Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
0
Rev. 0 Page
PREFAŢĂ
În această lucrare sunt prezentate noţiunile de bază necesare însuşirii desenului tehnic
industrial utilizat în construcţia de maşini.
Desenul tehnic reprezintă disciplina de căpătâi pentru un operator care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul unui atelier cu profil mecanic.
Desenul tehnic reprezintă modalitatea prin care un obiect este reprezentat gragfic, regulile şi
convenţiile stabilite în acest scop.
Pe plan internaţional, în anul 1946 s-a înfiinţat Organizaţia Internaţională de tandardizare (ISO)
la care este afiliată şi ţara noastră.
1
Rev. 0 Page
CUPRINS
PREFAŢĂ........................................................................................................................................ 1
CUPRINS......................................................................................................................................... 2
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE.......................................................................................................5
1.3. Indicatorul............................................................................................................................. 7
3.1. Generalităţi.......................................................................................................................... 24
4.1. Generalităţi.......................................................................................................................... 42
5.1.1. Generalităţi............................................................................................................. 49
6.1. Generalităţi.......................................................................................................................... 54
7.1. GENERALITĂŢI.................................................................................................................. 71
4
Rev. 0 Page
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.1. CLASIFICAREA DESENELOR TEHNICE
Desenele tehnice e clasifică după mai multe criterii:
- în proiecţie ortogonală,
- în perspectivă.
- schiţa - desenul întocmit cu mâna liberă respectând proporţia între dimensiunile obiectului
reprezentat în limitele aproximaţiei vizuale,
- desenul de piesă – reprezintă graphic forma, mărimea şi alte caracteristici ale unei piese,
- desen de detaliu - reprezentarea, la o scară mărită, a unei părţi dintr-un ansamblu sau
piesă, în vederea precizării unor date suplimentare ce nu au putut fi reprezentate în
desenul de piesă sau de ansamblu.
5. După conţinut:
- releveu – desen executat după o piesă existentă, pentru care nu există desen,
5
Rev. 0 Page
- desenul de gabarit – prezentarea dimensiunilor de gabarit ale produsului.
6. După destinaţie:
- desenul de execuţie – este întocmit la scară şi conţine toate informaţiile necesare pentru
execuţia piesei,
Aceste criterii şi clasificări nu sunt restrictive sau limitative, existând posibilitatea de clasificare
şi după alte criterii.
Tabelul NOŢIUNI
INTRODUCTIVE-1
6
Rev. 0 Page
După cum se poate observa:
- formatele alungite se obţin prin combinarea dimensiunilor laturii mici a unui format
preferenţial cu dimensiunile laturii mari a altui format preferential. Se recomandă ca, pe cât
posibil, aceste formate să fie evitate.
1.3. INDICATORUL
Un alt element important în desenul tehnic este indicatorul.
Conform SR ISO 7200-1994, formatul indicatorului nu mai este impus, dar se bazează pe
câteva principii generale cu privire la conţinutul acestuia.
Fiecare organizaţie poate să îşi întocmească propriul indicator dacă respectă aceste reguli sau
principii recomandate.
Indicatorul conţine informaţii despre desen, este obligatoriu şi se amplasează în partea stânga-
jos a chenarului. Este alcătuit din mai multe dreptunghiuri alăturate care se pot diviza în rubrici.
- una sau mai multe zone de informatii suplimentare, care pot fi amplasate deasupra sau
în stânga zonei de identificare.
Zona de identificare este obligatorie, se trasează cu acelaşi tip de linie cu care se trasează
chenarul, are o lungime de 170 mm şi conţine următoarele rubrici:
b) denumirea desenului,
Aceste rubrici pot fi dispuse după cum este indicat în fig. 1-1
7
Rev. 0 Page
b) scara principală a desenului,
c) data elaborării,
e) informaţii tehnice (materialul din care este executată piesa, tratamentul termic, cerinţe
privind starea suprafeţelor, metoda de proiecţie, valorile toleranţelor dimensionale şi ale
abaterilor de formă şi poziţie ce se aplică dimensiunilor şi abaterilor netolerate individual,
ş. a.).
a) linii groase,
b) linii subţiri.
Grosimea de bază – b – a liniilor utilizate în desenul ethnic este cea a liniei contnue groase.
Aceasta se alege în funcţie de mărimea, complexitatea şi natura desenului şi se păstrează pentru
toate reprezentările executate la aceeaşi scară, pe aceeaşi planşă pentru o anumită piesă.
Grosimea de bază se alege din următorul şir de valori standardizate (în mm): 2; 1,4; 1; 0,7; 0,5;
0,35; 0,25; 0,18.
b b
b1
3 2
- linie continuă,
- linie întreruptă,
- linie punct,
8
Rev. 0 Page
Tabelul
NOŢIUNI INTRODUCTIVE-2
Simbol Denumire Aspect Recomandări de utilizare
A Linie Contururi şi muchii vizibile reale
continuă
groasă
B Linie - muchii fictive vizibile,
continuă - linii de cotă şi ajutătoare,
subţire - linii de indicaţie,
- haşuri,
- conturul secţiunilor suprapuse,
- linii de axă scurte, mai mici de 10 mm pe desen,
- linii de fund ale filetelor vizibile,
- linii teoretice de îndoire la reprezentari de
desfasurate.
C Linie - linia de ruptură în piese metalice
subţire - linia de separare a vederilor de secţiune pe
ondulată reprezentările combinate vedere-secţiune
D Linie - linie de ruptură pentru piesele executate din lemn,
subţire în - linie de ruptură pentru desenele executate pe
zig-zag calculator
E Linia Contururi şi muchii acoperite
întreruptă
groasă
F Linia Contururi şi muchii acoperite
întreruptă
subţire
G Linia punct -axe ale pieselor
subţire -traseele planelor de simetrie
-reprezentarea traiectoriilor
-reprezentarea supraţetelor de rostogolire la roţi
dinţate
H Linia punct Marcarea traseelor de sectionare
mixtă
J Linie punct Indicarea liniilor sau a suprafeţelor cu prescripţii
groasă speciale
K Linie două - linii de contur pentru piesele învecinate
puncte - reprezentarea poziţiilor intermediare şi extreme ale
subţire pieselor în miscare
- reprezentarea conturului pieselor înainte de fasonare
- liniile de marcare a centrelor de greutate
- reprezentarea pieselor aflate în faţa planului de
secţionare
9
Rev. 0 Page
Scara utilizată într-un desen trebuie precizată în indicatorul acestuia. În cazul în care, într-un
desen sunt utilizate mai multe scări, scara principală de reprezentare trebuie înscrisă în indicator,
celelalte scări fiind înscrise lângă sau sub partea din desen (secţiune, detaliu, vedere)
reprezentată la scara respectivă.
Tabelul NOŢIUNI
INTRODUCTIVE-3
Tip Scări recomandate
Scări de mărire 10:1 20:1 50:1
2:1 5:1
Scara de mărime
1:1
naturală
Scări de micşorare 1:10 1:20 1:50
1:100 1:200 1:500
1:1000 1:2000 1:5000
Aceasta trebuie să fie suficient de mare pentru a putea permite înţelegerea uşoară şi corectă a
informaţiilor prezentate pe desen.
În cazul în care obiectul reprezentat prezintă elemente prea mici pentru a putea fi clar definite
la scara desenului, acestea trebuie reprezentate separat, la scară mărită, lângă vederea
ptincipală.
Înălţimea nominală a scrierii este data de înălţimea majusculelor şi a cifrelor şi se alege din
şirul următor:
10
Rev. 0 Page
Standardul SR ISO 7573:1994 stabileşte elementele şi structura tabelului de componenţă.
Liniile verticale şi cele ale capului de tabel sunt de tipul celei cu care se trasează chenarul şi
indicatorul sau pot fi subţiri, celelalte linii sunt subţiri. În Fig. NOŢIUNI INTRODUCTIVE-2
prezentat un tabel de componenţă.
Fig. NOŢIUNI
INTRODUCTIVE-2
11
Rev. 0 Page
Fig. NOŢIUNI INTRODUCTIVE-3
Dacă tabelul de componenţă este prea mare şi nu poate fi amplasat în formatul desenului de
ansamblu, atunci el poate fi întocmit separat pe formate A4.
12
Rev. 0 Page
2. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR
2.1. REPREZENTAREA ÎN VEDERE
Reprezentarea unui obiect în sistemul tridimensional se realizează prin proiecţia sa după cele 6
direcţii perpendiculare, corespunzătoare spaţiului cu 3 dimensiuni. În această situaţie obiectul de
reprezentat se consideră aşezat în interiorul unui cub (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI
SECŢIUNILOR -5), iar proiecţiile sale ortogonale se obţin pe feţele interioare ale cubului (metoda
cubului de proiecţie), rezultând şase proiecţii. Rabatând (desfăşurând) feţele cubului într-un plan
se obţine desfăşurarea plană a proiecţiilor obiectului considerat
Odată obţinute vederile de pe feţele interioare ale cubului de proiecţie, acesta se desface, în
sensul că, toate feţele sale se rotesc până când ajung în
acelaşi plan cu faţa care conţine vederea din faţă, (Fig.
REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -6).
13
Rev. 0 Page
Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -6
- vederea din spate se va aşeza la dreapta vederii din stânga şi, în cazul în care acest
lucru nu este posibil din lipsă de spaţiu, ea se poate aşeza în una din următoarele trei
poziţii: la stânga vederii din dreapta, deasupra vederii de jos sau dedesubtul vederii de
sus.
Nu întotdeauna este necesar să se reprezinte toate vederile unui obiect. Pentru un obiect
simplu, fără prea multe detalii, se trasează numai acele vederi care descriu în totalitate detaliile
obiectului respectiv.
Vederile definite şi amplasate după metoda descrisă mai sus, precum şi direcţiile de proiectare,
nu se notează. Uneori, pentru o folosire mai judicioasă a câmpului desenului, vederile definite
după regulile de mai sus se pot amplasa şi în alte poziţii, situaţie când se notează atât direcţia de
proiectare cât şi vederea. La fel se procedează şi când direcţia de proiectare este alta decât una
din direcţiile prezentate anterior.
- proiecţia principală se alege astfel încât să cuprindă cât mai multe detalii de formă şi
dimensionale şi, de regulă, în poziţia de funcţionare; piesele care pot fi utilizate în orice
poziţie de funcţionare (şuruburi, arbori, tije, etc.), se reprezintă în poziţia de prelucrare.
14
Rev. 0 Page
a) metoda europeană (denumită şi metoda E), al cărei simbol grafic este reprezentat
în Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -8a), în care proiecţiile
se dispun după metoda descrisă mai sus,
a) b)
Muchia este linia care separă două suprafeţe geometrice simple alăturate ce intră în
componenţa unei piese.
Muchia reală (mr) este evidentă atunci când suprafeţele care se intersectează rezultă prin
aşchiere (strunjire, frezare, găurire, alezare, etc.). Aceasta se reprezintă pe desen cu linie continuă
groasă.
Muchia fictivă (mf) reprezintă intersecţia imaginară dintre două suprafeţe alăturate, racordate
prin rotunjire cu ajutorul altei suprafeţe. Se întâlneşte la piesele obţinute prin turnare, forjare,
matriţare, etc. Ea se reprezintă pe desen cu linie continuă subţire. De asemenea, se recomandă
ca muchia fictivă să nu atingă (pe desen) conturul aparent al vederii (1-2 mm până la acesta) şi să
nu se intersecteze cu alte linii fictive sau muchii vizibile (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI
SECŢIUNILOR -9.b).
15
Rev. 0 Page
Dacă, pentru o mai bună claritate a reprezentării, anumite muchii acoperite trebuie să fie
arătate pe desen, acestea vor fi trasate cu linie întreruptă subţire (Fig. REPREZENTAREA
VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -9.b).
- vedere particulară (înclinată), realizată după alte direcţii de proiectare decât cele
prevăzute de STAS 614-76 (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR
-9-c).
- vedere parţială, când într-o proiecţie este reprezentat în vedere numai un element al
obiectului, delimitată printr-o linie de ruptură (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI
SECŢIUNILOR -11 Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -12);
- vedere locală, când este reprezentat doar un element şimetric al obiectului, fără a fi
delimitat de linii de ruptură (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR
-11 Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -12 şi Fig.
REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -13);
16
Rev. 0 Page
Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -11
Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -12
17
Rev. 0 Page
Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -14
Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI
SECŢIUNILOR -15
- secţiune particulară, când suprafaţa de secţionare are o direcţie oarecare faţă de planul
orizontal de proiecţie.
- secţiune frântă, când suprafaţa de secţionare este formată din mai multe plane
concurente care fac unghiuri diferite de 90º între ele (Fig. REPREZENTAREA
VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -16, secţiunea A-A );
- secţiune în trepte, când suprafaţa de secţionare este formată din două sau mai multe
plane paralele (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -16, secţiunea
B-B);
18
Rev. 0 Page
- secţiune cilindrică, când suprafaţa de secţionare este cilindrică, iar secţiunea este
desfăşurată pe unul din planele de proiecţie (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI
SECŢIUNILOR -17).
- secţiune longitudinală - când suprafaţa de secţionare conţine sau este paralelă cu axa
principală a piesei (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -16,
secţiunea A-A);
- secţiune parţială (ruptură) - când numai o parte a piesei este reprezentată în secţiune,
separată de restul obiectului printr-o linie de ruptură (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR
ŞI SECŢIUNILOR -18-a);
19
Rev. 0 Page
Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -18
- secţiune intercalată: se reprezintă în intervalul de ruptură dintre cele două părţi ale
aceleiaşi piese (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -20-c);
- secţiune intercalată: se reprezintă în intervalul de ruptură dintre cele două părţi ale
aceleiaşi piese (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -20-c).
20
Rev. 0 Page
Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -20
Simbolurile literale sunt litere majuscule latine, scrise orizontal şi având înălţimea de 1,5 – 2 ori
mai mare decât înălţimea nominală a scrierii pentru reprezentarea respectivă. Ele se scriu
deasupra sau lângă linia săgeţii care indică direcţia de proiectare şi deasupra vederii sau secţiunii
corespunzătoare direcţiei de proiecţie.
Scara de reprezentare se scrie lângă sau sub notarea detaliului (Fig. REPREZENTAREA
VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -20-e).
21
Rev. 0 Page
2.8. HAŞURAREA ÎN DESENUL TEHNIC
Reglementările privind haşurarea în desenul tehnic sunt cuprinse în STAS 104-80.
Parţile pline ale pieselor metalice secţionate se haşurează cu linii continui subţiri paralele,
înclinate la 450 într-un sens sau altul faţă de o linie de contur sau de o axă a reprezentării sau faţă
de chenarul desenului. Distanţa dintre linii (0,5-6 mm) se alege în funcţie de mărimea suprafeţei
haşurate.
Haşurarea se execută în acelaşi sens cu aceeaşi înclinare a liniilor şi la aceeaşi distanţă între
linii pentru toate secţiunile care se referă la aceeaşi piesă (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR
ŞI SECŢIUNILOR -20).
Punerea în evidenţă a pieselor învecinate se face prin orientarea şi distanţa diferită între liniile
haşurilor.
Piesele secţionate în trepte, se haşurează cu linii în acelaşi sens, cu aceeaşi înclinare, dar vor
fi decalate în dreptul schimbărilor de plan de secţionare (Fig. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI
SECŢIUNILOR -21).
22
Rev. 0 Page
Tabelul
REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR -4
Modul de cotare depinde de tipul desenului (de piesă, de ansamblu, de prezentare, etc.), cât şi
de gradul de detaliere al acestuia.
Cotarea trebuie să fie completă, astfel încât pentru executarea piesei reprezentate, să fie
determinante (necesare şi suficiente) dimensiunile înscrise pe desen fără a fi necesară efectuarea
unor calcule.
Dimensiunile înscrise pe desen (cotele) pot rezulta din operaţia de măsurare a unei piese
(relevare), din calcule sau pot fi alese constructiv.
- linia de cotă,
- linii de indicaţie,
- linii ajutătoare,
- cota.
Linia de cotă - este linia deasupra căreia se înscrie cota şi care determină limitele de
măsurare pentru dimensiunea respectivă. Se trasează cu linie continuă subţire şi nu se întrerupe
atunci când elementul reprezentat este întrerupt (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -23).
24
Rev. 0 Page
Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -23
Nu se admite folosirea liniei de contur sau a liniei da axă drept linie de cotă.
Extremităţile liniei de cotă şi punctul de origine sunt acele elemente (săgeti, bare oblice,
punct, etc.) care delimitează foarte precis linia de cotă sau indică originea dacă este cazul.
- bară oblică, reprezentată printr-o linie oblică trasată la 45 0 faţă de linia de cotă
(Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -25-b). Uneori din cauză lipsei de
spaţiu, se poate foloşi un punct,
25
Rev. 0 Page
- origine, marcată printr-un cerc, cu diametrul de aproximativ 3 mm, (Fig.
COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -25-b).
Liniile ajutătoare sunt liniile care mărginesc liniile de cotă. Se trasează cu linie continuă
subţre. Ca linii ajutătoare pot fi folosie atât liniile de contur cât şi liniile de axă.
- liniile de construcţie concurente, precum şi linia ajutătoare care trece prin intersecţia lor
se vor prelungi cu 2–3 mm (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -28 Fig.
COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -29).
Când se referă la o cotă, linia de indicaţie se sprijină direct pe linia de cotă Fig. COTAREA ÎN
DESENUL INDUSTRIAL -33).
27
Rev. 0 Page
Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -31
Fig. COTAREA
Fig. COTAREA ÎN DESENUL
ÎN DESENUL
Cota reprezintă valoarea numerică a dimensiunii elementului cotat, înscrisă direct sau printr-un
simbol literal în cazul cotării tabelare a obiectelor reprezentate în mai multe variante constructive
(Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -32).
- înalţimea caracterelor cotelor trebuie să fie suficient de mare pentru a permite citirea
atât a desenului original cât şi a copiilor executate după film. De obicei se foloseşte o
înălţime de 3,5 mm,
- simbolul unităţii de masură se trece după cotă doar când acesta este altul decât "mm"
(Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -24-b, cota 600),
- cotele şi simbolurile care precedă cota, se recomandă să nu fie intersectate de alte linii,
- uneori înscrierea cotelor trebuie adaptată situaţiei. Astfel, cotele pot fi scrise:
28
Rev. 0 Page
mai aproape de una din extremităţi şi alternativ, pentru a evita urmărirea liniilor lungi
de cotă, care, în acest caz, pot fi trasate parţial (),
deasupra liniei de cotă, în exteriorul uneia dintre extremităţi sau la extremitatea unei
linii de indicaţie atunci când extremitatea se termină printr-o linie de cotă şi spaţiul
nu permite o înscriere normală (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -34
Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -35),
deasupra prelungirii liniei de cotă atunci când spaţiul nu permite întreruperea liniei
de cotă care nu este orizontală Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -34
Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -35).
Metoda 1 (recomandată)
În această metodă, cotele se dispun la mijlocul liniei de cotă, deasupra acesteia (cca. 1-2 mm),
excepţie facând cotarea găurilor suprapuse (). Valorile se înscriu astfel încât să fie citite de jos
sau din dreapta.
Înscrierea valorilor unghiulare se poate face (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -36
Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -37) utilizând metoda 1 (recomandată) sau utilizând
metoda 2. Cotele înscrise deasupra liniilor de cotă oblice se vor orienta ca în Fig. COTAREA ÎN
DESENUL INDUSTRIAL -36 Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -37.
Metoda 2
29
Rev. 0 Page
În această metodă, cotele se înscriu pe desen astfel încât să fie citite întotdeauna dinspre baza
formatului. Liniile de cotă care nu sunt orizontale se întrerup, de preferinţă la mijloc, pentru a
înscrie valoarea cotei, (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -39 Fig. COTAREA ÎN
DESENUL INDUSTRIAL -40 şi Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -39 Fig. COTAREA
ÎN DESENUL INDUSTRIAL -40).
Anumite forme ale elementelor cotate trebuie precizate prin simboluri. Acestea sunt:
SR - sferă cu raza de ... (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -41 Fig. COTAREA ÎN
DESENUL INDUSTRIAL -42);
Sf - sferă cu diametrul de ... (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -41 Fig. COTAREA
ÎN DESENUL INDUSTRIAL -42).
Aceste simboluri pot fi omise dacă forma elementului respectiv este evidentă.
30
Rev. 0 Page
Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -41 Fig.
COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -42
- cotare în serie - în acest mod de cotare, pentru fiecare cotă se alege o altă bază de
cotare (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -43). Prezintă dezavantajul că se
cumulează erorile de prelucrare care pot afecta funcţionalitatea piesei respective,
- cotarea faţă de un element comun - în acest mod de cotare, pentru toate cotele se
foloseşte aceeaşi bază de cotare. Cotarea faţă de un element comun se poate face în
paralel (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -44) când, între liniile de cotă, se
lasă o distanţă suficientă pentru înscrierea cotelor şi suprapusă (Fig. COTAREA ÎN
DESENUL INDUSTRIAL -45), când scrierea cotelor se face în două variante (Fig.
COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -45-a şi Fig. COTAREA ÎN DESENUL
INDUSTRIAL -45-b). Cotarea suprapusă poate fi avantajoasă când se face pe două
direcţii, caz în care originile sunt dispuse ca în Fig. COTAREA ÎN DESENUL
INDUSTRIAL -46,
- cotarea combinată - se folosesc cele două moduri de cotare prezentate anterior (Fig.
COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -48).
31
Rev. 0 Page
Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -44
33
Rev. 0 Page
- cote funcţionale - acele cote care sunt esenţiale pentru funcţionarea unei piese sau a
unui ansamblu. Pot defini dimensiunea unui element sau poziţia lui în raport cu alt
element. Aceste cote se înscriu obligatoriu într-un desen,
- cote nefuncţionale - cote care completează forma piesei, dar nu influenţează rolul
funcţional al acesteia în ansamblul din care face parte,
- cote auxiliare - cote care nu sunt importante în executarea şi verificarea unei piese.
De obicei sunt cote de închidere a lanţului de cote. În Fig. COTAREA ÎN DESENUL
INDUSTRIAL -51se exemplifică aceste tipuri de cote.
- în vedere frontală sau secţiune frontală vârful filetului se reprezintă printr-un cerc trasat
cu linie continuă groasă, iar fundul filetului se reprezintă printr-un cerc executat pe 3/4
din circumferinţă, cu linie continuă subţire (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL
-52 Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -53 - Fig. COTAREA ÎN DESENUL
INDUSTRIAL -54),
34
Rev. 0 Page
- la filetele reprezentate în secţiune, haşurile se execută până la linia groasă.
Se face prin înscrierea pe desen a principalelor elemente geometrice ale filetului şi lungimea
de înşurubare (lungimea utilă):
35
Rev. 0 Page
Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -55
Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -56
- sensul filetului (LH pentru filet stânga şi RH pentru filet dreapta, care nu se trece);
- precizia filetului.
Notarea profilului şi a diametrului nominal este obligatorie. Dacă nu este indicată clasa de
precizie se va subîntelege că filetul este executat în clasa de precizie mijlocie, iar dacă lipseşte
sensul, înseamnă că acesta este dreapta.
Exemplu de notare a unui filet metric cu diametrul nominal de 40 mm, pasul de 3, cu două
începuturi, clasa de precizie fină, sensul filetului dreapta:
36
Rev. 0 Page
M40x3/2f-RH.
Flanşele sunt prevăzute cu o gaură centrală, comună cu cea a piesei cu care se asamblează şi
cu găuri de prindere pentru şuruburi sau prezoane.
Clasificare:
- flanşe care fac corp comun cu piesa (fFig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -58-
a),
- flanşe individuale care se asamblează cu piesa prin filet (Fig. COTAREA ÎN DESENUL
INDUSTRIAL -58-b), prin sudură (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -58-c)
sau alte procedee.
- cilindrice (circulare sau rotunde). Acestea pot avea un număr par sau impar de găuri
dispuse pe un cerc, de obicei, echidistante. În Fig. COTAREA ÎN DESENUL
INDUSTRIAL -59sunt reprezentate şi cotate două flanşe cilindrice. În varianta b) traseul
de secţionare nu trece prin axa găurilor de prindere, situaţie în care acestea se rabat în
planul de secţionare, iar în secţiune se vor reprezenta peste haşuri cu linie punct
subţire. În Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -60este aratată reprezentarea
simplificată a acestor flanşe,
- pătrate - au patru găuri de prindere situate pe cercul purtător al centrelor. La acest tip
de flanşe traseul de secţionare poate trece sau nu prin axa găurilor de prindere, caz în
care reprezentarea se face în mod asemănător cu cea de la flanşele cilindrice (Fig.
COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -61),
- triunghiulare - sunt flanşe care au trei găuri de prindere dispuse pe un cerc purtător al
centrelor, în colţurile unui triunghi echilateral (Fig. COTAREA ÎN DESENUL
INDUSTRIAL -62 Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -63),
37
Rev. 0 Page
- romboidale - cele două găuri de prindere sunt amplasate pe diagonala mare a unui
romb cu colţurile rotunjite (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -62 Fig.
COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -63),
- ovale - au formă de elipsă şi cele două găuri de prindere dispuse pe axa mare a
acesteia (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -64 Fig. COTAREA ÎN
DESENUL INDUSTRIAL -65),
- oarecare - au alte forme decât cele prezentate mai înainte şi se folosesc atunci când
condiţiile constructive, funcţionale şi de montaj nu permit folosirea altor flanşe. În Fig.
COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -64 Fig. COTAREA ÎN DESENUL
INDUSTRIAL -65 este reprezentată şi cotată o flansă dreptunghiulară.
38
Rev. 0 Page
Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -62
Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -63
Cotele care se înscriu pe desenul unei flanşe sunt: diametrul cercului purtător al centrelor,
diametrul găurilor de prindere, diametrul exterior al flanşei, diametrul golului central (diametrul
nominal), grosimea flanşei, raza de rotunjire a colţurilor, etc.
Pentru acest tip de piese se defineşte conicitatea ca fiind raportul dintre diferenţa diametrelor a
39
Rev. 0 Page
două secţiuni normale pe axa conului şi distanţa dintre ele (Fig. COTAREA ÎN DESENUL
INDUSTRIAL -66 Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -67).
Aceste piese se cotează prin înscrierea conicităţii, a distanţei între cele două secţiuni şi a
diametrului uneia dintre baze, de regulă cel care poate fi măsurat: diametrul mare pentru piese tip
arbore (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -68-a) şi, respectiv, diametrul mic pentru piese
tip alezaj (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -68-b).
Dd
C
L
La acest tip de piese, se defineşte reducerea ca fiind raportul dintre diferenţa laturilor
perpendiculare pe planul de simetrie al piesei şi înălţimea trunchiului de piramidă (fig. 3.55):
T t
Cp
L
La cotarea acestor piese se înscrie: reducerea, înălţimea trunchiului de piramidă şi una dintre
laturi, de regulă cea care poate fi uşor măurată: latura mare pentru piese tip arbore (Fig.
COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -69 Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -70
Acestea sunt piese prismatice, cu secţiunea trapez dreptunghic (Fig. COTAREA ÎN DESENUL
INDUSTRIAL -71 Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -72 şi Fig. COTAREA ÎN
DESENUL INDUSTRIAL -71 Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -72), la care se
defineşte înclinarea ca fiind raportul între diferenţa laturilor H şi h şi lungimea L.
H h
S
L
Se folosesc ca elemente de cotare: linia de indicaţie, linia de referinţă şi simbolul grafic care se
trasează la fel ca la piesele tronconice (Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -71 Fig.
COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -72).
Pentru definirea acestui tip de piese, pe desen se înscriu elementele: înclinarea, înălţimea
trunchiului de piramidă şi o latură, cea care se masoară mai uşor (Fig. COTAREA ÎN DESENUL
INDUSTRIAL -71 Fig. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL -72).
41
Rev. 0 Page
4. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR
4.1. GENERALITĂŢI
În procesul de obţinere a suprafeţelor unei piese, prin diferite procedee tehnologice (strunjire,
frezare, turnare, forjare, etc.), acestea (suprafeţele) rezultă cu mici asperiţăţi (microneregularităţi),
uneori neobservabile cu ochiul liber. Ansamblul acestor microneregularităţi ale suprafeţei rezultate
în urma unui proces tehnologic se numeşte rugozitate.
- yVmax – adâncimea maximă a golurilor profilului: reprezintă distanţa dintre punctul cel
mai de jos al profilului şi linia medie.
42
Rev. 0 Page
Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -74
43
Rev. 0 Page
Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -77
În Tabelul NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -5 sunt date valorile numerice preferenţiale (în
µm) ale parametrilor de rugozitate, stabilite în SR ISO 4287:2000:
Tabelul NOTAREA
STĂRII SUPRAFEŢELOR -5
Tabelul NOTAREA
STĂRII SUPRAFEŢELOR -6
- influenţa rugozităţii asupra costului (costul produsului creşte odată cu prescrierea unor
rugozităţi cu valori mai mici).
44
Rev. 0 Page
Tabelul NOTAREA
STĂRII SUPRAFEŢELOR -7
- simbolul din figura 4.6-b se foloseşte când îndepărtarea de material este obligatorie,
- simbolul din figura 4.6-c se foloseşte atunci când se interzice îndepărtarea de material.
Acest simbol se foloseşte şi pe desenele de operaţii pentru a arata că o suprafaţă
trebuie să ramână în aceeaşi faza ca la operaţia precedentă,
- dacă trebuie să fie indicate caracteristicile speciale ale suprafeţei atunci la braţul cel
mai lung al simbolului de bază se completează cu o linie ca în fig. 4.6-d,
45
Rev. 0 Page
- daca pentru toate suprafeţele piesei este cerută aceeaşi stare a suprafeţei, atunci se
foloseşte simbolul din fig. 4.6-e.
Valoarea numerică înscrisă deasupra simbolului este maxima admisibilă prescrisă pentru acea
suprafaţă.
Indicaţiile referitoare la starea suprafeţei trebuie dispuse în raport cu simbolul grafic ca în Fig.
NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -79 Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -80, unde
notaţiile au semnificaţiile:
a - valorile rugozităţii Ra, în µm, precedate de simbolul parametrului Ra sau alte simboluri
urmate de valorile lor,
e - adaosul de prelucrare,
Dacă pentru o suprafaţă trebuie indicată atât limita superioară (a1) cât şi limita inferioară (a2)
atunci aceste valori se vor scrie ca simbol, ca în Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -79
Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -80.
Dacă este necesar, simbolul grafic al rugozităţii poate fi amplasat pe desen prin intermediul
unor linii de indicaţie terminate cu o sageată (Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -81
Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -82).
46
Rev. 0 Page
Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -81
Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -82
Ca regulă generală, simbolul grafic sau linia ajutătoare terminată cu sageată trebuie orientată
spre exteriorul materialului piesei, fie către linia care reprezintă suprafaţa, fie către o linie care o
prelungeşte (Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -81 Fig. NOTAREA STĂRII
SUPRAFEŢELOR -82)
Când nu există riscul unei interpretări greşite, condiţiile referitoare la rugozitatea suprafeţei pot
fi indicate împreună cu dimensiunile prescrise (Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -81
Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -82).
Simbolul grafic trebuie utilizat o singură dată pe o suprafaţă şi, de preferat, pe proiecţia unde
figurează cota care defineşte suprafaţa sau poziţia acestei suprafeţe.
Pentru suprafeţele cilindrice sau prismatice definite printr-o axă de simetrie trebuie specificată
doar o singură dată (Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -83 Fig. NOTAREA STĂRII
SUPRAFEŢELOR -84).
Dacă la o suprafaţă prismatică definită de axa de simetrie, o faţă are altă rugozitate decât a
celorlalte feţe, atunci rugozităţile trebuie prescrise separat pe fiecare faţă (Fig. NOTAREA STĂRII
SUPRAFEŢELOR -83 Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -84).
Dacă aceeaşi stare a suprafetei este impusă pe toate suprafeţele unei piese atunci simbolul
grafic se amplasează deasupra indicatorului (Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -85-a).
Dacă aceeaşi stare a suprafeţei este impusă pe majoritatea suprafeţelor, atunci simbolul grafic
corespunzător acestei stări se amplasează deasupra indicatorului şi este urmat între paranteze fie
de simbolul de bază (Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -85-b), fie de simbolurile celorlalte
47
Rev. 0 Page
stări ale suprafeţei.
Simbolurile grafice ale stării suprafetei diferite de simbolul general trebuie înscrise pe
supraţetele corespunzătoare (Fig. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR -85-c).
Este permis ca aceste simboluri să fie înscrise în colţul din dreapta sus al desenului.
48
Rev. 0 Page
5. ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN
5.1. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR LINIARE ŞI UNGHIULARE
5.1.1. Generalităţi
O dimensiune a unei piese nu poate fi executată cu exactitate din cauza impreciziei procesului
de execuţie, a mijloacelor de măsurare, a uzurii sculelor de lucru şi a erorilor umane. Totuşi, dacă
dimensiunea piesei este executată între două dimensiuni limită, atunci piesa poate fi considerată
bună şi îşi poate îndeplini rolul funcţional în ansamblul din care face parte.
Interschimbabilitatea este procesul prin care piesele dintr-un ansamblu pot fi înlocuite cu altele
fără a fi afectată functionaliţatea ansamblului respectiv.
- Dimensiunile limită - Dmax (dmax) şi Dmin (dmin) - sunt dimensiunile extreme între
care trebuie să se afle dimensiunea efectivă,
A=E-N
ES = Dmax - N
- abaterea inferioară:
EI = Dmin - N
- Câmpul de toleranta este zona cuprinsă între liniile care reprezintă dimensiunile
minimă şi maximă. Poziţia acestuia faţă de linia zero este definită printr-o abatere
simbolizată cu una sau doua litere din alfabetul latin (majuscule pentru alezaje şi
minuscule pentru arbori), iar mărimea este dată de numărul din simbol.
În procesul de asamblare, două piese cu aceeaşi dimensiune nominală, pot fi asamblate în aşa
fel încât una dintre piese să fie cuprinsă de cealaltă. Piesa cuprinsă se numeşte arbore (sau tip
arbore) (Fig. ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -87-a), iar cealaltă alezaj
(sau tip alezaj) (Fig. ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -87-b), chiar dacă
forma suprafeţei comune nu este cilindrică.
Relaţia care rezultă din diferenţa dimensiunilor liniare dinainte de asamblarea celor două piese
care se asamblează se numeşte ajustaj.
Poziţia câmpurilor de toleranţă ale celor două piese care se asamblează determină trei tipuri de
ajustaje:
50
Rev. 0 Page
- ajustaj cu joc (Fig. ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -88)
când câmpul de toleranţă al alezajului este în întregime deasupra câmpului de toleranţă
al arborelui;
jmin=Dmin-dmax
Fig. ÎNSCRIEREA
ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -88
Fig. ÎNSCRIEREA
ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -90
51
Rev. 0 Page
- dimensiunea nominală,
Dacă pe lângă simbolul de toleranţă este necesară şi înscrierea abaterilor sau a dimensiunilor
limită, aceste informaţii suplimentare trebuie scrise între paranteze (Fig. ÎNSCRIEREA
ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -91-b şi Fig. ÎNSCRIEREA ABATERILOR
DIMENSIONALE PE DESEN -91-c).
Observaţii:
Dacă tolerarea dimensiunilor liniare se face prin abateri, acestea se înscriu în următoarea
ordine (Fig. ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -92):
- dimensiunea nominală,
- valorile abaterilor.
Când una din abateri are valoarea zero, aceasta trebuie exprimată prin cifra ,,0’’ (Fig.
ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -92-b). Dacă abaterile sunt simetrice
faţă de dimensiunea nominală, valoarea abaterii se scrie o singură dată şi este precedată de
semnul ,,±’’ (Fig. ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -92-c).
O dimensiune liniară tolerată mai poate fi marcată pe desen şi prin înscrierea dimensiunilor
limită (Fig. ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -93).
Observaţie:
Abaterea limită superioară sau dimensiunea limită superioară trebuie înscrisă în poziţia
52
Rev. 0 Page
superioară, iar abaterea limită inferioară sau dimensiunea limită inferioară în poziţia inferioară,
indiferent dacă este tolerat un alezaj sau un arbore.
Dacă este necesară şi precizarea abaterilor, acestea se scriu între paranteze (Fig.
ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -95 Fig. ÎNSCRIEREA
ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -96). Pentru simplificare se poate utiliza cotarea cu o
singură linie de cotă (Fig. ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -95 Fig.
ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -96).
53
Rev. 0 Page
Fig. ÎNSCRIEREA ABATERILOR DIMENSIONALE PE DESEN -97
54
Rev. 0 Page
6. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE
6.1. GENERALITĂŢI
Toleranţa geometrică aplicată unui element defineşte zona de toleranţă în interiorul căreia
trebuie sa fie cuprins elementul respectiv.
Zona de toleranţă este suprafaţa sau spaţiul cuprins în interiorul unui cerc (sau cilindru), între
două cercuri concentrice (sau doi cilindri coaxiali), între două linii paralele (sau plane paralele) în
interiorul unui paralelipiped.
Elementul de referinţă este un element real al unei piese (muchie, suprafaţa unui alezaj) care
este utilizat pentru determinarea poziţiei unei baze de referinţă.
PLANEITATE
CONCENTRICITATE
(pentru centre)
CIRCULARITATE
FORMĂ
POZIŢIE
COAXIALITATE (pentru
CILINDRICITATE
axe)
PROFILUL UNEI
PROFILUL UNEI LINII
SUPRAFEŢE
OARECARE
OARECARE
PARALELISM
55
Rev. 0 Page
PROFILUL UNEI
PERPENDICULARITATE SUPRAFEŢE
OARECARE
ORIENTARE
BĂTAIE
PROFILUL UNEI LINII
BĂTAIE TOTALĂ
OARECARE
PROFILUL UNEI
SUPRAFEŢE
OARECARE
INDICAREA ELEMENTULUI
PE ÎNTREG PROFILUL
TOLERAT
INDICAREA BAZEI DE E
PRINCIPIUL ÎNFĂŞURĂTORII
REFERINŢĂ
INDICAREA BAZEI DE
ZONĂ COMUNĂ CZ
REFERINŢĂ PARŢIALE
DIAMETRU INTERIOR LD
DIMENSIUNE TEORETIC
EXACTĂ 30 DIAMETRU EXTERIOR MD
ZONĂ DE TOLERANŢĂ P
DIAMETRU PE FLANCURI PD
PROIECTATĂ
PRINCIPIUL MAXIMULUI M
LINIE LE
DE MATERIAL
PRINCIPIUL MINIMULUI DE L
NECONVEX NC
MATERIAL
- valorile toleranţei admise, în unităţile de măsură utilizate la cotarea liniară. Această valoare
este precedată de simbolul „Ø”, dacă zona de toleranţă este circulară sau cilindrică, sau „S
Ø”, dacă zona de toleranţă este sferică,
- după caz, urmează litera sau literele care permit identificarea bazei de referinţă sau bazei
de referinţă comune sau a sistemului de baze de referinţă.
0,2 A-B
NC
57
Rev. 0 Page
Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -103
semnificaţie: abaterea admisă de la planeitate este de 0,3 mm, dar piesa nu trebuie să fie
convexă.
În cazul în care este necesar să se specifice mai mult de o caracteristică geometrică pentru un
element, condiţiile pot fi înscrise în cadre de oleranţă situate unul deasupra celuilalt, pentru a
uşura scrierea şi citirea (întelegerea cerinţelor).
Cadrul de toleranţă se leagă de elementul tolerat (suprafaţa la care se referă toleranţa) printr-o
linie de indicaţie dreaptă sau frântă, trasată cu linie continuă subţire şi terminată cu o sageată.
Sageata liniei de indicatţe se sprijina pe:
- linia de contur sau o linie ajutătoare, dar nu în dreptul liniei de cotă, dacă toleranţa se
referă la suprafaţa respectivă (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -105-a);
- pe linia ajutătoare, în prelungirea liniei de cotă, dacă toleranţa se referă la axa de simetrie
sau la planul de simetrie al piesei (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -105-b);
- pe axă, dacă toleranţa se referă la axa (planul de simetrie) al tuturor elementelor care
admit această axă (plan de simetrie) (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -105-c).
a) b)
c)
Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE
-105
58
Rev. 0 Page
6.3. BAZE DE REFERINŢĂ
Există mai multe modalităţi de indicare a bazelor de referinţă. Acestea sun prezentate în
continuare.
Baza de referinţă la care se raportează un element tolerat este identificată printr-o literă de
referinţă. Pentru indicarea bazei de referinţă se înscrie o literă majusculă într-un cadru legat de un
triunghi de referinţă, înnegrit sau nu (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -106).
Dacă nu există spaţiu suficient pentru cele două săgeţi, una dintre ele poate fi înlocuită prin
triunghiul de referinţă (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -109).
59
Rev. 0 Page
Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -109
- axa sau planul median al unui singur element (de exemplu un cilindru),
Acest mod de identificare a bazei de referinţă nu mai este prevăzut de ediţia din 2006 a ISO
1101.
Dacă numai o porţiune restrânsă a elementului constituie baza de referinţă, această parte
trebuie să fie identificată printr-o linie – punct groasă (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A
TOLERANŢELOR GEOMETRICE -111).
O bază de referinţă stabilită printr-un singur element este indicată printr-o literă majusculă.
60
Rev. 0 Page
Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -112
O bază de referinţă comună formată din două elemente este identificată prin două litere
majuscule separate printr-o liniuţă.
Dacă un sistem de baze de referinţă este stabilit prin două sau trei elemente, de exemplu în
cazul referinţelor multiple, literele de referinţă ale bazelor de referinţă sunt indicate de la stânga la
dreapta, în ordinea de prioritate a elementelor şi în căsuţe diferite.
- două drepte paralele sutiate la o distanţă egală cu valoarea toleranţei (t) (Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -117-a),
61
Rev. 0 Page
- două plane paralele situate la o distanţă egală cu valoarea toleranţei (t) (Fig. ÎNSCRIEREA
PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -117-b),
- un cilindru având diametrul egal cu valoarea toleranţei (t), în cazul în care valoarea
toleranţei este precedată de simbolul (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A
TOLERANŢELOR GEOMETRICE -117-c).
a) b) c)
a) b) c) d)
- forma suprafeţei indicate trebuie să fie cuprinsă între două plane paralele între ele şi cu
suprafaţa teoretică, situate la o distanţă de 01, mm (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A
TOLERANŢELOR GEOMETRICE -118-a),
- generatoarea suprafeţei cilindrice trebuie să fie cuprinsă între două paralele între ele şi cu
suprafaţa teoretică, situate la o distanţă de 01, mm (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A
TOLERANŢELOR GEOMETRICE -118-b),
- forma suprafeţei indicate trebuie să fie cuprinsă între două plane paralele între ele şi cu
suprafaţa teoretică, situate la o distanţă de 01, mm, pe direcţie verticală şi de 0,2 mm, pe
direcţie orizontală (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE
-118-c),
- forma axei cilindrului trebuie să fie cuprinsă într-un cilindru cu diametrul de 0,8 mm (Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -118-c).
62
Rev. 0 Page
Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -119
Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -120
- suprafaţa efectivă trebuie să se înscrie între două plane paralele situate la o distanţă de
0,08 mm.
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -121
Această toleranţă are reprezentarea pe desen ca în fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A
TOLERANŢELOR GEOMETRICE -122 şi ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -123şi şi se interpretează astfel:
- circumferinţa efectivă, într-o secţiune normală oarecare a suprafeţei cilindrice sau conice,
trebuie să fie cuprinsă între două cercuri concentrice cu o diferenţă a razelor de 0,03 mm
(Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -124 Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -125),
- circumferinţa efectivă, într-o secţiune normală oarecare a suprafeţei conice, trebuie să fie
cuprinsă între două cercuri concentrice cu o diferenţă a razelor de 0,1 mm (Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -124 Fig. ÎNSCRIEREA
PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -125).
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -126
63
Rev. 0 Page
Se reprezintă pe desen ca in(Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -127) şi se interpretează astfel:
- suprafaţa cilindrică efectiva trebuie să fie cuprinsă între doi cilindrii coaxiali cu o diferenţă a
razelor de 0,1 mm.
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -127
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -128
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -129
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -130
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -131
64
Rev. 0 Page
6.5.7. Toleranţa la paralelism
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -132
- linia mediană efectivă trebuie să fie cuprinsă între două plane paralele distanţate la 0,01,
mm şi paralele cu planul de referinţă B.
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -133
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -134
Se reprezintă pe desen ca în Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -135 şi are următoarea interpretare:
- linia mediană efectivă a cilindrului trebuie să fie cuprinsă într-o zonă de toleranţă cilindrică
cu diametrul 0,01 şi perpendiculară pe planul de referinţă A (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN
A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -135-a),
- suprafaţa efectivă trebuie să fie cuprinsă într două plane paralele distanţate cu 0,08 mm şi
perpendiculare pe axa de referinţă A (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -135-b),
- suprafaţa efectivă trebuie să fie cuprinsă între două plane paralele distanţate cu 0,08 şi
perpendiculare pe planul de referinţă A (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A
TOLERANŢELOR GEOMETRICE -135-c).
65
Rev. 0 Page
a) b) c)
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -136
Se reprezintă pe desen ca în Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A
TOLERANŢELOR GEOMETRICE -135 şi are următoarea
interpretare:
- linia mediană efectivă a cilindrului trebuie să fie cuprinsă
între două plane paralele distanţate cu 0,08 şi înclinate cu
un unghi teoretic exact de 600 în raport cu axa de referinţă A
(Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -137).
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -137
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -138
Pentru acest caz, centrul efectiv al sferei trebuie să fie cuprins într-o zonă sferică cu diametrul
de 0,3 mm, al cărui centru coincide cu poziţia teoretic exactă a sferei în raport cu planele de
referinţă A şi B şi cu planul median de referinţă C (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A
TOLERANŢELOR GEOMETRICE -139).
S0,3, A B C
3
A
B
66
Rev. 0 Page
Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -139
- două plane paralele distanţate cu t şi dispuse în mod simetric în raport cu dreapta centrală.
Poziţia dreptei centrale în raport cu planele de referinţă A şi B este determinată prin
dimensiuni teoretic exacte. Toleranţa nu este prescrisă decât într-o singură direcţie (Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -140-a),
- două perechi de plane paralele distanţate cu t 1, respectiv t2, dispuse simetric în raport cu
poziţia teoretic exactă. În acest caz, toleranţa este prescrisă pe două direcţii în raport cu
planele de referinţă (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE
-140-b),
a) b) C)
- fiecare linie trasată trebuie să fie cuprinsă între două plane paralele depărtate cu 0,05,
dispuse simetric faţă de poziţia teoretic exactă a liniei considerate, în raport cu suprafaţa A
(planul de referinţă) (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE
-141-a),
- axa fiecăruia din cele 8 găuri trebuie să fie cuprinsă între două plane verticale paralele,
situate la o distanţă de 0,05, şi două plane paralele orizontale dispuse la distanţa de 0,2,
simetric faţă de poziţia teoretic exactă (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -141-b),
- axa găurii trebuie să fie cuprinsă într-un cilindru cu diametrul de 0,08 având axa identică cu
axa teoretic exactă în raport cu planele de referinţă A şi B (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A
TOLERANŢELOR GEOMETRICE -141-c),
- axa fiecăreia din cele 8 găuri este cuprinsă într-un cilindru cu diametrul de 0,1 a cărui axă
este în poziţia teoretic exactă (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -141-d).
67
Rev. 0 Page
a) b) c) d)
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -142
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -143
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -144
Reprezentarea pe desen este cea din Fig. ÎNSCRIEREA PE
DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -145. iar interpretarea
este:
- centrul efectiv al cercului exterior trebuie să fie cuprins într-
un cerc cu diametrul de 0,01, concentric in secşuinea
normală cu centrul cercului interior (Fig. ÎNSCRIEREA PE
DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -145).
Fig. ÎNSCRIEREA
PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -145
68
Rev. 0 Page
TOLERANŢELOR GEOMETRICE -146). Valoarea toleranţei trebuie să fie precedată de simbolul
.
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -146
Se reprezintă pe desen ca in Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -147 şi se interpretează astfel:
- linia mediană efectivă (axa) a cilindrului tolerat trebuie să fie
cuprinsă într-o zonă cilindrică cu diametrul de 0,08, care are ca axă
dreapta de referinţă comună A-B.
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -147
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -148
- suprafaţa efectivă mediană trebuie să fie cuprinsă între două plane paralele distanţate cu
0,08 şi dispuse în mod simetric în raport cu planul median de referinţă A (Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -149-a),
- suprafaţa efectivă mediană trebuie să fie cuprinsă între două plane paralele distanţate cu
0,08 şi dispuse în mod simetric în raport cu planul de referinţă comun A-B (Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -149-b).
a) b)
69
Rev. 0 Page
razelor egală cu t, iar cetrele acestor cercuri coincid cu baza de referinţă (Fig. ÎNSCRIEREA PE
DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -150).
Bătaia se aplică, de cele mai multe ori, elementelor complete, dar poate fi aplicată şi pe o
potţiune restrânsă a elementului (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR
GEOMETRICE -151).
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -150
a) b) c)
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -152
70
Rev. 0 Page
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -153
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -154
- bătaia în direcţie indicată de săgeată nu trebuie să fie mai mare de 0,1, în orice secţiune de
măsurare, în timpul unei rotaţii complete în jurul axei de referinţă C (Fig. ÎNSCRIEREA PE
DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -155-a),
- bătaia într-o diracţie perpendiculară pe tangenta la o suprafaţă curbă nu trebuie să fie mai
mare de 0,1 în orice secţiune de măsurare, în timpul unei rotaţii complete în jurul axei de
referinţă C (Fig. ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -155-b).
a) b)
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -156
71
Rev. 0 Page
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -157
Zona de toleranţă este limitată de doi cilindrii coaxiali ale căror axe
coincid cu baza de referinţă şi au diferenţa de rază egală cu t (
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -158
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -160
Fig.
ÎNSCRIEREA PE DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE -161
72
Rev. 0 Page
7. REZOLVAREA LANŢURILOR DE DIMENSIUNI
7.1. GENERALITĂŢI
În construcţia de maşini, dimensiunile liniare şi unghiulare determină mărimea, forma şi poziţia
relativă a suprafeţelor, atât în cazul unor piese, cât şi într-un ansamblu. Între diferitele dimensiuni
ale unei piese sau ansamblu există anumite legături, directe şi indirecte, cu caracter funcţional şi
tehnologic.
Prin lanţ de dimensiuni se înţelege un ansamblu (şir) de dimensiuni liniare şi/sau unghiulare
care leagă între ele elementele unei piese sau ansamblu şi formează un contur închis.
Un lanţ de dimensiuni este format din dimensiunile primare, care se realizează direct în
procesul tehnologic (la valorile prescrise pe desenele de execuţie) şi din dimensiunea de
închidere, care rezultă indirect (automat la prelucrarea sau asamblarea pieselor). Aceasta din
urmă nu se trece pe desenul de execuţie.
Un lanţ de dimensiuni poate avea minim trei dimensiuni: două primere şi una rezultantă.
Ajustajele asamblărilor cilindrice pot fi considerate lanţuri cu trei dimensiuni: diametrul alezajului şi
arborelui fiind dimensiunile primare, iar jocul sau strângerea fiind dimensiunea rezultantă.
a) b) c)
d)
e)
73
Rev. 0 Page
a) b) c)
d) e)
a) liniare;
b) unghiulare;
c) mixte.
a) plane
b) spaţiale.
4) După complexitate:
a) simple;
74
Rev. 0 Page
b) complexe:
- mixte.
a) funcţionale;
b) tehnologice.
În cotarea fucţională (întocmită de proiectantul constructiv) dimensiunile sunt, cel mai adesea,
aşezate în serie, astfel încât să corespundă rolului funcţional al piesei, fără a se ţine seama de
complicaţiile tehnologice legate de existenţa bazelor de cotare diferite pentru fiecare dimensiune.
În cotarea tehnologică, prin care se urmăreşte realizarea cât mai uşoară şi ieftină a dimensiunilor,
se aplică principiul numărului minim de baze de cotare şi se încearcă, pe cât posibil, ca bazele de
cotare tehnologice să coincidă cu cele funcţionale.
Pentru rezolvarea lanţurilor de dimensiuni se utilizează mai multe metode: de maxim şi minim,
algebrică, probabilistică, a toleranţei medii, a determinării preciziei lanţului, a sortării pe grupe de
dimensiuni, a reglării, a ajustării.
În cadrul acestui curs nu se prezintă toate metodele, având în vedere faptul că unele dintre
acestea sunt specifice activităţilor de proiectare (constructivă sau tehnologică). Sunt prezentate
doar acele metode mai des utilizate în practica industrială.
Metoda are la bază ecuaţia lanţului de dimensiuni prin care elementul de închidere reprezintă
suma algebrică a elementelor componente. Elementele fiind prevăzute cu abateri, conţin mai
multe tipuri de dimensiuni (nominale, limită). Ca urmare, ele sunt considerate ca sume sau
75
Rev. 0 Page
diferenţe neefectuate şi semnul minus din faţa unui element conduce la schimbarea semnelor
mărimilor elementului şi, în plus, trebuie să se inverseze abaterile. Această inversare se face
deoarece valoarea maximă a elementului rezultant se obţine atunci când se scade dimensiunea
minimă, respectiv abaterea inferioară şi invers, se obţine valoarea minimă a elementului rezultant
când se scade valoarea maximă a elementelor negative, respectiv abaterea superioară.
se observă că B1, B2, B3 sunt dimensiuni măritoare, iar B4 şi B5 sunt dimensiuni reducătoare.
Deoarece:
rezultă:
Deci, dimensiunea nominală R B a unui element rezultant este egală cu diferenţa dintre suma
dimensiunilor nominale a elementelor măritoare şi suma dimensiunilor nominale a elementelor
reducătoare.
Observaţie: Nu există lanţ de dimensiuni cu toate dimensiunile primare reducătoare (au cel
puţin o dimensiune măritoare).
Un exemplu de rezolvare a unui lanţ de dimensiuni, folosind metoda de maxim şi minim este
cel din Fig. REZOLVAREA LANŢURILOR DE DIMENSIUNI-165.
76
Rev. 0 Page
Fig. REZOLVAREA LANŢURILOR DE DIMENSIUNI-165
R 20 30 30 20 40 45 15 mm ,
R max 20,2 29,9 30,1 20,1 39,8 44,9 100,3 84,7 15,6 mm ,
R min 20,1 29,8 29,9 19,7 39,9 45,1 99,5 85,1 14,5 mm ,
6
TR T j 0,1 0,1 0,2 0,4 0,1 0,2 1,1 mm .
j1
Prin această metodă se înlătură inconvenientele altor metode, întrucât se lucrează cu toleranţe
economice, din acest motiv metoda fiind recomandată atunci când toleranţa dimensiunii rezultante
este mică sau foarte mică, astfel încât toleranţele elementelor primare sunt extrem de mici sau
imposibil de realizat.
Metoda se foloseşte pe scară largă nu numai la asamblarea pieselor cilindrice, dar şi pentru
piese mai complicate. Uneori, asamblarea selectivă capătă o utilizare exclusivă, fiind singura
metodă raţională din punct de vedere economic pentru mărirea preciziei asamblării (fabricaţia
rulmenţilor, elemente de pompă de injecţie, arborii principali ai maşinilor-unelte etc.).
Pentru prezentarea metodei se consideră un ajustaj cu joc, în care caz diamtrul alezajului şi
arborelui sunt dimensiuni primare, iar jocul dimensiunea rezultantă (Fig. REZOLVAREA
LANŢURILOR DE DIMENSIUNI-166).
77
Rev. 0 Page
Fig. REZOLVAREA LANŢURILOR DE DIMENSIUNI-166
Câmpurile de toleranţe s-au aşezat astfel încât dimensiunile din grupele 1 de sortare, prin
asamblare, să conducă la ajustajul prescris (Fig. 7-5-a). În această situaţie trebuie să se verifice
dacă prin asamblarea pieselor din grupe corespunzătoare se obţin ajustaje prescrise. Pentru
aceasta se consideră ajustajele din clasa de sortare k la care se calculează jocul mediu:
( REZOLV
AREA
78
Rev. 0 Page
Observaţii:
În primul caz, funcţia de compensator fix poate fi îndeplinită fie de piese speciale, fie de piese
ale ansamblului, având dimensiunile în trepte (bucşe, şaibe, garnituri, etc.).
În Figura 7-8 este prezentat un subansamblu în care brida 1 are rolul de a împiedica ridicarea
saniei 2 la deplasarea acesteia pe ghidajul 3. Dacă dimensiunea rezultantă R B nu este cuprinsă
între valorile prescrise, se pot ivi următoarele două situaţii, rezolvabile prin ajustarea elementului
primar stabilit:
a) jocul dintre brida 1 şi sania 2 este mai mic decât R B min, caz în care trebuie rectificată
suplimentar suprafaţa M pentru micşorarea dimensiunii primare reducătoare B4;
b) jocul dintre brida 1 şi sania 2 este mai mare decât R B max, caz în care trebuie rectificată
suplimentar suprafaţa N pentru micşorarea dimensiunii primare măritoare B2.
80
Rev. 0 Page
8. PRINCIPIUL MAXIMULUI DE MATERIAL
Se consideră un element al unei piese la maximum de material dacă dimensiunea lui coincide
cu cea minimă, la piesele de tip alezaj, respectiv cu cea maximă, la piesele de tip arbore.
În proeiectarea unei asamblări se poate considera de la început în calcul cazul extrem, când
piesele care intervin în asamblare sunt la dimensiuni corespunzătoare maximului de material. În
acest mod, chiar la maximim de material, piesele conjugate pot fi introduse unele în altele. Dacă
se consideră calaltă extremă, când alezajul a fost executat la un diametru maxim, iar arborele la
un diamteru minim (la minimum de material), se observă că asamblarea este posibilă chiar şi în
prezenţa unor abateri de formă.
Acest simbol arată că toleranţa de formă a fost aleasă pentru cazul extrem în care elementele
care intervin au fost executate la maximum de material. Dacă dimensiunile reale ale pieselor
conjugate se îndepărtează de condiţia de maximum, atunci se admite o depăşire a toleranţei de
formă şi/sau poziţie, fără a periclita posibilitatea asamblării.
Simbolul M arată că se poate aplica principiul maximului de material, adică toleranţa de formă
poate creşte în funcţie de diametrul real conform Tabelul PRINCIPIUL MAXIMULUI DE
MATERIAL-10.
81
Rev. 0 Page
Exemplul 2: În Fig. PRINCIPIUL MAXIMULUI DE MATERIAL-2 toleranţa permisă la
rectilinitate este zero, pentru cazul când arborele este la maximum de material şi are valorile
conform Tabelul PRINCIPIUL MAXIMULUI DE MATERIAL-10 când dimensiunea nu este maximă.
Tabelul PRINCIPIUL
MAXIMULUI DE MATERIAL-10
Exemplul 1 Exemplul 2
Dimensiunea efectivă TF Dimensiunea efectivă TF
16,00 0,03 16,00 0
15,99 0,04 15,99 0,01
15,98 0,05 15,98 0,02
Exemplul 3: Se consideră cazul distanţei dintre două alezaje. În mod obişnuit, cotarea se face
ca în Fig. PRINCIPIUL MAXIMULUI DE MATERIAL-3-a, caz în care toleranţa la distanţa dintre
găuri este de 0,2 mm.
T=30,1-29,9=0,2
a) b)
T=2x0,1+2x0,2=0,6
82
Rev. 0 Page
Fig. PRINCIPIUL MAXIMULUI DE MATERIAL-4
Dacă alezajul este executat la maximum de material, (Φ10) atunci axa acestuia poate fi
cuprinsă în interiorul unui câmp de toleranţă cilindric cu Φ0,04, Fig. PRINCIPIUL MAXIMULUI DE
MATERIAL-5-a.
a) b)
Dacă alezajul este la minimum de material, (Φ10,02) atunci axa acestuia trebuie să fie
cuprinsă într-un câmp de toleranţă cilindric cu Φ0,06, Fig. PRINCIPIUL MAXIMULUI DE
MATERIAL-5-b:
Dacă ambele tronsoane sunt executate la maximum de material, toleranţa este egală cu 0,1
mm.
Dacă un tronson este executat la maximum de material, iar celălalt la minimum de material:
83
Rev. 0 Page
T=0,1+0,1=0,2
T=0,1+0,1+0,1=0,3
În general, prin aplicarea principiului maximului de material este posibilă mărirea unor
toleranţe, fapt care conduce la ieftinirea execuţiei.
84
Rev. 0 Page
9. EXECUTAREA DESENELOR TEHNICE
9.1. EXECUTAREA SCHIŢEI
Schiţa este desenul executat cu mâna liberă în limita aproximaţiei vizuale, păstrând proporţia
între dimensiunile liniare ale elementelor geometrice.
- identificarea piesei: stabilirea rolului funcţional în ansamblul din care face parte, a poziţiei
de funcţionare, modului de asamblare şi a denumirii ei;
- studiul tehnologic, în care se stabileşte materialul din care este făcută piesa, procedeele
tehnologice de obţinere a ei (turnare, forjare, prelucrări prin aşchiere, etc.), precum şi
calitatea suprafeţelor (rugozitatea);
- analiza formelor geometrice ale piesei, în care se stabilesc: forma geometrică principală,
formele auxiliare, forma funcţională a piesei (rezultată din completarea formei principale),
forma constructiv-tehnologică (obţinută în urma corecturilor aduse formei funcţionale pe
baza procesului tehnologic);
- trasarea axelor de simetrie ale formelor geometrice simple ce compun piesa, cu linie
punct subţire, în toate proiecţiile, depăşind conturul proiecţiilor cu 2-3 mm;
85
Rev. 0 Page
- îngroşarea conturului şi a muchiilor vizibile;
Scara de reprezentare este raportul între dimensiunile măsurate pe desen şi cele reale,
corespunzătoare aceluiaşi element.
Reprezentarea separată a unui grup de piese, legate funcţional între ele, dintr-un ansamblu
mai complex, poartă denumirea de desen de subansamblu.
- modul de funcţionare;
- În secţiune, piesele pline, fără configuraţie interioară, (şuruburi, ştifturi, boţturi, pene,
osii, axe, arbori, etc.) se reprezintă în vedere, chiar dacă suprafaţa de secţionare trece
prin axa lor geometrică. Anumite porţiuni pline ale pieselor (nervuri, aripioare, spiţe,
etc.), aflate în planul de secţionare, se vor reprezenta în vedere (nesecţionate).
printr-o singură linie de contur, comună celor două piese dacă între cele două
piese nu există joc sau există un joc rezultat din abateri la aceeaşi dimensiune
nominală (Fig. EXECUTAREA DESENELOR TEHNICE -7, între poz. 8 şi 10);
prin liniile de contur ale celor două piese, dacă între ele există un joc rezultat din
dimensiuni nominale diferite (Fig. EXECUTAREA DESENELOR TEHNICE -7,
între poz. 3 şi poz. 8 şi 10).
87
Rev. 0 Page
Fig. EXECUTAREA DESENELOR TEHNICE -7
- Dacă este necesar, piesele, care execută deplasări în timpul funcţionării ansamblului
respectiv, pot fi reprezentate, în aceeaşi proiecţie şi în poziţie extremă (Fig.
EXECUTAREA DESENELOR TEHNICE -9, mânerul de la robinetul cu cep) sau în
poziţii intermediare de mişcare. Conturul piesei în astfel de poziţii sau o porţiune a
acestuia se trasează cu linie-două puncte subţire, fără a haşura suprafeţele respective,
chiar dacă reprezentarea acestora este în secţiune.
- Dacă este necesar, piesele, care fac parte din ansambluri învecinate şi care constituie
elemente de legatură cu ansamblul ce face obiectul desenului, pot fi reprezentate
utilizând o linie-doua puncte subţire.
- Pentru reprezentarea mai clară a unor elemente acoperite, unele piese sau ansambluri
de ordin inferior se pot considera, în mod convenţional, demontate şi îndepartate (Fig.
EXECUTAREA DESENELOR TEHNICE -8, poz. 11, 12, 13), caz în care se va face
menţiunea necesară pe desen.
88
Rev. 0 Page
Fig. EXECUTAREA DESENELOR TEHNICE -9
- Elementele componente se poziţionează pe proiecţia în care apar cel mai clar şi pot fi
identificate mai uşor.
89
Rev. 0 Page
- Pe un desen, fiecare număr de poziţie se înscrie, de regulă, o singură dată, numărul
elementelor identice cu cel poziţionat identificându-se prin tabelul de componenţă,
respectiv, lista de piese, lista de normalizate sau lista de materiale (coloana în care se
scrie numărul de bucăţi).
- Se admite ca un număr de poziţie să se repete pe desen de atâtea ori cât este strict
necesar pentru identificarea clară a elementelor identice care asamblează piese
diferite.
- cote de gabarit care dau informaţii despre mărimea ansamblului (lungime, lăţime,
înălţimea) şi, în general, sunt aproximative;
- cote de montaj care sunt necesare în faza de montaj şi care se dau împreună cu
rugozitaţile suprafeţelor respective;
- alte cote necesare pentru operaţiile de asamblare şi montare şi care nu rezultă din
desenele de execuţie ale pieselor componente.
În cazul unor elemente care execută deplasări în timpul funcţionării ansamblului respectiv,
dacă se reprezintă poziţia extremă în misşare, dimensiunea cotată este dimensiunea din poziţia
extremă pe care o ocupă piesa. Alteori se folosesc notaţii pentru poziţiile extreme.
90
Rev. 0 Page
- În coloana Denumire se înscrie denumirea fiecărui element component la singular,
nearticulat, cât mai scurtă şi, eventual, cu câteva caracteristici funcţionale sau
constructive reprezentative (ex.: “Roată dintată mn=4, z=100”);
- În coloana Material se notează materialul din care este facută piesa aşa cum prevede
standardul materialului respectiv. În cazul subansamblurilor sau al pieselor
standardizate la care materialul este precizat de standardul respectiv, această coloana
nu se completează.
În cazul când desenul de ansamblu se execută pe mai multe planţe, tabelul de componenţă se
va trece pe prima planşă. Pentru ansambluri mai complexe, se admite reprezentarea tabelului de
componenţă separat pe formate A4.
91
Rev. 0 Page