Înţelegerea discursului scris

Nivelul C1

Citiţi textul de mai jos. Aveţi de rezolvat un exerciţiu pe baza acestui text. Trebuie să daţi 10
răspunsuri corecte. Aveţi mai jos un model de rezolvare.
Citiţi textul cu atenţie. Marcaţi enunţul adevărat din cele patru alternative prezentate.

Timpul liber, ieri şi azi

Statisticile spun că suntem printre ţările europene în care se munceşte cel mai mult, atât ca durată a săptămânii de
lucru (41,7 ore), cât şi ca număr mediu de zile de concediu plătit (24). Astea sunt datele din statisticile oficiale,
pentru că eu nu ştiu mulţi oameni care să muncească în sectorul privat şi să stea la serviciu mai puţin de nouă ore pe
zi.
Dacă muncesc mult, oamenii ar trebui să se şi distreze pe măsură. Un sondaj recent spune că, în timpul liber,
românii de vârstă activă din mediul urban petrec în medie cam patru ore pe zi în faţa televizorului şi aproape tot
atâtea în faţa calculatorului. Asta înseamnă că, practic, cam tot ce se cheamă timp liber se petrece în faţa unuia
dintre cele două pătrate magice.
Afară de cazul în care calculatorul înseamnă chat, blog, forum etc., omul înşurubat în faţa unui dreptunghi de sticlă
este un om singur şi însingurat. Chiar atunci când netul este utilizat ca mijloc de comunicare, este de cele mai multe
ori vorba despre o comunicare viciată – o non-identitate comunică cu o alta la fel de abstractă.
Îmi aduc aminte ce însemna pentru mine şi cei din jur timpul liber înainte de ’89. Mergeam la 2 Mai. Acolo era
imposibil să nu-ţi faci cunoştinţe noi, căci oricum la „gazda“ la care stăteai împărţeai frigiderul, zona de siestă şi
duşul cu încă o duzină de locatari. Apoi, la orele după-amiezei, în „Dobrogeanul“ (singurul restaurant din localitate)
aflai ce partide de bridge se organizează ori unde se ţin „ceaiurile“ nopţii ce avea să urmeze. Pe plaja din Vama,
unde distanţele dintre cearşafuri erau considerabile, mi-am făcut mai mulţi prieteni atunci decât pe plajele de azi, cu
şezlonguri suficient de apropiate încât să poţi aprecia calitatea deodorantului folosit (sau nu) de persoana din
şezlongul alăturat.
Acasă erau Cinemateca şi nopţile de veghe când ne aşezam la coadă la bilete pentru filmele minunate pe care doar
acolo le puteai vedea [...]. Mai erau „şedinţele video“ în casele unor fericiţi posesori ai vreunui player cumpărat din
Consignaţie, cu casete care circulau din mână în mână (ca şi romanele poliţiste). Am văzut atunci multe capodopere,
dar şi o groază de filme de serie B, la care te uitai pentru că „trebuie dată caseta înapoi mâine dimineaţă“. În ziua de
azi nu se mai fac ceaiuri, ci party-uri care, dacă nu sunt de firmă, sunt oricum organizate astfel încât să nu poţi
întâlni decât pe cei care fac parte din acelaşi mediu cu tine [...]. Concediile sunt atent organizate prin agenţii de
voiaj. Şi restaurantele şi destinaţiile de vacanţă sunt bine segregate prin preţuri şi prin fiţe. Există, ce-i drept, şi
democraţia mall-ului, echivalent al corso-ului de altădată. Aici, tinerii reprezentanţi ai clasei de mijloc au
posibilitatea să facă lèche-vitrine în faţa magazinelor din care se îmbracă cei mai înstăriţi. Văd un film, în timp ce
vorbesc la telefonul mobil şi ronţăie popcorn [...] în săli ultramoderne. După asta, merg la unul din multele fastfood-
uri din incintă. Numai că, nu ştiu de ce, n-am auzit de prietenii legate la coadă la hambugeri – sau, cine ştie?, nu am
cercetat suficient.
Shopping-ul însuşi este, pentru concetăţenii noştri, unul din deliciile căruia i se dedau cu maximă voluptate. Se
practica şi înainte de ’89, în două forme principale. Prima era aşezatul din zorii zilei (dacă nu de cu seară), cu
echipamentul necesar (sacoşă, scaun pliant, ceva de citit, o sticlă cu apă sau cafea) la coada din faţa unui magazin
alimentar, în speranţa că „se va băga ceva“. Aceasta era forma pasivă a shopping-ului – nesfârşit prilej de
socializare, căci la coada respectivă se puteau face excelente sondaje de opinie. Forma activă consta în plecatul de la
serviciu „pe teren“, cu sacoşa camuflată în geantă; se făcea turul magazinelor din zonă cu o strategie de maximizare
a şanselor (la Dunărea se „băgau“ mezeluri pe la 11, la Unic veneau lactatele pe la 12…). Aparent – o modalitate
individualistă de petrecere a timpului liber, în realitate, cu largi valenţe colective – de îndată ce găseai o coadă, îţi
lăsai rând şi te repezeai la primul telefon public pentru a da alarma la birou: „au venit portocale la Scala, se dau câte
două chile, dacă veniţi în 10 minute apucaţi sigur“. [...] Astăzi, shoppingul e o explorare solitară, locurile de unde se
poate cumpăra cu 30 de lei o bluză care pare de 300 nu se deconspiră uşor. Cred că ceea ce conferă astăzi
plimbatului prin magazine un caracter tot mai ludic şi mai puţin utilitar e plăcerea de a trăi într-o lume a tuturor
posibilităţilor, de a atinge anonim obiecte de tot felul, purtătoare de status, de a te elibera pentru moment de
constrângerile materiale. La urma-urmei, un fel de chat în care îţi poţi asuma orice identitate.
Model: Statisticile oficiale arată că:
1. Românii activi de vârstă medie îşi
petrec aproape tot timpul liber:
2. Omul care îşi petrece o mare parte din
timpul liber în faţa calculatorului:
3. În timpul vacanţelor petrecute la 2
Mai, înainte de 1989:
4. Înainte de ’ 89:
5. În zilele noastre:
6. La mall-uri:
7. Înainte de ’89:
8. Autorul îşi aduce aminte că:
9. „obiecte de tot felul, purtătoare de
status” înseamnă în text:
10. Autorul observă că:
A / Fiecare român are câte 24 de zile de concediu pe an
B/ În România se muncesc în medie 41,7 ore pe săptămână ●
C/ Românii muncesc câte 9 ore pe zi
D/ În România se munceşte mai puţin decât în alte ţări europene
А/ În faţa televizorului
B/ În faţa televizorului şi a calculatorului
C/ În faţa calculatorului
D/ În faţa televizorului, a calculatorului şi în faţa celor două pătrate magice
А/ Îşi strică ochii
B/ Este o non-identitate
C/ Învaţă să comunice eficient prin chat, blog, forum, care înlocuiesc comunicarea
directă cu succes
D/ Este un om singur şi însingurat
А/ Nu puteai să-ţi faci multe cunoştinţe noi, ca astăzi
B/ La restaurantul Dobrogeanul se organizau ceaiuri şi partide de bridge
C/ Pe plaja de la Vama oamenii nu stăteau înghesuiţi, foarte aproape unul de altul,
ca astăzi
D/ Autorul îşi aduce aminte din ce în ce mai greu experienţele anilor de dinainte de
’89
А/ Nu puteai vedea filme bune în Bucureşti
B/ Filmele bune se vedeau la Cinematecă şi pe video
C/ Nu circulau filme bune pe video, dar lumea se uita totuşi la ele
D/ Oamenii îşi petreceau timpul liber citind romane poliţiste
А/ Oamenii nu îşi mai petrec timpul liber în natură, ci la petreceri de firmă
B/ Oamenii îşi petrec timpul liber cu reprezentanţii aceleaşi categorii sociale
C/ Evenimentele importante sunt sărbătorite din ce în ce mai des la restaurant
D/ Doar cei cu bani foarte mulţi şi cu fiţe îşi permit să se ducă în vacanţe
A/ Tinerii sparg adesea vitrinele magazinelor din care se îmbracă cei înstăriţi
B/ Tinerii merg la film în săli ultramoderne
C/ Tinerii preferă să meargă la fast-food sau să vorbească pe telefonul mobil decât
să meargă la film
D/ La coadă la hamburgeri se leagă multe prietenii
A/ Oamenii stăteau la coadă în faţa magazinelor aşteptând să se primească marfă
B/ Oamenii stăteau tăcuţi la coadă
C/ Autorităţile vremii făceau sondaje de opinie printre oamenii de la coadă
D/ Statul la coadă era o formă de shopping activ
A/ Se pleca de la serviciu pentru a face cumpărături la orele la care se ştia că
magazinele primesc marfă
B/ Se făceau comenzi telefonice la magazine, care aduceau marfa direct la
serviciu
C/ Oamenii erau individualişti, nu ştiau ce înseamnă să trăiască în colectiv
D/ Persoanele care plecau la cumpărături în timpul serviciului erau privite cu
suspiciune
A/ Toţi oamenii îşi permit să îşi cumpere obiecte foarte scumpe
B/ Obiecte, care se adresează în mod distinct unor categorii sociale
C/ Obiectele respective sunt de proastă calitate
D/ Obiectele respective sunt de foarte bună calitate
A/ Nu se poate afla, că această schimbare este norocoasă sau nu
B/ Se trăieşte mai prost ca înainte
C/ Se trăieşte mai bine ca înainte
D/ Totul e ca înainte
 Înţelegerea discursului scris
Nivelul B2

Citiţi textul care urmează. Lipsesc din el câteva părţi, care apar în continuarea textului. Alături de
cifrele ce indică părţile care lipsesc, insereaţi literele corespunzătoare. Sunt 10 răspunsuri.
Primul răspuns a fost dat ca exemplu.

România cea mai mică piaţă de cinema din Europa

De la 5,6 milioane de spectatori în 2002, anul trecut s-a înregistrat o cădere până la 4,5
milioane
Românii merg la cinematograf. Iar dacă ies totuşi să vadă un film, preferă săli de calitate, tip
multiplex. Am discutat cu distribuitorii principali această situaţie deloc roză a cinematografului in
România. Piaţa distribuţiei de film o perioadă dificilă în acest an, o dată cu intrarea mai multor
lanţuri de săli de cinema în gestiunea unor societăţi private. Închiderea sălilor pentru renovare sau
modernizare va reduce volumul încasărilor. Totuşi, spune Oana Stoenescu, director de marketing al
Ro Image 2000, închirierea acestor săli nu e totuna cu privatizarea. cei care închiriază vor risca să
facă investiţii majore în modernizarea unor săli pe care nu le au în proprietate. Viaţa celor 11
companii distribuitoare de film din România nu este deloc simplă. Ţara noastră sigur cea mai mică
piaţă de cinema din Europa, conform Oanei Stoenescu. După estimările ei, valoarea pieţei autohtone
de distribuţie a filmelor a fost, în 2003, de aproximativ şapte milioane de dolari. Pentru că un film
să fie profitabil trebuie să aibă cel puţin 50.000 de spectatori – , pe care puţine filme de pe ecranele
noastre reuşesc să îl treacă. Totuşi, Georgiana Dinu, director de marketing la New Films
International, spune că pragul poate fi coborât până la 16.000 de spectatori, cu condiţia însă ca
acesta să ruleze în principal la Hollywood Multiplex din Bucuresti. Dacă mai mult de 50% din
spectatori văd filmul la Multiplex, unde de weekend reprezintă echivalentul a trei euro, atunci
distribuitorul îşi poate recupera banii. Prin comparaţie, la cinematografele un bilet costă cam un
euro, iar la sălile din ţară chiar mai puţin. În ţările vecine nouă, spune Vladimir Marin, director
general la Glob Com Media, preţul biletelor pleacă de la minimum doi euro în sus. Cu toată
diferenţa semnificativă a preţului biletelor, spectatorii se înghesuie la sălile moderne, cu aer
condiţionat şi sunet digital, şi de cinematografele vetuste din reţeaua România Film. Cu titlul
informativ, spune Georgiana Dinu, unul dintre filmele distribuite de New Films International a avut,
în decembrie anul trecut, 10.000 de spectatori la multiplexul de la Bucuresti Mall si 6.800 în restul
ţării. În ansamblu însă, numărul de spectatori , de la 5,6 milioane în 2002 la 4,5 milioane în 2003. În
acelaşi interval, încasările au crescut de la 205 miliarde de lei în 2002 la 228 miliarde în 2003; de
volumul mai mare de vânzări la biletele din săli scumpe ca multiplexurile. În ceea ce priveste
rentabilitatea unui film pentru distribuitor, explică Vladimir Marin, aceasta este ca valoarea licenţei
de distribuire a filmului, valoarea copiilor peliculei, ca şi de investiţiile în marketing şi publicitate.

A volumurile cele mai înalte de vânzători

B un prag înalt
C toate spectacolele distribuite
D nu e foarte sigur că
E explicaţia este legată
F preţul unui bilet la proiecţiile
G ar putea traversa
H reprezintă în mod
I din ce în ce mai puţin
J condiţionată de elemente
K fug ca dracul de tămâie
L este în cădere liberă
M din centrul Bucureştiului