Andrei Marga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Andrei Marga

Date personale

Născut 22 mai 1946 (73 de ani)

București

Căsătorit cu Delia-Felicia Marga

Cetățenie România

Ocupație diplomat
filozof
profesor universitar

Ministrul Educației Naționale

În funcție
5 decembrie 1997 – 28 decembrie 2000

Președinte Emil Constantinescu

Prim- Victor Ciorbea Radu Vasile Mugur

ministru Isarescu

Precedat de Virgil Petrescu

Succedat de Ecaterina Andronescu

Ministrul Afacerilor Externe

În funcție
7 mai 2012 – 6 august 2012

Președinte Traian Băsescu

Prim-
Victor Ponta
ministru

Precedat de Cristian Diaconescu

Succedat de Titus Corlățean

 Premii Ordinul de Merit al Republicii Federale
Germania în grad de mare cruce[*](2003)
Premiul Herder (2005)

Partid
PNL
politic

Alma mater Universitatea Johann Wolfgang Goethe

Frankfurt

Prezență online

site web oficial

Modifică date / text

Andrei Marga (n. 22 mai 1946, București) este un filozof, politolog și om politic român, profesor
universitar, a fost ministru de externe al României în mai-august 2012, ministru al educației în 1997-
2000, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj între anii 1993-2004 și 2008-2012, laureat
al premiului Herder în anul 2005.[1] Conform raportului publicat în data de 21 februarie 2014 de
către CNSAS, Andrei Marga a fost împreună cu soția sa Delia, informatori ai Securității Statului.[2][3]

Cuprins

 1Biografie
o 1.1ICR
 2Lucrări publicate
 3Studii și Articole în limba română (selectie)
 4Traduceri din limba germană și editări ale unor traduceri din limba engleză și limba germană
 5Premii, burse și distincții internaționale
 6Numiri academice internaționale (selecție)
 7Relația cu securitatea
 8Note
 9Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut la București în 1946 ca al doilea fiu între cei trei copii ai unei familii ardelene. Tatăl, refugiat
la București din Bistrița în urma Dictatului de la Viena din 1940, a lucrat la o carieră de piatră din
Bicsad, apoi a fost administrator al proprietății unui inginer german, Andrei Eckhart, care a fost în
1946 nașul copilului. Mama lui Marga era originară din Mediaș. În 1947 familia a revenit
în Transilvania și a cumpărat o casă în Satul Nou sau Neudorf, sat săsesc de lângă Bistrița, unde
Andrei Marga și-a petrecut copilăria. El a urmat mai apoi studii reale la liceul „Stefan Ludwig Roth”
din Mediaș.
Având nota maximă la examenele de bacalaureat, a fost primit la facultatea de filosofie din Cluj, fără
a mai fi nevoie să treacă un examen de admitere. În timpul studiilor universitare a frecventat
cercurile studențești și intelectuale care se întruneau regulat la cafeneaua „Arizona” din Cluj.
În 1971 a terminat licența în filosofie și sociologie, fiind șef de promoție. A fost mai apoi acceptat ca
asistent la facultatea de filosofie, predand cursuri de filosofia istoriei și logica generală, Distingându-
se la învățătură, a fost cooptat încă în vremea studiilor ca membru al Partidului Comunist
Român,[4][5] și a fost pentru un timp președinte al filialei locale a Asociației Studenților Comuniști,
organizația studențească unică din vremea regimului comunist.
În împrejurările deschiderii politicii externe a României comuniste spre Occident, Marga a fost unul
din 75 tineri români trimiși pentru o lună în vizită la familii americane din Statele Unite, și,în 1975 a
fost beneficiarul unei burse de studii de un an în Germania Federală.[6] Între 1980 și 1994 a efectuat
mai multe stagii de studii/documentare la universități din RFG (Erlangen, Münster, Frankfurt am
Main) și la Institutul „Max Planck” din Starnberg, RFG.[7] Cu acest prilej Marga a susținut doctoratul
în filozofie.
Andrei Marga este autorul a numeroase cărți având ca subiect istoria filosofiei moderne și
contemporane, filosofia politică și filosofia religiei. Lucrările sale cele mai importante, din perioada
comunistă (dar și de mai tîrziu), s-au ocupat de filosofii Marcuse și Habermas, exponenți de frunte,
ai neo-marxismului și, respectiv, ai școlii de la Frankfurt. În 1979 a devenit lector, iar după Revoluția
din 1989 a fost promovat ca profesor de filozofie contemporană și logică. Ulterior a fost decan al
Facultatii de istorie și filozofie, prorector și apoi rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
În timpul funcționării sale ca rector, vreme de circa 15 ani, a procedat la reforme, inclusiv adoptarea
Cartei Universității în 1995, a promovat înființarea a 11 noi facultăți. La propunerea partidului
Convenția Democratică, a devenit ministru al Educației Naționale între 5 decembrie1997 și 28
decembrie 2000, în cabinetele Ciorbea, Vasile și Isărescu, din partea PNȚCD. După eșecul acestui
partid la alegerile din 2000 a deținut pentru scurt timp funcția de președinte al PNȚCD, iar mai apoi
s-a înscris în PNL.
În calitate de ministru de resort a lansat programul unei reforme a învățământului, care conținea
reforma programului de predare, schimbări în managementul academic și financiar al educației și
descentralizarea și reorganizarea cercetării. A promovat forme avansate de cooperare
internațională, vizând tranziția completă a României spre sistemul european de educație.
La 15 martie 2011 patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat Crucea
patriarhală pentru mireni.[8]
Între 7 mai 2012 și 6 august 2012, a fost ministru de externe al României, în Guvernul Ponta.
ICR[modificare | modificare sursă]
În septembrie, cu aprobarea Senatului, a fost numit președinte al Institutului Cultural Român. Deși
mutarea abruptă a instituției de la Administrția Prezidențială la Senat fusese apărată în iunie 2012 cu
pretextul că s-ar fi dorit un „mecanism transparent și democratic de control parlamentar”,[9] Marga
nici nu a participat la audierile în comisiile de cultură și externe din Senat.[10]
Din această funcție, a anunțat în toamna lui 2012 noua strategie culturală a instituției, regăsită într-
un document programatic intitulat „Sincronizarea Institutului Cultural Român”.[11] Se viza promovarea
mai puternică a realizărilor științifice și tehnice, Marga exemplificând eronat într-o emisiune că un
român ar fi inventat caloriferul.[11] De asemenea, a fost anunțată înființarea de așezăminte ale ICR în
țară, în timp ce scopul înființării ICR fusese promovarea României în afara țării.
În 9 ianuarie 2012, a reieșit că Marga își numise nepoata (Eunicia Maria Trif) în funcția de secretar
general adjunct la ICR, după ce aceasta îi fusese și consilieră la Ministerul Afacerilor Externe.[12][13]
În martie 2013 ICR, sub conducerea sa, a respins finanțarea unor proiecte culturale naționale de
rezonață, precum Festivalul International TIFF de la Cluj, Festivalul de Jazz de la Sibiu, Festivalul de
film independent Anonimul și Festivalul National de Teatru UNITER, alegând în schimb să susțină
financiar Gala premiilor VIP.[14]
Este căsătorit cu Delia-Felicia Marga, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Științe
Economice și Gestiunea Afacerilor din Cluj.
Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]
 Herbert Marcuse. Studiu critic, Editura Dacia, Cluj, 1980, 250 p.;
 Teme hegeliene (in colaborare cu Vasile Musca), Editura Dacia, Cluj Napoca, 1982, 328 p.;
 Cunoaștere și sens. Perspective critice asupra pozitivismului, Editura Politică, București, 1984,
256 p.;
 Acțiune și rațiune în concepția lui Jürgen Habermas, Editura Dacia, Cluj, 1985, 306 p.;
 Raționalitate, comunicare, argumentare, Editura Dacia, Cluj, 1991, 327 p. (retipărită în ediția a
doua de Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009);
 Introducere în metodologia și argumentarea filosofică, Editura Dacia, Cluj, 1992, 194 p.;
 Philosophy in the Eastern Transition, Editura Apostrof, Cluj, 1993, 200 p.; (reeditare), Editura
Apostrof, Cluj, 1995, 283 p.;
 Explorări în actualitate, Editura Apostrof, Cluj, 1995, 187 p.;
 Filosofia unificării europene , Editura Apostrof, Cluj, 1995, 257 p.; ediția a II-a, , Editura Apostrof,
Cluj, 1997, 392 p.; ediția a III-a, editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 436 p.;
 Universitatea în tranziție , Editura Apostrof, Cluj, 1996, 209 p.;
 Academic Reform. A Case Study, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1997, 100 p.;
 Reconstrucția pragmatică a filosofiei, Editura Polirom, Iași, 1998, 193 p.;
 Educația în tranziție, Editura Dacia, Cluj, 1999, 126 p.;
 Relativismul și consecințele sale, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 1999, 200 p.;
 Anii reformei: 1997-2000, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2001, 200 p.; ediția a
II-a, 2007, 570 p.;
 University Reform Today Editura Universitară Clujeană, Cluj, 2001, 206 p.; ediția a II-a, 2003,
409 p.; ediția a III-a, 2005, 363 p.;
 Paradigme ale Integrării. Relații internaționale și Studii Europene la Cluj" (in colaborare cu
Gyemant Ladislau, Paun Nicolae), Editura Fundatiei pentru Studii Europene , Cluj-Napoca,
2002, 405 p.;
 Introducere în filosofia contemporană, Editura Polirom, Iași, 2002, 560 p.;
 Ieșirea din trecut (documente și reflecții), Editura Alma Mater, Cluj, 2002, 264 p.;
 Religia în era globalizării, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 287 p.;
 Eleven years after / După unsprezece ani (1994-2004), Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2004,
111 p.;
 Die kulturelle Wende. Philosophisce Konsequenzen der Transformation, Presa Universitară
Clujeană, Cluj,2004, 610 p.;
 Bildung und Modernisierung, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2005, 364 p.;
 Argumentarea, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 427 p.;
 Filosofia lui Habermas, Editura Polirom, Iași, 2006, 520 p.
 Speranța rațiunii. Interviuri, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 412 p.;
 La sortie du relativisme, Editura Limes, Cluj, 2006, 288 p.; ediția a II-a, 2008, 324 p.;
 Relativismul și consecințele sale / Relativism and its concequences, ediție bilingvă, Presa
Universitară Clujeană, Cluj, 2007, 350 p.;
 Diagnoze - Articole și eseuri, Editura Eikon, Cluj, 2008, 550 p.;
 Dialoguri (cu David Ward, Henri Paul, Roland Lohkamp, Michel Grimaldi, E.S. Zenon Cardinal
Grocholewski, Hans Gert Pöttering, E.S. Christoph Cardinal Schönborn, Î.P.S. Bartolomeu
Anania, Robert S. Wistrich, Gianfranco Ghirlanda, Édith Cresson, Hans Küng, René-Samuel
Sirat, Gianni Vattimo), Presa Universitară Clujeană, Cluj,2008, 389 p.;
 Philosophie et Theologia Hodie, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2008, 580 p.;
 Philosophie der europäischen Einigung, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2009, 380 p.;
 Frații mai mari. Întâlniri cu Iudaismul, Editura Hasefer, București, 2009, 270 p.;
 Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Editura Eikon, Cluj, 2010, 370 p.;
 Criză și după criză, Editura Eikon, Cluj, 2012, (a treia ediție), 342 p,;
 Argumentarea, Editura Academiei Române, București, 2010, 303 p.;
 Challenges, Values and Vision, Presa Universitară Clujeană, 2011, (a doua ediție), 476 p.;
 Profilul și reforma Universității clujene, Presa Universitară Clujeană, 2011, (a treia ediție), 480 p.;
 Riflessioni italiane, Grinta, Presa Universitară Cluj, 2011, 182 p.;
 După cincisprezece ani. Fifteen Years after (1998-2004 și 2008-2012), Presa Universitară Cluj,
2011, 229 p.;
 România actuală (Diagnoză), Editura Eikon, Cluj, 2011, 250 p.;
 The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, București, 2011, 496 p.;
 The Pragmatic Reconstruction of Philosophy, Cluj University Press, Cluj, 2012
 Crizele modernității târzii, Editura Academiei Române, București, 2012, 226 p.;
 Cultura, democratie, modernizare, ICR, Bucuresti, 2013;
 Sincronizarea culturii române. Un proiect, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2013, 268p.;
 România într-o lume în schimbare. Interviurile lui Romeo Couți cu Andrei Marga, Editura Ecou
Transilvan, Cluj-Napoca, 2013, 242 p.;
 Schimbarea lumii (geopolitică, globalizare, cultură), Editura Academiei Rmâne, București, 2013,
256 p.;
 Guvernanță și guvernare (Un viraj al democrației?, Editura Compania, București, 2013, 220 p.;
 Filosofia critică a „Școlii de la Frankfurt”, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2014, 380 p.;
 Explorări în prezent, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, 410 p.;
 Anii inovării. Reforma Universității clujene 1993-2012, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2014, 250
p.;
 Universitatea veritabilă, Editura Academiei Române, București, 2015, 222 p.;
 Întoarcerea la sens. Filosofia pragmatismului reflexiv, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2015, 294
p.;
 Ascensiunea globală a Chinei, Editura Niculescu, București, 2015, 262 p.;
 Metanarativii actuali. Modernizare, dezvoltare, globalizare, Editura Ecou Transilvan, Cluj-
Napoca, 2015, 352 p.;
 Pragmatismul reflexiv. Încercare de construcție filosofică, 2016

Studii și Articole în limba română (selectie)[modificare | modificare sursă]

 „Raționalitate și complexitate (Asupra concepției lui Luhmann)”, în Revista de Filosofie, Nr. 5,
1987, București;
 „Raționalitatea și tipurile ei”, în Revista de Filosofie, Nr. 3, 1987, București;
 „Pragmatismul lui Peirce”, în Revista de Filosofie, Nr. 6, 1986;
 „Pragmatismul transcendental și problema cunoașterii”, în Revista de Filosofie, Nr. 4, 1986;
 „Asupra filosofiei lui Bolzano”, în Revista de Filosofie, Nr. 2, 1986;
 „Raționalitate, comunicare, argumentare (schiță a ideii de rațiune)”, în Studia, Philosophia, Nr. 2,
1986;
 „Raționalismul metodic”, în Revista de Filosofie, Nr. 3, 1985, București;
 „Logica explicației acțiunilor”, în Studia, Philosophia, 1984, Cluj;
 „Despre teoria intereselor de cunoaștere”, în Revista de Filosofie, Nr. 5, 1984, București;
 „Jaspers versus Heidegger”, în Revista de Filosofie, Nr. 4, 1983, București;
 „Perspectivismul lui Ortega y Gasset”, în Revista de Filosofie, Nr. 1, 1983, București;
 „Conceptualizări filosofice în opera lui Habermas”, în Revista de Filosofie, Nr. 2, 1982, București;
 „Hermeneutica filosofică și reabilitarea filosofiei practice”, în Revista de Filosofie, Nr. 1, 1982,
București;
 „Raționalismul relativist al lui von Wright”, în Studia Universitas Babeș-Bolyai. Philosophia, 1981;
 „Opera lui Horkheimer”, în Studia Universitas Babeș-Bolyai. Philosophia, 1978.

Traduceri din limba germană și editări ale unor traduceri din

limba engleză și limba germană[modificare | modificare sursă]
 Jürgen Habermas - Cunoaștere și comunicare, Editura Politică, București, 1983 (în colaborare);
 Manfred Riedel - Comprehensiune sau explicare?, Editura Dacia, Cluj, 1989;
 Filosofia Americana - Volumul 1 - Filosofia Americana Clasica; Selectia textelor, prefata si note
introductive de Andrei Marga; Editura: All Educational, 2000, 406 p.;
 Hans Küng - Judaismul, Editura Hasefer, București, 2005, „Introducere: O cotitură istorică”;
 Jürgen Habermas, Joseph Ratzinger - Dialectica secularizării. Despre rațiune și credință, Editura
Apostrof, Cluj, 2005, „Introducere: Premisele unei dezbateri epocale: Habermas – Ratzinger”;
 Joseph Ratzinger Benedict XVI - Interpretarea biblică în criză, Editura Fundației pentru Studii
Europene, Cluj, 2008, „Introducere: Metodologia lui Joseph Ratzinger”;
 Joseph Ratzinger Benedict XVI - Europa în criza culturilor, Editura Apostrof, Cluj, 2008,
„Introducere: Europa lui Joseph Ratzinger”;
 Andrei Marga, Theodor Berchem, Jan Sadlak (eds.) - Living in Truth. A Conceptual Framework
for a Wisdom Society and the European Construction, Presa Universitară Clujeană, 2008.

Premii, burse și distincții internaționale[modificare | modificare sursă]

 1975-1976, Bursă DAAD, Universitatea din Freiburg im Breisgau și Universitatea din Bielefeld
(Germania)
 1993, Bursă de cercetare și specializare la Woodrow Wilson Center, Washington DC (SUA)
 1996, Bursă de cercetare și specializare la National Endowment for Democracy, Washington DC
(SUA)
 1975-1994 Burse de cercetare și specializare DAAD, Universitățile din Erlangen, Münster și
Frankfurt am Main; Institutul „Max Planck” – Starnberg (Germania)
 1999, Mare Ofițer al Ordinului Național al Meritului, Franța[15]
 2000, Marea Cruce a Ordinului Național al Meritului, Portugalia[15]
 2000, Insigne Aureum (Universitatea din Maribor, Slovenia[15]
 2000, Doctor Honoris Causa al Universității „Ion Creangă” din Chișinău[15]
 2002, Les Palmes Académiques, Ministerul Educației Naționale, Franța[necesită citare]
 2002, Premiul România-Israel și Medalia Ierusalimului, Israel[16]
 2003, Das Große Verdienstkreuz, Germania[17]
 2003, Doctor Honoris Causa al Universității din Debrecen, Ungaria[15]
 2003, Medalia de Aur a Universității din Tübingen, Germania[16]
 2005, Premiul Herder
 2005, Medalia Pontificia. Anno XXVI. Joannes Paulus II, Vatican[15]
 2006, Medalia Pontificia. Anno I. Benedictus XVI, Vatican[15]
 2006, Doctor în Științe Umaniste, Universitatea Plymouth, Statele Unite[18]
 2008, Premiul Fundației Sara și Haim Ianculovici, Israel[19]
 2008, Cetățean de Onoare al orașului Karmiel, Israel[15]
 2008, Doctor Honoris Causa al Universității „Paul Valéry”, Montpellier, Franța[15]
 2009, Ordin de Merit al Republicii Italiene, în grad de Cavaler, Italia[15]
 2010, Doctor Honoris Causa al Universității Corvinus, din Budapesta, Ungaria[15]
 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia[15]
 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți (Republica
Moldova)[15]
 2011, Doctor Honoris Causa – Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava[15]
 2011, Crucea Patriarhală – Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române[necesită citare]
 2011, Doctor Honoris Causa – Baku Pedagogical State University (Azerbaidjan)[15]
 2011, Doctor Honoris Causa – Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava[15]
 2011, Doctor Honoris Causa – Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu (România)[15]

Numiri academice internaționale (selecție)[modificare | modificare sursă]

 2011-prezent, Senior Consultant al Rețelei Internaționale de Institute Confucius (Fundația
HANBAN, Beijing, China)
 2011-prezent, Expert al Hochschulrektorenkonferenz (HRK) (Germania)
 2011-prezent, Expert al Agenzia per la Valutazione e la Promozione della Qualità delle Facoltà
Ecclesiastiche (Vatican)
 2011-prezent, Membru al Colegiului Revistei Society and Economy a Universității Corvinus
(Budapesta)
 2011-prezent, Membru al Colegiului Revistei de Drept a Universității Sao Paulo (Brazilia)
 2006-2010, Președinte de Onoare al Conferinței Rectorilor Danubieni
 2005-prezent, Membru al Academiei Europea, Salzburg (Austria)
 2005-2009, Membru al Consiliului Consultativ al Asociației Europene pentru Educație
Internațională, Amsterdam (Olanda)
 2004-prezent, Membru al Academiei Europa, Jena (Germania)
 2004-2005, Președinte al Conferinței Rectorilor Danubieni
 2004-2012, Membru al Colegiului Magna Charta Observatory, Bologna (Italia)
 2004-2010, Membru al Consiliului Universității Națiunilor Unite, Tokyo (Japonia)
 2001-2005, Membru al Biroului Asociației Universităților Europene, Bruxelles
 2001-2003, Membru al Comisiei Consultative Internaționale a Universității de Economie,
Budapesta (Ungaria)
 2001-prezent, Membru al Consiliului Institutului pentru Cultură și Istorie Germană din Europa de
Sud-Est, München (Germania)
 1998-prezent, Vice-președinte al Consiliului CEPES-UNESCO
 1998, Vice-președinte al Conferinței Mondiale a Învățământului Superior UNESCO, Paris
 1995-2001, Membru al Comitetului de Învățământ Superior și Cercetare al Consiliului Europei,
Strasbourg

Relația cu securitatea[modificare | modificare sursă]

Conform deciziei CNSAS publicată în data de 21 februarie 2014, Andrei Marga nu a fost colaborator
al securității, dar dădea note informative sub numele de cod "HORIA". Această decizie vine pe
fondul publicării în data de 16 august 2012 de documente acuzatoare la adresa acestuia. De
menționat este faptul că Andrei Marga tocmai ce fusese remaniat cu două săptamâni înainte din
Guvernul condus de Victor Ponta. Decizia din 2014 specifică modul de recrutare a lui Marga în
luna august 1977 ca element de legătură cu un alt personaj cu numele de cod "WERNER".
Turnătoriile lui Marga îi avea ca țintă pe profesorii și studenții străini care veneau la Cluj.
Decizia CSAS aduce lumină și în ce privește calitatea de informator al securității a Deliei Marga,
soția lui Andrei. Dovada se regăsește în notele informative pe care Delia Marga le-a dat în
anul 1987 despre o profesoară americană venită la Cluj și care dorea să-l cunoască pe
filozoful Constantin Noica:
„Conform obligațiilor ce decurg din legile în vigoare privind relațiile cu cetățenii străini, subsemnata D.M.,
filolog la Institutul de istorie și arheologie, precizez că în data de 16 iunie 1987 an fost anunțată (seara)
telefonic de sosirea pentru un stagiu de studii de două luni a profesoarei K.V din SUA. După o oră,
profesoara V mi-a făcut o vizită la domiciliu, unde am primit-o împreună cu soțul meu, Andrei Marga[2]”
—Raport CNSAS[3]