Carnavalul personajelor din poveşti
Atras de legenda ce vorbea
Prezentator:
Bun găsit, onoraţi invitaţi,
Cu drag ne priviţi şi ascultaţi!
Vă rugăm cu-nflăcărare
Să ne fiţi părtaşi la sărbătoare!
Ne vom prezenta pe rând fiecare
Vor fi momente de aleasă încântare.
Carnavalul personajelor din poveşti începe
Şi vom vorbi pe rând, pe îndelete...
Soacra (din Soacra cu trei nurori)
Priviţi-mă! Respect mi se cuvine
Soacră mândră sunt şi mă ţin bine.
Bani am adunat şi case am ştiut a face.
Să conduc cel mai mult îmi place.
Aveam de toate, nimic nu-mi lipsea
Doar feciorii voiam a mi-i însura.
Şi-am căutat până am găsit
Două nurori numai bune de slujit.
Le-am chinuit, le-am pus la treabă
De aceea mă ştie–o lume-ntreagă.
Dar am încurcat-o, mi-a venit de hac
Nora cea mică. În mormânt m-a băgat.
Nora cea mică
Frumoasă sunt, isteaţă nu mai spun
Priviţi şi admiraţi-mă chiar acum.
Eu, cea mică, i-am venit de hac
Soacrei ce ne bătea mereu la cap.
Era păcat să trăim în sărăcie
Când era o aşa mare avuţie.
Ne-a chinuit, dar le-am răzbunat
Şi pe cumnate, că multe-au îndurat.
Acum s-a făcut dreptate
Fiecare are casă şi bucate.
Pe soacră am îngropat-o cu cinste mare
Pentru că am iubit-o tare, tare...
Frumoasa adormită
Poveştile-s frumoase, nu se uită,
Mă recunoaşteţi din Frumoasa adormită.
Blestemul greu de mine s-a legat
Şi multe necazuri am îndurat.
Înţepătura unui fus m-a adormit
100 de ani vraja a ţinut.
Părinţii, slujitori şi slujitoare
Mi-au fost alături în această încercare.
Un prinţ din depărtări ne-a salvat
Iar mulţumire tata, mâna mea i-a dat.
Şi-a fost frumos şi-am petrecut
Zile în şir nunta a ţinut.
Prinţul
Despre frumoasa ce-n palat dormea
M-am îndreptat spre-acel ţinut
Şi totul în paragină am găsit.
Am căutat şi cred că ştiţi
Erau cu toţii adormiţi.
Bucuria mea a fost mai mare
Când poate printr-o întâmplare,
Prinţesa din somn s-a trezit,
La viaţă ea a revenit.
Petrecere mare la castel s-a dat
Am dansat şi a fost minunat.
Maria (din Prostia omenească)
Mă prezint, eu sunt Maria
Ştiţi voi, „Omenească e prostia”.
Plângeam de mare zor:
Drobul de sare de pe cuptor
Să nu-i cadă pe căpşor
Copilului ce dormea uşor.
Mama mea plângea şi ea,
Mare nenorocire mai era.
Bărbatul meu a văzut în lume
Mulţi proşti, cum nu pot spune,
Şi s-a întors la noi cu bucurie
Ani buni să trăim în armonie.
Soţul (din Prostia omenească)
Prea cinstită adunare
Vă spun a mea întâmplare.
Aveam nevastă şi o soacră,
Tot un fel de poamă acră.
Toată ziua soaţa plângea
Drobul de sare de va cădea
Bietul meu copil, aţi ghicit
Va fi mort negreşit!
În lumea largă am plecat
Peste alţi proşti am dat:
Urca nucile cu furca,
Strica casa salvând căruţa,
Soarele căra c-un oboroc
Şi vaca pe şură trăgea cu foc.
E greu de acceptat aşa prostie
Şi m-am întors la ai mei. Ce bucurie!
Lizuca
Sunt o fetiţă frumuşică
De mama vitregă tare chinuită
Voia să scape de mine, mă bătea
Şi-am hotărât spre bunici a pleca
Patrocle, prietenul meu m-a însoţit
Pe Sora-Soarelui am întâlnit.
La răchita din pădure am adormit
Cu domniţa şi prichindeii am vorbit.
Mama, buna mea, m-a alintat,
Lumea poveştilor m-a fermecat.
M-am trezit cu bunica lângă mine,
Bunicul îngrijea stupii de albine.
M-am bucurat şi-am fost răzbunată
Mama vitregă de albine a fost înţepată.
Bunica
Nepoata mea Lizuca şi-al ei câine
S-au supărat şi au venit la mine.
Ştiam c-o duce rău, că-i tristă,
Chiar mă-ntrebam „cum mai rezistă?”
Am hotărât să o luăm la noi
Să-i purtăm de griji şi de nevoi.
În căsuţa noastră este în siguranţă
Pentru noi este de mare importanţă.
Am găsit-o, pentru cine se întreabă,
Dormind lângă răchita din dumbravă.
Este acum a noastră, nu va mai pleca,
Va sta cu noi mereu alăturea.
Albă ca zăpada
Vă spun acum şi-a mea poveste
S-a întâmplat demult şi nu mai este.
Mama vitregă voia să scape de mine
Eram mai frumoasă. N-a fost bine!
Vânătorul curţii m-a cruțat
Şi-n pădure adăpost mi-am căutat.
La casa piticilor eu m-am oprit
Cu teamă şi-apoi cu bucurie m-au primit.
N-am ascultat de sfatul lor
De la o bătrânică am luat un măr.
Acesta era otrăvit
Şi pe loc am adormit.
Cine m-a salvat? Știți voi cine!
Sfârşitul fericit îl ştiţi prea bine.
Prinţul
Din lumea basmelor azi am venit
Povestea mea să vă prezint:
Într-o călătorie am pornit
Pe Albă ca zăpada am găsit.
Era frumoasă cum rar poţi vedea
Într-un sicriu de cristal dormea.
Şapte pitici de strajă-i stăteau
Leac de salvare pentru ea n-aveau.
Şi este aşa cum s-a povestit
La viaţă ea a revenit
Ca toate poveştile s-a încheiat
Cu o nuntă mare la palat.
Cenuşăreasa
Povestea mea o ştiţi prea bine
O amintesc, căci se cuvine
Să ştie o lume-ntreagă
Cenuşăreasa e o fată dragă.
Deşi am fost aspru pedepsită
Pusă la munci şi chinuită
M-a observat la bal un prinţ
Şi-n dansul unui vals ne-am prins.
Am dansat, ne-am bucurat
La miezul nopţii am plecat
Pantoful l-am pierdut şi l-am găsit
Şi cu prinţul m-am căsătorit.
Sora vitregă
Bun găsit la toţi, dragii mei,
Sunt sora vitregă a Cenuşăresei
La petrecere am participat
Dar nimeni nu m-a observat
Cu prietenele am discutat,
Am dansat şi m-am distrat
Atenţia la toţi ne-a atras
Frumoasa ce la miezul nopţii a plecat
Era frumoasă şi eu n-am ştiut
Că o slujnică se schimbă-aşa de mult.
Împăratul:
Sunt tatăl fetelor din povestea
”Sarea în bucate”. Vă eu vestea
Că recunosc greșeala ce-am făcut
Când fetița n-am știut s-ascult.
Nu am înțeles ce ea-mi spunea.
Cu-adevărat, ea mă iubea!
Credeam că zahărul și mierea
Arătau cât de mare e iubirea.
Înțelepciunea i-a fost de mare ajutor,
Prin străini nu i-a fost ușor.
Bunătatea și cinstea i-au fost răsplătite.
La nuntă a voit să mă invite.
Ea m-a iertat și s-a purtat frumos,
Drept împăcare m-a îmbrățișat duios.
Scufiţa roşie
Scufiţa roşie sunt din poveste
Şi vreau acum să dau de veste
Că sunt cuminte şi ascultătoare
Şi-atentă sunt şi răbdătoare
Am greşit şi pe lup am crezut
Cât e de lacom, eu nu am ştiut.
Salvarea noastră pădurarul a fost.
Ce spaimă-am tras să spun nu are rost.
Toate s-au sfârşit cu mulţumire
Şi bine minte le voi ţine.
De sfatul mamei dacă ascultam,
Atâtea spaime nu mai înduram.
Ţăranul ( din Păcală avocat)
Să vă spun necazul meu
Ce mă chinuie cam rău
Eram flămând şi însetat
Şi la han eu am intrat
Am cerut ceva de mâncare
Să-mi mai potolesc din foame.
Mi-a dat hangiul pe datorie
Să-i plătesc când va fi să fie.
După ani eu m-am întors
Să-i plătesc, c-aşa-i frumos
N-a fost bine, nu ne-am împăcat
Mi-am luat pe Păcală avocat.
Păcală
Păcală sunt şi-s avocat
Un biet sărman, eu am salvat.
Trebuia să plătească o mâncare
Cu vreo 10 milioane
Judecătorul a înţeles să-l ierte.
Nu scoţi pui şi găini din ouă fierte,
Cum nici din grâu fiert şi semănat
N-o să vedem un lan bun de secerat.
Hangiul s-a lăsat păgubaş
A regretat c-a fost un laş.
Hangiul
Hangiul sunt în Păcală avocat
O afacere am vrut să fac,
Voiam un biet ţăran să păcălesc
O mulţime de bani să-i şterpelesc.
Cum se spune şi-n Scriptură,
Dumnezeu n-ajută celui care fură.
Nu mi-a ajutat nici mie
Ca să fac aşa prostie.
Pentru câteva ouă fierte şi o pâine
Plătea omul mult şi bine.
Păcală
Eu sunt Păcală cel adevărat
Întreaga lume-am colindat.
Tot felul de oameni am întâlnit
Şi răspuns la fiecare am găsit.
Eu sunt hazliu şi sunt plăcut
Pentru tot ce am făcut.
Pot părea prostuţ câteodată
Dar nu mă păcăleşte nimeni niciodată.
Nici voi nu mă duceţi de nas,
Chiar de ultimul am rămas.
La orice situație soluția eu o găsesc
Și numai la dreptate mă gândesc.
Cei buni să aibă meritata răsplată,
Cei răi o dreaptă judecată.
Dacă părerea de rău și-arată,
Sunt iertați și lăudați îndată.
Și nu uitați: lucrați cu ”cap”!
Păcală e atent, vă vine de hac.