Tema pentru acasa

“Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija a apărut la editura Princeps, Iaşi, în

anul 2009. Subiectul cărtii abordează drama deportatilor basarabeni, umiliti în regimul
comunist pentru că gandeau altfel. Actiunea romanului este plasată înainte de venirea
sovieticilor în 1940.
Eroii romanului sunt Mihai Ulmu-profesor şi Maria Răzeşu-elevă. Profesorul
Ulmu este arestat în timpul lectiei de limba romană, pentru că şi-a asumat vina de a
arunca portretul lui Stalin după catedră şi este numit “duşman al poporului”. Inainte ca
să încheie lectia, profesorul lasă elevilor săi o temă pentru acasă, întrebarea “...A fi om
in viata e o artă sau un destin?”. Răspunsul îl află după 13 ani de închisoare, chin,
înjosire, calvar si pierderea persoanelor dragi în Siberia, la lagărul Zarianca. Acolo,
profesorul şi alti detinuti nu mai au nume, ci sunt strigati după cifre. M1-315 a fost
numărul lui Mihai Ulmu.
La “cea mai umană puşcărie din lume”, aşa cum o considera şeful închisorii
Kudreavtev, detinutii munceau şi erau permanent amenintati cu moartea.
Profesorul Ulmu se împăcase cu soarta pană cand la Zarianca a venit Maria,
fosta lui elevă si viitoarea lui sotie ca să-i întoarcă o datorie mai veche: o carte de
poezii scrisă de Eminescu şi să-i spună cat de mult îl iubeste. Tot Maria l-a ajutat să
evadeze de două ori, dar au fost prinşi.
Pentru nesupunere şi evadare Ulmu a acumulat în total vreo 240 şi ceva de ani
de închisoare.
Maria naşte un băiat, pe care îl numeşte împreună cu Mh-ai, Mircea. După doi
ani (aşa era regula), copilul îi este luat şi dus la orfelinat, la o distantă de 10 kilometri
de lagăr. Plecată pe ascuns, sa-si salveze copilul bolnav de tifos, ea este
împucată de un soldat.
Detinutii sunt eliberati pe 5 martie 1953. Mihai revine acasă, la Poiana, şi îşi
găseşte fiul la orfelinat. La final, profesorul se întalneşte cu elevii săi, deja oameni în
toată firea, ca să le asculte tema de acasă.
 Citate din romanul “Tema pentru acasa”

„A spune cuiva te iubesc este o invitație la veșnicie.”

„Aşa cum ochii noştri continuă să-i mai vadă lumina pe cer şi cu mult după ce steaua s-a
stins, amintirea unei iubiri apuse îl va mai urmări încă multă vreme pe cel care a fost
străluminat de ea…”

„Dacă într-o căsătorie numai unul e fericit, atunci ambii sunt nefericiţi…”

„Dragostea te ajută să deschizi poarta înţelegerii lucrurilor, a oamenilor, a lumii, a

propriilor sentimente.”

„Şi totuşi iubirea reciprocă e o raritate, ca o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu.
Câteodată noi, oamenii, vopsim o cioară ca să pară albă, nu fiindcă ne place culoarea ei.
Un om trebuie iubit pentru ce este, nu pentru ce ne-ar plăcea să credem că este…”

„Alegem să suferim din dragoste, pentru că suferinţa din dragoste ne ajută să înţelegem
de ce trăim, ce trăim şi ce preţ are viaţa noastră…”

„Nu există oameni răi, există doar oameni suferinzi.”

„Unicul lucru pe care nu-l regret la viaţa mea sunt greşelile. Tocmai ele mi-au umplut
viaţa de omenesc. Erorile mi-au dat de înţeles că viaţa mea a aparţinut unui om. Astea
toate mi-au făcut-o frumoasă.”

„Cât de puţin îi trebuie unui om pentru a fi fericit. Câteodată acesta nu are nevoie decât
de un alt om şi întreg universul e întruchipat de acel celălalt.”