Fiul „poetului ţărănimii”, ucis de… ţărani?

Cosbuc cu Familia LUCEAFARUL 1919 mart 1

Într-o scrisoare adresată cărturarului bucovinean Victor Morariu, Lola, soţia

pictorului Mihail Teişanu, scria, printre altele, relatând despre suferinţa doamnei
Elena, soţia lui George Coşbuc: „nici nu mai încerc să-ţi spun ce durere am văzut
pe chipul acestei martire”[1], care nu putea uita că unicul ei fiu, Alexandru, care
avusese un accident de automobil, în 26 august 1915, fusese ucis cu ciomegele,
pe când zăcea însângerat într-un şanţ, de nişte ţărani dintr-un sat de lângă Târgu
Jiu, supăraţi că „domnii cu maşini” le mai ucid câte o găină, cuibărită-n colbul
drumului.

Cosbuc George LUCEAFARUL 1919 mart 1

Caut, de multă vreme, confirmarea sau infirmarea susţinerii Lolei Teişanu, pentru
că mi se pare a fi un blestem asupra neamului ca unicul fecioraş al „poetului
ţărănimii” să fi fost ucis de nişte ţărani. Oricum, odată cu Alexandru, a murit şi
George Coşbuc, mutându-se, în mai 1918, în ţărâna care îl adăpostea şi pe fiu.

Încă nu am găsit mare lucru nici despre tragedia din 26 august 1915, nici despre
suferinţa mocnită a tatălui, de până în 9 mai 1918. Dar o să mai caut, cu speranţa
că Lola Teişanu a exagerat şi că ţărănimea română a fost dintotdeauna aidoma
cântecelor ei: verticală şi dumnezeiască.

Redactorii de la Tribuna LUCEAFARUL 1919 martie 1

Joi, în 9 maiu nou 1918, după-amiază, la ora 1 şi jumătate, a încetat din viaţă
marele nostru poet Gheorghe Coşbuc, autorul „Firelor de Tort” şi duioaselor
„Balade şi Idile”, prin care şi-a cucerit locul dintâi între fruntaşii contemporani ai
literaturii româneşti.

*
Despre împrejurările morţii, corespondentul din Bucureşti al „Gazetei
Transilvaniei” comunică următoarele: Se ştia, în cercul intimilor săi, că „badea
Gheorghe” al nostru este suferind, mai mult abătut, de la nenorocirea ce l-a lovit,
când şi-a pierdut pe unicul său fiu între împrejurări foarte tragice. Miercuri,
fusese în oraş şi, seara, când s-a întors acasă, s-a simţit indispus. Joi, a zăcut în
pat, stând de vorbă cu soţia sa, când, pe la ora 1 şi jumătate, simţindu-se rău, a
încetat din vieaţă, fără ca familia să fi avut cel puţin timpul de a chema în ajutor
un medic.

Alexabdru si George Cosbuc mormant LUCEAFARUL 1919 martie 1

Marele nostru poet a trecut la nemurire în vârstă de 52 ani. Rămăşiţele sale

pământeşti au fost ridicate, de la locuinţa defunctului, Bucureşti, Calea Plevnei
48, sâmbătă, în 11 mai, şi au fost înmormântate în cimitiriul Şerban-Vodă. Cu
inimă înfrântă de durere, ne plecăm în faţa mormântului nemuritorului nostru
poet (Biserica şi Şcoala, anul XLII, nr. 19, 6/19 mai 1918, p. 4).

Alexandru Cosbuc ADEVARUL 30 aug 1915

Accidentul de automobil din judeţul Gorj / Transportarea rămăşiţelor pământeşti

ale victimei în capitală./ Cu trenul de dimineaţă au sosit în Gara de Nord
rămăşiţele pământeşti ale lui Alexandru, fiul poetului G. Coşbuc, mort într-un
accident de automobil în judeţul Gorj. / Cadavrul a fost transportat la domiciliul
părinţilor, din Calea Plevnei, nr. 48. / Înmormântarea se va face la cimitirul
Şerban Vodă mâine după-amiază (Adevărul, 30 august 1915).

[1] Viaţa Nouă, anul V, nr. 4, Suceava, 23 iunie 1918, pp. 4, 5