Caracterizarea lui Ion

Personaj central al romanului lui Liviu Rebreanu, Ion Pop al Glanetaşului este un tânăr ţăran, ambiţios, care
înţelege foarte bine că în satul lui stratificarea socială se făcea după singura avere, pământul. Sărăcit de beţia tatălui
său, Alexandru Glanetaşul, ce pierduse întreaga avere a soţiei, Zenobia, la cărţi şi pe băutură, Ion alege patima de
pământ , care îi conduce viaţa. Deşi îndrăgostit de o fată frumoasă,dar săracă, Florica, Ion pune la cale un plan pentru
seducerea Anei. Urâţică, dar bogată, Ana era promisă de tatăl ei, Vasile, lui George Bulbuc, flăcăul bogat ca şi ea, cu
care Ion ajunge la bătaie. Planul îi reuşeşte şi când Ana rămâne gravidă, crede că a reuşit să pună mâna pa pământurile
socrului său. Ion e stăpânit de o sete instinctivă, dacă nu chiar primitivă de a avea pământ, şi în numele ei îşi
desfăşoară toate acţiunile. Îşi distruge familia, pe toţi cei din jur, nu suportă nici jignirile socrului său, care îl făcuse
„sărăntoc”. S-a pus şi problema dacă Ion este sau nu vinovat de moartea Anei şi apoi a copilului, Petrişor.
Dacă criticul George Călinescu îl consideră o fiinţă primitivă ale cărei acţiuni se lasă dirijate de instincte , Eugen
Lovinescu spune că el nu poate împăca cele două glasuri din sufletul său, glasul pământului cu cel al iubirii, şi trăieşte
o sfâşietoare dramă interioară din care iese învins. Uneori se destăinuie unui personaj ca va face legătura între
romanele lui Rebreanu, tânărul ziarist, Titi Herdelea, fiul învăţătorului. Purtarea lui Ion determină reacţia negativă a
preotului Belciug, care îl mustră duminica în biserică, în faţa satului. Învăţătorul care îl cunoştea de mic îi ia apărarea
şi astfel se adânceşte şi conflictul dintre cei doi intelectuali ai satului. Drama trăită de Ion îi va aduce sfârşitul cumplit,
căci va fi omorât chiar cu sapa, instrumentul cu care lucra pământul atât de drag lui.

Caracterizarea lui Ion

Personaj central al romanului lui Liviu Rebreanu, Ion Pop al Glanetaşului este un tânăr ţăran, ambiţios, care
înţelege foarte bine că în satul lui stratificarea socială se făcea după singura avere, pământul. Sărăcit de beţia tatălui
său, Alexandru Glanetaşul, ce pierduse întreaga avere a soţiei, Zenobia, la cărţi şi pe băutură, Ion alege patima de
pământ , care îi conduce viaţa. Deşi îndrăgostit de o fată frumoasă,dar săracă, Florica, Ion pune la cale un plan pentru
seducerea Anei. Urâţică, dar bogată, Ana era promisă de tatăl ei, Vasile, lui George Bulbuc, flăcăul bogat ca şi ea, cu
care Ion ajunge la bătaie. Planul îi reuşeşte şi când Ana rămâne gravidă, crede că a reuşit să pună mâna pa pământurile
socrului său. Ion e stăpânit de o sete instinctivă, dacă nu chiar primitivă de a avea pământ, şi în numele ei îşi
desfăşoară toate acţiunile. Îşi distruge familia, pe toţi cei din jur, nu suportă nici jignirile socrului său, care îl făcuse
„sărăntoc”. S-a pus şi problema dacă Ion este sau nu vinovat de moartea Anei şi apoi a copilului, Petrişor.
Dacă criticul George Călinescu îl consideră o fiinţă primitivă ale cărei acţiuni se lasă dirijate de instincte , Eugen
Lovinescu spune că el nu poate împăca cele două glasuri din sufletul său, glasul pământului cu cel al iubirii, şi trăieşte
o sfâşietoare dramă interioară din care iese învins. Uneori se destăinuie unui personaj ca va face legătura între
romanele lui Rebreanu, tânărul ziarist, Titi Herdelea, fiul învăţătorului. Purtarea lui Ion determină reacţia negativă a
preotului Belciug, care îl mustră duminica în biserică, în faţa satului. Învăţătorul care îl cunoştea de mic îi ia apărarea
şi astfel se adânceşte şi conflictul dintre cei doi intelectuali ai satului. Drama trăită de Ion îi va aduce sfârşitul cumplit,
căci va fi omorât chiar cu sapa, instrumentul cu care lucra pământul atât de drag lui.