Biserica „Sfinţii Voievozi” din Leordeni

A fost zidită de marele vornic MIHAIL MANU, la începutul veacului al

XX-lea (1807-1811). A fost sfinţită la 26 martie 1811. A fost concepută iniţial
ca paraclis al Casei din Leordeni, conac boieresc aparţinând Smarandei
Văcărescu, soţia vornicului Manu.
Potrivit unei însemnări din proscomidier, datată 8 mai 1810, pictura în
frescă este opera pictorului MINCU ZUGRAVU.
Portretele ctitorilor (vornicul Manu, soţia sa şi cei 8 copii) decorau
peretele vestic al pronaosului, pe o pânză aplicată pe perete, la 1825. Această
pictură era opera renumitului zugrav de biserici din veacul al XIX-lea, Nicolae
Polcovnicul cel care a realizat, printre altele, pictura M-rii Cernica.
Pentru mobilarea bisericii din Leordeni au fost aduse şi unele piese
sculptate, de mare valoare, vechime, de la biserica din satul Furduieşti (de lângă
Cula): baldachinul mesei din altar, catapeteasma, amvonul şi iconostasul.
Cutremurul din 1977 a distrus complet această biserică, cu excepţia
peretelui de la intrare, cu portretele ctitorilor. Au fost totuşi salvate piesele
sculptate vechi, precum şi portalul intrării în biserică.
De un mare interes artistic şi istoric este policandrul mare, având în vârf,
ca stemă, vulturul bicefal, emblema Patriarhiei Bizantine. Explicaţia prezenţei
acestui însemn heraldic într-o biserică din marginea Bucureştilor este
următoarea: familia Mano, prin membrii ei de frunte, a ocupat timp de două
veacuri demnitatea de mare logofăt (mare eclesiarh) al bisericii ortodoxe de la
Constantinopol.
În pridvorul bisericii din Leordeni se aflau, înainte de cutremurul din
1977, cinci pietre funerare, aparţinând familiei GHERMANI: Ioan, Efrem, iarăşi
Ioan, Thomanie şi Alexandrina.
Biserica a fost reparată în anii: 1928, 1939, 1943, 1949, 1964-1965 iar în
anul 1978 a reînceput reconstrucţia ei.
Biserica Sfinţii Voievozi posedă cărţi de cult din veacul al XIX-lea.