Curs 1 - SĂNĂTATE ORALĂ

INTRODUCERE
Statisticile o demonstrează şi profesioniştii recunosc faptul că boala carioasă şi boala
parodontală sunt cele mai comune boli ce afectează cavitatea orală. Nu numai că acestea sunt
răspunzătoare în ceea ce priveşte durerea, distrugerea şi pierderea dinţilor, dar conduc în
aceeaşi măsură la scăderea calităţii vieţii. Calitatea vieţii corelată cu sănătatea dentară este
legată şi de impactul pe care-1 are patologia dentară asupra stării generale, cât şi a modului
în care individul este acceptat sau perceput în societate. Creşterea tot mai mare a costurilor
serviciilor curative ca şi dezvoltarea unei adevărate "industrii a materialelor dentare" fac
adesea prohibitive pentru o mare parte a populaţiei, chiar şi tratamentele cele mai puţin
sofisticate. în plus, demonstrarea tot mai bine susţinută în literatura de specialitate, a
caracterului infecţios al bolii carioase şi a celei parodontaie impune reconsiderarea
principiilor clasice de tratament. Se vorbeşte acum despre "boală carioasă" nu doar carie,
despre etiologie microbiană complexă în boala parodontală şi nu despre "parodontopatii
esenţiale".
Prin dezvoltarea marcată atât economică cât şi socială în majoritatea statelor
industrializate, s-a înregistrat şi o creştere a îngrijirii moderne a sănătăţii orale, cu
promovarea unor concepte de tratament conservator. Ca urmare, în ultimele decenii s-a
înregistrat un progres semnificativ în eliminarea durerii şi a pierderii dinţilor. Mai mult decât
atât, dezvoltarea tehnologiei a ajutat la înţelegerea naturii acestor boli, şi, ca urmare, a
introdus şi testat noi metode de prevenire a acestora. La nivelul actual de cunoştinţe şi de
capacitate profesională la care a ajuns profesia noastră, putem afirma că menţinerea dentiţiei
naturale într-o stare relativă de sănătate pentru întreaga viaţă este un scop dezirabil şi
rezonabil.
"A preveni este mai uşor decât să vindeci”. Acest dicton, care a călăuzit profesia
medicală încă din antichitate îşi găseşte cel mai bine, la ora actuală, locul şi importanţa în
prevenţia orală. Poate nicăieri în profesiunea medicală un mare avantaj nu se obţine cu atât
de puţin efort. Dacă oamenii ar şti să-şi întreţină o stare de igienă orală compatibilă cu
sănătatea orală, multe dintre consecinţele afecţiunilor odonto-parodontaie ar putea fi evitate.
De aceea azi, mai ales în stomatologie, toate eforturile ar trebui îndreptate către munca- de
prevenţie. Aici, un rol definitoriu revine educaţiei pentru sănătate, responsabilitate ce cade în
sarcina profesionistului.
în cadrul prevenţiei afecţiunilor odonto-parodontaie, controlul plăcii bacteriene trebuie plasat
pe primul loc, deoarece se adresează factorilor microbieni responsabili ai cariei dentare,

1
gingivitelor şi parodontitelor marginale, adică microflorei patogene care colonizează
suprafeţele dinţilor şi mucoaselor.
Controlul plăcii bacteriene poate fi realizat fie de către pacient, fie profesional, prin
mijloace mecanice sau chimice, de către medicul stomatolog sau igienistul dentar.
Programele de control al plăcii bacteriene bazate pe combinarea acestor metode în funcţie de
necesităţi sunt, astăzi, cele mai eficiente mijloace de prevenire a gingivitei, parodontitei
marginale şi cariei dentare. Depistarea precoce are efect benefic în reducerea sistematică a
incidenţei afecţiunilor dentare ca şi asupra eficientizării stomatologiei curative. Implicaţiile
economice ale tratamentelor curative arată o creştere alertă a
costurilor până la un nivel greu de suportat până şi de ţările puternic dezvoltate. Contribuţia
stomatologiei Ia dezvoltarea socio-economică a societăţii se poate realiza prin activităţi
eficiente la preţuri de cost reduse. Această strategie îşi găseşte aplicare deplină ir. contextul
dezvoltării stomatologiei comunitare.
Stomatologia trebuie orientată, în cea mai mare parte la nivelul comunităţilor, pentru
a se putea realiza cuprinderea în măsurile de sănătate orală a celui mai mare segment de
populaţie. Oricât ar fi de mari eforturile stomatologiei comunitare, ele sunt justificate de
succesele obţinute la nivel internaţional, atât din punct de vedere medical cât şi economico-
social. Ca urmare a instituirii de programe de prevenire şi de sănătate publică, la ora actuală
s-a produs o reducere spectaculoasă a patologiei oro-dentare.

STRATEGII TRADIŢIONALE DE PREVENŢIE

"Cariile pot fi prevenite" Cerinţele teoretice pentru acest obiectiv sunt bine cunoscute.
Ele au fost formulate ca fiind stâlpii de bază ai prevenţiei cariei:
* Alimentaţia sănătoasă, necariogenă
* Igiena orală eficientă
* Aplicarea de fluor în mod regulat
* Sigilarea fisurilor
In practica zilnică însă, intervin foarte multe probleme în ceea ce priveşte
posibilitatea de îndeplinire a acestor principii. Cu excepţia sigilărilor, calitatea celorlalte
măsuri, şi ca urmare starea de sănătate orală, depind de complianţa pacientului, adică de
posibilitatea ca acesta să realizeze o profilaxie la domiciliu de o cât mai bună calitate. Din
această cauză, caria şi boala parodontală sunt denumite uneori şi "boli condiţionate
comportamental". Fără corectarea "factorului uman" sau a "comportamentului nociv pentru
dinte", nu se poate obţine o îmbunătăţire a sănătăţii orale individuale.

2
 Schimbarea de comportament se poate face cu forţa, prin exemplu sau prin
convingere. Bineînţeles că forţa este exclusă atunci când este vorba de schimbarea
comportamentului In ceea ce priveşte igiena orală. Exemplele joacă un rol important pentru
învăţarea unui comportament dentar sănătos la preşcolari şi elevi. Adolescenţii şi adulţii
răspund numai la metodele de convingere. Totuşi, convingerea necesită cunoaştere, înseamnă
să fii conştient de o problemă, un minim de cunoştinţe de bază, care nu este încă prezent într-
o măsură suficientă, aşa cum arată cele mai multe studii.
Prevenţia precoce a bolilor parodontale la copii şi adolescenţi se concentrează în mod
obişnuit pe scăderea nivelelor de placă şi prevenirea gingivitei prin educaţie pentru sănătate
orală, cu toate că există dovezi restrânse care să susţină faptul că aceste activităţi schimbă
efectiv istoricul natural de boală parodontală (Kailio). Contribuţia penajului dentar cu paste
de dinţi cu fluor în prevenţia cariilor este bine documentată şi oferă justificare pentru
promovarea igienei orale, de asemenea şi din punct de vedere parodontal. Un alt motiv
pentru promovarea igienei orale la copii şi adolescenţi îl reprezintă faptul că un
comportament bun de igienă orală susţine tratamentul unor posibile boli parodontale în
timpul perioadei lor de adult.
Utilizarea cu succes a strategiei riscului crescut în prevenţia bolilor parodontale la
copii şi adolescenţi necesită un bun marker de boală pentru a identifica pacienţii cu risc. De
exemplu, s-a demonstrat asocierea dintre distrucţia parodontală şi bacterii specifice şi
markeri de răspuns al gazdei, şi au fost iniţiate metode de diagnostic care să confirme
declanşarea sau activitatea bolii pentru distrucţia parodontală. Pentru moment, metodele
prognostice şi diagnostice care au la bază date bacteriologice şi imunologice nu au ajuns la
un nivel pe deplin satisfăcător pentru practica clinică.

Comportamentul pentru sănătate orală

Conştiinţa comportamentului pentru sănătate orală nu este înnăscută, ci trebuie

învăţată. Precondiţia pentru succes în confruntarea zilnică cu această problemă este aceea că
învăţarea trebuie să se înceapă cât mai devreme posibil. Celelalte două dimensiuni ale
comportamentului pentru sănătate sunt comportamentul de îmbunătăţire a sănătăţii şi
comportamentul de afectare a sănătăţii. Primul cuprinde îmbunătăţiri intenţionale ale
condiţiilor pentru sănătate, iar al doilea reprezintă comportamentul cu risc cum ar fi o dietă
nesănătoasă, abuzul de alcool şi lipsa de exerciţiu fizic (Kallio). Rolul părinţilor, al
educatorilor şi a! profesorilor ca un exemplu, este de o importanţă eminentă la copii

3
preşcolari sau din şcoala primară . Numai când armonia de opinii asupra relevanţei sănătăţii
dentare există printre aceste importante persoane de referinţă, beneficiul prevenţiei poate să-
şi atingă obiectivele. Totuşi, o dizarmonie poate scade efidenţa acesteia Implementarea
îngrijirilor preventive la adolescent sau adult numai rareori duce la suportarea schimbării
comportamentale. în cel mai favorabil caz, conservarea întregii dentiţii la vârsta înaintată
poate fi obţinută cu un optim de profilaxii combinate de grup ~ individuale; o cerinţă
importantă este o cooperare intensă pe toat viaţa a pacienţilor, pe de o parte, şi - cu relevanţă
variată în funcţii de vârstă - a educatorilor, profesorilor şi asistentelor dentare ~ dentiştilor pe
de altă parte.
Esenţial pentru succesul pe termen lung sunt cel puţin 2 factori: îngrijirile
profesionale regulate şi complianţa pacientului. Instiiarea unei "conştiinţe dentare" este cea
mai eficientă la vârsta preşcolară, în cursul îngrijirilor preventive de grup. Prin exerciţiu
regulat în spălatul dinţilor, comportamentul dentar conştient este perfect antrenat şi astfel
devine un obicei natural. în această legătură, dincolo de asistenta de profilaxie şi de medic,
sunt provocate alte două grupuri de persoane: educatorii ~ părinţii.
După Anderson şi Bratthall, următorii factori ar trebui considera ca precondiţii
esenţiale pentru prevenţia de succes:
* Cooperarea - medicul stomatolog şi asistenta de profilaxie pe de o parte şi
părinţii, educatorii şi profesorii pe de alt parte lucrează împreună în mod
constructiv;
* Coordonarea activităţilor - toţi executanţi trebuie să vorbească aceeaşi limbă
(educatorii sunt împotriva fluorizării, medicul o recomandă);
* Continuitate - executarea măsurilor trebuie garantată de-a lungul întregii perioade
preşcolare şi a şcolii primare. Exerciţiile de penaj dentar, aplicarea regulată de
fluoruri, sfaturi regulate de dietă necariogenă sunt indicate. Aceasta poate fi asigurată
doar prin cooperare cu părinţii şi educatorii. Educatorii şi profesorii sunt foarte
importanţi ca exemplu pentru această categorie de vârstă;
* Competenţa - atât de partea dentistului cât şi a educatorilor. Rezultatul optim se
obţine atunci când fiecare acceptă competenţa profesională a celuilalt.
Prevenţia tradiţională recunoaşte patru mari direcţii care au, fiecare, un rol bine
determinat în profilaxia cariei şi afecţiunilor parodontale: alimentaţia, igiena orală, aplicarea
de fiuor şi sigilarea.