DECIZIA nr. 41 din 22 ianuarie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin.

(1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

EMITENT CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 363 din 10 mai 2019

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel-Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepție ridicată de Societatea Ask - Shipping 92 Co, Delaware, Statele Unite ale Americii, prin mandatar Societatea
Askila Shipping - S.R.L. din Constanța, și de Ziad Jindi în Dosarul nr. 11.196/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă,
și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.695 D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care
procedura de citare este legal îndeplinită.3. Curtea ia act de prezența domnului Dalati Bassam, traducător autorizat de limba
arabă.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituție,
reglementând cu claritate atât conduita interzisă, cât și destinatarul normei, respectiv compania de transport, iar nu angajații acesteia,
astfel cum susține autorul. Excepția nu este motivată prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (12) și art. 124 alin. (2) din
Constituție, din această perspectivă fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea nr. 15.948 din 20 octombrie 2016, pronunțată în
Dosarul nr. 11.196/212/2016/a1, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România. Excepția a fost ridicată de Societatea Ask - Shipping 92 Co, Delaware, Statele Unite ale Americii prin mandatar Societatea
Askila Shipping - S.R.L. din Constanța, și de Ziad Jindi, într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de
constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată că art. 7 din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 194/2002 nu definește în mod neechivoc și previzibil nici latura subiectivă a presupusei contravenții, nici latura
obiectivă, după cum nu lămurește procedura în cadrul căreia fapta ilicită ar urma să fie constatată. Termenul „aducerea“ este neclar,
legiuitorul având în vedere probabil „introducerea“ pe teritoriul României a persoanelor menționate. Termenul conturează aparent
doar un element subiectiv sub forma intenției, și nu a culpei. Interpretat în această manieră, el se poate suprapune peste fapta de
complicitate a persoanelor fizice din cadrul companiilor de transport sau chiar a persoanelor juridice, la trecerea ilegală a frontierei
de către cetățeni străini. Textul este deficitar și pentru că nu explică procedura de constatare a contravenției, și anume dacă este
competent organul constatator să rețină săvârșirea unui fals de orice natură, și în ce cadru legal.7. Totodată, dacă se interpretează că
textul reglementează săvârșirea faptei din culpă, atunci articolul respectiv reglementează culpa unei terțe persoane, și nu a
contravenientului însuși. O culpă personală a contravenientului nu există decât dacă acesta trebuia și putea să cunoască faptul
introducerii pe teritoriul României a unui străin, fără documente legale ori cu documente false sau falsificate. Or, companiile de
transport nu au nicio obligație legală sau contractuală de a verifica autenticitatea unor documente de trecere a frontierei, după cum
nu au nici competența de a face acest lucru. Angajatorul nu poate fi tras la răspundere pentru faptele angajaților.8. Judecătoria
Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, determinarea obiectului juridic al laturii
subiective și al laturii obiective a contravenției putându-se realiza pe cale de interpretare, în temeiul art. 47 din Ordonanța
Guvernului nr. 2/2001, cu referire la art. 16 din Codul penal.9. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului,
pagină 1 din 3
pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.10. Guvernul apreciază că excepția de
neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, interpretarea și aplicarea textului de lege este atributul instanței
judecătorești, iar criticile formulate nu intră în sfera de analiză a pretinsei neconstituționalități existente între textul de lege și norma
constituțională.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea
Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de
neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu modificările aduse prin
Legea nr. 157/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iulie 2011, având următorul cuprins: „Este interzisă aducerea în România de
către companiile de transport aeriene, navale sau terestre a străinilor fără documente de trecere a frontierei, cu documente sau vize
false ori falsificate sau ascunși în mijloacele de transport ori care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) și
b).“14. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul de lege criticat aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1
alin. (5), sub aspectul cerințelor de claritate și previzibilitate ale legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii, art. 23 alin.
(12) referitor la legalitatea incriminării și art. 124 alin. (2), potrivit căruia „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“. Sunt,
de asemenea, încălcate și dispozițiile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 7 „Nicio pedeapsă fără lege“, din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 49 alin. (1) teza întâi privind principiul
legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.15. Examinând
excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că fapta prevăzută de textul de lege criticat este calificată drept contravenție, de art.
134 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, potrivit căruia „Sunt considerate contravenții următoarele fapte: 1.
nerespectarea de către transportator a interdicțiilor prevăzute la art. 7 alin. (1)“, și sancționată conform art. 135 din același act
normativ, potrivit căruia: „Contravențiile prevăzute la art. 134 se sancționează după cum urmează: […] d) cu amendă de la 8.000 lei
la 15.000 lei, cea prevăzută la pct. 1, calculată pentru fiecare străin transportat.“16. În ceea ce privește criticile formulate de autorii
excepției, referitoare la lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
194/2002, Curtea reține că acestea nu pot fi primite deoarece problema supusă controlului, și anume dacă angajatorul poate verifica
falsurile din documentele celor pe care-i angajează este o problemă de fapt care se examinează în concret de instanța de judecată și
excedează controlului de constituționalitate. În acest cadru, instanța poate să verifice dacă angajatorul a întreprins diligențele
corespunzătoare și necesare pentru a se asigura că persoana în cauză a fost angajată cu respectarea cerințelor legale și pe baza
documentelor pe care persoana le prezintă la angajare.17. Curtea reține, de asemenea, că în dreptul național ramura dreptului
contravențional se evidențiază distinct de ramura dreptului penal. Faptele care constituie contravenții au un grad de pericol social
mai redus; sub aspectul vinovăției, în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 „legea generală“ în materie contravențională, nu se face
distincție între intenție și culpă, sancțiunile contravenționale sunt sancțiuni administrative, iar procedura de constatare a săvârșirii
unei contravenții este mai puțin complexă, atât ca desfășurare, cât și ca durată în timp, în raport cu cercetarea penală.18. Prin urmare,
Curtea reține că poate fi considerată ca fiind întemeiată o excepție de neconstituționalitate bazată pe compararea structurii
contravenției cu aceea a infracțiunii, în urma căreia ar rezulta lipsa de congruență între cele două categorii de fapte.19. Cât privește
critica referitoare la o „confuzie“ între contravenția reglementată de textul de lege criticat și complicitatea la săvârșirea infracțiunii
de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 262 alin. (1) din Codul penal, Curtea observă că încadrarea faptei în
categoria contravenției sau infracțiunii este o problemă de aplicare a textelor de lege de către organele abilitate, iar nu de
constituționalitate.20. În ceea ce privește critica referitoare la neclaritatea procedurii de constatare și sancționare a contravenției
săvârșite, Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută, deoarece, potrivit art. 137 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
194/2002: „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravențiilor […]“, așadar procedura este cea reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.21. Cu privire la
vinovăția și răspunderea contravențională a unui persoane juridice, Curtea a reținut că, potrivit art. 3 alin. (2) din Ordonanța
Guvernului nr. 2/2001, persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care
se stabilesc și se sancționează contravenții.22. Pentru considerentele expuse, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile autorilor
referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) și art. 23 alin. (12) din Constituție.23. Referitor la criticile privind încălcarea art. 16 alin. (1) și
art. 124 alin. (2) din Constituție, precum și a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
Curtea observă că acestea nu sunt motivate și nu pot fi supuse analizei Curții Constituționale.24. În ceea ce privește dispozițiile art. 7
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale art. 49 alin. (1) teza întâi din Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.25. Pentru considerentele
expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din
Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată Societatea Ask - Shipping 92 Co, Delaware, Statele Unite ale
Americii, prin mandatar Societatea Askila Shipping - S.R.L. din Constanța, și de Ziad Jindi în Dosarul nr. 11.196/212/2016/a1 al
Judecătoriei Constanța - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
pagină 2 din 3
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Constanța - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
-----

pagină 3 din 3