STUDII ŞI CERCETĂRI PRIVIND REDUCEREA

ZGOMOTULUI TRANSMISIILOR MECANICE PRIN

UTILIZAREA TRANSMISIILOR SINCRONE CU CURELE

Ş. l. drd. ing. D. DUMITRU, Conf. dr. ing. C. TACHE, Conf. dr. ing. I. PETRE

Universitatea Valahia din Târgovişte; Catedra de Inginerie Mecanică

1. NECESITATEA REALIZĂRII DE TRANSMISII MECANICE ECOLOGICE, CU NIVEL

DE ZGOMOT REDUS

Zgomotul se defineşte de obicei ca un sunet sau sumă de sunete nedorite, fiind un subprodus al
activităţii zilnice. Conform standardului SR ISO 2041-1995 ”Vibraţii şi şocuri. Vocabular”, zgomotul
reprezintă orice sunet dezagreabil sau parazit, sau un sunet în general de natură aleatoare, al cărui spectru nu
prezintă frecvenţe remarcabile.
Introducerea unei scări de măsură în decibeli (dB) pentru evaluarea subiectivă a tăriei sunetului se
bazează pe legea fiziologică Weber-Fechner [1]. Potrivit acesteia, senzaţia subiectivă este proporţională cu
logaritmul zecimal al excitaţiei, dacă se atribuie nivelului de referinţă al intensităţii acustice senzaţia zero.
Presiunea acustică cea mai joasă, pe care urechea umană o percepe, are valoarea de 20 µPa, care este de
5·109 ori mai slabă decât presiunea atmosferică normală.
Presiunea sonoră, exprimată în µPa, variază între limite extrem de largi (între 20 şi 108 µPa). Rezultă
deci, că este dificilă efectuarea calculelor inginereşti utilizând o asemenea scară. Scara în decibeli evită
această dificultate, utilizând ca prag de audibilitate valoarea 20 µPa. Această valoare este considerată 0 dB.
Rezultă că de câte ori se multiplică presiunea acustică în Pa cu 10 se adaugă 20 de dB la nivelul în decibeli;
deci 200 µPa corespunde cu 20 dB, 2000 µPa cu 40 dB ş.a.m.d. Aşadar, scara în decibeli, comprimă gama de
valori de 20 la 20 milioane µPa într-o gamă de la 0 la 120 dB.
Un alt aspect util al scării în decibeli este acela că oferă o mai bună aproximare a percepţiei umane a
nivelului de zgomot, urechea reacţionând la schimbările relative de nivel. Pe această scară, variaţia de 1 dB
este aceeaşi variaţie relativă, indiferent de locul unde ne situăm pe scară, 1 dB fiind şi variaţia cea mai mică
pe care o putem sesiza. O mărime cu 6 dB reprezintă o dublare a nivelului de presiune acustică, iar o mărime
cu 10 dB este necesară pentru a obţine un sunet de două ori mai puternic.
Aprecierea nivelului de zgomot se face prin una din mărimile următoare:
a) intensitatea acustică (I);
b) nivelul de presiune acustică (Lp);
c) nivelul de putere acustică (Lw).
Fluxul de energie acustică ce străbate unitatea de suprafaţă, perpendiculară pe direcţia de propagare a
zgomotului constituie intensitatea acustică în punctul respectiv. Valoarea ei este dată de relaţia:
T 2
1 p
I = lim
T →∞ T
∫
p ⋅ v ⋅ dt =
ρ ⋅c
, (1)
0
unde p reprezintă presiunea acustică medie, în N/m2; v – viteza de propagare a undei sonore în m/s; ρ -
densitatea mediului de propagare, în Kg/m3; c- viteza sunetului prin acel mediu, în m/s.
În cazurile practice, se operează cu nivelul de intensitate acustică (LI ) şi valoarea sa exprimată în
decibeli, utilizând scara logaritmică, este dată de relaţia:
I
LI = 10 ⋅ lg [dB], (2)
I0
134 Seminarul Naţional de Organe de Maşini, Braşov, 2005
în care I este intensitatea acustică măsurată, iar I0 – intensitatea acustică de referinţă (la propagare în aer I0
=10-12 W/m2)
Deoarece urechea, ca receptor uman, precum şi unele aparate acustice, nu sunt sensibile faţă de
intensitatea acustică, ci faţă de media pătratică a presiunii acustice, se introduce noţiunea de nivel al presiunii
acustice, dat de relaţia:
2
p p
L p = 10 ⋅ lg 2
= 20 ⋅ lg [dB], (3)
p0 p 0
în care p0 este presiunea acustică de referinţă (în cazul propagării în aer p0 = 2⋅10-5 N/m2)
Nivelul de presiune acustică se determină cu relaţia:
w
Lw = 10 ⋅ lg [dB], (4)
w0
în care w este puterea acustică măsurată, iar w0 – puterea acustică de referinţă (w0 = 10-12 W).
Funcţie de senzaţia auditivă produsă, sunetele şi zgomotele pot fi eşalonate pe o scară progresivă de la
”slab” la ”puternic”. Tăria zgomotelor depinde de nivelul presiunii acustice, de frecvenţa şi componenţa lor
spectrală. Unitatea de măsură utilizată pentru stabilirea nivelului de tărie (”izofonie”, [1]), este fonul (f).
Nivelul de izofonie al unui zgomot este de n foni, când el este perceput de un observator de referinţă cu
aceeaşi intensitate ca un sunet de 1000 Hz, al cărui nivel de presiune acustică este de n dB.
Organul auditiv al omului este cel care transformă variaţiile de presiune produse de undele sonore în
senzaţii auditive [1]. Aceasta posedă o înaltă sensibilitate, având capacitatea de a efectua analiza precisă şi de
a alege din masa de sunete, pe cele utile, de a răspunde la ele şi de a proteja creierul de sunetele dăunătoare şi
nedorite.
Acţiunea dăunătoare a zgomotului asupra organismului uman variază în funcţie de o serie de factori,
dintre care cei mai importanţi sunt: intensitatea, frecvenţa şi durata expunerii omului în mediul zgomotos.
Efectele nocive ale zgomotului asupra omului se manifestă prin intermediul sistemului central şi vegetativ.
Efectele sunt mai accentuate în cazul în care zgomotul acţionează discontinuu, apariţia se produce pe
neaşteptate sau are un spectru larg de frecvenţe. La depăşirea pragului de audibilitate cu 40 dB tensiunea
arteriară creşte, pulsul se accelerează, tensiunea intracraniană se măreşte de câteva ori, scade agerimea
vederii, se modifică ritmul respiraţiei. La creşterea nivelului zgomotului până la 80-90 dB, după o prezenţă a
omului de 6-7 ore, se produc modificări temporare ale funcţionării sistemului nervos central şi vegetativ.
Dacă nivelul zgomotului atinge 120 dB, aceste modificări apar după 30...40 minute.
Pe baza a numeroase date statistice, prin norme au fost impuse valorile admisibile de zgomot, stabilite
din punct de vedere medical, tehnic, economic şi profesional.
Pentru domeniul maşinilor-unelte valorile admisibile ale nivelului de zgomot sunt cuprinse în STAS
8857-87, şi au valori cuprinse între 80 si 81 dB, funcţie de tipul maşinii-unelte.

2. ZGOMOTUL TRANSMISIILOR MECANICE DIN STRUCTURA MAŞINILOR-UNELTE

Tendinţa actuală în construcţia de maşini-unelte, privind creşterea vitezei de aşchiere şi a rezistenţei la

uzură, favorizează intensităţii dinamice care însoţesc funcţionarea acestei categorii de maşini de lucru.
Fenomenele dinamice de contact, de tipul frecărilor, ciocnirilor şi şocurilor ce se desfăşoară în cuplele
cinematice, mecanismele şi motoarele de acţionare ale lanţurilor cinematice, provoacă apariţia unor vibraţii
într-un domeniu larg de frecvenţe. Aceste vibraţii se transmit prin intermediul organelor, carcaselor sau
direct mediului înconjurător, creindu-se astfel în jurul maşinii-unelte un câmp acustic complex.
Caracteristicile câmpului acustic depind de energia surselor de vibraţii şi de proprietăţile acustice ale
încăperii în care funcţionează maşina–unealtă.
Aşa se explică faptul că zgomotul a devenit un indicator caracteristic pentru aprecierea calităţii
maşinilor-unelte, exigenţele în această privinţă fiind din ce în ce mai ridicate.
La funcţionarea lor, maşinile-unelte sunt însoţite de vibraţii şi zgomote, fenomene care au efecte
negative atât asupra operatorilor care le deservesc precum şi asupra calităţii pieselor prelucrate.
Sursele principale de zgomot la maşinile-unelte sunt transmisiile mecanice din structura acestora
alcătuite din: angrenaje, lagăre cu rulmenţi, motoarele electrice de acţionare şi uneori procesul de aşchiere.
Zgomotul rulmenţilor apare ca urmare a propagării directe şi indirecte a vibraţiilor ce iau naştere la
mişcarea relativă a elementelor componente (corpuri de rulare, inele, colivie) în condiţii reale de funcţionare.
Analiza cauzelor vibraţiilor rulmenţilor, permite formularea unor recomandări generale privind reducerea
acestora şi deci a zgomotului: măsuri tehnologice de natură să reducă amplitudinea abaterilor de formă pe
Studii şi cercetări privind reducerea zgomotului transmisiilor mecanice… 135

suprafeţele de contact (superfinisări, neteziri) – adică utilizarea rulmenţilor silenţioşi, cu precizie ridicată;
măsuri tehnologice sau de exploatare cu scop de a evita prezenţa unor impurităţi pe suprafaţa de contact;
evitarea jocului în funcţionarea rulmentului, eventual prin preîncărcare axială; opţiunea pentru construcţii de
rulmenţi protejate şi etanşate, [3].
De obicei, angrenajele reprezintă cele mai importante surse de zgomot şi vibraţii din structura
maşinilor şi utilajelor mecanice, având o pondere însemnată în determinarea nivelului global de zgomot şi
vibraţii. Creşterea puternică a puterii şi vitezelor la maşinile moderne, concomitent cu reducerea gabaritului,
poate determina o înrăutăţire a comportării vibroacustice a transmisiilor prin roţi dinţate, mai ales atunci
când în faza de proiectare, execuţie şi montaj nu au fost urmărite criterii de optimizare din acest punct de
vedere.
Zgomotul transmisiilor prin angrenaje reprezintă alături de precizia şi fiabilitatea transmisiei din ce in
ce mai mult un criteriu de calitate şi performanţă. Se încearcă continuu să se găsească şi pentru comportarea
la zgomot a transmisiilor criterii de apreciere, comparare şi recepţie.
Sursele de excitaţie în funcţionarea transmisiilor prin roţi dinţate pot fi ”interne” sau ”externe”
sistemului, [6].
În prima categorie se includ: încărcarea variabilă a unei perechi de dinţi, deplasările relative cauzate de
rigiditatea variabilă a danturii, deplasările relative variabile sau şocurile cauzate de erorile de angrenare,
forţele de frecare variabile ca sens, forţele axiale variabile ca poziţie la angrenajele cu dinţi înclinaţi,
excitaţiile din lagărele cu rulmenţi, excitaţiile datorită distribuţiei neomogene de masă etc. excitaţiile externe
sunt generate de variaţia cuplului de acţionare sau a cuplului rezistent, care este specifică fiecărui utilaj
mecanic. In general, frecvenţele excitaţiilor ”externe” sunt reduse în raport cu frecvenţele înalte ale unor
excitaţii ”interne”. În acest caz, dacă frecvenţele proprii ale transmisiei cu roţi dinţate sunt ridicate, se poate
neglija influenţa variaţiei sarcinii exterioare asupra dinamicii transmisiei.
Comportarea la vibraţii a transmisiei prin roţi dinţate determină în mare măsură comportarea acustică,
între nivelul de vibraţii şi nivelul de presiune acustică existând o bună corespondenţă calitativă şi chiar
cantitativă.
Micşorarea zgomotului şi vibraţiilor produse de transmisiile prin angrenaje găseşte un interes din ce în
ce în ce mai mare, combaterea lor reprezentând un element al luptei contra poluării.
Protecţia împotriva poluării sonore poate fi:
a) protecţie activă – prin care se urmăreşte eliminarea surselor sonore, sau cunoscându-se cauzele de
producere a zgomotului, să se afle soluţii pentru a micşora nivelul de zgomot produs chiar de sursă;
b) protecţie pasivă – prin care nu se acţionează asupra sursei şi nivelului de zgomot produs de ea, ci se
caută prin diferite mijloace – carcase de protecţie la maşini, căşti de protecţie la urechile oamenilor – să se
mărească rezistenţa pe care o întâmpină undele acustice în răspândirea lor şi deci să se micşoreze nivelul de
zgomot care ajunge la om.
Este clar că protecţia activă este cea mai bună. Ea nu necesită nici investiţii suplimentare, deci trebuie
preferată. De multe ori însă, cu toate măsurile luate la proiectare, execuţie etc., nu se poate micşora la sursă
nivelul zgomotului şi atunci este necesar să se utilizeze şi protecţie pasivă.
Cercetările experimentale şi practica construcţiei maşinilor-unelte au arătat că toate aceste măsuri de
reducere a nivelului de zgomot sunt costisitoare şi în multe cazuri insuficiente pentru încadrarea maşinii-
unelte în limitele cerute de normele de calitate impuse de marca CE. În aceste condiţii atenţia proiectanţilor
s-a îndreptat către transmisii mecanice sincrone alternative, care să asigure aceleaşi funcţiuni cu un angrenaj,
dar care să asigure un nivel de zgomot mai redus.

3. STUDIUL COMPORTAMENTULUI DINAMIC AL TRANSMISIILOR SINCRONE CU

CURELE DINŢATE

Transmisiile sincrone prin curele dinţate sunt mecanisme cu raport de transmitere constant, format din
curea dinţată şi cele două roţi de curea, la care transmiterea sincronizată a mişcării sau/şi a puterii de la
arborele conducător la arborele condus se realizează prin angrenarea dinţilor curelei cu cei ai roţilor.
Folosirea curelelor sincrone pentru transmisia de putere este în creştere, în multe aplicaţii industriale,
în special în construcţia de automobile. Cu toate acestea însă, în transmisiile mecanice din structura lanţului
cinematic principal al maşinilor-unelte, folosirea transmisiilor sincrone cu curele dinţate nu este des întâlnită,
şi nu sunt raportate cercetări experimentale care sa privească soluţii de mecanisme de reglare a lanţului
cinematic principal al maşinilor-unelte având în structură astfel de transmisii. Aceasta s-ar putea datora unor
dificultăţi tehnice de realizare a unor astfel de transmisii, în primul rând în cazul mecanismelor de reglare
136 Seminarul Naţional de Organe de Maşini, Braşov, 2005
combinate care utilizează motoare electrice cu reglare continuă, şi care sunt specifice maşinilor-unelte cu
comandă numerică.
Integrarea unei transmisii sincrone prin curele dinţate într-un produs oricât de complex, generează
restricţii pentru proiectant in termenii legaţi de durata de viaţă a curelei şi zgomotul transmisiei.
Pentru a estima comportamentul dinamic al transmisiei sincrone cu curea dinţată s-au efectuat studii
privind simularea prin modelare în condiţiile de lucru cu scopul de a înţelege şi de a optimiza
comportamentul transmisiei [2]. Modelul propus ţine seama atât de comportamentul global al transmisiei ca
tensiunile de întindere a curelei şi eroarea de excitaţie a transmisiei, cât şi de comportamentul local al
transmisiei, ca distribuţiile sarcinii asupra inimii curelei şi a danturii. Într-adevăr, studiile leagă durata de
viaţă a curelei cu solicitarea din dantură la intrarea şi ieşirea părţilor de curea înfăşurate pe fulii. De
asemenea, alte studii arată legătura dintre zgomotul transmisiei şi solicitarea asupra danturii la intrarea şi
ieşirea de pe fulie. Aceasta afectează în principal zgomotul în funcţionare cauzat de impactul danturii asupra
fuliei în timpul angrenării şi de asemeni unele vârfuri ale nivelului de zgomot care se petrec când cureaua
are o mişcare transversala la frecventa de angrenare. Pe baza simulărilor realizate, [2], s-a concluzionat că
comportamentul dinamic global este în mod practic independent de schimbările locale şi solicitarea inimii
curelei depinde de datele dinamice globale ale sistemului. Cu toate acestea, comportamentul local al dintelui
este guvernat atât de geometria locală şi rigiditatea dintelui, cât şi de caracteristicile dinamice ale transmisiei.

Fig. 1. Distribuţia solicitării dinţilor curelei şi a inimii curelei [2]

4. CUTII DE VITEZE PENTRU MAŞINI-UNELTE CU TRANSMISII SINCRONE CU

CURELE DINŢATE

Transmisiile sincrone cu curelele dinţate se impun treptat, în toate domeniile în care sunt necesare
caracteristici precum: un sincronism de antrenare, absenţa întreţinerii (retensionare, lubrificaţie) şi mai ales
funcţionare silenţioasă.
Pentru transmisiile de putere se folosesc curele dinţate cu pasul cuprins între 5 şi 14 mm, iar atunci
când se urmăreşte obţinerea unui zgomot redus în funcţionare sunt utilizate curele dinţate cu pasul mai mare
de 14 mm.
Dezvoltarea acestui tip de transmisii se datorează avantajelor pe care le au:
- zgomot redus în funcţionare;
- raport de transmitere riguros constant (sincronism în transmiterea vitezei de la o roată la alta);
- capacitate portantă mare, puteri de până la 400 kW;
- viteze periferice mari de până la 80 m/s;
- întreţinere uşoară;
- forţe de întindere relativ mici care conduc la încărcări mici ale lagărelor arborilor roţilor.
Mecanismele de reglare combinate, utilizând motoare electrice cu turaţie continuă, sunt utilizate curent
în structura lanţului cinematic principal al maşinilor unelte cu comandă numerică. Aceste mecanisme de
reglare au în structură motorul şi o cutie de viteze cu un număr mic de trepte (cel mai adesea 2).
Cutia de viteze este în mod obişnuit un reductor cu roţi dinţare, la care obţinerea valorii treptei de
reducere se face prin cuplarea corespunzătoare a perechii de roţi dinţate, printr-un sistem de acţionare
hidraulic sau pnematic a poziţionării baladorului, comandat prin sistemul CNC al maşinii.
Studii şi cercetări privind reducerea zgomotului transmisiilor mecanice… 137

Cu toată simplitatea cinematică a unei astfel de cutii de viteze, respectiv a numărului mic de angrenaje,
zgomotul global al cutiei este destul de ridicat, datorită - în primul rând - a vitezelor periferice ridicate.
Desigur, nivelul de zgomot poate fi redus prin măsurile prezentate în cadrul § 2 şi practica confirmă aceste
soluţii, dar costul realizării unor finisări de mare precizie a componentelor (şi în special a roţilor dinţate) este
atât de ridicat, încât afectează dramatic preţul final al maşinii-unelte.
Prin comparaţie, soluţia realizării transmisiilor din cutia de viteze în varianta cu curele dinţate, devine
una mult mai tentantă, cel puţin din punctul de vedere al preţului. Dacă la aceasta se adaugă reducerea
previzionată a nivelului de zgomot, atunci cercetarea, pe un model experimenal, a nivelului de zgomot al
unei maşini-unelte la care s-a utilizat o cutie de viteze realizată cu transmisii sincrone cu curele dinţate, se
impune cu necesitate.
În cazul prezentei lucrări s-a realizat o cutie de viteze de acest tip, pentru un strung cu CNC cu
diametru de rotire peste ghidajede de 560 mm, denumit ”Posar”.
Pentru a se putea compara corect nivelul de zomot al maşinii pentru cele două variante de transmisii
mecanice din cutia de viteze (angrenaje, respectiv curele dinţate), s-a realizat şi montat pe maşină, mai întâi o
variantă de cutie de viteze cu angrenaje (realizate în clasa de precizie 6 după DIN), după care, folosindu-se
aceeaşi carcasă, s-a proiectat şi realizat varianta cu transmisii sincrone cu curele dinţate, aşa cum este
prezentată în figura 2.

Fig. 2 Desfăşurata cutiei de viteze cu transmisii sincrone cu curele dinţate

Pentru dimensionarea corectă a transmisiilor cu curele s-a utilizat programul de calcul ”DesignFlex”
al firmei Gates, pentru care autorii lucrării deţin dreptul de utilizare. Prin rulări succesive (fig. 3), s-au putut
optimiza parametrii importanţi ai transmisiei precum puterea nominală, pasul, lungimea şi lăţimea curelei,
distanţa dinte centrele roţilor, nivelul de tensionare a curelei.
Pentru realizarea rapoartelor de transmitere rezultate din diagrama de turaţii (varianta cu două
rapoarte), domeniul turaţiilor joase (cu raportul de reducere cel mai mare ) se realizează din două transmisii
cu raport de transmitere subunitar, iar domeniul turaţiilor ridicate dintr-un singur raport de transmitere, fig. 2.
În ambele situaţii s-a determinat nivelul de zgomot al strungului în condiţiile prevazute de STAS
8857-87: ”Metodă de măsurare a nivelului de zgomot”, care prevede ca punctele de măsurare să se afle pe o
linie (linia de măsurare) al cărui traseu în plan orizontal, situat la o înălţime de 1,5 m de planul de bază, se
află la o distanţă de 1 m faţă de linia de contur a maşinii-unelte.
138 Seminarul Naţional de Organe de Maşini, Braşov, 2005
Măsurătorile s-au efectuat la funcţionarea în gol a maşinii, cu un fonometru portabil, tip 2203 şi un set
de filtre de octavă, tip 1613 ale firmei Brüel & Kjaer.
Rezultatele măsurătorilor pentru varianta cutiei de viteze cu roţi dinţate au arătat un nivel de zgomot
maxim de 82 dB(A), în punctul care corespunde poziţiei operatorului.
După montarea pe strungul Prosar a variantei de cutie de viteze cu transmisii sincrone cu curele
dinţate, măsuratorile de determinare a nivelului de zgomot au fost reluate, în aceleaşi condiţii de măsurare.
Nivelul de zgomot în punctul care corespunde poziţiei operatorului, a fost determinat la valoarea de 71
dB(A), în condiţiile în care zgomotul de fond a avut aceaşi valoare în ambele situaţii :54 dB(A).

Fig. 3 Interfaţa programului de calcul “DesignFlex“.

5. Concluzii
Pentru aprecierea posibilităţilor de reducere a nivelului global de zgomot la transmisiile mecanice (cu
aplicaţii la maşinile unelte), s-au studiat relatările bibliografice privind modalităţile de reducere a zgomotului
angrenajelor. Pe baza relatărilor din literatura de specialitate, s-a concluzionat că metodele cunoscute de
reducere a nivelului de zgomot la aceste transmisii nu dau totdeauna satisfacţie şi – în plus – sunt generatoare
de cheltuieli suplimentare, necesare protecţiei active şi pasive împotriva poluării fonice a mediului industrial.
S-au realizat apoi determinări experimentale ale nivelului de zgomot pentru o cutie de viteze de strung
cu CNC având în componenţă roţi dinţate (prima variantă) şi respectiv transmisii sincrone cu curele dinţate
(varianta a doua). Concluzia la care s-a ajuns este aceea că s-au obţinut reduceri ale nivelului de zgomot al
strungului (la funcţionarea în gol) de valoarea a 10 dB(A), în cazul realizării transmisiilor mecanice din cutia
de viteze cu transmisii sincrone cu curele dinţate.

BIBLIOGRAFIE

1. ISPAS, C., PREDINCEA, N., ZAPCIU, M., MOHORA, C., BOBOC, D., Maşini unelte –
Încercare şi recepţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998.
2. PLAY, D., MANIN, L., MONTERNOT, C., Mechanical behaviour simulation for timing belt
drives, International Conference on Manufacturing Systems, Bucureşti, 19-20 octombrie, 2000.
3. GAFIŢANU, M., ş. a., Diagnosticarea vibroacustică a maşinilor şi utilajelor, Editura tehnică,
Bucureşti, 1989.
4. RIDZI C. M., CHERECHEŞ T., RIDZI M.E., Diagnosticarea vibromecanică a maşinilor şi
utilajelor industriale, Editura Militară, Bucureşti, 2000.
5. ISPAS, C., PREDINCEA, N., GHIONEA, A., CONSTANTIN, G., Maşini unelte – Mecanisme de
reglare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997.
6. RĂDULESCU Ghe., Organe de Maşini – Angrenaje Cilindrice, vol. II, Institutul Politehnic
Bucureşti, 1982.