Experienţa senzorială şi controlul în artele marţiale

Student: Gîrju Mădălina

Anul 2, grupa 3

1
Abstract

Felul în care artele marţiale influenţează şi sunt influenţate de experienţele senzoriale, felul în
care influenţează controlul şi stima de sine sunt aspect ce au fost discutate din punct de vedere
contradictor în articolele şi cercetările pe această temă. Ne propunem să evaluăm aceste
contradicţii în rândurile ce urmează precum şi să expunem o evaluare realizată pe bază de
chestionar care să tragă o concluzie asupra celor discutate.

Documentare

Unul din articolele folosite descrie experienţa senzorială de a lupta printr-o etnografie a artelor
marţiale mixte. MMA-ul este un sport emergent în care competitorii dintr-un ring sau o cuşcă
utilizează lovituri (pumni, coate, genunchi, lovituri cu picioare) precum şi tehnici de submisie
pentru a înfrânge oponenţii. Această etnografie senzorială include inter alia, documentarea
ritmului şi cadenţei, flow-ul şi sesiunilor de încleştare şi evitare a loviturilor, armonizarea
corpurilor cu alte corpuri prin atingere, beat-ul muzicii ce acompaniază sesiunile de antrenament,
mirosul transpiraţiei, durerea pulsândă ce e înregistrată în gust. Acest articol se bazează pe 45 de
interviuri cu luptători de arte marţiale mixte şi observaţia participanţilor de-a lungul a 4 ani.

“Logan mă înconjoară şi mă presează cu împunsătura lui. Unele dintre ele trec de garda mea. Îl
urmăresc de-a lungul covorului încercând să ţin cont de ritmul mâinilor lui astfel încât să pot să îl
lovesc la rândul meu. Deodată, Logan se năpuseşte pentru lovitura de graţie, îmi trântesc
şoldurile la pământ, trâgându-i capul la pământ după ce l-am prins cu picioarele, el initial
încercând să mă apuce de picioare.

La sfârşit îmi întind mâna spre Logan să îl ridic de pe covor. Amândoi ne oferim o îmbrăţişare,
ne spunem “bună treabă” şi ne ducem să bem apă. Nimic nu a avut un gust mai bun.”

Synnott spune că mirosul face diferenţa dintre grupuri, indivizi şi locuri. Mirosul corpului unei
persoane este cea mai intima formă de percepţie asupra ei. Simmel (1997) spune că prin a mirosi

2
o persoană poţiajunge printr-o formă gazoasă în cea mai senzorială formă a fiinţei noastre interne
şi e evident că printr-o sensibilitate mărită asupra impresiilor olfactive în general, aceasta trebuie
să ducă la o selecţie şi o distanţare ce creează în anumite limite una dintre fundaţiile senzoriale
ale pentru rezerva socială a individului modern.

Când intrii într-un club de MMA de obicei eşti lovit de un colaj de mirosuri umede şi sărate de
transpiraţie şi produse de curăţat covoare. În primă instantă mirosul nu e definit, însă după o lună
în club subiecţii constată că mirosul devine asociat cu antrenamentul. Vestiarele, de asemenea,
sunt îmbâcsite în acest miros.

Curtis (2008) spune că limitele spaţiale dintre corpuri sunt formate prin simţuri. Formarea şi
mentenanţa grupului este, în parte, prezisă de toleranţa individului şi recunoaşterea mirosului
altora.

Gustul, de asemenea, prezintă un factor important pentru practicanţii de arte marţiale. Şocul de a
fi lovit, urmat de durere şi gustul sângelui semnalează combatantul de gravitatea situatiei haotice
în care se află. Gustul sângelui, în acest sens, semnalează atât evenimentul cât şi caracteristicile
experienţei senzoriale a luptei. Breakdown-ul (punctul culminant) al corpurilor este reflectat în
gustul sângelui. Nuanţele de fier şi sare reflectă situaţia corpului. Sângerarea în timpul luptei este
o reflexie a felului în care corpurile afectează şi sunt afectate de alte corpuri. Sângele marchează
un sentiment de apartenenţă la o comunitate de luptători.

În timp ce articolul nu explorează toate aspectele artelor marţiale, oferă însă baze pentru întelege
lumea elementelor senzoriale şi experienţelor extraordinare ale luptei într-o competiţie.
Experimentăm senzaţiile în timp real pe parcursul unui meci, senzaţiile devenind acute în feluri
ce se învaţă prin repetiţie. Contactul cu alte corpuri promite atât experienţe senzoriale cât şi o
proliferare a sensurilor. Legături sociale sunt formate şi plăcerea derivă din asta şi prin contactul
senzorial dintre corpuri.

3
Un studiu a adunat 41 de elevi ce au completat chestionare la începutul şi sfârşitul lecţiilor lor de
carate. După cursuri, elevii s-au simţit mai bine din punct de vedere fizic, mai puţin deprimaţi şi
au simţit mai mult control, învăţând să evite atacatorii şi să prevină leziuni serioase în cazul în
care ar fi atacaţi. S-au simţit mai puţin predispuşi să li se întâmple lucruri rele şi li s-a părut mai
puţin probabil să fie răniţi în timpul unui atac. Percepţiile femeilor şi bărbaţilor diferă în limita
unor variabile în acest caz. Studiul acesta confirmă cum cursurile de karate pot altera percepţia
celor ce practică, dar sugerează că instructorul trebuie să fie conştient de diferenţele dintre sexe
în ceea ce priveşte intensitatea antrenamentului.

Se consideră că studiul artelor marţiale va afecta maturitatea, concentrarea, stima de sine şi

coordonarea fizică a celui ce le practică şi va oferi de asemenea pace spirituală pe termen lung.
Rapoarte şi anecdote privind salvarea psihologică prin practica artelor marţiale apar de foarte
multe ori în periodicale şi cărţi (Casillas, 1989; Lowry, 1989; Tesoro, 1986; Whittemore, 1986).

Dovezile corelaţionale limitate implică de asemenea că artele marţiale sunt asociate cu ajustarea
emoţională. Practicienii avansaţi sunt mai maturi şi au un grad ridicat de stimă de sine în
comparaţie cu practicienii mai puţin experimentaţi. Studii au indicat de asemenea că încrederea
de sine se găseşte în strânsă legătură cu câştigarea unui turneu de arte marţiale. Există puţine
studii longitutinale care să susţină că artele marţiale chiar îmbunătăţesc ajustarea emoţională.

Studii asupra mecanismelor de apărare ale practicanţilor de sex feminin sugerează că lecţiile de
auto-apărare au schimbat într-o măsură percepţia femeilor participante asupra propriei eficienţe,
au redus redus sentimentele lor de vulnerabilitate în faţa unui asalt. Aceste lecţii au reduc de
asemenea cogniţiile anxioase, intrusive. Aceste practici sunt de asemenea recomandate pentru
victimele asalturilor deoarece lecţiile de auto-apărare par a mări sentimentele de control,
eradicând o parte din vulnerabilitatea şi auto-compătimirea, adeseori resimţite în astfel de cazuri.

Trebuie prevăzut însă că există cazuri de abateri, cazuri de persoane ce au încercat această
tehnică şi nu au ajuns la aceste rezultate, simţindu-se la finalul lor mult mai expuse, mai
vulnerabile şi mai ineficiente. Din acest motiv studiul recomandă terapeuţilor să ia foarte bine în

4
considerare personalitatea individului din toate perspectivele detectabile ale acesteia pentru a
putea oferi clientului cele mai bune opţiuni. Există studii care susţin şi studii care contrazic
aceste puncte de vedere. Studiul realizat în articolul propus, după aplicarea chestionarelor, a
ajuns la concluzia că participanţii în cauză s-au simţit mai puţin în control, mai vulnerabili
ghinionului. Iniţial orele fac unii participanţi să nu se simtă capabili de auto-apărare. Aceste
rezultate sunt însă aplicabile pentru participanţii aflaţi la început. După un semestru de
antrenament pentru arte marţiale, indivizii chestionaţi au prezentat mai multe semne de
îmbunătăţire a aspectelor discutate anterior faţă de la început.

Instrumente şi interpretare

Am aplicat un chestionar unui număr de 35 subiecţi. Am folosit scala likert pentru a măsura
psihometric aspectele legate de agresivitate, efectul terapeutic al artelor marţiale, autocontrol şi
stimă de sine. Am pus 12 întrebări dintre care una s-a referit la gradul de experienţă al
persoanelor în artele marţiale. 8,6% din persoanele în cauză erau la început. A fost interesant de
remarcat că deşi 62,9% din subiecţi nu au fost motivaţi de tendinţele lor agresive în a se apuca de
acest sport, 28,6% din acestea consideră că aveau un comportament agresiv înainte şi însumat
54,3% din persoane afirmă că nu mai au aproape deloc tendinţe agresive. 68,6% consideră că
artele marţiale au un efect calmant şi terapeutic, existând o singură persoană care să opteze
pentru variantele sub neutru. Deşi înainte de practicarea artelor marţiale 31,4%% persoane s-au
simţit neutru cu privire la stima de sine şi doar 8,6%% se considerau foarte încrezători, 53,4%
neapreciindu-se foarte mult, 51,4% din persoane s-au declarat foarte încrezătoare după
practicarea sportului. De asemenea, se pare că episoadele depresive au fost diminuate, 60% din
subiecţi afirmând că acestea s-au ameliorat după practicarea sportului, în condiţiile în care 68,5%
din persoane au declarat ca nu mai traiesc episoade depresive si 45,7% nu au fost motivate de
evenimente neplăcute din viaţa lor să practice artele marţiale. Oamenii intervievaţi au practicat
karate, mma, judo, aikido si taekwandoo. În graficul ce urmează cifrele de la 1 la 5 constituie
cele 5 variante ale scalei likert notate de experimentator de la „deloc” la „foarte mult”.

5
 Chart Title
1 2 3 4 5

0 0 1 0
4 4 5 3
6
2 3 9
6 12
17 6 18
7
4 24 11 22 4 10

5 11 9 31
7 11
22 5 14 12
7 19
6 16 8 3
13
2 10
2 6 4 4 6 4
3 1 0
1
0 0 0

Concluzii

Rezultatele ne ajută să privim artele marţiale ca pe un instrument de terapie care trebuie însă
adaptat la personalitatea individului şi la cerinţele şi circumstanţele sale. Trebuie de asemenea
luat în considerare timpul pe care aceştia l-au petrecut practicând artele marţiale, cu cât
experienţa fiind mai mare, cu atât beneficiile fiind pe măsură. Acest lucru este important în
demersul cuiva de a folosi artele marţiale atât drept un instrument de catharsis cât şi de auto-
control şi disciplină.

6
Bibliografie

Weisser Mark, Kutz Ilan, Kutz Suer, Jacobson Weiser Daniel (Winter 1995) Psychotherapeutic
aspects of the martial arts: American Journal of Psychotherapy 118-127

Margaret E. Madden (1990) Attributions of control and vulnerability at the beginning and end of
a karate course: Perceptual and Motor Skills, Franklin Pierce College 70,787-794

Dale C. Spencer (2014) Sensing violence: An etnography of mixed martial arts: University of
Manitoba vol.15, 232-254