UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ȘI ȘTIINȚA MATERIALELOR

Standard ISO

Student:
Constantin Nistor

București
2019
 ISO 8968-1:2014
Metoda Kjeldahl include acum si laptele provenit de la alte specii precum si produsele lactate
comercializate la nivel international, acoperite de standardele Codex Alimentarius. Standardul
revizuit (ISO 8968-1:2014 – IDF 20-1:2014) reconfirma rolul crucial al metodei Kjeldahl in
armonizarea comertului si potenteaza masurile de siguranta pentru protectia consumatorilor.

Metoda Kjeldahl – Rol crucial in comert

Metoda Kjeldahl joaca un rol crucial in cadrul comertului national si international, spre exmplu
in calcularea platilor datorate fermierilor si producatorilor de lapte, la controlul proceselor
manufacturiere si in verificarea conformitatii legale.

“Acest standard se refera la determinarea unei componente majore a laptelui si a unor multitudini
de produse lactate, fiind de fapt vorba de componenta care este raspunzatoare de peste 50% din
valoarea de piata a laptelui” a explicat dr. Harrie van den Bijgaart, presedinte al comitetului
tehnic ISO cu privire la lapte si la produsele lactate.

Acest aspect, combinat cu faptul ca studiile internationale cu privire la metoda s-au realizat pana
acum doar pentru lapte integral de bovina, ilustreaza nevoia de a valida metoda si pentru alt fel
de produse lactate decat laptele integral de bovina.

Expertii IDF si ISO au modificat cu succes si au validat in mod stiintific metoda astfel incat
aceasta sa se aplice unei game largi de produse lactate. In plus fata de laptele de bovina integral,
metoda poate fi acum aplicata si pentru lapetele de bovina cu continut redus de grasime, pentru
laptele integral de capra si oaie, pentru branza, lapte praf si derivate din lapte praf incluzand
formule pentru sugari, concentrate proteice din lapte, cazeina si cazeinat, a explicat dr. Jaap
Evers, presedinte al IDF Methods Standards Steering Group.

“Validarea acestei metode pentru mai multe produse va furniza, de asemenea, garantii
suplimentare pentru consumatorii pentru care continutul etichetat al produselor lactate a fost
determinat pe baza unei metodologii standardizate la nivel global” a completat dr. Van der
Bijgaart.

5.1.1. Determinarea substanțelor proteice totale prin metoda Kjeldahl

Principiul metodei

Produsul supus analizei în prezența acidului sulfuric și a unui catalizator, se descompune la cald
în elementele constituente: C, H, O, P, Fe. În urma descompunerii proteinelor și a celorlați compuși
cu azot sunt puși în libertate ionii de amoniu, care se combină cu acidul sulfuric formând bisulfatul
de amoniu. Bisulfatul de amoniu din mineralizat prin alcalinizare puternică eliberează amoniacul,
care este distilat și captat într-o soluție acidă. Cunoscând cantitatea de acid necesară pentru
neutralizarea amoniacului distilat se poate calcula cantitatea de azot din proba de analizat.

Aparatură și reactivi

 acid clorhidric 0,1 n;

 sulfat de cupru;
 hidroxid de sodiu c.p. liber de azot și de carbonați, sol 30 % și 0,1 n;
 sulfat de potasiu;
 roșu de metil sol alcoolică 0,2%;
 baloane de mineralizare Kjeldahl de 250 ml sau alte dimensiuni;
 instalație de distilare-dispozitiv Parnas-Wagner (retortă, refrigerent, pâlnie de decantare,
balon generator);
 instalație de mineralizare;
 sticlărie uzuală de laborator (pahare, baloane, baloane cotate, cilindrii gradați, pipete
gradate, biurete, pâlnii simple de sticlă etc.);
 acid sulfuric c.p. liber de azot, concentrat (D=1,84);

Mod de lucru

Mineralizarea – din produsul de cercetat se cântărește la balanța analitică o cantitate de 1 g melanj

ou, care se introduce în balonul Kjeldahl. Se adaugă 20 de ml acid sulfuric, 1 g sulfat de cupru și
5-10 g sulfat de potasiu. Balonul este supus încălzirii progresive pentru evitarea spumării. La
început lichidul are o tentă brun-negricioasă, apoi se clarifică treptat. Mineralizarea se consideră
terminată atunci când lichidul devine perfect limpede, iar pe pereții balonului nu au rămas
particule. Din acest moment, se mai continuă 30 de minute. După răcire, mineralizatul capătă tentă
albastru-verzuie, imprimată de catalizator (sulfat de cupru). În mod obișnuit, această operație
durează 6-7 ore, cu o mineralizare mai lungă la produsele ce au un conținut mai mare de grăsime.

Distilarea amoniacului
Pregătirea distilatului – Mineralizatul din balon se trece într-un balon cotat de 100 ml. Trebuie
avut în vedere faptul că, după trecerea mineralizatului în balonul cotat, se mai fac două – trei spălări
cu apă distilată a balonului Kjeldahl și toată cantitatea rezultată se pune în balonul cotat. După
aceea, se face completarea balonului cotat cu apă distilată până la semn.
Distilarea propriu-zisă – se face în dispozitivul Parnas-Wagner. În retortă se pun 10 ml mineralizat
(din balonul cotat), peste care se adaugă 20-30 ml de hidroxid de sodiu sol 30% pentru alcalinizare.
După închiderea circuitelor și verificarea acestora, se trece la distilare, care trebuie să aibă un ritm
moderat.
Captarea amoniacului – Pentru aceasta, într-un balon (de 50 sau 100 ml) se pun 10 ml de acid
clorhidric, 0,1 n și câteva picături de indicator roșu de metil. Balonul astfel pregătit se pune pe un
dispozitiv în așa fel încât extremitatea inferioară a refrigerentului să fie în lichid. Distilarea durează
până când în balonul de captare volumul crește de 3-4 ori. Distilatul astfel obținut se titrează cu
hidroxid de sodiu 0,1 n până la virarea culorii din roșu în galben. [31]
Cantitatea de proteine se află după următoarea formulă:
Proteine, %=(a-b)*0.0014*100*100/G*V*6,25
în care:
a – cantitatea de HCl N/10 folosită pentru captare;
b – cantitatea de NaOH N/10 folosită la titrare;
0,0014 – echivalent g N pentru 1 ml de HCl N/10;
100 – se raportează la 100 g produs;
100 – diluția mineralizatului;
G – grame produs luate pentru analiză;
V – nr. ml de mineralizat luați pentru distilare;
6,25 – echivalent în substanțe proteice a 1 g de azot;