NICĂ (speriat): Nuuuu… bunica… off… iar o să mă pupe tăt.

BUNICA (plângând în hohote): Apoi, David uite în ce hal îs copchiii.

BUNICUL (sfătos): Să se-nvețe cu greutățile!

BUNICA (plângând în hohote): Iaca ce rană-i pe dânș ii, sărmanii băieţ i!

BUNICUL (sfătos): Și dacă plângi le treci?

BUNICA (plângând în hohote): Cum i-o mâncat râia prin străini,

mititeii!

1
IRINUCA (cătrănită): Of, ce cătrănită-s!

BUNICUL (mai puțin sfătos): Ai și dreptate să fii cătrănită...

IRINUCA (cătrănită): D` apoi, vezi mata, Moș David, în brațele mele ș-

o dat duhu`.

BUNICUL (deloc sfătos): Capra?

NICĂ (speriat): Am sfeclit-o!

BUNICA (plângând în hohote): Draga de ea... mititica...

2
IRINUCA (cătrănită): Bunătate de capră, bunătate de casă, da` ce gard...

BUNICUL (iritat de-a dreptul): Patru galbeni îs buni?

IRINUCA (veselă de-a dreptul): Să fie primit!

BUNICUL (mimând calmul): D-apoi, stricăciunea ce făcurăți la Irinuca...

am mulțumit cu patru galbeni. Halal școală mai făcurăți voi la Broșteni,
măi, băieți... Râie-ați luat, capre-ați omorât, case-ați dărâmat. Să tot facă
omul școală așa, că rămâne lumea fără sorocovăț.

NICĂ (ușurat): Slavă Domnului c-am scăpat!