a.

Principalele momente in evolutia istorica a teritoriului

Istorie:
A fost prima regiune hispanică cucerită de către romani, care mai apoi a fost ocupată pe rând de
vizigoţi, iar din 718 a intrat sub dominaţia maurilor din Al-Andalus.
Secolul al IX-lea: este înfiinţat ţinutul Barcelona, ca rezultat al eforturilor lui Carol cel Mare de
a stabili o zonă-tampon între imperiul francilor şi Spania aflată sub dominaţia musulmană
1023 – 1076: sub conducerea lui Ramon Berenguer I, Barcelona obţine o poziţie dominantă în
regiune
Secolul al XII-lea: prima menţiune a numelui de Catalonia
1137: a fost creat Regatul Aragonului, prin căsătoria dintre Regina Petronilla de Aragon şi
Ramon Berenguer IV – conte de Barcelona. Astfel, Catalonia a devenit parte a noului regat, însă
şi-a păstrat drepturile tradiţionale şi parlamentare.
Secolele XIV-XV: Aragon cucereşte regatele Sardinia, Sicilia şi Napoli, devenind principala
putere maritimă mediteraneană.
1469: Ferdinand I de Aragon şi Regina Isabella a Castiliei se căsătoresc, unind astfel cele două
regate pe care le conduceau, formând Regatul Spaniei.
1492: Descoperirea Americilor de către Cristophor Columb a permis extinderea regatului spaniol
peste ocean. Astfel, schimbarea activităţii comerciale de pe Mediterana pe Atlantic a avut drept
una din consecinţe declinul economic şi politic al Cataloniei.
1640 – 1659: Revolta catalană. Catalanii protestează împotriva taxelor lui Filip al IV-lea.
Regiunea Catalonia se declară pentru puţin timp republică sub protecţia francezilor, în scurt timp
revolta fiind înăbuşită de către trupele spaniole.
1705 – 1714: Războiul Succesiunii Spaniole. În timpul rivalităţii pentru tronul Spaniei dintre
Arhiducele Carol al Casei de Habsburg şi Filip al V-lea al Casei de Bourbon, catalanii l-au susţinut
pe austriac. Pierzând lupta pentru conducerea Spaniei, catalanii şi-au pierdut şi ei drepturile
parlamentare şi anumite privilegii.
1716: Decretul „Nueva Planta” desființează sistemul juridic catalan separat, aduce Catalonia sub
conducerea directă a Madridului și elimină utilizarea administrativă a limbii catalane.
1812 – 1813: Pentru scurt timp, Napoleon Bonaparte anexează Catalonia Franţei. Trupele
franceze s-au retras din Barcelona, fiind semnat un armistiţiu cu ducele de Wellington.
1808 – 1833: Catalonia devine locul unde au avut loc cele mai sângeroase bătălii ale Primului
Război Carlist dintre susţinătorii liberali ai Reginei Isabella a II-a şi cei absolutişti ai unchiului ei,
Infantele Carlos.
Secolul al XIX-lea: Catalonia este în fruntea industrializării spaniole. Începe să se contureze o
mişcare de reînviere a culturii şi limbii catalane, lucru care a dus în scurt timp la afirmarea
naţionalismului catalan
1901: Este înfiinţată Liga regionalistă catalană – partid politic de dreapta
1913: Cele patru provincii ale Cataloniei obţin dreptul limitat la o guvernare proprie în regiunea
iberică, sub conducerea lui Enric Prat de la Riba.
1931: Spania devine republică. Este creat guvernul regional autonom catalan – „Generalitat”,
condus de gruparea revoluţionară de stânga a Cataloniei.
1936: Trupele naţionaliste, conduse de Francisco Franco, încep Războiul Civil Spaniol. Catalonia
rămâne loială republicii, de partea sa luptând şi oamenii de rând.
1938 – 1939: Trupele lui Franco ocupă Catalonia, începând astfel colapsul rezistenţei
republicane în toată Spania.
1939 – 1975: Dictatura lui Franco. Mii de catalani sunt executaţi sau trimişi în exil.
1960: Începând cu anii ’60 începe să crească ramura turistică pe coasta spaniolă, Barcelona
atragând numeroşi oameni din alte părţi ale Spaniei.
1975: Moartea lui Franco iniţiază instaurarea democraţiei sub conducerea noului Rege, Juan
Carlos.
1977: Guvernul regional autonom catalan „Generalitat” începe din nou a funcţiona, noul lider
catalan fiind Josep Tarradellas.
1978: Noua Constituţie democratică a Spaniei recunoaşte existenţa unor comunităţi naţionale
distincte
1979: Catalana devine cea de-a doua limbă oficială a Spaniei
1980: Jordi Pujol devine noul preşedinte al guvernului regional catalan.
1992: Barcelona găzduieşte Jocurile Olimpice.
2003: După o guvernare de 23 de ani, Jordi Pujol se retrage. În locul său vine socialistul
Pasqual Maragall.
2006: Locul lui Maragall este luat de către Jose Montilla. Statutul autonomiei Cataloniei este
revizuit. Regiunii îi sunt acordate drepturi guvernamentale mai multe, dar şi autonomie
financiară. Pentru prima dată este folosit termenul de „naţiune” pentru a descrie Catalonia.
2009: în perioada decembrie 2009 şi aprilie 2011, naţionaliştii catalani organizează mai multe
sesiuni de votare ilegale, dorind independenţa regiunii.
2010: În iulie, Curtea Constituţională de la Madrid hotărăşte că nu există niciun fundament legal
pentru a recunoaşte Catalonia drept naţiune înafara Spaniei.
2011: Interzicerea coridelor intră în vigoare şi în Catalonia
2012: Catalonia cere guvernului spaniol un ajutor în valoare de 5 miliarde de euro.
2013: în ianuarie, guvernul catalan aprobă o „declaraţie de suveranitate” prin care doreşte să
deschidă drumul organizării unui referendum privind independenţa faţă de Spania în 2014.
2014: Curtea Constituţională a Spaniei hotărăşte că decizia luată în ianuarie 2013 este
neconstituţională. În ciuda deciziei luate, preşedintele regiunii catalane Artur Mas organizează un
vot informal – aproximativ două milioane din 5,4 milioane de alegători au votat.
2015: Artur Mas cheamă din nou oamenii la vot. În noiembrie, Catalonia adoptă o rezoluţie prin
care susţine independenţa, rezoluţie care va fi anulată de către Curtea Constituţională spaniolă
două luni mai târziu.
2016: La conducerea guvernului regional vine separatistul Carles Puigdemont, care un an mai
târziu cheamă oamenii să voteze independenţa Cataloniei.