarsirea faptei
dupa judecarea definitiva a cauzei
dupa executarea sanctiunii penale aplicate pentru fapta comisa sub imperiul legii vechi
3. APLICAREA LEGII PENALE IN SITUATII TRANZITORII:
Situatiile tranzitorii, determinate de succesiunea legilor penale, se refera la ipotezele in
care de la savarsirea unei infractiuni si pana la judecarea ei intervin una sau mai multe legi
penale succesive care prevad fapta ca infractiune.

4. APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE PANA LA JUDECAREA

DEFINITIVA A CAUZEI:
Daca este mai favorabila legea sub imperiul careia s-a comis infractiunea, legea va
ultraactiva, iar daca este mai favorabila legea din momentul judecarii faptei ori o lege ce a fost
in vigoare intre savarsirea infractiunii si judecarea ei, aceasta lege va retroactiva.
Situatiile in care se aplica legea penala mai favorabila presupun:
a) sa existe o succesiune de legi penale intre data comiterii infractiunii si data judecarii
acesteia

1
 b) fapta savarsita sa fie calificata infractiune atat in legea in vigoare la data savarsirii
infractiunii, cat si in legea in vigoare la data judecarii, precum si in legile penale care
eventual s-au succedat intre aceste date
c) intre legile penale succesive sa existe diferente
Criterii de determinare a legii penale mai favorabile:
- conditiile de tragere la raspundere penala
- conditiile de sanctionare
In cele mai multe situatii determinarea legii penale mai favorabile se face dupa criteriul
pedepselor principale.
5. APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE DUPA JUDECAREA
DEFINITIVA A CAUZEI:
Conditiile:
a) sa exite o hotarare definitiva de condamnare la o pedeapsa (detentiune pe viata,
inchisoare, amenda) ori la o masura educativa sau o hotarare definitiva prin care s-a
luat o masura de siguranta.
b) pana la executarea pedepselor sa fi intrat in vigoare o noua lege care sa prevada o
pedeapsa mai usoara ori sanctiuni mai usoare.
c) pedeapsa aplicata in baza legii vechi sa fie mai grea ca natura decat cea prevazuta in
legea noua pentru aceeasi infractiune
6. PRINCIPIUL ULTRAACTIVITATII LEGII PENALE TEMPORARE:
Legea penala temporara se aplica infractiunii savarsite in timpul cat era in vigoare, chiar
daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acel interval de timp.
Legea penala temporara este legea penala care prevede data iesirii ei din vigoare sau a
carei aplicare este limitata prin natura temporara a situatiei care a impus adoptarea sa.
Aplicarea legii penale temporare reprezinta o exceptie de la retroactivitatea legii penale
mai favorabile.
APLICAREA LEGII PENALE IN SPATIU:
1. PRINCIPIUL TERITORIALITATII:
Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei.
Prin teritoriu Romaniei se intelege intinderea de pamant, marea teritoriala si apele cu solul,
subsolul si spatiul aerian, cuprinse intre frontierele de stat.
Prin infractiune savarsita pe teritoriul Romaniei se intelege orice infractiune comisa pe
teritoriu sau pe o nava sub pavilion romanesc ori pe o aeronava inmatriculata in Romania.
Exceptii: infractiunile savarsite de persoanele care se bucura de imunitate de jurisdictie
penala, infractiunile savarsite de militarii unei armate straine aflate in trecere ori stationate pe
teritoriul tarii
Legea penala romana nu se aplica infractiunilor savarsite de reprezentantii diplomatici ai
statelor straine sau de alte persoane care nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman.
2. PRINCIPIUL PERSONALITATII LEGII PENALE:
Pentru a se aplica legea penala romana infractiunilor savarsite in afara tarii se cer
indeplinite conditiile:
a) infractiunea sa fie savarsita in afara teritoriului tarii
b) infractiunea sa fie de o anumita gravitate
c) fapta sa fie calificata ca infractiune potrivit legii penale romane
d) infractorul sa fie cetatean roman ori o persoana juridica romana in momentul savarsirii
infractiunii
Aplicarea legii penale romane conform principiului personalitatii este conditionata de:
a) savarsirea unei infractiuni in afara teritoriului tarii
b) infractiunea sa fie sanctionata de legea penala romana cu pedeapsa cu inchisoarea de
cel mult 10 ani sau cu pedeapsa amenzii

2
 c) fapta sa fie prevzuta ca infractiune atat in legea penala romana, cat si in legea penala a
tarii unde aceasta a fost comisa
d) infractorul sa fie cetatean roman ori persoana juridica romana in momentul savarsirii
infractiunii
3. PRINCIPIUL REALITATII:
Principiul isi are fundamentul in apararea valorilor sociale ce privesc statul roman,
cetatenii romani si persoanele juridice romane impotriva infractiunilor comise in strainatate de
cetateni straini sau de persoane fara cetatenie.
Legea penala romana se aplica potrivit principiului realitatii daca se indeplinesc conditiile:
a) infractiunea sa fie savarsita in afara teritoriului tarii
b) infractiunea savasita sa fie din cele: contra statului roman, contra unui cetatean roman
ori contra unei persoane juridice romane
c) fapta sa fie infractiune potrivit legii penale romane
d) infractorul sa fie cetatean strain sau o persoana fara cetatenie la data comiterii
infractiunii
4. PRINCIPIUL UNIVERSALITATII:
Consacra aplicarea legii penale romane infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii,
daca infractorul este cetatean strain ori persoana fara cetatenie.
Intr-o prima ipoteza, aplicarea legii penale romane se face cu indeplinirea urmatoarelor
conditii:
a) comiterea unei infractiuni in afara teritoriului tarii
b) infractiunea comisa sa nu faca parte dintre cele contra statului roman, contra unui
cetatean roman sau contra unei persoane juridice romane
c) fapta comisa in afara teritoiului tarii sa fie calificata infractiune potrivit legii penale
romane
d) pentru infractiunea comisa in strainatate statul roman si-a asumat obligatia sa o
reprime in temeiul unui tratat international
e) infractorul sa fie cetatean strain ori o persoana fara cetatenie, indiferent unde isi are
domiciliul
f) infractorul sa se afle de bunavoie pe teritoriul Romaniei
EXTRADAREA:

Notiune: este un act bilateral intre doua state in baza caruia un stat pe al carui teritoriu s-a
refugiat un infractor sau un condamnat il preda, la cerere, altui stat pentru a fi judecat ori pus
sa execute pedeapsa la care fusese condamnat.
La extradare participa intotdeauna doua state:
- statul solicitat – pe teritoriul caruia se gaseste infractorul sau condamnatul
- statul solicitant – care cere si care poate fi:
a) statul pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea
b) statul impotriva intereselor caruia a fost savarsita infractiunea
c) statul al carui cetatean este infractorul.
Conditii in care se poate solicita ori acorda extradarea:
1. Conditii cu privire la infractiune:
● sa se fi savarsit o infractiune pe teritoriul statului solicitant ori impotriva
intereselor acestuia sau de catre un cetatean al acestui stat
● fapta sa fie incriminata in legile ambelor state care participa la extradare
● infractiunea savarsita sa atraga, potrivit atat legislatiei statului solicitant, cat si
legislatiei statului roman, o pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an,
iar in vederea executarii unei pedepse, numai daca aceasta este de cel putin 4
luni

3
 2. Conditii cu privire la infractor:
● cand Romania este stat solicitat, infractorul trebuie sa fie cetatean strain
● nu pot fi extradati de catre Romania: cetatenii romani, persoanelor carora li s-a
acordat dreptul de azil in Romania, persoanele straine care se bucura in
Romania de imunitate de jurisdictie
3. Conditii privind urmarirea penala sau executarea pedepsei:
● infractiunea pentru care se cere extradarea sa nu fie dintre acelea pentru care
actiunea penala atat in legislatia romana, cat si in legislatia statului solicitant
poate fi angajata numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar
aceasta se opune extradarii
● sa nu fi intervenit prescriptia raspunderii penale ori prescriptia executarii
pedepselor
● extradarea este inoperanta daca in statul solicitant s-a acordat gratierea pentru
pedeapsa aplicata infractorului.
4. Conditii privind cererea de extradare:
Cererea de extradare trebuie sa fie insotita de inscrisuri din care sa rezulte temeiurile pentru
admiterea extradarii:
● originalul sau copie autentica a mandatului de arestare sau copie a hotararii de
condamnare
● o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea
● copie a textelor de lege aplicabile
Regula specialitatii extradarii: persoana extradata nu poate fi judecata decat pentru
infractiunea ori infractiunile pentru care a fost extradata si, tot astfel, nu poate fi pusa sa
execute decat pedeapsa ori pedepsele pentru care a fost extradata.

2.Notiunea si trasaturile esentiale ale infractiunii

ART.15 Notiune: infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu

vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o.

Trasaturile infractiunii:
Prevederea in lege, ca trasatura esentiala a infractiunii:
- prin prevederea in legea penala a faptei periculoase ce se savarseste cu
vinovatie se realizeaza diferentierea infractiunii de celelalte forme de ilicit
juridic
1. ART.16. VINOVATIA: fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită
cu forma de vinovăție cerută de legea penală.
Formele vinovatiei:
INTENTIA:
intentia directa – făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui
prin săvârșirea acelei fapte
intentia indirecta – făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește,
acceptă posibilitatea producerii lui
CULPA: fapta este săvârșită din culpă când:
faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fara temei ca
acesta nu se va produce.
faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada

4
 INTENTIA DEPASITA sau PRAETERINTENTIA: există intenție depășită când
fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se
datorează culpei făptuitorului.
Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este
săvârșită cu intenție.
Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod
expres.
2. Fapta sa fie nejustificata:
1. chiar daca fapta savarsita intruneste toate conditiile prevazute in norma
incriminatoare, fiind astfel prevazuta de legea penala, daca legea permite
savarsirea acestei fapte, in anumite conditii, atunci fapta nu va constitui
infractiune
3. Fapta sa fie imputabila persoanei care a savarsit-o:
Imputabilitatea = capacitatea sau facultatea de a discerne valoarea etica si sociala a
actului sau, de a aprecia motivele care il stimuleaza la acel act sau il retin de la acel act si de a
se determina conform acestei aprecieri.
3.Continutul infractiunii

Obiectul infractiunii:
➢ obiectul juridic general – este format din totalitatea relatiilor sociale ocrotite prin
normele dreptului penal
➢ obiectul juridic generic – este format din fasciculul, grupul, manunchiul de valori
sociale de aceeasi natura ocrotite prin normele penale
➢ obiectul juridic specific – este valoarea sociala concreta careia i se aduce atingerea
prin infractiune
➢ obiectul direct nemijlocit – infractiunea, fiind o fapta socialmente periculoasa, se
indreapta impotriva unor valori sociale ocrotite penal
Subiectul infractiunii:
Persoana fizica subiect activ al infractiunii:
Conditii:
1. varsta ceruta de lege:
➢ pana la varsta de 14 ani se prezuma absolut ca minorul nu are discernamant
➢ minorul intre 14 si 16 ani va raspunde penal numai daca se dovedeste ca in
savarsirea faptei concrete a avut discernamant
➢ minorul care a implinit varsta de 16 ani este prezumat ca are capacitate penala
2. responsabilitatea – aptitudinea persoanei de a-si da seama de faptele sale, de rezonanta
sociala a acestora, precum si de a-si putea determina si dirija in mod constient vointa
in raport cu aceste fapte
3. libertatea de vointa si actiune – aceasta a decis in mod liber asupra savarsirii faptei si a
avut libertatea de hotarare si a actionat potrivit propriei sale vointe
Subiectul pasiv al infractiunii:
Subiectul pasiv este definit ca fiind persoana fizica sau persoana juridica titulara a valorii
sociale ocrotite si care este vatamata ori pusa in pericol prin infractiune.
Pentru a fi subiect pasiv al infractiunii, persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa fie
titulara valorii sociale ocrotite penal.

4.Continutul constitutiv al infractiunii

Latura obiectiva: totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare privitoare la actul de

conduita, interzis sau ordonat, pentru existenta infractiunii.

5
Structura laturii obiective:
➢ elementul material – actul de conduita interzis sau ordonat prin norma de incriminare
➢ urmarea imediata – vatamarea adusa valorii sociale ocrotite prin fapta interzisa
➢ legatura de cauzalitate – este liantul intre elementul material (cauza) si urmarea
imediata (efectul) cerut de lege pentru existenta infractiunii. Legatura de cauzalitate
este lesne de stabilit in acele cazuri in care rezultatul produs este generat de actiunea
sau inactiunea unei persoane.
Latura subiectiva: totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea constiintei si
vointei infractorului fata de fapta si urmarile acesteia, pentru caracterizarea faptei ca
infractiune.
Structura laturii subiective:
➢ elementul subiectiv – atitudinea psihica a persoanei care a savarsit o fapta prevazuta
de legea penala, fata de aceasta fapta si urmarile acesteia, atitudinea exprimata in
vinovatie ceruta de lege pentru existenta acelei infractiuni.
CAUZE JUSTIFICATIVE

ART.19.Legitima aparare
Notiune: este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un act
material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora
sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.

Art.20.Starea de necesitate
Notiune: este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un
pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa
ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general,
dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în
care pericolul nu era înlăturat.
Art.21 Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații
Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept
recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor
și limitelor prevăzute de acestea.
Este, de asemenea, justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea
unei obligații impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă acesta nu
este în mod vădit ilegală.
Art.22 comsimțământul persoanei vătămate
Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu consimțământul persoanei
vătămate, dacă acesta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în
pericol.
Consimțământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții,
precum și atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.
Cauzele de neimputabilitate

Art. 23. Dispoziţii generale. (1) Nu constituie infracţiune fapta prevă; legea penală, dacă a
fost comisă în condiţiile vreuneia dintre cauzele d< putabilitate.
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra pârtiei) cu excepţia cazului
fortuit.
Art. 24. Constrângerea fizică. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită
din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.

6
Art. 25. Constrângerea morală. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită
din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru
persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.
Art 26. Excesul neimputabil. (1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită
de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii,
limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea
atacului.
(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de
necesitate, care nu şi-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuieşte urmări vădit
mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Art. 27. Minoritatea făptuitorului. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală
săvârşită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a
răspunde penal.
Art. 28. Iresponsabilitatea. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de
persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau
inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
Art. 29. Intoxicaţia. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana
care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale
ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanţe
psihoactive.
Art. 30. Eroarea. (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de
persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii ori
împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faptelor săvârşite din culpă pe care legea penală le
pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei ori împrejurării respective nu este ea
însăşi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea,
situaţia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii
infracţiunii.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei
dispoziţii legale extrapenale.
5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau
cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în
niciun fel evitată.
Art. 31. Cazul fortuit. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e
consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Capitolul IV. Tentativa

Art. 32. Tentativa. (1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi
infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa
modului cum a fost concepută executarea.
Art. 33. Pedepsirea tentativei. (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede în mod
expres aceasta.
(2) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată,
ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracţiunea consumată legea prevede
pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta spre aceasta tentativa se sancţionează cu
pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Art. 34. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului. (1) Nu se pedepseşte autorul
care, înainte de descoperirea faptei, s-a désistât ori a încunoştinţat autorităţile de comiterea

7
acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însuşi
consumarea infracţiunii.
(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului
constituie o altă infracţiune, se aplică pedeapsa pentru această infracţiune.

Infractiunea fapt consumat

Infractiunea fapt consumat reprezinta forma atipica sau perfecta a infractiunii in raport cu
fazele desfasurarii activitatii infractionale .O infractiune se considera consumata atunci cand
actele de executare au fost duse pana la capat si s-a produs rezultatul prevazut de norma de
incriminare.
Infractiunea fapt epuizat
Infractiunea fapt epuizat este o forma derivata si atipica a infractiunii caracterizata prin
producerea dupa momentul consumarii faptei a unor urmari noi ,fie prin amplificarea
rezultatului initial ,fie prin continuarea activitatii infractionale dupa ce aceasta a atins
momentul consumarii.Aceste urmari,ulterioare momentului consumarii infractiunii continua
sa se produca pana la un moment final ,moment al epuizarii faptului dincolo de care nicio
evolutie a rezultatului nu mai este posibila
Infractiunea simpla.Notiune.Caracterizare
Infractiunea Simpla – infractiune al carei element material consta intr-o activ.unica sau
intr-un fapt simplu adica intr-o actiune sau inactiune instantanee care produce rezultatul
prevazut in norma de incriminare ,a fost denumita in doctrin penala infractiune simpla.
Aceasta este de cele mai multe ori instantanee .La infractiunea simpla instantanee in
momentul consumarii infractiunii actiunea sau inactiunea a incetat iar rezultatul s-a produs
integral .

Infractiunea continua.Notiune.Caracterizare
Infractiunea continua – a fost definita ca fiind acea infractiune la care actiunea se
continua neintrerupt o durata oarecare de timp sau ca infractiune al carei element material
constand intr-o actiune sau inactiune se prelungeste in timp natural chiar dupa momentul
consumarii pana la un moment al epuizarii cand inceteaza activitatea infractionala .
Specific infractiunii continue este ca in desfasurarea actiunii sau inactiunii ce constituie
elementul material al infractiunii exista un moment in care acumularile cantitative fac ca
rezultatul ca pana atunci nerelevant din punct de vedere penal sa dobandeasca relevanta
penala .Acest moment a fost denumit ,momentul consumativ.Spre deosebire de infractiunea
instantanee unde momentul consumativ este punctul final al activitatii infractionale ,la
infractiunea continua momentul consumativ reprezinta un punct intermediar ,intrucat de la
acest punct actiunea sau inactiunea constitutiva pe de o parte si procesul de producere al
rezultatului pe de alta parte sunt susceptibile de prelungire pana cand autorul insusi ori o
interventie externa le pune capat.

Infractiunea deviata.Notiune.Caracterizare
Infractiunea deviata este acea forma a unitatii naturale de infractiune caracterizata prin
devierea faptei materiale de la obiectul sau persoana impotriva careia este indreptata datorata
erorii faptuitorului asupra altei persoane sau altui obiect decat acela pe care voia sa il vatame
ori prin devierea actiunii de la un obiect sau o persoana asupra careia era indreptata spre alt
obiect sau spre alta persoana datorita greselii faptuitorului .
Infractiunea deviata se prezinta asadar in 2 forme :
a) infractiunea sav.prin devierea actiunii faptuitorului datorita erorii acestuia in executarea
actiunii spre un alt obiect sau persoana decat ceva vizata (eror in personam)

8
b) infractiunea sav .prin devierea actiunii datorita greselii autorului spre o alta pers.sau un alt
obiect decat cel vizat ( aberatio ictus)

Infractiunea continuata.Notiune.Caracterizare
Infractiunea continuata – este def de art 35.alin 1 care prevede ca infractiunea este continuata
cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp dar in realizarea aceleasi rezolutii si
impotriva aceluiasi subiect pasiv actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul
aceleasi infractiuni

Infractiunea continuata.Conditii
CONDITIILE INFRACTIUNII CONTINUATE
1) UNITATE DE SUBIECT ACTIV .
2)savarsirea la diferite intervale de timp a mai multor actiuni sau inactiuni.
3) actiunile sau inactiunile sa prezinte fiecare in parte continutul aceleasi
4) unitatea de rezolutie infractionala
5)unitatea de subiect pasiv.

1. Infractiunea complexa.Notiune.Caracterizare
INFRACTIUNEA COMPLEXA – potrivit art 35.,alin 2 CP ,definim infractiunea
complexa ca o forma a unitatii legale de infractiune in continutul careia intra ca element
constituiv sau ca element circumstantial agravant o actiune care constituie prin ea insasi o
fapta prevazutade legea penala .
Infractiunea complexa se prezinta sub 2 forme diferite :
a) infractiune complexa ca infractiune tip este creata prin inculderea in continutul sau ca
element constitutiv a unei actiuni sau inactiuni care constituie prin ea insasi O FAPTA
prevazuta de legea penala .Au aceasta forma toate actiunile complexe propriu-zise ( talharia.
,actele de diversiune )
b) infractiunea complexa agravata care se caracterizeaza prin absorbirea ca element
circumstantial agravat in continutul unei infractiuni de baza a unei actiuni sau inactiuni care
constituie prin ea insasi o infractiune . Legislatia cunoaste astfel de infractiuni care in
configuratia tipica sunt infractiuni simple dar care in variantele lor agravate sunt infractiuni
complexe : lipsirea de libertate in mod ilegal, actul sexual cu un minor ,furtul calificat.

Infractiunea progresiva.Notiune.Caracterizare
Infractiunea progresiva este definita in doctrina penala ca fiind acea infractiune care dupa
atingerea momentului consumativ corespunzator unei anumite infractiuni, fara interventia
faptuitorului isi amplifica progresiv rezultatul, ori se produc urmari noi corespunzator unor
infractiuni mai grave.
Infractiunea realizata, corespunzator rezultatului mai grav amplificat, absoarbe in continutul
sau continuturile infractiunilor mai usoare realizate anterior.
Data savarsirii infractiunii progresive. Ca si infractiunile continui, continuate, pentru
infractiunea progresiva este importanta determinarea momentului epuizarii, al producerii
ultimului rezultat amplificat in functie de care devin incidente celelalte institutii de drept
penal.

Infractiunea de obicei.Notiune.Caracterizare
Notiune. Prin infractiune de obicei sau de obisnuinta se intelege infractiunea al carui
continut se realizeaza prin repetarea faptei de un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta,
indeletnicirea faptuitorului.

9
Caracteristic pentru infractiunea de obicei este repetarea faptelor de acelasi fel de un numar
suficient de mare din care sa rezulte indeletnicirea. Fiecare fapta luata separat nu are
semnificatie penala, ci doar impreuna reliefeaza obisnuinta faptuitorului de a savarsi
infractiunea si pericolul social ce poate caracteriza infractiunea.(exemplu:cersetoria)
7.Pedepsele

Notiune: pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului

Trasaturi:
● pedeapsa este o masura de constrangere, o masura de represiune, de privatiune pentru
cel care a nesocotit dispozitiile imperative ale normei penale si a comis fapta
incriminata
● pedeapsa este un mijloc de reeducare – prin aplicarea pedepsei nu se urmareste doar
reprimarea infractorului, ci si formarea la acesta a unei noi atitudini fata de valorile
sociale
● pedeapsa este prevazuta in lege – prin prevederea in lege a pedepsei se da expresie
deplina principiului legalitatii in dreptul penal si se exprima implicit caracterul de
constragere statala ce se realizeaza prin pedeapsa
● pedeapsa este aplicata numai de instantele judecatoresti
● pedeapsa are caracter personal – ea se aplica numai celui care a savarsit ori a participat
la savarsirea unei infractiuni in calitate de autor, coautor, instigator ori complice
● pedeapsa se aplica in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni

Functiile pedepsei:
● functia de constrangere – implica o privatiune de drepturi, de buniri, o restrangere a
acestora
● functia de reeducare – este menita sa determine inlaturarea deprinderilor antisociale ale
condamnatului
● functia de exemplaritate – se manifesta si decurge din caracterul ei inevitabil atunci cand
a fost savarsita o infractiune
● functia de eliminare – consta in inlaturarea temporara sau definitiva a condamnatului din
cadrul societatii
8.Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice

Notiune: pedepsele principale sunt acele pedepse care au rolul cel mai important in
sanctionarea infractorului, sunt prevazute in lege pentru orice infractiune, se pot aplica
singure sau insotite de alte pedepse complementare, accesorii si de alte sanctiuni de drept
penal.

Detentiunea pe viata

Detentiunea pe viata consta in lipsirea de libertate a condamnatului pentru restul vietii lui.
Detentiunea pe viata se executa in penitenciare anume destinate pentru aceasta sau in sectii
speciale ale celorlalte penitenciare in regim de maxima siguranta.
Pedeapsa detentiunii pe viata este privativa de libertate, dar nu cu un caracter temporar,
cum este inchisoarea, ci cu un caracter perpetuu.
Detentiunea pe viata nu poate fi aplicata daca infractorul, la data pronuntarii hotararii de
condamnare, a implinit varsta de 65 de ani.
In astfel de cazuri, in locul pedepsei detentiunii pe viata se aplica pedeapsa inchisorii pe
timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima.

10
 Daca dupa ce a inceput executarea pedepsei detentiunii pe viata aceasta a fost comutata sau
inlocuita cu pedeapsa inchisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte
executata din pedeapsa inchisorii.
Pedeapsa detentiunii pe viata se poate inlocui in cazul in care persoana condamnatului
implineste in timpul executarii acesteia varsta de 65 de ani.

Inchisoarea

Inchisoarea este o pedeapsa principala, privativa de libertate si consta in lipsirea

condamnatului de libertate prin plasarea lui intr-un mediu inchis, unde este supus unui regim
de viata si de munca impus.
Pedeapsa inchisorii, datorita calitatilor sale de a fi adaptabila, revocabila, precum si pentru
ca imbina constrangerea cu reeducarea, este prevazuta ca sanctiune aproape pentru toate
infractiunile.
In legislatia romana, limitele generale ale pedepsei inchisorii sunt prevazute intre 15 zile si
30 de ani.

Amenda

Amenda este pedeapsa principala pecuniara ce consta in suma de bani pe care condamnatul
este constrans sa o plateasca in contul statului.
Amenda ca sanctiune penala se trece in cazierul judiciar si constituie un antecedent penal
al persoanei condamnate.
In general, infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa
inchisorii au prevazut un maxim special al inchisorii de 3 ani sau mai mic.
In dreptul penal roman, cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda.
Cuantumul unei zile-amenda este cuprins intre 10 lei si 500 lei.

Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse intre:

● 60 si 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai
pedeapsa amenzii
● 120 si 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani
● 180 si 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani
Conditiile care trebuiesc indeplinite pentru ca instanta sa poata aplica pedeapsa amenzii
care insoteste pedeapsa inchisorii sunt:
● aplicarea unei pedepse cu inchisoarea
● prin infractiunea savarsita sa se fi urmarit obtinerea unui folos patrimonial
Daca un condamnat, cu rea-credinta, nu executa pedeapsa amenzii, in tot sau in parte,
numarul de zile-amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu
inchisoarea.

9.Pedepsele complementare si pedepsele accesorii aplicabile persoanei fizice

Notiune: pedepsele complementare sunt menite sa completeze represiunea instituita prin

pedeapsa principala.

Interzicerea exercitarii unor drepturi

11
 Interzicerea unor drepturi este pedeapsa complementara ce consta in interzicerea pe o
perioada de timp a exercitiului anumitor drepturi ale condamnatului.
Interzicerea exercitarii unor drepturi se pronunta de instanta de judecata, pe langa pedeapsa
principala a inchisorii sau a amenzii.
Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi consta in interzicerea
exercitarii pe o perioada cuprinsa intre 1 si 5 ani si unuia sau mai multora dintre urmatoarele
drepturi:
● dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice
● dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat
● dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei
● dreptul de a alege
● drepturile parintesti
● dreptul de a fi tutore sau curator
● dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura
activitatea de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii
● dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme
● dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta
● dreptul de a parasi teritoriul Romaniei
● dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept
public
● dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta
● dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori
alte adunari publice, stabilite de instanta
Degradarea militara

Degradarea militara este pedeapsa complementara ce consta in pierderea gradului militar si

a dreptului de a purta uniforma.
Degradarea militara se aplica in mod obligatoriu in cazul infractiunilor grave care au atras
aplicarea pedepsei cu inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.
Degradarea militara se poate aplica, fiind facultativa, cand pedeapsa aplicata de instanta
este inchisoarea de cel putin 5 ani si cel mult 10 ani si a fost pronuntata pentru o infractiune
savarsita cu intentie.
In cazul condamnatilor la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa cu inchisoarea mai mica de 5
ani nu se aplica degradarea militara.
Pierderea gradului militar si a dreptului de a purta uniforma incepe cu data ramanerii
definitive a hotararii de condamnare si este perpetua.

Publicarea hotararii definitive de condamnare

Publicarea hotararii definitive de condamnare se poate dispune cand, tinand seama de

natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana condamnatului, instanta
apreciaza ca publicarea va contribui la prevenirea savarsirii altor asemenea infractiuni.
Hotararea de condamnare se publica in extras, in forma stabilita de instanta, intr-un
cotidian local sau national, o singura data.

Pedeapsa accesorie

Pedeapsa accesorie consta in interzirea exercitarii unor drepturi ce se executa din

momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare la o pedeapsa principala privativa de
libertate si pana cand aceasta a fost executata sau considerata ca executata.

12
 In cazul in care pedeapsa principala aplicata condamnatului este inchisoarea, pedeapsa
accesorie consta in interzicerea drepturilor a caror exercitare a fost interzisa de instanta si ca
pedeapsa complementara.
In cazul in care pedeapsa principala aplicata este detentiunea pe viata, pedeapsa accesorie
consta in interzicerea exercitarii drepturilor sau doar a unora din acestea.
In cazul suspendarii executarii sub supravegherea a pedepsei inchisorii, executarea
pedepsei accesorii va avea aceeasi soarta ca a pedepsei principale.
In cazul aplicarii pedepsei detentiunii pe viata, punerea in executare a pedepsei accesorii
privind interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei se face de la data
liberarii conditionate sau dupa ce pedeapsa a fost considerata ca executata.
10.Masurile de siguranta
Obligarea la tratament medical

Consta in obligarea faptuitorului, care, din cauza unei boli, inclusiv cea provocata de
consumul cronic de alcool sau de alte substante psihoactive, prezinta pericol pentru societate,
de a se prezenta in mod regulat la tratament medical pana la insanatosire sau pana la obtinerea
unei ameliorari care sa inlature starea de pericol.
Conditii:
● masura obligarii la tratament medical se ia numai fata de faptuitor, adica fata de o
persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, indiferent daca fapta este
sau nu infractiune
● faptuitorul sa prezinte pericol pentru societate din cauza unei boli, inclusiv cea
provocata de consumul cronic de alcool ori de alte asemenea substante psihoactive
● instanta sa aprecieze ca prin obligarea faptuitorului la tratament medical, starea
anormala a acestuia va inceta si nu va mai savarsi fapte prevazute de legea penala
Obligarea la tratament medical se ia pe o durata nedeterminata.
Daca faptuitorul obligat la tratament medical nu urmeaza tratamentul, se poate dispune
masura de siguranta a internarii medicale.

Internarea medicala
Internarea medicala este masura de siguranta ce consta in internarea faptuitorului intr-o
unitate sanitara se specialitate pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care
sa inlature starea de pericol.
Conditii:
● internarea medicala se poate lua numai fata de faptuitor, adica fata de o persoana care
a savarsit o fapta prevazuta de legea penala
● faptuitoul sa fie bolnav psihic, consumator cronic de substante psihoactive sau sa
sufere de o boala infecto-contagioasa
● internarea medicala se va lua daca instanta de judecata apreciaza ca starea de pericol a
faptuitorului poate fi inlaturata prin aceasta masura de siguranta
Internarea medicala se ia pe o durata nedeterminata si dureaza pana la insanatosirea
faptuitorului ori pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol.

Interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii

Se poate lua fata de faptuitorul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala,
datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac inapt pentru ocuparea unei
anumite functii ori pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfasurarea unei
alte activitati, pentru a impiedica savarsirea altor asemenea fapte in viitor.
Conditii:

13
 ● interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii se poate lua numai fata
de persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala
● fapta prevazuta de legea penala sa fi fost savarsita in exercitarea profesiei sau meseriei
ori in desfasurarea activitatii respective
● savarsirea faptei sa se datoreze incapacitatii, nepregatirii ori altor cauze care il fac
inapt pentru ocuparea unei functii, exercitarea unei profesii sau meserii
Durata: se ia pe timp nedeterminat si dureaza cat dureaza starea de inaptitudine a
faptuitorului.

Confiscarea speciala

Consta in trecerea silita si gratuita in proprietatea statului a anumitor bunuri ce apartin

persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, a caror detinere de catre faptuitor,
din cauza naturii bunurilor respective ori legaturii acestora cu savarsirea faptei, prezinta
pericolul savarsirii unor noi fapte prevazute de legea penala.
Conditii:
● confiscarea speciala se ia numai fata de persoana care a savarsit o fapta prevazuta de
legea penala
● confiscarea speciala se ia cu privire la anumite bunuri care au legatura cu savarsirea
faptei prevazute de legea penala ori a caror detinere este contrara legii
● instanta de judecata sa aprecieze ca prin luarea masurii de siguranta este anihilat
pericolul social, ce decurge prin detinerea anumitor buni, de a savarsi noi fapte
prevazute de legea penala
Categorii de bunuri supuse confiscarii speciale:
● bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala
● bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei
fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor
● bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala sau pentru a rasplati pe faptuitor
● bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.
Conditiile raspunderii penale a minorilor
(1) Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal
(2) Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste
ca a savarsit fapta cu discernamant
(3) Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal potrivit legii.

14