Tema nr.

5: Expertiza merceologică a marfurilor degradate

în timpul transportării,depozitării și păstrării
Aşa cum s-a arătat, cărăuşul poartă răspunderea pentru lipsurile cantitative sau
deprecierile calitative ale mărfurilor în perioada transportului, în baza
contractului de transport, dacă lipsurile şi deprecierile îi sunt imputabile.

Răspunderea cărăuşului pentru integritatea mărfurilor transportate începe din

momentul în care expeditorul a predat şi transportatorul a preluat marfa în vederea
transportului, în condiţiile contractului încheiat între expeditor şi transportator.
Răspunderea transportatorului se stinge în momentul predării încărcăturii către
destinatar, sau altui cărăuş, dacă transportul este necesar să fie continuat.

Dacă la predarea mărfii către destinatar se constată lipsuri cantitative sau calitative
care au putut fi generate de condiţiile necorespunzătoare de transport, cărăuşul este
obligat să certifice împrejurările în care au apărut lipsurile, pentru a se întocmi
documentele de constatare.

Documentele de constatare constituie baza legală pentru angajarea răspunderii

materiale şi se întocmesc atunci când există neconcordanţe cantitative între marfa
predată şi documentele de livrare şi atunci când se constată că marfa este viciată.
Documentele de constatare trebuie să cuprindă, printre altele, dacă marfa a fost
însoţită de un delegat al expeditorului şi dacă marfa a fost preluată de la expeditor
fără verificarea greutăţii (la livrările în mijloace de transport cu capacitatea folosită
integral de un singur expeditor).

La constatarea lipsurilor cantitative sau a degradărilor în timpul transportului,

expertiza poate fi solicitată de proprietarul sau asiguratorul încărcăturii, de cărăuş
(de exemplu, pentru evaluarea încărcăturii prejudiciate) sau de către beneficiarul
sau custozii încărcăturii. În cadrul expertizei, trebuie să se reconstituie condiţiile
reale în care a circulat marfa până în momentul când s-a semnalat degradarea sau
vicierea.

În acest scop, se reconstituie traseul, caracteristicile mijloacelor de transport care

sunt de fapt nişte spaţii de depozitare mobile, influenţa factorilor mediului exterior
în fiecare porţiune a traseului.

La expertizarea speţelor de acest fel, expertul trebuie să cunoască proprietăţile

mărfurilor, dar şi cerinţele privind ambalajul, sistemul de marcare,

19
particularităţile transportului funcţie de mijlocul de transport, modul de
încărcare şi fixare a mărfurilor în mijloacele de transport etc.

Factorii care influentează stabilitatea mărfurilor în timpul transportului

La studiul factorilor care influenţează calitatea mărfurilor transportate trebuie să

se ţină cont de faptul că mijloacele de transport sunt, de fapt, spaţii de depozitare
mobile, iar factorii de influenţă vor fi similari cu cei care acţionează în depozitele
fixe. Se ţine, însă, cont şi de caracterul specific al acestor spaţii de depozitare
mobile.

Principalele caracteristici ale produselor afectate la transport

In timpul transportului acţionează o serie de factori cu efecte directe sau indirecte

asupra integrităţii şi calităţii mărfurilor. Proprietăţile mărfurilor care pot să fie
afectate în timpul transportului sunt aceleaşi care pot să se degradeze în timpul
depozitării - forma şi caracteristicile dimensionale, starea suprafeţei, culoarea,
compoziţia etc. Între aceste proprietăţi trebuie remarcate, din cauza măsurii în care
sunt afectate la transport, masa produselor şi proprietăţile de sorbţie.

Masa produselor poate să se modifice pe parcursul circuitului produselor

generând efecte economice negative şi litigii. Pierderile de masă în timpul
transportului pot fi urmare a pierderilor de umiditate sau pot fi pierderi prin
fragmentare şi pulverizare prin neetanşeităţile mijlocului de transport.

Creştere de masă poate să apară ca urmare a absorbţiei de umiditate din atmosferă.

Proprietăţile de sorbţie se referă la capacitatea unor produse de a primi sau ceda

gaze şi vapori de apă. Sorbţia produce modificări uneori importante, până la
degradare, ale indicatorilor de calitate care se manifestă, de exemplu, prin cedarea
sau preluarea unor mirosuri, schimbarea compoziţiei chimice, reducerea rezistenţei
mecanice etc.

Factorii care afectează calitatea produselor în timpul transportului

Factorii care influenţează calitatea produselor pe perioada păstrării temporare în

mijloacele de transport sunt, desigur, asemănători celor care o influenţează la
depozitare, dar există şi factori care în acest caz au o importanţă mai deosebită.
Aşa sunt, de exemplu, temperatura, natura ambalajelor, modul de plasare în
mijlocul de transport şi mijlocul de transport în sine.

20
Temperatura sub limita normală duce la modificarea vâscozităţii, a solubilităţii,
apariţia de precipitate, îngheţarea produselor. Creşterea temperaturii duce la
creşterea presiunii lichidelor în recipienţi şi uneori la spargerea acestora, la dilatări
etc. Modificările de temperatură sunt legate şi de variaţia umidităţii relative a
aerului.

Creşterea umidităţii relative a aerului poate determina aglomerarea unor mărfuri

cum sunt îngrăşămintele chimice sau cimentul, iar scăderea umidităţii relative duce
la degradarea produselor prin desorbţia apei (uscare). Aceste efecte ale
temperaturii, care pot afecta produsele şi în timpul păstrării (depozitării), pot fi
mult mai pregnante pe anumite traseee de transport, în anumite perioade ale
transportului sau în anumite tipuri de mijloace de treansport.

Ambalarea mărfurilor prezintă interes din punct de vedere al transportului sub

aspectul asigurării protecţiei mărfurilor. De asemenea, ambalajul trebuie să
faciliteze operaţiile de manipulare, transport şi stocare. Atunci când se constată
degradarea produsului, trebuie să se examineze atent starea şi natura ambalajului
exterior şi interior. Examinarea ambalajului poate scoate în evidentă că ambalajul
însuşi ar fi cauza ori ar fi contribuit la pierderi sau degradări.

Nu numai lipsa rezistenţei mecanice a ambalajului poate fi sursă de degradări.

Astfel, unele mărfuri perisabile, cum sunt fructele, pot fi deteriorate prin erodarea
cojii la contactul cu peretele incorect prelucrat al ambalajului. De asemenea,
posibilitatea de condensare a apei în interiorul ambalajului favorizează mucegăirea
şi putrezirea produselor.

Starea ambalajelor poate furniza informaţii privind condiţiile în care au fost

transportate mărfurile. Ambalajul murdar, pătat, zgâriat, rupt sunt un indiciu al
condiţiilor insalubre în care s-a făcut transportul.

Amplasarea produselor în mijlocul de transport trebuie să asigure, pe lângă

folosirea cât mai bună a capacităţii de transport, integritatea cantitativă şi calitativă
a mărfurilor transportate.

Câteva din criteriile principale care se au în vedere la amplasarea produselor

în mijloacele de transport sunt:

 criteriul privind vecinătatea produselor: mărfurile higroscopice (ciment,

sare, gips) nu se aşează în vecinătatea celor care cedează uşor apă (lână,
cânepă, iută); mărfurile care preiau uşor mirosuri (brânzeturi, zahăr, făină,

21
 biscuiţi etc), nu se amplasează în vecinătatea celor care emit mirosuri
(produse petroliere, ceapă, piei sărate etc);

 mărfurile cu punct de topire scăzut ca untul şi ciocolata nu se amplasează în

vecinătatea surselor de căldură ca sala maşinilor la nave;

 rezistenţa ambalajelor şi mărfurilor: suprastivuirea mărfurilor ambalate în

saci sau cutii de carton poate duce la ruperea sau deformarea ambalajelor,
dezechilibrarea stivei şi final la deformări, aglomerări, fragmentări sau
amestecări ale produselor;

Modul concret de stivuire a mărfurilor în mijlocul de transport se alege funcţie de

tipul ambalajului şi al mijlocului de transport şi funcţie de condiţiile pe care le
impune natura mărfii. Câteva exemple sunt date în continuare.

Sacii se stivuiesc în trei moduri:

 sac pe sac, atunci când marfa necesită o ventilaţie foarte bună;

 pe jumătate de sac (asemănător cărămizilor în zid), dacă marfa necesită o

ventilaţie deosebită;

 în sistem ţesut (un sac longitudinal, următorul transversal, alternând similar

şi pe verticală), dacă se doreşte o mare stabilitate a stivei.

Butoaiele se strivuiesc cu vrana în sus, cu asezarea verticală, sau orizontală. Pentru

a asigura stabilitatea în timpul transportului, este recomandată fixarea butoaielor
cu material lemnos. Butoaiele din care s-ar putea scurge lichide dăunătoare pentru
mărfurile învecinate se stivuiesc în rândul inferior.

Lăzile se stivuiesc fie vertical, cu distanţe de 4 - 5 cm între rândurile de lăzi, fie

transversal cu un rând longitudinal şi următorul transversal faţă de mijlocul de
transport, fie în şah.

Mijloacele de transport influenţează calitatea mărfurilor prin solicitările

specifice la care supun mărfurile şi prin condiţiile climatice diferite de cele din
depozite.

Transportul rutier , indicat, de regulă, pentru distanţe scurte şi medii, presupune

un timp mai redus şi încărcături mai mici, de aceea impactul asupra produsului
poate să fie mai mic. Se impun, însă, măsuri de protecţie contra prafului,
precipitaţiilor, razelor solare etc.

22
Transportul feroviar , cu o mare extindere datorită costului relativ scăzut şi a
eficienţei pe distanţe lungi, supune mărfurile unor solicitări mecanice intense şi la
acţiunea factorilor climatici. Efectul asupra calităţii mărfurilor se reduce prin
folosirea materialului rulant adecvat specificului mărfurilor transportate (vagoane
frigorifice, refrigerente, izoterme, cu ventilaţie, cu pereţi şi acoperiş mobil etc.).

Transportul pe apă este de durată mai mare şi, din această cauză, mărfurile pot
suferi modificări calitative mai numeroase. Durata transportului şi complexitatea
factorilor care influentează transportul determină o sumă de riscuri pentru nave
şi încărcătura lor şi consecinţele acestor riscuri, avarii sau degradări, duc adesea la
litigii.Mărfurile transportate pe apă sunt supuse unor solicitări puternice şi acţiunii
intense a factorilor climatici, ca atmosfera marină salină, condiţiile atmosferice
variabile, variaţiile bruste de temperatură şi umiditate.

Transporturile aeriene , folosite pentru mărfuri cu volum mic şi valoare mare, pe

distanţe medii şi lungi, produc solicitări mecanice mici, solicitările specifice fiind
legate mai mult de modificările rapide de temperatură şi umiditate şi de scăderea
presiunii atmosferice cu creştera altitudinii.

Pe lângă solicitările la care sunt supuse în mijloacele de transport, mărfurile

transportate mai pot fi influenţate negativ de operaţiile de încărcare - descărcare,
operaţii care pot produce degradări ale mărfurilor transportate, atât prin solicitări
mecanice, cât şi prin acţiunea factorilor climatici. Mărimea şi felul acestor
degradări depinde de modul în care sunt efectuate operaţiile de încărcare -
descărcare.

Astfel, în cazul manipulării manuale predomină solicitările cauzate de şocuri,

împingeri, apăsări, iar în cazul manipulării automate sunt mai frecvente daunele
prin balansare şi lovire de pereţii ambalajelor sau ai mijloacelor de transport.
Pentru diminuarea sau eliminarea riscului de degradare prin asemenea solicitări,
expeditorul este obligat să aplice pe ambalaje simboluri care atrag atenţia asupra
unor regului de manipulare sau transport în vederea protejării mărfurilor şi a
personalului de execuţie.

Fenomene specifice de degradare a mărfurilor la transportul pe distanţe mari.

În cursul transportului pe distanţe mari, în special pe cale maritimă, sub acţiunea

factorilor mecanici, fizico - chimici şi atmosferici, mărfurile pot să sufere pierderi
cantitative şi modificări calitative care ajung uneori până la degradarea parţială sau
totală. Astfel de efect asupra mărfurilor au, printre altele, umezeala care provine fie
23
din transpiraţia încărcăturii sau navei, fie din mediu ca apă dulce sau sărată de
mare, temperaturile extreme, fenomene meteorologice ca vânturile, precipitaţiile,
uraganele şi descărcările electrice, incendiile, acţiunea insectelor şi rozătoarelor,
incendiile, insalubritatea spaţiilor de depozitare şi mirosurile străine, procese
chimice şi biochimice.

Cel mai des, modificările produsului sunt cauzate de umiditatea relativă şi

temperatura în afara limitelor normale a aerului, care duc la fenomenul de
condensare şi transpiraţie, dar şi alte fenomene afectează integritatea mărfurilor.
Câteva sunt descrise în continuare.

Condensarea apare atunci când există diferenţe de temperatură între încărcătură şi

diferite compartimente ale mijlocului de transport. Aerul transportă umiditatea din
zonele mai calde spre cele mai reci unde condensează.

Umiditatea poate condensa pe părţile metalice ale mijlocului de transport şi de

acolo să picure pe produsele transportate sau poate să condenseze direct pe marfă,
producând transpiraţia încărcăturii. Diferenţa de temperatură care produce
condensarea poate fi generată de schimbarea latitudinii, de închiderea spaţiilor în
care este depozitată încărcătura, sau de încălzirea spontană a încărcăturii, datorită
unor fenomene proprii mărfii respective.

Transpiraţia încărcăturii se produce atunci când marfa are temperatura scăzută şi

aerul cu care vine în contact este mai cald şi umed. Fenomenul se poate combate
prin ventilare şi egalizarea pe această cale a temperaturii aerului şi încărcăturii şi
prin folosirea de materiale absorbante de umiditate.

Infestarea este contaminarea produselor cu paraziţi de natură animală sau

vegetală. Temperatura şi umiditatea pot favoriza dezvoltarea insectelor care nu
doar depreciază marfa pe care au infestat-o, dar se şi extind la alte mărfuri din
spaţiile de depozitare ale mijlocului de transport. Funcţie, deci, de momentul când
s-a produs, infestarea poate fi:

 introdusă, anterioară încărcării în mijlocul de transport;

 căpătată, când produsele sunt infestate la staţia de destinatie;

 reziduală, când este cauzată de depozitarea în spaţii infestate ale mijlocului

de transport ori de vecinătatea cu produse infestate.

Cele mai frecvente efecte ale acţiunii insectelor, funcţie de natura şi durata acţiunii
lor, sunt găurirea, ciupirea şi amestecarea cu pânze de păianjen, încălzirea şi
24
pierderea în greutate, creşterea umidităţii datorită curenţilor de aer favorizanţi,
urmată de încolţire sau de apariţia mucegaiurilor şi bacteriilor.

La expertizarea mărfurilor infestate, un element esenţial este determinarea speciei

care a produs-o, aceasta conducând la stabilirea responsabilităţii pentru pierderile
provocate.

Autoaprinderea este o formă de degradare datorată stivuirii necorespunzătoare în

spaţii care contribuie la supraîncălzire sau alături de materiale cu proprietăţi de
autoaprindere.

Coroziunea este distrugerea metalelor sau aliajelor sub acţiunea oxigenului din aer
şi a umidităţii, precum şi a altor substanţe chimice. La expertizarea pagubelor
produse de coroziune este importantă stabilirea provenienţei apei cu care mărfurile
au venit în contact şi stabilirea momentului de deteriorare.

Un rol important în acest caz îl au măsurile preventive, cum sunt gresarea sau
acoperirile anticorozive. De asemenea, o bună ventilaţie în timpul transportului
este o măsură preventivă eficientă.

Expertizarea mărfurilor degradate în timpul transportului

Expertizarea mărfurilor degradate în timpul transportului se axează pe modul de

derulare a transportului, durata şi condiţiile lui de desfăşurare.

Procedural, expertiza se bazează pe studiul documentelor de transport, a

evidenţelor beneficiarului mărfurilor care se expertizează, precum şi pe preluarea
informaţiilor reprezentanţilor cărăuşilor. Se face o examinare atentă a stării
mijloacelor de transport, a gradului lor de curăţenie, a aspectelor tehnice cum este
asigurarea condiţiilor impuse de temperatură şi ventilaţie.

Expertul trebuie să asiste la descărcarea mijlocului de transport, urmărind aspectele

care pot să elucideze litigiul, cum sunt modul de stivuire, de amplasare a
produselor în mijlocul de transport, cantitatea produselor avariate etc. Pot să aibă
rol probator imaginile fotografice realizate cu această ocazie.

Se poate supune expertizei întregul lot sau numai o parte a lui, după caz, şi se
extrag eşantioane ca atare.

Raportul de expertiză trebuie să conţină datele şi informaţiile care să demonstreze

realitatea privind degradarea produselor ca urmare a transportului şi să indice
cauzele şi natura degradării. Raportul de expertiză trebuie să descrie detaliat modul
25
de prezentare a mărfii, defectele sale, cu individualizarea strictă a mărfii defecte
prin indicarea seriei, ambalajului, lotului din care provine.

Se acordă o atenţie deosebită ambalajelor, stării lor şi faptului că ele au putut sau
nu să asigure integritatea produsului. Se consemnează, de asemenea, prezenţa sau
absenţa materialelor de protecţie (prelate, folii), a materialelor de separare a
loturilor de produse, modul de stivuire în raport cu prescripţiile, modul de
funcţionare a instalaţiilor de asigurare a condiţiilor optime de transport
(temperatură, ventilaţie etc).

26