Calea spre mantuire

SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL

CALEA SPRE MÂNTUIRE

sau

Manualul desăvârşitei prefaceri du!vniceşti

Tipărită cu "inecuvântarea
P# S# $USTINIAN
Episc!pul Mara%ureşului şi Săt%arului
Traducere din en&le'ă( )!&dan Pârâială

Editura )UNA*ESTIRE
)acău+ ,---

Revi'uită şi .ndreptată de( M!na A%"r!'ie )!te'

Cule&ere şi ten!redactare( Cătălina Cinică

Mul/u%i% Părintelui 0ERMAN de la Mănăstirea
St# Paisius A""e1 din Alas2a pentru per%isiunea de a
traduce şi pu"lica această carte .n li%"a r!%ână#

Traducere după(T0E PAT0 T3 SAL*ATI3N A Manual !f Spiritual Transf!r%ati!n

"1 St# Te!pan te Recluse
ST# 0ERMAN 34 ALAS5A )R3T0ER0336 ,--7

CUPRINS
Prefaţă
Introducerea autorului

Partea întâi
CUM ÎNCEPE ÎN NOI VIAŢA CREŞTINĂ?

I. Cum începe în noi viaţa creştină?

II. Principalele lucrări ale trupului, sufletului şi duhului
III. Instruirea şi călăuzirea tineretului
IV. Păstrarea harului de la Botez

Partea a !ua
"E#PRE POCĂINŢĂ ŞI ÎNTOARCEREA PĂCĂTO#U$UI $A "UMNE%EU


I. Cum începe viaţa creştină prin !aina Pocăinţei?
II. "tarea păcătosului
III. #ucrarea harului dumnezeiesc
IV. !rezirea păcătosului din somnul păcatului
V. $işcările deose%ite ale dumnezeiescului har şi lucrarea de trezire a păcătoşilor din
somnul păcatului
VI. Cum se do%&ndeşte harul trezirii
VII. 'rcuşul p&nă la treapta părăsirii păcatului şi a hotăr&rii de a duce o viaţă %ineplăcută
lui (umnezeu

Partea a treia
CUM #E CUVINE #Ă TRĂIM& #Ă #PORIM ŞI #Ă NE "E#ĂV'RŞIM ÎN VIAŢA
"U(OVNICEA#CĂ ŞI "E#PRE R'N"UIA$A UNEI VIEŢI )INEP$ĂCUTE $UI
"UMNE%EU

I. $enirea finală a omului ) comuniunea vie cu (umnezeu

II. (in ce pricină harul lui (umnezeu nu se sălăşluieşte dintr)o dată pe deplin în suflet
III. *&nduiala călăuzitoare a unei vieţi %ineplăcute lui (umnnezeu
IV. $enţinerea duhului r&vnei pentru +ristos
V. -erciţii consacrate care aută la întărirea în %ine a puterilor sufleteşti şi trupeşti ale
omului
VI. /propierea de o neîntreruptă 0ovenie
VII. *e0ulă pentru lupta cu patimile, sau despre începutul împotrivirii de sine
VIII. Inceputul urcuşului spre unirea deplină cu (umnezeu
I1. #ecţii despre educaţie ale celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan +risostom

2
Partea .ntâi

CUM 8NCEPE IN N3I *IA9A CRE:TIN;<

Cu% .ncepe .n n!i via/a creştină

!re%uie să limpezim %ine c&nd şi cum începe într)adevăr viaţa creştină pentru a vedea
dacă avem în noi înşine începutul acestei vieţi. (acă nu)l avem, tre%uie să aflăm cum să
începem a trăi creştineşte, at&t c&t ţine de noi lucrul acesta.

3 adevărată viaţă în +ristos nu ţine numai de numele de creştin şi de apartenenţa la

Biserica lui +ristos. 45u oricine îmi zice6 (oamne, (oamne, va intra în împărăţia
cerurilor7 8$atei 9, 2:. ;Căci nu toţi cei din Israel sunt şi israeliţi7 8*omani <, =:.
Cineva poate fi socotit creştin, iar el să nu fie de fapt creştin.  un lucru pe care îl ştie
toată lumea.

*+Via,a -re.tin/ în-epe -u 0!-ul râ1nei

-istă
putere oînclipă,
cursulşivieţii
încă noastre,
una foarte demnă
c&nd de începe
cineva luat în seamă, careîntr)adevăr
să trăiască se evidenţiază cu multăîn
creştineşte,
clipa in care încep să se vădească în el trăsăturile deose%ite ale vieţii creştine. Viaţa
creştină înseamnă r&vnă şi taria de a răm&ne în comuniune cu (umnezeu printr)o lucrare
neîncetată de împlinire a preasfintei "ale voinţe, potrivit credinţei în (omnul nostru Iisus
+ristos, şi cu autorul harului lui (umnezeu, spre slava preasf&ntului "ău nume.

$iezul vieţii creştine este comuniunea cu (umnezeu în +ristos Iisus (omnul nostru )
într)o unire cu (umnezeu care la început răm&ne tăinuită de o%icei nu numai celorlalţi, ci
şi celui ce o trăieşte. $ărturia acestei vieţi dinlăuntrul nostru, cu putinţă de a se vedea sau
a fi simţită, este r&vna arzătoare de a)I plăcea numai lui (umnezeu, desi0ur într)un mod
creştinesc, cu o desăv&rşită lepădare de sine şi cu ură faţă de tot ceea ce se împotriveşte
acestui lucru. 3mul în care acest foc arde neîncetat este un om care trăieşte creştineşte.
/ici va tre%ui să ne oprim şi să cercetăm mai amănunţit această trăsătură deose%ită.
;>oc am venit să arunc pe păm&nt, spune $&ntuitorul, şi c&t aş vrea să fie acum aprins7
8#uca 2, @<:. l vor%eşte aici despre viaţa creştină, şi zice aceasta pentru că mărturia
vădită a ei este r&vna de a plăcea lui (umnezeu care se află în inimă prin (uhul lui
(umnezeu. a este ca focul deoarece, la fel cum focul mistuie tot ceea ce atin0e, aşa şi
r&vna pentru viaţa în +ristos arde sufletul care o primeşte. Ai aşa cum în timpul unui
incendiu flăcările pun stăp&nire asupra între0ii clădiri, aşa şi focul r&vnei, odată primit,
cuprinde şi acoperă întrea0a fiinţă a omului.

n altă parte (omnul spune6 ;Căci fiecare om va fi sărat cu foc7 8$arcu <, @<:.  tot o
trimitere la focul duhovnicesc care în r&vna sa pătrunde fiinţa toată. /şa cum sarea,
pătrunz&nd materia stricăcioasă, o împiedică să se strice, tot astfel şi duhul r&vnei,


pătrunz&nd întrea0a noastră fiinţă, iz0oneşte păcatul care strică firea omului at&t în suflet
c&t şi în trupD îl alun0ă chiar şi din cel mai tăinuit un0her în care s)a sălăşluit şi ne
iz%ăveşte astfel din răutatea şi stricăciunea lui.

/postolul Pavel porunceşte6 ;(uhul să nu)l stin0eţi7 8I !esaloniceni E, <:D ;la s&r0uinţă
nu pre0etaţiD cu duhul fiţi fier%inţi7 8*omani 2, :. Ai porunceşte aceasta tuturor
creştinilor pentru ca să ne putem aminti că s&r0uinţa duhului, sau strădania fără pre0et,
este o trăsătură
;'it&nd cele ce esenţială a vieţii
sunt în urma mea, creştine. ntr)un
şi tinz&nd cătrealtcele
locdinainte,
vor%eşte aler0
desprela sine
ţintă,astfel6
la răsplata
chemării de sus, a lui (umnezeu, întru +ristos Iisus7 8>ilipeni , )l@:. Iar altora le
spune6 ;/ler0aţi aşa ca să o luaţi7 8I Corinteni <, 2@:. /ceasta înseamnă că în viaţa
creştină r&vna arzătoare are drept roade o anumită însufleţire şi vioiciune duhovnicească,
prin care oamenii săv&rşesc faptele %ine)plăcute lui (umnezeu, călc&nd peste ei înşişi şi
aduc&nd de %unăvoie ca ertfă lui (umnezeu tot felul de nevoinţe, fără a se cruţa pe sine.

ntemeiat cu tărie pe o astfel de învăţătură, oricine poate cu uşurinţă înţele0e că

împlinirea fără tra0ere de inimă a r&nduielilor Bisericii, asemeni rutinei lucrului de zi cu
zi, cunoscut dinainte de mintea care îl diri0uieşte, sau asemeni purtării de societate
corecte şi distinse, plină de mişcări politicoase, nu e deloc un semn hotăr&tor că viaţa
creştină autentică ar fi prezentă în noi. !oate acestea sunt %une, dar at&ta vreme c&t nu
poartă
de în ele
lucruri duhul vieţiiaşadar
se aseamănă în +ristos lisusfără
statuilor nu de
au nici
viaţă.unAipreţ înaintea
ceasurile lui (umnezeu.
%une mer0 în mod/stfel
corectD dar cine va fi de părere că au viaţă în ele? ste acelaşi lucru. /desea ;ai nume să
trăieşti, dar eşti mort7 în realitate 8/pocalipsa , :.

$ai mult dec&t orice altceva poate amă0i tocmai această %ună r&nduială din afară.
/devărata ei însemnătate ţine de starea lăuntrică a omului, în care se prea poate să fie
serioase a%ateri de la adevărata cuvioşie din faptele unui cuvios. /stfel, înfr&n&ndu)se în
afară de la păcat, omul poate simţi o atracţie pentru el, sau chiar o plăcere a lui în inima
sa. #a fel, făc&nd fapte %une doar în afară, se poate ca inima omului să nu fie în ele.
5umai adevărata r&vnă doreşte at&t să facă %inele în toată curăţia şi desăv&rşirea lui, c&t şi
să iz0onească păcatul chiar şi în cele mai mici chipuri ale lui. Caută %inele ca p&inea cea
de toate zilele, iar cu păcatul se luptă ca şi cu un vrămaş de moarte.

C&nd îţi urăşti duşmanul, urăşti nu numai persoana lui, ci şi pe rudele şi prietenii săi, şi
chiar şi lucrurile lui, culoarea sa preferată, în 0eneral tot ceea ce ţi)ar putea aminti de el.
!ot aşa, adevărata r&vnă de a plăcea lui (umnezeu pri0oneşte păcatul p&nă în cele mai
mici urme şi semne ale lui, căci este doritor de desăv&rşită curăţie. (acă nu este adevărată
r&vnă, c&tă necurăţie se poate ascunde în inimă

2+ 3!-ul râ1nei

#a ce reuşită ne putem aştepta c&nd nu e-istă nici urmă de r&vnă aprinsă pentru a plăcea
în chip creştinesc lui (umnezeu? 'n lucru care nu cere nici o osteneală, oricine e 0ata să
îl facăD dar de cum ni se cere puţin mai multă nevoinţă, sau vreun fel de lepădare de sine,
tot atunci renunţăm, căci nimeni nu poate săv&rşi acestea prin sine însuşi. Ai atunci aflăm

@
că nu ne putem %izui pe nici un lucru care să mişte omul către fapta %ună6 cruţarea de sine
va şu%rezi toată temelia. Iar orice altă pricină se va mai ivi, afară de cea pe care am
amintit)o, va preface fapta cea %ună într)una rea.

Iscoadele lui $oise se temeau pentru că s)au cruţat pe sine. Insă mucenicii mer0eau de
%unăvoie la moarte, fiindcă erau aprinşi de un foc lăuntric. 'n adevărat credincios nu va
face numai ceea ce porunceşte le0ea, ci şi ceea ce ea sfătuieşte şi orice %un îndemn care i
s)a
şi seîntipărit în sufletD
în0rieşte cu totulelde
nusin0urul
va face doar
lucruceea
%un ce
carei s)a dat, ci adevărat
e trainic, va do%&ndi şi orice lucru %unD
şi veşnic.

"f&ntul Ioan Fură de /ur învaţă că tre%uie să avem pretutindeni această aprindere şi acest
foc nemăsurat în suflet, 0ata să înfruntăm p&nă şi moarteaD căci altfel va fi cu neputinţă să
do%&ndim împărăţia.
85ota 6 "f&ntul Ioan +risostomul, ;3milii la >aptele /postolilor7, în ;5icene and Post
5icene >athers7, 3milia , pp. <E)2G:

#ucrarea evlaviei şi a unirii cu (umnezeu se face cu multă osteneală şi durere, mai ales la
început. (e unde să luăm puterea de a săv&rşi acestea? Cu autorul harului lui (umnezeu,
o putem afla în r&vna inimii.

'n
plinăne0ustor,
de 0rii un soldat,
şi de un udecător
0reutăţi. Cu ce se sau un învăţat
întăresc ) fiecare dintre
ei în ostenelile lor? Cuaceştia
r&vna au o muncă pe
şi dra0ostea
care o au pentru munca lor. 5ici pe calea evlaviei nu se poate întări nimeni cu altceva.
>ără acestea vom slui pe (umnezeu într)o stare de tr&ndăvie, ur&t şi dezinteres. Ai o
făptură ca leneşul 8n. tr. rom.6 zool. BradHpus: se mişcă, dar cu mare 0reutate, în vreme ce
pentru sprintena 0azelă sau pentru veveriţa cea vioaie mişcarea şi forfoteala sunt o
înc&ntare. / căuta plin de r&vnă să placi lui (umnezeu este calea către (umnezeu care e
plină de m&n0&iere şi dă aripi sufletului. >ără ea toate se duc de r&pă.

!re%uie să facem totul spre slava lui (umnezeu, sfid&nd păcatul care zace în noi. /ltfel,
le vom face doar din o%işnuinţă, pentru că aşa ;se cuvine7, pentru că aşa s)a făcut
dintotdeauna, sau pentru că aşa fac alţii. !re%uie să facem tot ceea ce ne stă în puteri,
altminteri le vom face pe unele şi le vom nesocoti pe altele, şi asta fără nici o părere de
rău
0riăsau fără a luare
şi multă fi conştienţi
aminte,chiar
ca pedelucrul
ceea nostru
ce am de
nesocotit. Pe toate
căpetenieD altfel,tre%uie
le vomsăsăv&rşi
le facem
la cu
înt&mplare.

/şadar e limpede că fără r&vnă un creştin este un %iet creştin. $oleşit, neputincios, lipsit
de viaţă, nici cald, nici rece şi felul acesta de viaţă nu este viaţă. Atiind aceasta, să ne
străduim a ne vădi adevăraţi r&vnitori ai faptelor %une pentru a putea fi cu adevărat
%ineplăcuţi lui (umnezeu, neîntinaţi, neprihăniţi şi fără vreo altă necuviinţă.

/stfel că adevărata mărturie a vieţii creştine este focul şi lucrarea r&vnei de a plăcea lui
(umnezeu. /cum se pune între%area ) cum se poate aprinde acest foc? Cine îl
pricinuieşte? 3 astfel de r&vnă vine din lucrarea harului. (ar ea nu se iveşte fără
încuviinţarea şi împreună)lucrarea voii noastre li%ere. Viaţa creştină nu e viaţa firii. Iată

E
cum ar tre%ui ea să înceapă sau să fie trezită mai înt&i6 precum într)o săm&nţă se produce
creşterea atunci c&nd căldura şi umezeala pătrund p&nă la 0ermenul ascuns înăuntru, iar
prin ele se face simţită puterea atotţiitoare a vieţii, aşa şi în noi viaţa dumnezeiască este
trezită atunci c&nd (uhul lui (umnezeu pătrunde în inimă şi aşează acolo începutul
trăirii, în (uhul, curăţind şi adun&nd laolaltă trăsăturile întunecate şi făr&miţate ale
chipului lui (umnezeu. /tunci se trezesc 8printr)o lucrare din afară: o dorinţă şi o căutare
de %unăvoieD pe urmă harul se po0oară 8prin "fintele !aine: şi, unindu)se cu li%ertatea
noastră, naşte
dea naştere r&vna
unei cea preaputernică.
asemenea însănu,
puteri de viaţăD să ci
nutre%uie
creadă să
cineva că poate
se roa0e deaceasta
pentru unul sin0ur
şi să să
fie 0ata a o primi. >ocul r&vnei ce arde cu putere ) acesta este harul (omnului. (uhul lui
(umnezeu, po0or&ndu)"e în inimă, începe să lucreze în ea cu o r&vnă care este pe c&t de
mistuitoare, pe at&t de neostoită.

'nii s)ar putea între%a6 oare chiar e nevoie de lucrarea aceasta a harului? Chiar nu putem
noi înşine să facem fapte %une? #a urma urmei şi noi am făcut cutare sau cutare faptă
%ună, iar dacă mai avem zile vom mai face. Puţini sunt, pro%a%il, cei care să nu)şi pună
această între%are. /lţii spun că de la noi înşine nu putem face nimic %un. 5umai că
pro%lema în cauză nu e doar a faptelor %une, ci e aceea a reînvierii între0ii noastre vieţi, a
do%&ndirii unei noi vieţi, este pro%lema vieţii în deplinătatea ei ) a unei vieţi care să ne
poată duce la m&ntuire.

#a drept vor%ind, nu e de loc 0reu a face vreun lucru cu adevărat %un, cum făceau şi
pă0&nii de altfel. "ă vedem însă şi noi pe cineva care să se hotărască de %unăvoie a face
totdeauna numai %inele şi care să şi le r&nduiască pe toate aşa cum stă scris în cuv&ntul
lui (umnezeu ) iar aceasta nu pentru o lună sau un an, ci pentru o viaţă întrea0ă ) şi care
să îşi ia drept le0e răm&nerea fără de clintire întru această r&nduialăD iar apoi, c&nd se va
dovedi credincios cuv&ntului dat, nu are dec&t să se laude cu v&rtutea lui. P&nă atunci însă
e mai %ine să ne ţinem 0ura. C&t de multe au fost şi sunt încă acele cazuri ) hrănite din
%izuirea pe sine ) de începere şi încercare de împlinire a unei vieţi creştineşti Ai toate au
sf&rşit şi continuă să sf&rşească în nimic. 3mul lucrează un pic la noua r&nduială a vieţii
lui ) apoi lasă totul %altă. Ai cum ar putea fi altfel? 5u e-istă putere.  propriu doar
puterii veşnice a lui (umnezeu să ne păstreze statornici în felul de a fi în milocul
neîncetatelor valuri ale schim%ărilor vremelnice.

/şadar tre%uie să ne umplem cu această putereD tre%uie să o cerem şi să o primim, iar ea

ne va scoate din şi ne va înălţa deasupra marii tul%urări a vieţii veacului de acum.

4+ În 0a,a ispitei

"ă ne întoarcem acum la realitate şi să vedem c&nd vin astfel de 0&nduri de mulţumire de
sine. /tunci c&nd omul se află într)o stare liniştită, c&nd nimic nu îl tul%ură, nimic nu)l
amă0eşte şi nici nu)l tra0e în păcat ) atunci este el 0ata pentru orice chip de vieţuire
sf&ntă şi curată. (e cum apare însă mişcarea unei patimi sau vreo ispită oarecare, unde îi
sunt toate fă0ăduinţele? 5u îşi zice adesea omul care duce viaţă neînfr&nată6 ;(e)acum
nu o să mai fac acestea7? (ar iarăşi înfometează patima, iarăşi se st&rneşte pofta, şi iarăşi
se trezeşte că a păcătuit.

=
/tunci c&nd totul după voia noastră şi nu împotriva iu%irii de sine din noi, iar noi stăm şi
cu0etăm la ră%darea ocărilor, toate sunt %une şi frumoase. (e fapt ni se pare chiar ciudat
să încercăm vreun simţăm&nt de i0nire sau m&nie precum cele cărora le cad pradă unii.
(ar ia să te afli într)o stare potrivnică, şi atunci şi o simplă privire ) nici măcar un cuv&nt
) te va face să)ţi ieşi din fire /şa, %izuindu)te pe tine, poţi visa în voie, la împlinirea unei
vieţi creştineşti fără vreun autor de "us ) c&tă vreme sufletul ţi)e liniştit. C&nd însă răul
care stă în ad&ncul inimii este st&rnit ca praful de către v&nt, atunci vei afla chiar în cele
ce tu însuţi
după dorinţăvei simţi
) una maios&nda propriei
rea dec&t tale )trufii
cealaltă începdesăcu0et. C&nd
tul%ure 0&nd după
sufletul, atunci0&nd şi dorinţă
oricine aun0e
să uite de sine şi să stri0e fără să vrea odată cu proorocul6 ;$&ntuieşte)mă, (umnezeule,
că au intrat ape p&nă la sufletul meu. /fundatu)m)am în noroiul ad&ncului7 8Psalmul =,
l)2:. ;3, (oamne, m&ntuieşte 3, (oamne, sporeşte7 8Psalmul 9, 2E:.

/desea lucrurile se petrec astfel6 cineva visează să stăruie în %ine, %izuindu)se pe sine.
(ar un chip sau un lucru îi apare în închipuire, se naşte dorinţa, patima se trezeşte6 omul
este atras şi cade. (upă aceea, nu mai vrea dec&t să se uite la sine însuşi şi să zică6 ce rău
am fost /poi, însă, iar se iveşte vreun prile de împrăştiere, şi iarăşi e 0ata să uite de sine.

"au cineva te)a ocăr&t, se naşte încăierarea, se fac certuri şi os&ndiri. $inţii tale totul i se
înfăţişează într)un chip nedrept dar convena%il, iar tu ţi)l însuşeşti, îi înoseşti pe acela, te)
apuci
putereaşi ta
povesteşti
de a duceşioaltora, îl tul%uri
viaţă fără pe altulfără
de prihană, ) şi autor
toate acestea după ce
din înălţime. Păite)ai lăudat
atunci undecuţi)era
puterea? ;Căci duhul este os&rduitor, dar trupul neputincios7 8$atei 2=, @:. înţele0i
%inele şi faci răul6 ;0ăsesc deci în mine, care voiesc să fac %ine, le0ea că răul este le0at de
mine7 8*omani 9, 2:. "untem ro%iţi. (oamne, iz%ăveşte)ne

'nul dintre primele vicleşu0uri ale vrămaşului împotriva noastră este tocmai 0&ndul de a
te %izui pe tine însuţi6 adică dacă nu te lepezi de el, atunci măcar să nu simţi nevoia de
autor din partea harului. Ca şi cum ar zice vrămaşul6 ;5u te îndrepta către lumina în
care se doreşte să ţi se dea ţie noi puteri. şti %un aşa cum eşti7 Ai omul se dedă la
odihnă. Intre timp însă, vrămaşul zv&rle cu o piatră 8vreun soi de neplăcere: într)unulD pe
alţii îi ademeneşte în oarecare loc alunecos 8amă0irea patimilor:D iar altora le împleteşte
cu floricele laţul str&ns %ine împreur 8avantae înşelătoare:. >ără să se rnai 0&ndească,
omul
mai ossep&nă
av&ntă
ce tot mai departe
aun0e şi mai
în ad&ncul departep&nă
răutăţilor, şi nuînînţele0e că se3are
uşa iadului. pră%uşeşte din ceşiînlui
nu ar tre%ui ce
să)i stri0e cineva, precum lui /dam celui de demult6 ;3mule, unde eşti? 'nde te)ai dus?7
!ocmai acest stri0ăt este lucrarea harului, care îl face pe păcătos pentru prima oară să ia
aminte la sine.

Prin urmare, dacă doreşti să începi a trăi creştineşte, caută harul. Clipa în care harul
po0oară şi se alătură voii tale este clipa în care se naşte în tine viaţa creştină ) puternică,
statornică şi cu multă roadă.

(e unde poate do%&ndi cineva şi cum poate primi harul care dă început vieţii?
(o%&ndirea harului şi sfinţirea vieţii noastre prin el se săv&rşesc în "fintele !aine. /ici
stăm su% lucrarea lui (umnezeu, adică aducem la (umnezeu firea noastră cea săracăD iar

9
l o preface prin puterea "a. / plăcut lui (umnezeu, pentru a do%orî m&ndria cu0etului
nostru, să)Ai tăinuiască puterea chiar dintru începutul vieţii celei adevărate su% înfăţişarea
cea simplă şi materială a lucrurilor. Cum se petrece aceasta noi nu putem înţele0e, însă
e-perienţa de veacuri a creştinismului mărturiseşte că nu se înt&mplă altfel.

Cu% .ncepe via/a creştină .n Taina )!te'ului

!ainele care
r&nduiala cu ţin mai la
privire ales de începutul
începerea vieţii creştine
unei adevărate trăirisunt Botezulseşi vădeşte
creştineşti Pocăinţa. /şadar
mai înt&i prin
lucrarea Botezului, iar apoi prin Pocăinţa.

Botezul este cea dint&i "f&ntă !aină în creştinismD căci el învredniceşte pe creştin să
primească darurile harului şi prin celelalte !aine. >ără el nimeni nu poate intra în
creştinătate sau să devină mădular al Bisericii, înţelepciunea Cea mai dinainte de veci Ai)
a zidit "ieşi casă pe păm&nt, iar uşa care duce în această casă este !aina Botezului. Prin
ea nu numai că oamenii pot intra în casa lui (umnezeu, dar tot acolo ei sunt înveşm&ntaţi
cu haine vrednice de aceastaD primesc un nume nou şi un semn care se întipăreşte în toată
fiinţa celui %otezat, prin care mai apoi toate făpturile cereşti şi păm&nteşti îl recunosc şi îl
deose%esc de ceilalţi.

5+ O n!u/ 0/ptur/ în (rist!s prin #0ântul )!te6

;(acă este cineva în +ristos, este făptură nouă7 învaţă /postolul 8II Corinteni E, 9:.
Creştinul devine această făptură nouă prin Botez. (in cristelniţă omul nu iese nicidecum
la fel cum a intrat. Cum este lumina faţă de întuneric, cum e viaţa faţă de moarte, aşa este
un om %otezat faţă de unul ne%otezat. Jămislit întru fărădele0i şi născut în păcate, înainte
de %otez omul poartă în el toată otrava păcatului, cu toată povara urmărilor acestuia. "e
află într)o stare de necinste pentru (umnezeuD este din fire un fiu al m&niei. ste un om
distrus, cu toate părţile şi puterile sale răvăşite, îndreptate cu precădere spre înmulţirea
păcatului.  ro%ul aflat su% înr&urirea "atanei, care lucrează cu putere multă în el din
pricina păcatului care zace în el. Iar în urma a toate acestea, după moarte va fi ne0reşit fiu
al iadului, unde se va chinui în veci alături de stăp&nul său şi de slu0ile şi autoarele
acestuia.

Botezul ne iz%ăveşte din toate aceste răutăţi. l ridică %lestemul cu puterea Crucii lui
+ristos şi aduce iar %inecuv&ntarea. Cei %otezaţi sunt fiii lui (umnezeu, aşa cum (omnul
însuşi iKa îndreptăţit a fi6 ;Ai dacă suntem fii, suntem şi moştenitori , moştenitori ai lui
(umnezeu şi impreună)moştenitori cu +ristos7 8*omani , 9:. (ea împărăţia cerurilor
este a celui %otezat în virtutea %otezului său. l este scos de su% stăp&nirea "atanei, care
îşi pierde acum puterea ce o avea asupra lui şi cu care lucra în el după placul său. Prin
intrarea în Biserică ) casa cea de scăpare ) "atana nu mai poate aun0e la cel %otezat. Căci
acesta se află acum într)o adevărată în0rădire de apărare.

!oate acestea sunt daruri şi înlesniri în afară. (ar ce se petrece înlăuntru? !ămăduirea
vătămării şi stricăciunii pricinuite de păcat. Puterea harului pătrunde înăuntru şi reface
aici dumnezeiasca r&nduială în toată frumuseţea ei. Vindecă neor&nduiala întocmirii şi


vălmaşia diferitelor părţi şi puteri ale ei şi întoarce privirea sufletului de la sine la
(umnezeu )pentru a %ineplăcea (omnului şi a)şi înmulţi faptele cele %une.

/şadar Botezul este o renaştere sau o nouă naştere care aşază omul într)o stare în
între0ime refăcută. /postolul Pavel îi aseamănă pe cei %otezaţi cu $&ntuitorul înviat,
lăs&ndu)ne să înţele0em că şi aceştia prin înnoirea lor au aceeaşi fire luminată ca firea
omenească pe care a avut)o $&ntuitorul +ristos prin învierea "a în slavă 8*omani =, @:.
Iar faptul aceluiaşi
cuvintele că într)o persoană %otezată
/postol, care rostul
spune lucrărilor
în altă parte căsecei
schim%ă
%otezaţisedea
poate vedea;să
tre%uie dinnu mai
vieze loruşi, ci /celuia care, pentru ei, a murit şi a înviat7 8II Corinteni E, E:. ;Căci ce a
murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui (umnezeu7
8*omani =, G:. ;5e)am în0ropat cu l, în moarte, prin %otez7 8*omani =, @:D şi6 ;3mul
nostru cel vechi a fost răsti0nit împreună cu l, pentru a nu mai fi ro%i ai păcatului7
8*omani =, =:. Ai aşa, viaţa întrea0ă a unui om, prin puterea Botezului, este întoarsă de la
sine însuşi şi de la păcat către (umnezeu şi sfinţenie.

*emarca%ile sunt cuvintele /postolului6 ;pentru a nu mai fi ro%i ai păcatului7 şi celelalte6

;păcatul nu va avea stăp&nire asupra voastră7 8*omani =, @:. /ceasta ne face să
înţele0em că puterea care în firea noastră căzută şi răvăşită ne t&răşte la păcat, nu este în
între0ime nimicită prin Botez, ci doar este adusă într)o stare în care nu mai are nici o
putere
în noi, asupra
trăieştenoastră, nici însă
şi lucrează, o stăp&nire peste noi,
nu ca stăp&n. iar noiînt&ietatea
(e acum nu)i mai suntem ro%i. (ar
este a harului luie încă
(umnezeu şi a sufletului care se predă de %unăvoie #ui.

#ămurind puterea Botezului, "f&ntul (iadoh 8>ilocalia rom., vol. l, d. +umanitas, <<<,
nr. 9=, p. =<)9G: zice că înainte de Botez păcatul sălăşluieşte în inimă, iar harul
lucrează din afară, dar după Botez harul se sălăşluieşte în inimă iar păcatul ne atra0e din
afară. ste iz0onit din inimă precum e alun0at duşmanul dintr)o cetate, şi se aşază afară,
în mădularele trupului, de unde dă la răstimpuri năvală. Iată de ce răm&ne permanent un
ispititor, un amă0itor, dar nu mai e stăp&n6 tul%ură şi nelinişteşte, dar nu mai porunceşte.
Ai aşa se naşte în Botez viaţa cea nouă

/cum ne vom îndrepta atenţia asupra felului în care viaţa creştină începe prin Botez în
cei care
vieţii au fost %otezaţi
creştineşti c&nd erau
se r&nduieşte copii
într)un fel )deose%it
aşa cumcare
se o%işnuieşte. Căci aici
vine din le0ătura începerea
ce e-istă între har
şi li%ertate.

/m aflat dea că harul po0oară asupra unei dorinţe şi a unei căutări de %unăvoie şi că
numai prin împreună)lucrarea lor ia naştere noua viaţă în duh, care se face at&t după har
c&t şi după firea omului li%er. (omnul dăruieşte harul, dar l vrea ca omul să îl caute şi să
dorească a)l primi, închin&ndu)se cu toate ale sale lui (umnezeu. "ăv&rşirea acestui lucru
în Pocăinţa şi Botezul celor maturi e limpedeD dar cum se săv&rşeşte el prin Botezul
pruncilor? 'n prunc nu ştie încă a)şi folosi nici cu0etul, nici li%ertateaD prin urmare, el nu
poate împlini ceea ce îi revine lui pentru începerea unei vieţi creştineşti ) adică să
dorească a se închina lui (umnezeu. Cu toate acestea, lucrul tre%uie neapărat împlinit.

<
>elul deose%it în care viaţa 8creştină: începe prin Botezul pruncilor at&rnă de felul în care
această condiţie se împlineşte.

7+ )!te6ul prun-il!r

+arul se po0oară în sufletul unui prunc şi săv&rşeşte acolo acelaşi lucru pe care l)ar face
şi dacă li%ertatea ar lua parte, dar numai cu condiţia ca în viitor, c&nd i se va dezvolta
conştiinţa de sine,
săv&rşit nimic pruncul,
personal, care
să se în clipa
închine de %otezului
%unăvoie nului avea conştiinţă
(umnezeu, de sine şi nu
să primească dina
proprie dorinţă harul care şi)a arătat lucrarea în el, să fie %ucuros că îl are, să fie
recunoscător că i s)a dăruit, şi să spună că, dacă în clipa Botezului său ar fi avut
înţele0erea şi li%ertatea, nu ar fi făcut altfel dec&t i s)a făcut şi nu ar fi dorit altceva.
Pentru această li%eră închinare viitoare a sa lui (umnezeu şi pentru unirea harului cu
li%ertatea, dumnezeiescul har dăruieşte totul pruncului, săv&rşind chiar şi fără el, în el, tot
ceea ce îi este propriu a săv&rşi, cu fă0ăduinţa că dorinţa şi închinarea omului lui
(umnezeu se vor împlini ne0reşit. /ceasta este de fapt fă0ăduinţa pe care o fac naşii
c&nd mărturisesc lui (umnezeu în faţa Bisericii că acest prunc, c&nd va avea propria sa
conştiinţă de sine, va dovedi în chip neîndoielnic acea folosire a li%ertăţii care se cere
pentru har, lu&ndu)şi asupra lor drept datorie tocmai a aduce p&nă în acea stare pe pruncul
căruia îi sunt naşi.

Ai astfel, prin Botez, săm&nţa vieţii în +ristos e pusă în prunc şi răm&ne în elD dar răm&ne
ca şi cum n)ar fi6 lucrează în el ca un îndemn. Viaţa duhovnicească, zămislită în prunc
prin harul Botezului, devine un %un al omului şi se vădeşte în chip desăv&rşit nu numai
după har, ci şi după felul de a fi al făpturii cuv&ntătoare, încep&nd din clipa în care
aceasta, aun0&nd la înţele0ere, se închină de %unăvoia sa lui (umnezeu şi îşi însuşeşte
puterea harului care este în el, primindu)l cu dra0oste, %ucurie şi recunoştinţă. Ai p&nă
atunci viaţa creştină lucrează cu adevărat în el, dar o face oarecum fără ca el să ştieD
lucrează în el, dar ca şi cum încă nu ar fi a lui. însă din clipa înţele0erii şi a ale0erii,
devine a lui, nu numai prin har ci şi prin li%ertate.

(in pricina acestui răstimp mai lun0 sau mai scurt dintre Botez şi închinarea de %unăvoie
lui (umnezeu, începutul vieţii creştine morale prin harul Botezului la prunci este
prelun0it,
creştin ca să zicem
în "f&nta aşa,printre
Biserică pe o perioadă nedeterminată,
ceilalţi creştini, aşa cumîns)a
care pruncul
format creştemai
trupeşte şi devine
înainte
în p&ntecele maicii sale.

"ă mai ză%ovim puţin, cititorule, asupra acestui lucru. Va fi de mare tre%uinţă pentru noi
să hotăr&m cum ar tre%ui să se poarte părinţii, naşii şi învăţătorii faţă de pruncul %otezat
încredinţat lor de către (omnul şi "f&nta #ui Biserică.

"e înţele0e de la sine că, după Botezul pruncului, în faţa părinţilor şi a naşilor stă o
pro%lemă de cea mai mare însemnătate6 cum să îl crească pe cel %otezat pentru ca, atunci
c&nd va aun0e la înţele0ere, să poată recunoaşte în el darurile harului şi să le primească
cu %ucurie, alături de îndatoririle şi felul de viaţă pe care ele îl cer. /ceasta ne pune faţă

G
în faţă cu pro%lema educaţiei creştineşti, adică a unei educaţii care să se facă după
cerinţele harului de la Botez, şi să ai%ă ca rost al ei păstrarea acestui har.

Pentru a lămuri cum tre%uie să ne purtăm faţă de un prunc %otezat, ţin&nd cont de cele
spuse,
să ne amintim ideea mai sus pomenită, că harul um%reşte inima şi se sălăşluieşte în ea
c&nd inima se întoarce de la păcat spre (umnezeu. Iar dacă aceasta se săv&rşeşte cu
fapta,
trăieşteurmează şi toatedecelelalte
în har6 autor daruri ale
la (umnezeu, harului şi toate însuşirile
împreună)moştenirea proprii
cu +ristos, celui
traiul în ce
afara
stăp&nirii satanei şi în afara primediei de a fi os&ndit la iad. Insă în clipa în care această
stare a minţii şi a inimii slă%eşte sau se risipeşte, tot atunci păcatul începe iarăşi să
stăp&nească inima, prin păcat le0ăturile satanei cad asupra omului, iar %unăvoinţa lui
(umnezeu şi împreună)moştenirea cu +ristos se pierd, în prunc, harul slă%eşte şi stin0e
păcatul, dar dacă păcatul este hrănit şi lăsat în voia sa, va prinde iarăşi viaţă.

Ai astfel, întrea0a atenţie a celor care au datoria de a păzi între0 pe pruncul creştin pe care
l)au primit din cristelniţă ar tre%ui să se îndrepte spre a nu în0ădui în nici un fel păcatului
să pună iarăşi stăp&nire pe el, să zdro%ească păcatul şi să îi taie puterea cu orice chip,
pentru a trezi şi întări în prunc chemarea către (umnezeu. !re%uie făcut în aşa fel înc&t
această chemare în creştinul care creşte să crească de la sine, chiar dacă su% călăuzirea
altuia,
a plăceaiarluiel (umnezeu,
să fie tot maişi o%işnuit să iz%&ndească
tot mai deprins asupra
cu punerea păcatului
în lucrare şi să îl învin0ă
a puterilor pentru
sufletului şi
trupului său, astfel înc&t să sluească nu păcatului, ci lui (umnezeu.

Că lucrul este cu putinţă se vede din faptul că cel născut şi %otezat este în între0ime
săm&nţă pentru viitor, sau un c&mp plin de seminţe. /ceastă nouă aşezare a lui de către
harul Botezului nu e ceva doar 0&ndit sau închipuit, ci este ceva foarte real, adică este
dea o săm&nţă de viaţă. (acă, în 0eneral, fiecare săm&nţă creşte potrivit felului său,
atunci şi săm&nţa vieţii în har din cel %otezat poate să crească. (acă în el se pune săm&nţa
întoarcerii la (umnezeu, care %iruieşte păcatul, atunci şi ea, ca şi celelalte seminţe, poate
fi hrănită şi în0riită. 5umai că pentru aceasta este nevoie de miloace folositoare, sau, cu
alte cuvinte, tre%uie hotăr&tă calea cea mai potrivită de a lucra asupra pruncului %otezat.

8+ Eu-a,ia -re.tin/
*ostul ultim al acestei lucrări ar tre%ui să fie acesta6 omul înnoit prin Botez, c&nd va
aun0e la înţele0ere, să poată să se recunoască nu numai ca persoană li%eră şi cu0etătoare,
dar în acelaşi timp ca persoană care are o datorie faţă de (omnul, de Care soarta sa
veşnică este str&ns le0atăD şi nu numai ca să se recunoască astfel, ci şi să se descopere în
stare a împlini această datorie şi să poată înţele0e că cea mai de seamă chemare a lui
aceasta este.

"e pune între%area6 cum se poate realiza acest lucru? Ce să se facă pentru un copil %otezat
ca atunci c&nd va creşte mare să nu dorească nimic altceva dec&t a fi un adevărat creştin?
Cu alte cuvinte, cum să îl crească cineva creştineşte?


Pentru a răspunde, nu vom proceda la o cercetare foarte amănunţită. 5e vom măr0ini la o
privire de ansam%lu asupra între0ii pro%leme a educaţiei creştine, încerc&nd să arătăm
cum putem spriini şi întări partea cea %ună în copii, în orice împreurare, şi cum putem
slă%i şi nimici ceea ce este rău.

$ai înt&i de toate, în această privinţă atenţia noastră ar tre%ui să se îndrepte asupra
pruncului aflat în lea0ăn, înainte ca orice înzestrare a sa să se manifeste. Copilul e viuD
prin urmare,
"fintelor cineva
!aine poatecusăele,
şi, odată îi înr&urească viaţa.
a între0ii vieţi /ici ar tre%ui
%isericeşti, dar însăacelaşi
ne 0&ndim
timp alacredinţei
înr&urireaşi
evlaviei părinţilor. !oate acestea laolaltă alcătuiesc un mediu m&ntuitor pentru prunc. Prin
toate acestea, viaţa în har care s)a zămislit în prunc este insuflată în chip tainic.

(easa împărtăşire cu "fintele !aine ale lui +ristos 8cineva ar putea adău0a c&t mai deasă
cu putinţă: lea0ă noul mădular de !rupul (omnului în modul cel mai viu şi mai folositor
prin puterea Preacuratului "ău !rup şi "&n0e, îl sfinţeşte, aduce pace în sufletul lui şi îl
face de neatins pentru puterile întunericului. Cei care împlinesc această povaţă văd cum
în ziua în care pruncului i se dă împărtăşania, el se cufundă într)o linişte ad&ncă, toate
tre%uinţele lui fireşti îşi slă%esc în mod vădit mişcările ) chiar şi cele mai puternic
resimţite în cazul copiilor. 'neori, copilul e plin de o %ucurie şi o vioiciune sufletească în
care e 0ata să îm%răţişeze pe oricine.

/desea "f&nta împărtăşanie e însoţită şi de minuni. "f&ntul /ndrei Criteanul, în copilăria

sa, nu a vor%it deloc vreme îndelun0ată, dar atunci c&nd părinţii săi întristaţi au aler0at la
ru0ăciune şi autorul harului, în timpul împărtăşirii, (omnul a dezle0at prin harul "ău
le0ăturile lim%ii copilului, care mai apoi a dat Bisericii să %ea şuvoaie de %unătate şi
înţelepciune. (in propriile sale constatări, un medic poate da mărturie că în cele mai
multe cazuri de %oală la copii aceştia ar tre%ui duşi la "f&nta Cuminecătură, şi că numai
rareori ar mai avea apoi nevoie de vreun autor medical.

3 mare înr&urire asupra copilului o are mersul c&t mai des la %iserică, sărutarea "fintei
Cruci, a van0heliei, a icoanelor, ori acoperirea lui cu "fintele /coperăminte. #a fel şi
acasă, aşezarea lui înaintea sfintelor icoane, însemnarea cu semnul "fintei Cruci, stropirea
sa cu a0heasmă, tăm&ierea, facerea semnului Crucii deasupra lea0ănului, a hranei şi a
tuturor lucrurilor
icoanelor care îlmolitfele
din %iserică privesc,)%inecuv&ntarea lui cele
şi în 0eneral toate de către preot, aducerea
ale %isericii în paraclisul
în chip minunat
încălzesc şi hrănesc viaţa în har din copil, fiind totdeauna cea mai si0ură şi de ne%iruit
ocrotire împotriva năvălirilor puterilor nevăzute ale întunericului, care pretutindeni sunt
0ata să pătrundă în sufletul care creşte pentru a)l învenina cu lucrarea lor.

In spatele acestei ocrotiri văzute stă una nevăzută6 în0erul păzitor pus de (omnul să apere
pe copil din chiar clipa Botezului său. îi poartă de 0riă şi îl influenţează în chip nevăzut
prin prezenţa sa, iar în caz de nevoie inspiră chiar părinţilor cele ce ar tre%ui să le ştie
pentru pruncul aflat în primedie.

5umai că toate aceste puternice ocrotiri şi insuflări vii şi autătoare pot fi risipite şi lăsate
fără rod de necredinţa, nepurtarea de 0riă, necucernicia şi viaţa decăzută a părinţilor.

2
/ceasta se înt&mplă fie pentru că toate cele mai sus pomenite nu se folosesc, fie pentru că
nu se folosesc cum se cuvineD aici puterea de înr&urire lăuntrică a părinţilor asupra
copilului este deose%it de însemnată.  adevărat că (omnul e milostiv faţă de cei
nevinovaţiD însă e-istă o le0ătură pe care nu o putem înţele0e între sufletele părinţilor şi
sufletul copilului şi nici nu putem hotărî măsura în care cei dint&i influenţează pe acesta
din urmă. în acelaşi timp, atunci c&nd părinţii au o influenţă nepotrivită asupra copilului,
mila şi %unăvoinţa lui (umnezeu tot nu îl părăsesc pe copil. "e înt&mplă însă ca uneori
acest spriin
/şadar, duhuldumnezeiesc
credinţei şi să înceteze, şi părinţilor
al cucerniciei atunci pricinile
tre%uiepre0ătite luicel
socotit ca îşimai
aducputernic
roadele lor.
miloc de păstrare, creştere şi întărire a harului din copil.

9+ Inrâurirea p/rin,il!r asupra -!pilului

"ufletul pruncului nu cunoaşte, ca să spunem aşa, încă nici o mişcare în primele lui zile,
luni şi chiar ani. ste cu neputinţă să i se poată transmite ceva pe care să şi)l însuşească
prin miloacele o%işnuite de predare a cunoştinţelor, dar poate fi influenţat în alt fel.

-istă un anumit fel de convor%ire între suflete care se face prin inimă. 'n suflet îl mişcă
pe celălalt
prunc at&rnăprin
în simţăminte. 'şurinţa
chip nemilocit de a lucraşio profunzimea
de deplinătatea astfel de înr&urire asupra sufletului
simţămintelor unui
părinţilor
pentru copil, într)un fel, tatăl şi mama trec în copil, pun&ndu)şi tot sufletul pentru
%unăstarea lui. Iar dacă sufletul le este pătruns de evlavie, nu se poate ca într)un anume
fel aceasta să nu influenţele pe copil.

Cel mai %un miloc pentru a realiza aceasta sunt ochii. Căci în timp ce în celelalte simţuri
sufletul răm&ne tăinuit, ochii îşi deschid privirea lor către cei din ur. i sunt locul de
înt&lnire a unui suflet, cu celălalt. >ie ca aceste deschideri să folosească trecerii simţirii
sfinte din sufletele mamei şi tatălui în sufletul copiluluiD căci ele nu pot dec&t să un0ă
inima pruncului cu acest untdelemn sf&nt.

!re%uie ca în privirea părinţilor să fie nu numai iu%ire, care e at&t de firească, ci şi

credinţa
nădedeacăcăînCel
%raţe aule)a
Care cevadatmai
în mult
0riă dec&t uncomoară
această simplu copil.
ca pe Părinţii
un vas altre%uie săleai%ă
harului va da şi
miloace îndestulătoare pentru păstrarea lui. Ai, în cele din urmă, este nevoie de
neîncetata ru0ăciune a sufletului trezit la nădede prin credinţă.

C&nd părinţii ocrotesc în felul acesta lea0ănul copilului lor cu acest duh de evlavie
neprefăcută, şi c&nd în acelaşi timp, pe de o parte în0erul păzitor, iar pe de alta "fintele
!aine şi toată viaţa Bisericii lucrează asupra lui din afară şi dinlăuntru ) prin toate acestea
se statorniceşte în urul vieţii a%ia începute un mediu duhovnicesc înrudit ei, care va trece
în însăşi felul ei de a fi, aşa cum s&n0ele, temelia vieţii %iolo0ice, îşi ia numeroase din
însuşirile sale din mediul înconurător. ")a spus odată că vasul nou va păstra vreme
îndelun0ată, poate pentru totdeauna, mirosul a ceea ce s)a pus în el c&t era încă nou.
/celaşi lucru se poate spune şi despre mediul înconurător al copiilor. /cesta pătrunde în


mod harismatic şi m&ntuitor în formele de viaţă care tocmai se încropesc în copil şi)şi
lasă pecetea asupra lui. Ai aceasta este o ocrotire care nu poate fi străpunsă de influenţa
duhurilor rele.

Incep&nd astfel din lea0ăn, lucrarea tre%uie să stăruie apoi pe tot parcursul creşterii6 în
copilărie, în adolescenţă şi tinereţe. Biserica cu viaţa ei şi "fintele !aine sunt ca un cort
sf&nt pentru copii, iar ei ar tre%ui să răm&nă în el fără a)l părăsi. "unt pilde care arată c&t
de rodnic
!eodor şi m&ntuitor
"chitiotul este acest
) 22 aprilie lucru 8precum
şi altele:. viaţa Proorocului
!oate acestea "amuelD
pot înlocui chiar oriceviaţa
alte "f&ntului
miloace
de educaţie, aşa cum s)a şi făcut de altfel în nenumărate cazuri, cu deplină reuşită.
!emelia vechilor metode de educaţie constă tocmai în aceasta.

C&nd puterile dintr)un copil încep să se trezească, una după alta, părinţii şi cei ce cresc
copii ar tre%ui să îşi sporească încă o dată atenţia. Căci atunci c&nd, su% înr&urirea
miloacelor mai sus arătate, setea după (umnezeu se va ivi şi va creşte în ei, atră0&nd
după ea toate puterile copilului, în acelaşi timp nici păcatul ce zace în ei nu va dormi, ci
se va strădui să pună el stăp&nire pe acele puteri. 'rmarea de neocolit a acestui lucru va fi
o luptă lăuntrică. Ai, de vreme ce copiii nu pot de a o purta ei înşişi, se înţele0e că locul
lor îl vor lua părinţii. (ar pentru că această luptă tre%uie să se dea de către puterile
copilului, părinţii sunt datori să ve0heze asupra primelor lor dezmorţiri, astfel înc&t să
poatătre%uie
care da dinele
prima clipă acestor puteri o îndrumare în armonie cu rostul de căpetenie spre
îndreptate.

/şa începe lupta părinţilor cu păcatul care zace în copil. Ai deşi acest păcat este lipsit de
puncte de spriin, totuşi lucrează şi încearcă să ia în stăp&nire puterile trupului şi ale
sufletului pentru a)şi afla sieşi locaş %un de odihnă. 5u tre%uie să i se în0ăduie aceasta, ci
este nevoie, ca să zicem aşa, să smul0em aceste puteri din m&na păcatului pentru a le
încredinţa lui (umnezeu.

(ar pentru ca aceasta să se facă pe temelie trainică şi cu o cunoaştere amănunţită a

temeiniciei miloacelor alese, tre%uie lămurit ce anume vrea păcatul, ce anume îl hrăneşte
şi cum anume pune el stăp&nire asupra noastră. #ucrurile cele dint&i care st&rnesc şi
t&răsc pe om la păcat sunt6 pentru puterea de a cu0eta ) %unul plac al minţii 8sau
iscodirea:D pentru puterea de a voi ) voia de sineD iar pentru puterea de a simţi plăcerile.
/şadar, puterile în creştere ale sufletului şi trupului tre%uie astfel călăuzite şi îndrumate
înc&t să nu se predea ro%iei desfătărilor trupeşti, iscodirii, %unului plac al voii de sine şi
plăcerilor e0oiste ) căci va fi o ro%ie în păcat ) ci dimpotrivă, copilul tre%uie învăţat cum
să se lepede de ele şi să le stăp&nească, scăp&nd astfel de tirania şi de vătămarea lor.
/cesta e lucrul de căpetenie pentru început. $ai t&rziu toată educaţia poate fi făcută în
armonie cu acest început. "ă aruncăm acum încă o privire, pentru a lămuri lucrurile,
asupra principalelor lucrări ale trupului, sufletului şi duhului.

II

Principalele lucrări ale trupului+ sufletului şi duului

@
 *+ Inrumarea puteril!r în -re.tere ale su0letului .i trupului

$ai înt&i se st&rnesc tre%uinţele trupului, răm&n&nd într)o stare de lucrare neîncetată p&nă
la moarte. ste de cea mai mare însemnătate ca ele să fie ţinute în fr&ul cuvenit şi întărite
cu puterea o%işnuinţei, pentru ca mai t&rziu să avem c&t mai puţină tul%urare din partea
lor.

Cu privire la rană
Prima tre%uinţă a vieţii trupeşti este hrana. (in punct de vedere moral, acesta e locaşul
patimii vinovate a desfătării trupeşti, sau mediul ei de răsădire şi maturizare. /şadar
copilul tre%uie hrănit astfel înc&t, în0riind viaţa trupului, asi0ur&ndu)i tăria şi sănătatea,
să nu se aprindă însă în suflet plăcerea trupească.

"ă nu socotească cineva că pruncul e mic 8şi deci nu are a)i purta o astfel de 0riă:. Chiar
din primii ani tre%uie supus înfr&nării trupul at&t de pornit spre cele materiale, iar copilul
învăţat să îl stăp&nească, pentru ca în adolescenţă şi tinereţe şi în anii care vor mai urma
să poată nestin0herit şi fără de 0reutate a)şi înfr&na pornirile. Prima încercare este de cea
mai marc însemnătate. >oarte mult din tot ceea ce se înt&mplă mai t&rziu ţine de felul în
care este hrănit copilul. >ără ca să %a0e de seamă cineva, în el se pot st&rni 0ustul plăcerii
şi necumpătarea
pătimaşe la m&ncare
le0ate de m&ncare )şicele
at&t două forme ale păcatului
de vătămătoare lăcomiei,
pentru trup şi suflet.cele două porniri

(e aceea p&nă şi medicii şi învăţătorii sfătuiesc6 : a se ale0e o hrană sănătoasă şi

cumpătată, potrivit cu v&rsta copilului, căci un fel de hrănire se cade pruncului, alt fel
copilului, şi un alt fel pentru adolescent şi t&nărD 2: a supune folosirea hranei unor
r&nduieli %ine statornicite 8iarăşi, potrivit cu v&rsta:, în care să fie hotăr&te timpul, măsura
şi miloacele de hrănireD şi : a nu părăsi fără de nevoie aceste r&nduieli sta%ilite nici mai
t&rziu, în acest fel copilul este învăţat nu să ceară m&ncare ori de c&te ori vrea el să
măn&nce, ci să aştepte p&nă la vremea cuvenităD aici, de fapt, se fac şi primele încercări în
strădania de a tăia poftele firii. C&nd un copil este hrănit de c&te ori începe să ţipe, iar
apoi de c&te ori cere m&ncare, este at&t de şu%rezit din această pricină înc&t mai t&rziu
numai cu mare chin va mai reuşi el să renunţe la m&ncare, în acelaşi timp aceasta îl
o%işnuieşte să)şi facă voia, căci reuşeşte să capete orice doreşte sau cere.
Ai somnul ar tre%ui supus unei asemenea măsuri, ca şi fri0ul şi căldura, şi toate celelalte
înlesniri tre%uincioase creşterii copiilor, păstr&nd ne0reşit 0ria de a nu st&rni împătimirea
pentru desfătările trupeşti şi de a învăţa pe om să se lepede de sine. /ceastă 0riă ar tre%ui
ţinută cu toată fermitatea pe tot răstimpul creşterii unui copil ) schim%&nd r&nduielile, nu
e nevoie să o mai spunem, în felul de a le respecta 8după împreurări şi v&rstă:, dar nu în
miezul lor, p&nă c&nd copilul, %ine statornicit în ele, va începe să)şi poarte sin0ur de 0riă.

/ doua tendinţă a trupului este mişcarea. Instrumentul ei sunt muşchii, în care stau
puterea şi tăria trupului, unelte pentru muncă. (in punctul de vedere al sufletului, aici
este locaşul voinţei, şi foarte lesne prileuieşte această tre%uinţă voia de sine, înlesnirea cu
măsură şi cu chi%zuinţă a cerinţei de mişcare, d&nd trupului vioiciune şi sprinteneală,
învaţă omul să se ostenească şi prileuieşte o%işnuinţa cumpănirii tuturor faptelor.
E
(impotrivă, o sporire nechi%zuită a ei, lăsată la voia copilului, pricinuieşte la unii o prea
mare v&nzoleală şi neluare aminte, iar la alţii încetineală, delăsare şi lene. în primul caz
îndărătnicia şi neascultarea devin le0e, în le0ătură cu care vor mai apărea şi %rutalitatea,
m&nia şi neînfr&narea poftelor, în al doilea caz omul se afundă în carne şi se dedă
desfătărilor trupeşti.

/şadar tre%uie avut în vedere ca întărirea puterilor trupului să nu aun0ă a hrăni

îndărătnicia şi să ruineze
îndem&nă cumpătarea, unsufletul
pro0ramde%ine
dra0ul trupului.
întocmit Pentrurespectat
şi ri0uros a ne feri de aceasta, avem
şi străuirea la
cu luare
aminte. Copilul să fie lăsat să se oace, dar în locul şi în felul în care se cade a o face.

Voinţa părinţilor ar tre%ui să se vădească la fiecare pas în linii mari, desi0ur. >ără ea,
purtarea copilului se poate foarte uşor strica. (upă ce a forfotit încoace şi încolo în voia
sa, copilul se va întoarce întotdeauna nedoritor să mai asculte nici în cele mai mărunte
lucruriD şi asta se înt&mplă chiar şi atunci c&nd copilul a um%lat în voia proprie o sin0ură
dată ce s)ar înt&mpla oare dacă această parte a lucrării trupeşti ar fi nesocotită cu
desăv&rşire? C&t de 0reu va fi mai t&rziu să dezrădăcinezi îndărătnicia, care se aciuează
at&t de iute în trup ca într)o cetate. Frumazul nu se va mai pleca, m&inile şi picioarele nu
se vor mai mişca, iar ochii nici măcar nu vor mai catadicsi a privi încotro li se spune.
(impotrivă însă, un copil aun0e să fie 0ata a se supune oricărei porunci atunci c&nd de la
%un început nu i se dă deplină li%ertate de mişcare.
$ai mult, nu e-istă alt o%icei mai %un pentru a fi stăp&nul propriului tău trup dec&t a)l sili
să se nevoiască după cum i se porunceşte.

Cu privire la nervi şi si%/uri

/ treia funcţie a trupului sunt nervii. (in nervi se nasc simţurile ) miloace de cunoaştere
şi hrană pentru iscodireD însă despre aceasta mai t&rziu. /cum vom vor%i despre rostul
nervilor ca centru al puterii de simţire a trupului sau despre putinţa de a primi senzaţii
neplăcute trupului.

In acest sens ar tre%ui să facem o le0e din a învăţa trupul să ra%de orice fel de influenţă
din afară fără
zăpuşeală, fri0,cadurere,
să se împotrivească6 fie de la3ricine
răni şi toate celelalte. aerul rece, apă, schim%ările
a do%&ndit o astfel dedeo%işnuinţă
temperatură,
este cel mai fericit dintre oameni, av&nd puterea de a face cele mai anevoioase lucruri
oric&nd şi oriunde, într)un astfel de om, sufletul este stăp&n a%solut peste trupD el nu mai
ză%oveşte, nu mai schim%ă şi nu mai lasă faptele nefăcute pentru că s)ar teme de vreo
neplăcere trupească. (impotrivă, se va îndrepta cu o anumită hotăr&re chiar către acele
lucruri care îi pot primedui cumva trupulD e de cea mai mare însemnătate.

*ăul cel mai mare în ceea ce priveşte trupul este dra0ostea şi milostivirea faţă de el.
/cestea nimicesc toată puterea sufletului asupra trupului şi fac sufletul ro% trupului. Ai
invers, cel ce nu cruţă trupul nu va fi tul%urat în tot ceea ce face de nici o temere născută
din dra0ostea oar%ă de viaţă. >ericit este acela care e învăţat aşa încă din copilărie

=
!ot aici îşi are locul şi sfatul medicului cu privire la îm%ăiere, orele şi locurile de
plim%are, îm%răcareD principalul este nu să ţii trupul într)o stare în care să primească doar
senzaţii prielnice, ci dimpotrivă, să îl ţii mai mult în acele lucruri care îi pricinuiesc
neplăcere. Prin senzaţiile plăcute, trupul se răsfaţă, dar prin cele neplăcute se întăreşteD în
primul caz copilul se teme de orice, în al doilea însă e 0ata la orice şi este în stare să
împlinească cu ră%dare ce a început.

3 astfel
vom facededec&t
atitudine faţă de
să arătăm în trup
ce feleste recomandată
aceste şi de
sfaturi sunt ştiinţa creşterii
folositoare copiilor.
şi pentru 5oivieţii
creşterea nu
creştine ) căci împlinirea cu r&vnă a lor apără sufletul de pătrunderea veninului amarnic al
desfătărilor trupeşti, al îndărătniciei, al iu%irii pentru trup şi milostivirii de sineD %a mai
mult, ea naşte în copil înclinaţiile potrivnice acelora, învăţ&ndu)l în 0eneral să fie şi nu
ro%ul trupului său. /cest lucru este foarte însemnat pentru viaţa creştină, care prin firea ei
se depărtează de orice fel de mulţumire sau plăcere a cărnii.

/şadar nu tre%uie să lăsăm la voia înt&mplării creşterea trupească a copilului, ci să o

ţinem în cea mai severă r&nduială încă de la %un început, p&nă c&nd mai t&rziu va putea fi
lăsată în m&inile copilului, ca un instrument dea acordat pentru viaţa creştină, iar nu
potrivnic acesteia. /cei părinţi creştini care într)adevăr îşi iu%esc copiii ar tre%ui să nu
cruţe nimic, nici chiar propria lor inimă de părinţi, pentru a putea înzestra pe copil cu
această %unătate.
prea puţin, fie vorCăci altfelcutoate
răm&ne faptele neroditoare.
desăv&rşire lor de dra0oste şi purtare de 0riă fie vor rodi

Calea %ântuirii

!rupul este sălaşul patimilor, mai ales al celor mai cumplite ) desfr&narea şi m&nia. !ot el
este calea prin care demonii pătrund în suflet sau se aşază în apropierea lui. "e înţele0e că
în toată această perioadă nu tre%uie pierdută din vedere înr&urirea pe care viaţa
%isericească şi toate ale ei o pot avea asupra trupului, căci prin ea trupul însuşi se va sfinţi
iar viaţa %iolo0ică nesăţioasă a copilului va fi înfr&nată.

5u le vom înfăţişa în amănunt acum pe toate, ci numai vom arăta cum să fie în principal
influenţele pe care tre%uie să le sufere trupul. Viaţa însăşi îi va lămuri pe cei care au
nevoie, în urma
faţă de trup şi în atoate
tot ceea ce amperioade
celelalte spus p&nă
aleacum,
vieţii, oricine poateniînţele0e
căci tuturor se punecum să se poarte
aceeaşi
pro%lemă.

3dată cu apariţia tre%uinţelor trupeşti, nici puterile mai de os ale sufletului nu înt&rzie să
se facă simţite după cum le este r&nduiala. Copilul începe să privească mai îndeaproape
un lucru sau altul ) la unul mai mult, la altul mai puţin, după cum unul îi place mai mult
iar altul mai puţin. /cestea sunt începuturile lucrării simţurilor, după care urmează
neînt&rziat o trezire a lucrării de ima0inaţie şi de memorare. /ceste puteri stau la punctul
de trecere dintre lucrarea trupului şi cea a sufletului, şi am&ndouă lucrează împreună, aşa
fel înc&t ceea ce face una aun0e tot atunci la cealaltă.

9
Ludec&nd prin însemnătatea pe care o au ele în această vreme a vieţii noastre, c&t de %un
şi potrivit lucru este a sfinţi aceste începuturi cu lucruri din tăr&mul credinţei.

Primele senzaţii răm&n ad&nc întipărite în memorie. /r tre%ui să ne amintim că sufletul

vine în lume 0olD creşte, se îm%o0ăţeşte lăuntric şi întreprinde felurite acţiuni a%ia mai
t&rziu. Primele izvoare, cea dint&i hrană pentru creşterea sa el le primeşte din afară, din
simţuri, prin puterea de ima0inaţie.

"e înţele0e de la sine în ce fel ar tre%ui să fie primele lucruri ale simţurilor şi închipuirii
nu numai pentru a nu st&neni, ci a auta şi mai mult viaţa creştină care tocmai se naşte.
ste %ine cunoscut că aşa cum cea dint&i hrană are o puternică înr&urire asupra alcătuirii
trupului, tot aşa primele lucruri pe care le înt&lneşte sufletul influenţează în mod hotăr&tor
felul de a fi al sufletului sau tonul vieţii lui.

2+ În-!n:urarea -!piil!r -u !;ie-te s0inte

$aturiz&ndu)se, simţurile aduc neîncetat prile de lucrare închipuirii6 lucrul închipuit este
păstrat în memorie şi cuprinde, ca să spunem aşa, conţinutul sufletului. (acă este aşa,
atunci simţurile să primească primele lor senzaţii de la lucrurile sfinte6 icoana şi lumina
candelei pentru văz, c&ntările sfinte pentru auz şi celelalte. Copilul nu înţele0e încă nimic
din
ele, ceea ce se
intr&nd află înaintea
în inimă sa, darprin
mai înainte, ochii şi urechile
chiar i se o%işnuiesc
faptul acesta scot afarăcu aceste lucruri.
celelalte lucruri, iar
'rm&nd senzaţiilor, şi primele încercări ale închipuirii vor fi sfinteD îi va fi mult mai uşor
să îşi închipuie aceste lucruri dec&t alteleD acestea vor fi cele dint&i e-erciţii ale sale.
/poi, în viitor, frumosul 8care dintr)un anume punct de vedere este în mod nemilocit
le0at de formele care cad su% simţuri sau răm&n şi în ima0inaţie: nu îl va mai atra0e altfel
dec&t în chipul formelor sfinte.

/şa că lăsaţi copiii să fie înconuraţi de aceste chipuri sfinte, o%iecte de orice fel, şi daţi
deoparte orice i)ar putea strica, pilde, picturi sau altceva. $ai t&rziu şi pentru tot timpul
care va urma, tre%uie păstrată aceeaşi r&nduială. "e ştie prea %ine c&t de puternic lucrează
asupra sufletului ima0inile păcătoase, su% orice formă ar face)o C&t de nefericit este
copilul care, închiz&ndu)şi ochii, sau răm&n&nd sin0ur cu sine însuşi, e sufocat de
mulţimea
suflet ceeaima0inilor
ce e fumulnecuvioase
pentru cap.) deşarte, ispititoare, inspiratoare de patimi. ste pentru

5u ar tre%ui nesocotit nici felul în care lucrează aceste puteri. Ceea ce fac simţurile este
să vadă, să audă, să simtă)în 0eneral să cerceteze, să încerce. !ocmai de aceea ele sunt
primii aţ&ţători ai iscodirii, care mai apoi din pricina lor dă năvală asupra închipuirii şi
memoriei şi, făc&ndu)şi loc în ele, devine tiranul de ne%iruit al sufletului.

 cu neputinţă să nu foloseşti simţurile, căci numai prin ele poţi cunoaşte lucrurile ce
tre%uie cunoscute spre slava lui (umnezeu şi pentru %inele nostru. >ăc&nd acestea însă,
nu poţi cu nici un chip ocoli iscodirea, care este de fapt o pornire neînfr&ntă de a vedea şi
auzi pur şi simplu ) ce se face unde, şi cum stau lucrurile. Cum ar tre%ui procedat în acest
caz?


(ea cercetarea înseamnă o iscodire de neînlăturat. Iscodirea stă în încercarea de a şti
totul fără de r&nduială, fără de rost, fără a pricepe dacă această cunoaştere este folositoare
sau nu. 5u tre%uie dec&t să se păstreze o măsură şi o r&nduială în lucrarea simţurilor, şi
ele să fie îndrumate doar către ceea ce e de folos şi către ceea ce conştiinţa spune că este
de folos ) şi atunci nu va mai fi hrană pentru iscodire. /ltfel spus, copilul tre%uie învăţat
să cerceteze ceea ce e socotit a fi de mare tre%uinţă pentru el, dar să se înfr&neze şi să se
ferească de la orice altceva. /poi, în cercetarea însăşi, ar tre%ui păstrată o or&nduire
treptată
lucru pe)r&nd
nu sărind de la 0riă
şi purt&nd un su%iect
apoi sălaîlaltul, sau deminţii
înfăţişeze la o însuşire
în chipulla cel
alta,mai
ci lu&nd fiecare
potrivit.

'n astfel de studiu cu r&nduială va iz%ăvi copilul de la risipirea sufletului chiar şi în

milocul celor în0ăduiteD îl va învăţa să stăp&nească simţurile, iar prin ele ) închipuirea.
5u va sări de la un lucru la altul fără nevoieD şi, prin urmare, nici nu va visa şi nici nu va
fi tul%urat de tot felul de închipuiri care astfel nu)i vor mai da odihnă sufletului,
întin&ndu)l cu flu-ul şi reflu-ul nestăp&nit al nălucirilor lui. Cel ce nu e în stare să
stăp&nească simţurile şi închipuirea va fi ne0reşit împrăştiat şi nestatornic, %iruit de
iscodirea care îl va fu0ări de la un su%iect la altul p&nă ce îl va slei cu totul, şi asta fără
nici o roadă.

3dată cu aceste puteri, într)un copil se st&rnesc şi patimile, care încep să îl tul%ure din
fra0edă
ucăriilev&rstă. Copilul
) dar dea încă nuinvidiază,
se supără, vor%eşte,tra0e
nu mer0e,
la sine,a%ia a început
e e0oist şi în să şadă şivădeşte
0eneral să apuce
lucrarea patimilor. /cest rău, care se întemeiază pe viaţa părţii necuv&ntătoare, animalice,
a firii, e foarte vătămătorD aşadar, tre%uie să i ne împotrivim încă de la primele lui semne.

Cum să o facem, însă, e mai 0reu de precizat. !otul at&rnă de %unul simţ al părinţilor. ")ar
putea aşeza totuşi următoarele prevederi6 : tre%uie prevăzută, pe c&t e cu putinţă, apariţia
lorD 2: apoi, dacă se iveşte vreo patimă, să fie înă%uşită iute, prin miloace verificate şi
%ine chi%zuite. /stfel, ele sunt împiedicate să prindă rădăcini şi se ocoleşte formarea unei
înclinaţii spre ele. Patima care se face simţită mai des dec&t altele ar tre%ui tratată cu o
atenţie deose%ită, deoarece ea poate deveni stihia devastatoare a vieţii omului.

$odul cel mai vrednic de crezare pentru tămăduirea patimilor este chemarea în autor a
harului. !re%uie
iar la început să nenu
părinţii întoarcem
au nici ocătre
cale acesta cu credinţă.
8nemilocită: Patima, este
de a pătrunde o lucrare
acolo. /şadar,înmai
suflet,
înt&i
de toate tre%uie să roa0e pe (omnul pentru ca l să intervină. -perienţa va fi apoi
călăuză în aceasta pentru un părinte, o maică sau o doică r&vni)toare.

C&nd copilul începe să înţelea0ă, se pot folosi miloacele de)acum %inecunoscute de luptă
împotriva patimilor. !re%uie să ne înarmăm împotriva patimilor de la %un început şi să le
v&năm apoi pe tot parcursul creşterii copilului, astfel înc&t acesta să poată fi în stare şi să
se o%işnuiască a le stăp&niD căci năvălirile lor asupritoare nu vor înceta p&nă la sf&rşitul
vieţii.

4+ Rânuieli eu-ati1e

<
(acă r&nduiala aceasta de lucrare asupra trupului şi a puterilor mai de os ale sufletului
este ţinută în chip ri0uros, atunci şi sufletul va primi din ea o foarte %ună pre0ătire pentru
un viitor cu adevărat împlinit. Cu toate acestea, nu e dec&t o pre0ătireD formarea viitorului
tre%uie realizată printr)o lucrare hotăr&tă asupra tuturor puterilor sale6 minte, voinţă şi
inimă.

Mintea

#a copii, puterea de cu0etare se vădeşte destul de repede. Vine o dată cu vor%irea şi creşte
împreună cu ea. /şadar, formarea 0&ndirii tre%uie începută de la cuvinte. ste e-trem de
important să se rostească idei şi udecăţi sănătoase, potrivit normelor de viaţă creştine,
despre tot ceea ce înt&lneşte copilul sau vine în atenţia lui6 ce e adevărat şi ce e 0reşit, ce
e %ine şi ce e rău.  foarte simplu de făcut aceasta prin milocirea între%ărilor şi
convor%irilor o%işnuite. Părinţii vor%esc deseori între eiD copiii aud ce se vor%eşte şi
aproape întotdeauna îşi însuşesc nu numai idei, ci chiar şi e-presii ver%ale sau 0esturi.

Prin urmare, este nevoie ca părinţii, atunci c&nd stau de vor%ă, să spună mereu lucrurilor
pe nume. (e pildă6 care e rostul acestei vieţi şi cum se sf&rşeşte ea? (e unde vin toate?
Ce sunt plăcerile? Ce înţeles au anumite o%iceiuri? şi celelalte. Părinţii să le vor%ească
copiilor şi să îi lămurească fie direct, fie cel mai %ine prin istorioare.  %ine, să zicem, să
te
ce îm%raci frumos?
cred ei despre unste
lucrufolositor c&nd
sau altul, iar primeşte
apoi să lelaude? şi tot
îndrepte aşa. "auînsăscurtă
0reşelile, îi între%e pe în
vreme, copii
acest mod simplu, se pot transmite criterii sănătoase de udecare a lucrurilor, iar acestea
nu se vor mai şter0e timp îndelun0at, put&nd chiar să răm&nă pe toată viaţa.

In felul acesta 0&ndirea lumească şi iscodirea rea şi nesăţioasă sunt smulse din rădăcină.
/devărul lea0ă mintea de ceea ce o mulţumeşte, dar felul lumesc de a 0&ndi nu
mulţumeşte, şi astfel aprinde iscodirea. "ă facem un mare %ine copiilor ferindu)i de
această cu0etare lumească. Iar aceasta încă înainte ca ei să înceapă a citi.

$ai departe, nu tre%uie cu nici un chip să se dea copiilor cărţi cuprinz&nd idei şi păreri
stricateD astfel, mintea le va răm&ne întrea0ă, în starea de sf&ntă şi dumnezeiască sănătate.
5u are nici un sens să nu încercăm a)i deprinde pe copii în felul acesta, su% cuv&ntul că ar
fi preasavanţii
dec&t mici. /devărul stă în
s)a dovedit la îndem&na
realitate. loricui.
se mai>aptul că uneori
petrece un copilşi mic creştin
astăzi, e mai înţelept
dar altădată era
pretutindeni. (e pildă, la vreme de mucenicie, copiii mici vor%eau despre +ristos
$&ntuitorul, despre ne%unia închinării la idoli, despre viaţa viitoare şi despre altele
asemeneaD şi asta pentru că mama sau tatăl lor le lămuriseră lucrurile acestea în simple
convor%iri. /ceste adevăruri s)au apropiat atunci mai mult de inimă, care a început să le
păstreze cu sfinţenie p&nă la a fi 0ata să moară pentru ele.

*!in/a

'n copil are multe dorinţe. 3rice lucru îi atra0e atenţia, îi place şi dă naştere dorinţelor.
5efiind în stare să deose%ească %inele de rău, el doreşte totul şi e 0ata să facă tot ceea ce

2G
doreşte. 'n copil lăsat în voia lui devine un încăpăţ&nat cu neputinţă de supus. Prin
urmare, părinţii tre%uie să ve0heze necontenit această mlădiţă a lucrării sufletului.

Cel mai simplu miloc de în0rădire a voinţei în hotarele cuvenite stă în a)i învăţa pe copii
să nu facă nimic fără de încuviinţare. /şa fel înc&t să se deprindă a aler0a la părinţi,
între%&ndu)i6 Pot să fac aceasta sau aceea? !re%uie făcuţi să înţelea0ă din propria lor
trăire şi din cea a altora că e primedios a)şi împlini dorinţele fără ca să între%e, tre%uie
aduşi în acea
mai %un au0urstare sufletească
şi totodată în care
cel mai lesnesăde
se întipărit.
teamă de(epropria
vremelorcevoie. Vamai
în cea fi un lucru
mare de cel
parte a
lor copiii pun între%ări celor maturi, văz&ndu)şi propria lor neştiinţă şi slă%iciune, această
stare de lucruri nu are dec&t a fi ridicată la ran0ul de le0e a%solută pentru ei.

'rmarea firească a unei astfel de deprinderi va fi desăv&rşita ascultare şi supunere în

toate faţă de voinţa părinţilor, chiar împotriva propriei voiriD o o%işnuinţă de a se lepăda
de sine în multe lucruri, ca şi puterea şi firescul de a o faceD dar, mai ales, încredinţarea
întemeiată pe tărie că nu tre%uie să îşi împlinească voia în nimic. /cest lucru este în cea
mai mare măsură lesne de înţeles de către copii din propriile lor încercări, căci ei doresc
multe lucruri, dar adesea ele îi vatăma fie trupeşte, fie sufleteşte.

3%işnuindu)l să nu)şi facă voia, copilul tre%uie învăţat totodată să facă %inele. Pentru
aceasta, părinţii
cunoştinţă înşişi asăcăror
cu oameni le fie0riă
pildădevie de viaţăeste
căpetenie îm%unătăţită, şi să de
nu do%&ndirea facăonoruri
copiilor
şi desfătări,
ci m&ntuirea sufletului. Copiilor le place să imite. Cat de repede învaţă să copie pe mamă
sau pe tată /ici se petrece ceva asemănător celor ce se înt&mplă cu instrumentele
acordate la fel.

In acelaşi timp, copiii înşişi tre%uie îndemnaţi spre fapte %une. #a început, să li se
poruncească a face fapte %une, apoi să fie călăuziţi în a le face ei de la sine. Cele mai
o%işnuite fapte %une în sensul acesta sunt6 milostenia, îndurarea, facerea de %ine,
ascultarea de alţii şi ră%darea. 5u e 0reu să îi învăţăm a face acestea. Prileuri pentru ele
se 0ăsesc la tot pasulD nu tre%uie dec&t a fi folosite.

(in toată această educaţie, voinţa iese dispusă spre fapte %une şi în 0eneral cu o înclinaţie
spre %ine. /şa cum învaţă orice alt lucru, tre%uie deprinşi să lucreze şi %inele.
Ini%a

(acă mintea, voinţa şi puterile inferioare lucrează astfel, nu e nevoie să mai spunem că şi
inima va fi 0ata să primească simţăminte neprefăcute şi sănătoase şi să do%&ndească
o%işnuinţa de a se %ucura de ceea ce este spre %ucurie şi de a nu avea nici o atracţie spre
nimic din ceea ce, su% masca plăcerii, varsă venin în suflet şi în trup. Inima este puterea
de a 0usta şi simţi mulţumirea.

C&nd omul era în unire cu (umnezeu, el afla înc&ntare în lucrurile sfinte şi dumnezeieşti
prin harul lui (umnezeu. (upă cădere, şi)a pierdut acest 0ust şi acum însetează după cele

2
trupeşti. +arul de la Botez a îndepărtat aceasta, dar aprinderea trupească e iarăşi 0ata să
cuprindă inima. 5u tre%uie în0ăduit aşa cevaD inima tre%uie păzită.

Cel mai puternic miloc pentru educarea 0ustului celui adevărat în inimă este o viaţă
îm%isericită, în care toţi copiii aflaţi în creştere să fie ţinuţi ne0reşit. /tracţia pentru
lucrurile sfinte, %ucuria de a răm&ne în milocul lor pentru liniştea şi căldura pe care o
dau, ferirea de ceea ce străluceşte şi atra0e în deşertăciunile lumeşti ) toate acestea nu se
potc&ntările
ei, întipări mai %ine înprin
) acestea, inimă 8dec&t printr)o
conţinutul viaţă
şi puterea lor,îm%isericită:.
sunt cele maiBiserica însăşi,
însemnate icoanele
o%iecte ale
rafinatei arte %isericeşti.

!re%uie să ne amintim că fiecare va primi dincolo locaşul său veşnic după 0ustul inimii
lui, şi că 0ustul inimii va fi chiar cel ce se formează aici.  limpede că teatrele,
spectacolele şi cele asemenea lor nu se potrivesc creştinilor.

'n suflet care a fost pus în linişte şi %ună)r&nduială în felul acesta, nu va mai st&neni,
prin neor&nduiala firii lui, creşterea duhovnicească. (uhul creşte mult mai lesne dec&t
sufletul şi îşi descoperă puterea şi lucrarea mai iute dec&t cele ale sufletului. /le duhului
sunt6 frica de (umnezeu 8corespunzătoare minţii:, conştiinţa 8corespunzătoare voinţei: şi
ru0ăciunea 8corespunzătoare simţirii:. >rica de (umnezeu naşte ru0ăciunea şi curăţeşte
conştiinţa.
5ici nu e nevoie să îndrumăm acestea către lumea de dincolo, cea nevăzută. Copiii dea
au o înclinaţie către ea şi îşi însuşesc aceste simţăminte, îndeose%i ru0ăciunea se altoieşte
foarte uşor şi lucrează nu prin lim%ă, ci prin inima.

!ocmai de aceea copiii iau parte de %unăvoie şi fără să o%osească la ru0ăciunile de acasă
şi la slu%ele din %iserică şi sunt fericiţi să facă asta. Prin urmare, nu ar tre%ui să fie lipsiţi
de această parte a formării lor, ci duşi, încetul cu încetul în acest locaş sf&nt al simţirii. Cu
c&t mai devreme se va întipări frica de (umnezeu şi se va trezi ru0ăciunea, cu at&t mai
trainică va fi cucernicia pentru tot restul vieţii.

#a unii copii acest duh s)a vădit de la sine, chiar şi împotriva unor piedici aflate în calea
descoperirii lui.  foarte
creştere nepotrivită firesc.şi(uhul
a trupului harului
sufletului, primitdec&t
nu poate la Botez, dacă
să dea nu duhului
viaţă a fost înă%uşit
nostru,de
şi o
ce îl poate împiedica să îşi vădească puterea?

C!nştiin/a

Cu toate acestea, conştiinţa are nevoie de cea mai str&nsă călăuzire. Ideile sănătoase şi
ru0ăciunea, împreună cu pilda %ună a părinţilor şi cu alte miloace de a învăţa %inele,
luminează cu0etul şi aşează în el temelie potrivită pentru lucrarea cea %ună de mai t&rziu.
(ar mai ales tre%uie formată la copii at&t o deprindere spre e-i0enţă c&t şi una spre o
conştiinţă vie. /ceastă conştiinţă vie este un lucru de cea mai mare însemnătate în viaţăD
dar pe c&t de uşor este ea de format, pe at&t de uşor poate fi înă%uşită la copii.
Pentru copiii mici, voinţa părinţilor este le0ea conştiinţei şi a lui (umnezeu. Părinţii să

22
poruncească, cum se pricep ei mai %ine, într)un asemenea fel înc&t copiii să nu fie siliţi să
calce voinţa părinţilorD iar dacă dea au călcat)o, tre%uie îndemnaţi pe c&t e cu putinţă să
se căiască.

Ceea ce este fri0ul pentru flori, tot aceea este şi încălcarea voii părinţilor pentru un copilD
el nu te mai poate privi în ochi, nu)ţi mai doreşte afecţiunea, vrea să fu0ă şi să fie sin0urD
chiar şi sufletul îi devine aspru, iar copilul începe să se săl%ăticească. Bun lucru este a)l
o%işnui dinşitimp
poată veni spre;/m
spune6 pocăinţă,
făcut aşa fel 0reşeală7.
cutare înc&t fără teamă, cu încredere şi cu lacrimi, să

(esi0ur că toate acestea privesc doar lucrurile o%işnuiteD ceea ce contează însă este că se
pune acum temelia caracterului statornic şi cu adevărat reli0ios pe care)l va avea copilul
pe viitor de a se ridica neînt&rziat după cădere ) şi că se formează deprinderea unei
0ra%nice pocăinţe şi curăţiri sau reînnoiri prin lacrimi.

/m arătat aici r&nduiala vieţii copilului. (e va creşte copilul în ea, duhul evlaviei va
creşte mai mult în el. Părinţii ar tre%ui să urmărească toate mişcările trezirii la viaţă a
puterilor copilului şi să le îndrume pe toate către un sin0ur scop. /ceasta e le0ea6 începeţi
de la prima suflare a prunculuiD începeţi)le pe toate deodată, nu numai pe unaD faceţi)le
neîncetat, în chip cumpătat, treptat, fără salturi, urm&nd cu ră%dare şi nădede o sporire
treptată, lu&nd
însemnătate seama
într)o la mlădiţe
pro%lemă at&tşidefolosindu)le %ine,vom
însemnată. 5u tarămai
a socoti
intra nimic lipsit depentru că
în amănunte,
intenţionăm să arătăm doar cea mai importantă orientare pe care tre%uie să o urmeze
educaţia.

III#

Instruirea şi călău'irea tineretului

*+ Instruirea tineril!r

5u se poate hotărî cu precizie c&nd aun0e o persoană la conştiinţa că este creştină şi la

hotăr&rea de a trăi creştineşte de %unăvoie, în realitatea de zi cu zi, aceasta se petrece la
momente diferite6sălavină
vremea studiilor v&rsta
maideînainte
şapte,de
zece, cincisprezece
aceasta, cum se şiani, sau şi de
înt&mplă maio%icei.
t&rziu. "e poate ca

In acelaşi timp e-istă o r&nduială neschim%ată6 tre%uie păstrată, fără vreo ştir%ire, şi pe
toată perioada studiilor toată r&nduiala arătată p&nă aici, căci ea decur0e în chip
nemilocit din firea înzestrărilor noastre şi din cerinţele vieţii creştine. *&nduiala studiilor
nu tre%uie să se facă împotriva celor arătate mai sus, altfel tot ce a fost zidit mai înainte se
va nimici. /ltfel spus şi elevii tre%uie feriţi, asemeni pruncilor, prin milocirea evlaviei
faţă de tot ceea ce îi înconoară, prin viata %isericească şi "fintele !aineD în acelaşi mod,
tre%uie lucrat asupra trupului, sufletului şi duhului lor.

/poi, concret vor%ind, la învăţătura propriu)zisă mai tre%uie adău0at doar acest lucru6
instruirea să fie or&nduită astfel înc&t să se vadă limpede ce contează mai înt&i şi ce vine

2
după aceea. (eose%irea aceasta e lesne de făcut printr)o împărţire pe măsură a materiilor
de studiu şi a timpului acordat lor. "tudierea credinţei să fie socotită lucrul de căpetenie.
Cele mai %une perioade să fie rezervate faptelor de evlavie, iar c&nd se înt&mplă vreo
nepotrivire, acestea să primeze asupra învăţăturii, încuviinţare să do%&ndească nu numai
reuşita la învăţătură, ci şi credinţa şi %una purtare, în 0eneral, mintea şcolarilor tre%uie
formată în aşa fel înc&t să nu piardă încredinţarea că cea mai de seamă lucrare a noastră
este a plăcea lui (umnezeu şi că învăţătura vine în urmă, ca ceva secundar, %un numai
pentru viaţa
în0hită toată aceasta. Iată deşicesănu
luarea aminte ar tre%ui
capteze ţinutăinteres.
între0ul la o at&t de mare evlavie, înc&t să

5imic nu e mai veninos sau nimicitor pentru duhul vieţii creştine dec&t o astfel de
învăţătură şi 0ria e-a0erată pentru ea. Căci ea îl aruncă pe om direct în nepăsare şi apoi îl
poate ţine pentru totdeauna acolo, iar uneori mai adau0ă şi o viaţă stricată, dacă sunt înur
prileuri prielnice pentru ea.

/l doilea lucru care ar tre%ui luat în seamă este duhul în care se predă învăţătura sau al
atitudinii faţă de materiile de studiu. ste nevoie să se aşeze în chip de le0e neclintită ca
orice fel de studiu s)ar preda unui creştin, acesta să fie pătruns de învăţăturile creştineşti
şi, mai precis, de cele ortodo-e. 3rice ramură a învăţăturii poate fi a%ordată astfel şi va fi
o adevărată ştiinţă a%ia c&nd va împlini şi această normă. Principiile creştine sunt
adevărate mai presus
din ele etalonul de orice
adevărului.  oîndoială.
0reşeală/şadar, fără
deose%it de aprimedioasă
ne mai îndoiaceea
în nicicare
un fel, să facem
se face la
noi, că materiile de studiu se predau fară nici o atenţie faţă de credinţă cea adevăratăD ci
se în0ăduie li%era cu0etare şi chiar ideea că învăţătura şi credinţa sunt două domenii
diferite.

(impotrivă, noi nu avem dec&t un sin0ur duh. /cesta primeşte învăţătura şi cuprinde
cunoştinţele ei tot aşa cum primeşte şi credinţa şi este pătruns de ea. Cum să fie atunci cu
putinţă ca aceste două domenii să nu se înt&lnească aici. fie in chip armonios, fie de)a
valma? In acelaşi timp, sfera adevărului e una. Prin urmare, la ce %un să mai %a0i în cap
ceea ce nu ţine de ea?

(acă educaţia s)ar împlini în acest mod, astfel înc&t credinţa şi viaţa dusă în duhul
credinţei să poată
învaţă, atunci stăp&ni
numai atenţia
încape şcolarilor,
îndoială at&t în felul
că deprinderile de a învăţa,
însuşite c&t şi în
din copilărie nuduhul
numaiîncăcare
se
vor păstra, ci chiar vor spori, se vor întări şi vor aun0e la o desăv&rşire pe măsură. Ai ce
urmări %une va avea lucrul acesta

(acă se va r&ndui astfel creşterea copilului încă din primii săi ani, atunci puţin c&te puţin
i se va descoperi felul în care va tre%ui să)şi ducă viaţa, şi va creşte mult mai o%işnuit cu
0&ndul că asupra lui stă datoria primită de la (umnezeul şi $&ntuitorul nostru de a trăi şi
făptui potrivit le0ii "ale, că toate celelalte fapte şi preocupări sunt mai preos dec&t
aceasta şi au loc doar în cursul vieţii de acum, şi că e-istă un alt locaş, o altă patrie către
care să îşi îndrepte toate dorinţele şi 0&ndurile sale.

2@
In cursul firesc al creşterii înzestrărilor fiecăruia, oricine aun0e cu timpul la cunoştinţa
faptului că este om. (ar dacă la firea sa i se mai altoieşte şi principiul nou aM harului
creştinătăţii chiar în clipa în care se trezesc şi se mişcă puterile din om 8la Botez:, şi dacă
apoi în toate punctele de creştere a acestor puteri, principiul cel nou nu numai că nu
cedează primul loc ) ci dimpotrivă, domină întotdeauna şi dă, ca să spunem aşa, formă
tuturor celorlalte ) atunci, c&nd omul aun0e la deplina cunoştinţă se va descoperi în
acelaşi timp făptuind potrivii învăţăturii creştine şi se va afla pe sine ca şi creştin.

/cesta este rostul ultim al unei educaţii creştine6 ca, în urma ei, omul să poată spună în
sinea sa că este creştin. Iar dacă, aun0&nd la deplina cunoştiinţă de sine va spune6 ;"unt
creştin, dator faţă de $&ntuitorul şi (umnezeul meu să trăiesc în aşa fel înc&t să mă
învrednicesc de fericita unire cu l şi cu cei aleşi ai #ui în viaţa viitoare7, atunci în chiar
miezul e-istenţei sale individuale sau al r&nduielii, unice şi raţionale, a vieţii sale, el va
pune pentru sine însuşi ca cea dint&i şi cea mai de seamă datorie să păstreze nestin0herit
şi să cultive duhul evlaviei în care a um%lat mai înainte su% povăţuirea altora.

2+ Primirea e ;un/1!ie a :u<ului lui (rist!s

")a spus dea că tre%uie să e-iste o clipă aparte în care omul să îşi înnoiască cu %ună)
ştiinţă în conştiinţa sa toate datoriile de creştin şi să ia asupră)şi u0ul lor ca pe o le0e de
neclintit.
#a Botez, ele au fost primite fără conştiinţa lor, căci atunci erau păstrate mai mult de
mintea şi credinţa altcuiva, şi în nevinovăţie, dar acum omul tre%uie să îşi ia cu %ună)
ştiinţă asupră)şi u0ul cel %un al lui +ristos, să alea0ă viaţa de creştin şi să se închine în
între0ime doar lui (umnezeu, astfel ca mai t&rziu în toate zilele vieţii sale să poată slui
cu r&vnă #ui. /%ia acum începe omul viaţa creştină. / fost în el şi mai înainte, dar se
poate spune că ea nu decur0ea nici din lucrarea, nici din persoana lui. /cum însă, el
însuşi, în persoana sa, începe să lucreze într)un duh creştin, înainte de aceasta, lumina lui
+ristos era în el asemeni luminii din prima zi 8a Creaţiei:, care nu venea dintr)un sin0ur
izvor aparte, ci era pretutindeni. (ar aşa cum pentru lumină a fost nevoie de focare pentru
a o canaliza către sori şi planete, tot aşa această lumină 8duhovnicească: tre%uie
canalizată în urul punctului central al vieţii noastre ) conştiinţa.

3mul aun0e în între0ime om atunci c&nd do%&ndeşte conştiinţa de sine şi li%ertatea de

cu0et, atunci c&nd devine stăp&nul şi m&nuitorul a%solut al propriilor sale 0&nduri şi fapte
şi afirmă anumite idei nu fiindcă i le)au dat alţii, ci pentru că el însuşi le socoteşte
adevărate. C&nd un om, aun0e creştin răm&ne tot om şi prin urmare, în creştinismul său,
tre%uie să fie tot raţional, numai că această putere a raţiunii sale ar tre%ui să o întoarcă
spre folosul sfintei credinţe. "ă fie lăsat atunci să se încredinţeze pe cale raţională că
sf&nta credinţă pe care o mărturiseşte este sin0ura cale adevărată spre m&ntuire, şi că
toate celelalte căi care nu sunt în armonie cu aceasta duc la pierzare. 5u e nici o cinste
pentru om să fie un mărturisitor or%D tre%uie să fie un mărturisitor cu %ună)ştiinţă, astfel
înc&t acţion&nd în felul acesta, el procedează aşa cum se cuvine. !oate acestea le face
atunci c&nd ia asupră)şi cu %ună ştiinţă u0ul cel %un al lui +ristos.

2E
/%ia atunci credinţa personală sau viaţa îm%unătăţită prin credinţă a omului devine fermă
şi de nezdruncinat. 5u va mai fi smintit de vreo răutate, nu va mai fi atras de 0&nduri
deşarte, căci este pe deplin conştient de datoria sa de a 0&ndi şi de a acţiona într)un fel
dea statornicit.

(ar dacă nu a devenit conştient de aceasta, atunci întocmai cum mai înainte o pildă %ună
îl îndemna să o urmeze, aşa acum una rea îl poate face să făptuiască răul, îl poate t&r& în
păcat.
fără Ai aşa cumtot
împotrivire, mai înainte
astfel 0&ndurile
acum %une
0&ndurile releale
puncelor din urpeîi el.
stăp&nire stăp&neau mintea
(in viaţă lesne şi
se cunoaşte
c&t de lipsită de temeinicie este mărturisirea credinţei şi cuvioşia vieţii la un om care nu a
devenit din timp conştient de sine ca şi creştin. Cel care va avea de înfruntat mai puţine
ispite va continua să se desăv&rşească în simplitatea inimiiD dar cel ce nu se va iz%ăvi de
ele va fi în mare primedie. Vedem în viaţa tuturor celor care au păstrat harul de la Botez
că a e-istat o clipă c&nd ei s)au închinat cu hotăr&re lui (umnezeuD aceasta ni se arată
prin cuvinte precum ;s)a aprins cu duhul7, ;a fost aprins de dorirea cea după (umnezeu7.

!re%uie ca cel ce a devenit conştient de sine ca şi creştin, sau s)a hotăr&t de %unăvoie să
trăiască creştineşte, să păstreze el însuşi cu toată 0ria desăv&rşirea şi curăţia vieţii pe care
a primit)o din fra0edă v&rstă, aşa cum şi alţii au păstrat)o înaintea lui. 5u e nevoie să îl
mai călăuzim cu r&nduieli deose%ite, în acest sens el se aseamănă celui care se pocăieşte
şi care, lepăd&nd
urmare, păcatul,
de aici înainte va afihotăr&t
călăuzitcudeînflăcărare să ducă de)acum
aceleaşi r&nduieli o viaţă creştină.
mai sus pomenite. Prin
(eose%irea
dintre acest fel de om şi un altul care s)a pocăit şi se află pe drumul desăv&rşirii e
limpede, fără vreo altă lămurire.

/cum avem de dat c&teva avertismente de cea mai mare însemnătate, care)i privesc
e-clusiv pe tineri. C&t de %un şi m&ntuitor lucru este nu numai să fii îndrumat creştineşte
pe tot parcursul creşterii, ci şi să te poţi cunoaşte mai t&rziu şi să te hotărăşti a fi creştin
înainte de a intra în anii tinereţii propriu)zise.  lucrul cel mai de seamă, din pricina
marilor primedii care p&ndesc în chip ne0reşit pe un t&năr6 : din însăşi firea v&rstei pe
care o are şi 2: din partea ispitelor care se ivesc la tinereţe.

4+ Vârsta tul;ure a tinere,ii

Cur0erea vieţii noastre este ză0ăzuită de v&rsta tul%ure a tinereţii.  vremea în care viaţa
trupului şi a sufletului dă în clocot. 'n copil, un %ăiat, trăieşte liniştitD un om matur are
doar c&teva iz%ucniri mai năprasniceD iar cei împodo%iţi cu părul al% dea alunecă spre
tihnă. (oar tinereţea clocoteşte de fier%erea vieţii.

/vem nevoie de o temelie foarte trainică pentru a putea răm&ne neclintiţi în acest
perioadă de iz%iturile valurilor, înseşi neor&nduiala şi nestăvilirea pornirilor v&rstei sunt
primedioase.

/cum încep primele mişcări proprii ale t&nărului, încep să se trezească puterile lui şi au
pentru el un farmec deose%it. Prin puterea înr&uririi pe care o au, ele alun0ă tot ceea ce a
fost mai înainte pus în mintea şi inima %ăiatului. Cele mai dinainte devin acum pentru el

2=
un vis, o pierdere de vreme. 5umai simţirile de acum i se par adevărateD doar ele par a
avea realitate şi însemnătate.

Cu toate acestea, dacă înainte ca aceste puteri să se trezească %ăiatul s)a le0at de datoria
de a mărturisi şi a trăi ca un creştin, atunci toate noile im%olduri, care sunt secundare, vor
fi mai sla%e şi vor face loc mult mai lesne cerinţelor îndemnurilor pe care le)a simţit mai
de timpuriu, căci acestea sunt mai vechi, au fost dea 0ustate şi alese de către inimă şi, cel
mai important, au fost întărite prin fă0ăduinţă. 'n t&năr va face totul pentru a)şi ţine
cuv&ntul.

(ar ce se poate spune cuiva care nu numai că nu iu%eşte viaţa şi adevărul creştin, dar nici
măcar nu a auzit vreodată de ea?

n acest caz, e ca o casă fără apărare, lesne de efuit, sau ca o ramură uscată pusă de o
parte pentru a fi arsă în foc. /tunci c&nd tirania ideilor tinereşti aruncă o um%ră de
îndoială asupra a tot ce e-istă, c&nd st&rnirea patimilor pricinu)ieşte mare tul%urare în el,
c&nd între0ul suflet e năpădit de cu0ete şi mişcări ispititoare ) t&nărul se află în foc. Cine
îi va da o picătură de rouă pentru a)l mai răcori, sau îi va întinde o m&nă de autor, de nu
va e-ista un 0las în inima lui care să îi vor%ească despre adevăr, despre %unătate şi despre
curăţie? /cest 0las însă nu se va auzi de nu va fi fost semănată mai înainte dra0ostea
pentru
care el. ncelacest
sfatul %un caz
să senici măcar "fatul
lipească. sfaturile
şi %une nu vorînfieldeauautorD
încrederea putereîndacă,
el nuintr&nd
va fi nimic
prin de
auz în inimă, st&rnesc acolo simţiri care dea e-istă şi înseamnă ceva pentru noi şi au fost
doar lăsate deoparte pentru o vreme, iar noi între timp nu mai ştim cum să aun0em la ele
şi să le redăm puterea firească, în acest caz sfatul unei alte persoane este un dar de preţ
pentru t&năr. (ar dacă în inimă nu sunt de 0ăsit începuturile unei vieţi curate, un astfel de
sfat nu are nici un folos.

!&nărul trăieşte în lumea lui proprie şi cine va pătrunde toate mişcările şi im%oldurile
inimii lui?  ca şi cum ai vrea să di%uieşti calea unei păsări prin aer sau urma unui vas
prin apă Clocotul unei ape care fier%e, mişcarea stihiilor potrivnice atunci c&nd sunt
amestecate ) aceasta e inima unui t&năr. !oate cerinţele aşa)zisei firi se trezesc la viaţăD
fiecare din ele stri0ă şi îşi cer împlinirea, în firea noastră se produce o adevărată
învălmăşire şi astfel adunarea acestor voci seamănă stri0ătelor de neînţeles ale unei
mulţimi z0omotoase.

Ce se va înt&mpla cu t&nărul acesta, dacă nu a fost deprins mai înainte să)şi r&nduiască
mişcările într)un anume fel şi nu şi)a însuşit datoria de a le ţine într)o desăv&rşită
supunere faţă de anumite cerinţe superioare? (acă aceste învăţături au fost ad&nc
întipărite în inimă în vremea copilăriei lui şi apoi au fost primite în mod conştient ca
re0ulă de viaţă atunci toate aceste tul%urări se vor petrece cumva la suprafaţă, în treacăt,
fără a clinti temelia sau a zdruncina sufletul.

"tarea în care ieşim din anii tinereţii at&rnă în mare măsură de starea cu care intrăm în ei.
în căderea sa de pe st&ncă apa spume0ă şi se învol%urează p&nă os, dar apoi îşi urmează
drumul în tihnă prin al%iile sale.  o înfăţişare a tinereţii, în care fiecare se vede aruncat

29
ca apa în cascade. (e)acolo ies două feluri de oameni6 unii strălucesc prin virtute şi
no%leţe, în vreme ce alţii se întunecă prin necuviinţe şi viaţă stricată. $ai este şi un al
treilea fel, o pătură de miloc, un amestec de %ine şi de rău, ceva asemeni unui foc de paie
care acum înclină spre %ine, acum spre rău, sau ca un ceas stricat care uneori mer0e %ine
dar alteori o ia înainte sau răm&ne în urmă.

Cel care s)a întărit din timp prin asumarea unei o%li0aţii a aflat adăpost, cum s)ar spune,
într)o cora%ie >ără
prin v&ltoare. tare ce nu în0ăduie
aceasta, apei să
nici măcar intre creştere
o %ună înăuntrunu
sauvaa putea
aflat vad liniştit desătrecere
întotdeauna ne
iz%ăvească. "e prea poate ca t&nărul să nu cadă în păcate 0rele, şi totuşi, de nu e adunat în
sine însuşi, iar inima lui nu s)a despărţit de cele păm&nteşti printr)o fă0ăduinţă, va fi
împins încoace şi încolo de lucrurile care îl atra0, şi va ieşi în mod si0ur din anii tinereţii
într)o stare de înv&rtoşare, fără a fi aflat liman nicăieri. C&t de m&ntuitor este ca, mai
înainte de anii tinereţii, nu numai să primeşti o educaţie %ună, ci şi să te întăreşti în
fă0ăduinţa de a fi un adevărat creştin. Cel ce s)a hotăr&t la aceasta să se teamă de tinereţe
ca de foc, şi prin urmare, să fu0ă de orice împreurare prin care tinereţea se poate lesne
dezlănţui şi săl%ătici cu desăv&rşire.

5+ "!u/ p!rniri pr!prii tinere,ii

!inereţea e primedioasă
proprii acestei în eaele
v&rste, iar prin însăşiD pe l&n0ăt&nărului
impulsurile aceasta însă, mai sunt
se aprind şi două
cu multă tendinţe
forţă,
do%&ndind multă putere şi devenind primedioase. /cestea sunt6 : o sete neostoită de
senzaţii şi 2: nevoia de a se înt&lni cu alţii. Prin urmare, pentru a ocoli primediile v&rstei,
s)ar putea da sfatul ca aceste porniri să fie supuse unei anumite r&nduieli, altfel în loc de
%ine ele vor face rău. (eprinderile %une însuşite mai înainte îşi vor păstra toată puterea,
dacă nu sunt înă%uşite şi nici st&nenite.

Setea de sen'a/ii

"etea de senzaţii dă un anumit neast&mpăr, o nestatornicie, o diversificare a

îndeletnicirilor unui t&năr. l doreşte neîncetat să se pună la încercare, să vadă totul, să
audă totul, să fie pretutindeni, îl poţi afla oriunde e-istă o lucire pentru ochi, o armonie
pentru urechi,
senzaţii, mereuunnoi,
locdeci
li%ermereu
pentrualtele.
mişcare.
5u)iVrea
placesăsăfiestea
su%acasă,
o cur0ere
nu)i neîntreruptă de într)
place să răm&nă
un loc, nu)i place să îşi îndrepte atenţia către o sin0ură lucrare. $ediul său este neîncetata
distracţie.

nsă aceasta nu)i aun0e. 5u e mulţumit doar să încerce, ci vrea şi să a%soar%ă şi, ca să
zicem aşa, să îşi însuşească ceea ce au simţit alţii, felul în care s)au purtat alţii la r&ndul
lor sau în împreurări asemănătoare celor ale lui. /poi se aruncă asupra cărţilor şi începe
să citească. Citeşte carte după carte, adesea chiar fără a le înţele0e cuprinsulD e mai presus
de toate doritor să se alea0ă cu ;ceva7, nu contează ce fel de lucru ar fi sau ce urmări ar
putea să ai%ă. Ceva nou, viu, picant aceasta face, după el, cel mai %un renume unei cărţi.
/ici se naşte şi se descoperă o înclinaţie către lectura uşuratică, care vine din aceeaşi sete
de senzaţii, doar că su% alt chip. 5umai că aici mai e ceva.

2
/desea t&nărul se plictiseşte de realitate, pentru că într)un fel îl lea0ă de locD îl cuprinde şi
îl în0rădeşte prea tare în nişte hotare %ine precizate, în vreme ce el caută un fel de
li%ertate. /stfel, deseori se îndepărtează de realitate, fu0e într)o lume pe care şi)a creat)o
pentru sine, iar acolo acţionează plin de în0&mfare, închipuirea construieşte pentru el
scenarii între0i, în care în cea mai mare parte a lor eroul e propria lui persoană. !&nărul
a%ia intră în viaţăD înaintea sa stă un viitor ademenitor, înşelător. Cu vremea va avea parte
de el ) dar cum va fi atunci? 3are n)ar putea ridica un pic această cortină şi să se uite
dincolo? nchipuirea,
mulţumirile pe care lecare
poatee foarte
aduce.însufleţită
/cum începela această
visatulv&rstă, nudeschişi,
cu ochii ză%oveştecare
cu sporeşte
tocmai în astfel de năravuri.

Visatul, lecturile uşoare, distracţiile ) toate acestea, aproape unul şi acelaşi lucru în duh,
sunt rodul setei de senzaţii, o sete după ceea ce e nou şi diferit. Iar vătămarea din ele e
una şi aceeaşi. 5u e-istă miloace mai %une dec&t acestea pentru a usca seminţele de
%unătate care au fost puse mai înainte în inimă. 3 floare proaspătă răsădită într)un loc în
care v&ntul o %ate din toate părţile trăieşte puţin apoi se ofileşteD iar%a pe care se calcă des
nu mai creşteD mădularul care e frecat mai multă vreme amorţeşte. /celaşi lucru se
înt&mplă şi cu inima şi %unele deprinderi din ea dacă t&nărul se dedă la visare, lecturi
deşarte sau distracţii.

(acă cineva
apoi vine răm&ne
într)un timp îndelun0at
loc liniştit în %ătaia
ferit de v&nt, simtev&ntului, mai din
că toate cele aleslăuntrul
a unui v&nt umed,
lui nu prea iar
mai
sunt unde ar tre%ui să fieD aşa se înt&mplă şi în sufletul dedat la distracţii, de orice fel ar fi
ele. C&nd îşi vine în fire din starea aceea de risipire, t&nărul descoperă că toate cele din
sufletul său s)au schim%at. Cel mai însemnat lucru însă care i s)a înt&mplat este că tot ce a
fost %un a fost acoperit cu un fel de văl al uitării, iar pe primul loc stau acele lucruri
amă0itoare care şi)au lăsat urmele asupra lui. Prin urmare, ce a fost mai înainte şi ar fi
tre%uit să fie totdeauna nu mai e de 0ăsitD vechile lui o%iceiuri s)au schim%at şi altele noi
trec acum pe primul plan.

(ar de ce, c&nd îşi vine în fire după vreun fel oarecare de risipire, pe suflet îl cuprinde
ur&tul? >iindcă se descoperă efuit. 'n om împrăştiat a făcut din sufletul său drumul mare
pe care, prin închipuire, trec lucrurile ispititoare ca nişte um%re, momind sufletul să le
urmeze. Ai furiş,
apropie pe atuncifură
c&ndsăm&nţa
omul este, ca să şi
cea %ună spunem
pune înaşa,
locscos
una din
rea.sine
/şaînsuşi, diavolul se
ne)a învăţat
$&ntuitorul c&nd a lămurit cine este cel ce fură săm&nţa căzută l&n0ă drum şi cine este
cel ce seamănă ne0hina6 vrămaşul neamului omenesc face şi una şi cealaltă.

(eci, tinere Vrei să păstrezi curăţia şi nevinovăţia copilăriei sau fă0ăduinţa vieţii creştine
fără de prihană? /tunci, din toate puterile şi din tot cu0etul tău înfr&nează)te de la
distracţii, de la citirea de)a valma a cărţilor ispititoare şi de la visatul cu ochii deschişi.

C&t de %ine este să ne supunem în această privinţă, unei severe şi chiar foarte severe
discipline şi să fim, pe tot parcursul tinereţii, su% povăţuirea altora. "e pot numi fericiţi
acei tineri cărora nu li se în0ăduie să)şi hotărască sin0uri soarta p&nă c&nd nu vor fi auns
la maturitate. 3rice t&năr ar tre%ui să se %ucure dacă se 0ăseşte în astfel de împreurări. 

2<
limpede că un t&năr a%ia dacă poate aun0e p&nă la o astfel de înţele0ereD dar el dovedeşte
multă înţelepciune dacă dă crezare sfatului de a sta mai mult acasă, la lucrul său, nu la
visat şi la citit lucruri deşarte. "ă se ferească de distracţii prin dra0oste de muncă, iar de
visarea cu ochii deschişi prin preocupări serioase, su% povăţuire. $ai ales cititul ar tre%ui
să fie supus unei astfel de povăţuiri ) at&t în ceea ce priveşte ale0erea cărţilor c&t şi
metoda de studiu. >iecare să r&nduiască acestea cum ştie mai %ineD dar tre%uie r&nduite.
Patimile, îndoielile, pornirile ) toate se st&rnesc tocmai în acest neast&mpăr al minţii
t&nărului.
Nev!ia de a se .ntâlni cu al/ii

/l doilea im%old din t&năr, la fel de primedios ca cel dint&i, este înclinaţia de a se înt&lni
cu alţii. a se vădeşte în nevoia de tovărăşie, de prietenie şi iu%ire. (acă se află într)o
adevărată r&nduială, toate acestea sunt %uneD dar nu t&nărul însuşi ar tre%ui să fie cel care
să le pună în această or&nduire.

V&rsta tinereţii este vremea unor simţăminte foarte vii. le sunt în inima lui întocmai ca
flu-ul şi reflu-ul de la ţărmul oceanului. 3rice lucru îi atra0e atenţiaD toate îl uimesc.
5atura şi societatea îşi deschid comorile înaintea lui. (ar simţămintelor nu le place să
răm&nă tăinuite, iar t&nărul doreşte să le împărtăşească. /tunci are nevoie de cineva
căruia
no%ilă,sădarîi poate
poată fi
mărturisi simţirile,Celui
şi primedioasă adică căruia
un tovarăş şi prieten.simţămintele
îi încredinţezi /ceastă nevoie
talee îi%ună
dai oşi
anumită putere asupra ta.

Cu c&tă 0riă tre%uie să se facă ale0erea unui prieten apropiat Poţi da peste cineva care să
te ducă departe, foarte departe de calea cea dreaptă. 5u e nevoie să mai spunem că %inele
tra0e în mod firesc spre %ine şi ocoleşte răulD e-istă un anumit simţ în inimă pentru
aceasta. (ar iarăşi ) c&t de des se înt&mplă ca simplitatea inimii să fie înşelată de viclenie.

/stfel, fiecare t&năr este sfătuit cu dreptate să ai%ă 0riă în ale0erea unui prieten.  %ine
să nu statorniceşti o prietenie p&nă c&nd prietenul nu a fost pus la încercare.  încă şi mai
%ine să ai ca cel dint&i prieten pe tatăl tău, sau pe cineva care ţine în multe privinţe locul
unui tată, sau vreo rudă, om %un şi cu e-perienţă de viaţă. Pentru cel care s)a hotăr&t să
ducă viaţă creştină,
duhovnicesc. cel cu
Vor%eşte maiel,deîncredinţează)i
seamă prietentainele
dăruit lui
tale,decu0etă
(umnezeu
la ceeaeste
ce părintele său
îţi spune şi
învaţă. "u% povăţuirea lui, prin ru0ăciune, (umnezeu îţi va mai trimite vreun prieten,
dacă va fi nevoie.

!otuşi, nu este at&t de primedioasă prietenia, c&t este tovărăşia. *areori vedem prieteni
adevăraţi, dar cel mai adesea doar simple cunoştinţe şi ;amici7 în sensul lar0 al
cuv&ntului. Ai c&t rău se poate înt&mpla aici şi chiar se înt&mplă

-istă anumite cercuri de ;amici7 cu apucături foarte rele. #ăs&ndu)te atras în ele, nici nu
%a0i de seamă cum te uneşti cu ei în duh, aşa cum nu %a0i de seamă, c&nd te afli într)un
loc ur&t mirositor c&t de ur&t miroşi tu însuţi. 3amenii înşişi pierd deseori conştiinţa
necuviinţei felului în care se poartă, devenind 0rosolani fără a se tul%ura vreo clipă. Ai
chiar dacă această conştiinţă se trezeşte în cineva 8dintr)un astfel de cerc:, acela nu are
G
tăria de a ieşi. >iecare se teme să spună cu 0las tare ce 0&ndeşte, aştept&ndu)se ca apoi să
fie iz0onit cu ironie, aşa că zice ;i %ine, fie, pesemne că va trece7. !ovărăşiile rele strică
o%iceiurile %une 8I Corinteni E, :. 3, (oamne, iz%ăveşte)i pe toţi din aceste 0heare ale
"atanei Pentru cineva care s)a hotăr&t să se nevoiască pentru (omnul, sin0ura sa
tovărăşie va fi cu cei cucernici, care caută pe (omnulD de ceilalţi ar tre%ui să se ferească
şi în chip neprefăcut să nu ai%ă nimic de)a face cu ei, urm&nd în această privinţă pilda
sfinţilor lui (umnezeu.

7+ Cel mai mare peri-!l pentru un tân/r

V&rful tuturor primediilor care p&ndesc pe un t&năr este le0ătura cu persoane de se-
opus. (acă prin primul fel de ispite t&nărul poate cel mult să se rătăcească de la calea cea
dreaptă, de data aceasta el se pierde pe sine. #a primele ei manifestări, această pro%lemă
se confundă cu nevoia de frumos, nevoie care din clipa în care se st&rneşte îl sileşte pe
t&năr să o satisfacă, între timp, frumosul începe puţin c&te puţin să prindă formă în
sufletul lui, căci nu putem afla nimic mai frumos dec&t aceasta. Chipul care a prins astfel
a se desluşi răm&ne întipărit în mintea t&nărului. (e acum înainte el pare să caute
frumosul, cel ideal adică, nu păm&ntesc, dar în acelaşi timp înt&lneşte pe una din fiicele
oamenilor şi e rănit de ea. 'n t&năr ar tre%ui să fu0ă de acest fel de rănire mai mult dec&t
de oricare altul, căci ea înseamnă %oală şi încă o %oală cu at&t mai primedioasă cu c&t cel
ce suferă de ea o doreşte la ne%unie.
Cu% să te fereşti pentru a nu fi rănit

Cum te poţi feri de această rănire? 5u călca pe calea care duce la ea. lată cum e descrisă
această cale într)o lucrare de psiholo0ie6 are trei puncte de cotitură.

: #a început, se st&rneşte în t&năr un fel de întristare 8de unde vine şi cu ce stă în

le0ătură, el nu ştie:, care îl face să se vadă c&t e de sin0ur. ste un simţăm&nt de
sin0urătate. (in acesta se naşte pe loc un altul ) o anumită purtare de 0riă, 0in0ăşie şi
atenţie faţă de sine. nainte de aceasta trăia ca şi cum nu ştia de el însuşi. (ar acum se ia
în seamă, se cercetează şi descoperă mereu că nu e deloc rău, că nu e mai rău dec&t alţii,
că are o anumită valoare, începe să îşi simtă dră0ălăşenia, farmecul trupului său ) cu alte
cuvinte,
t&nărul sesăîntoarce
se placă.spre
/icilumea
este hotarul primei mişcări de ispitire spre sine. (e aici înainte,
din afară.

2: Intrarea în lumea din afară e însufleţită de convin0erea că tre%uie să placă altora. Cu

această încredinţare el iese cu multă îndrăzneală şi, ca să zicem aşa, păşeşte triumfător în
scena faptelor şi, poate pentru prima oară, îşi face o le0e din a fi curat, în0riit, ordonat, şi
chiar ele0ant, începe să hoinărească, sau să îşi caute însoţitori aparent fără vreun scop
anume, dar potrivit cu o pornire tainică a inimii, care caută ceva. n acelaşi timp, încearcă
să arate c&t e de inteli0ent, c&t e de plăcut în tovărăşia altora, c&t de dră0uţ şi prevenitor
poate fi şi, în 0eneral, orice lucru prin care speră să fie plăcut de ceilalţi. !otodată, dă cale
li%eră celui mai de seamă miloc de le0ătură cu sufletele din ur ) ochii.


: ntr)o asemenea stare t&nărul este ca praful de puşcă l&n0ă o sc&nteie şi cur&nd dă
peste ceea ce îi va aprinde %oala. (intr)o privire sau printr)un 0las deose%it de plăcut,
străpuns de o să0eată sau lovit de 0lonţ, răm&ne la început ca răpit sau prefăcut în stană
de piatră. Venindu)şi în fire din această stare şi dezmeticindu)se, descoperă că atenţia şi
mintea îi sunt îndreptate către un lucru anume, spre care îl atra0e o putere de ne%iruit.

(in clipa aceea inima i se umple de alean. !&nărului îi este ur&t, e închis în sine, îl
preocupă
face, face un lucruacea
pentru de mare însemnătate,
persoană caută
şi ca şi cum ea ca
ar şifi cum ar fi"eamănă
de faţă. pierdut ceva, iar totcare
cu cineva ceea
s)ace
rătăcitD nu)i mai stă 0&ndul nici la m&ncare, nici la somn, uită tre%urile sale o%işnuite şi
aun0e într)o stare de desăv&rşită răvăşire. 5imic nu)i mai place.  chinuit de o %oală
cumplită care îi roade inima, îi taie răsuflarea, îi seacă înseşi izvoarele vieţii. /şa se
răneşte cineva pas cu pas

8+ Cum s/ te p/6e.ti e ispitele tinere,ii

5u e nevoie să mai spunem că t&nărul tre%uie să se păzească a nu cădea în această

cumplită str&mtoare. 5u călca pe acest drum /lun0ă semnele care îl vestesc ) tristeţea
aceea fără sens şi simţăm&ntul de sin0urătate, împotriveşte)te făţiş. (acă te)ai întristat, nu
te lăsa în voia visurilor, ci îndreaptă)ţi atenţia asupra vreunui lucru de seamă şi va trece.
(acă
alun0ăţi toanele
s)a făcutacestea
milă de
cutine, sau teseveritate
o anume 0&ndeşti c&t de %un eşti,
şi hotăr&re 0ră%eşte
faţă de a te dezmetici
tine însuţi, şi
limpezindu)ţi
mai cu seamă 0&ndul sănătos al uşurătăţii celor ce)ţi trec prin minte. 3 smerire sau o
micşorare de sine, voită ori înt&mplătoare, în acest caz ar fi ca apa turnată peste foc.

!re%uie avut 0riă ca acest simţăm&nt să fie înă%uşit şi alun0at mai ales pentru că el
porneşte o mişcare. (acă te vei opri aici, nu se va mai petrece nimicD nu vei mai avea nici
dorinţa de a plăcea în mod deose%it altora, nici de a te îm%răca cu haine frumoase, nici de
a ieşi tot timpul la plim%are. (acă acestea năvălesc, luptă)te cu ele. Cea mai %ună apărare
stă în cea mai severă r&nduială în toate6 în lucrările trupului şi încă mai mult în lucrarea
minţii. "poreşte)ti studiile, stai acasă, nu te deda la distracţii. (acă tre%uie să ieşi,
păzeşte)ţi simţurile, fereşte)te de persoanele de se- opus şi mai ales roa0ă)te.

Pe
de al&n0ă aceste
cu0eta careprimedii care vin
ridică în slăvi din însuşirile
cunoaşterea tinereţii,
raţională mai suntpersonală.
sau raţiunea două. $ai'n
înt&i, un fel
t&năr
socoate drept titlu de cinste să arunce o um%ră de îndoială asupra a tot ceea ce e-istă,
lăs&nd la o parte cele ce nu se potrivesc măsurii cu care udecă el lucrurile. /ceasta este
de auns pentru a)şi smul0e din inimă trăirea care se naşte din credinţă, prin Biserică, şi
răm&ne sin0ur. Căut&nd înlocuitori pentru ceea ce a lepădat, se aruncă în teorii făurite fără
nici o le0ătură cu /devărul dumnezeiescD se înc&lceşte în acestea şi iz0oneşte din mintea
sa toate adevărurile de credinţă. Prăpădul e încă şi mai mare dacă aceste teorii îi sunt puse
la îndem&nă în şcoli şi dacă un astfel de duh stăp&neşte acolo. 3amenii de astăzi cred că
intră în stăp&nirea adevărului, dar nu fac dec&t să str&n0ă idei ceţoase, deşarte şi ciudate,
în cea mai mare parte a lor împotrivindu)se chiar simţului realităţiiD numai că aceste idei
îi atra0 pe cei nepricepuţi şi devin un idol pentru t&nărul iscoditor.

2
n al doilea r&nd este felul lumesc de a cu0eta. Chiar dacă acesta ar putea să pară
folositor, atunci c&nd domină într)#in t&năr se dovedeşte o adevărată pacoste. "e arată
printr)o viaţă dusă încoace şi încolo de senzaţiile primite prin simţuri, prinlr)un fel de a fi
în care persoana ză%oveşte foarte puţin în lăuntrul ei, fiind mai mereu în afară, fie în
visuri sau realitate. Cu0et&nd astfel, omul urăşte viaţa lăuntrică şi pe cei care vor%esc
despre ea şi o trăiesc.

Pentru
aşa maiel, adevăraţii
departe. creştini
5u poate sunt nişte
aun0e mistici cuadevărului,
la înţele0erea minţile zdruncinate sau nişte
fiind împiedicat deprefăcuţi
duhul şi
lumii at&t de prezent în cercurile de viaţă lumească în care t&nărul este în0ăduit fără nici o
reţinere, %a chiar e sfătuit să intre. Prin le0ătura cu ele, toate ideile şi o%iceiurile stricate
ale lumii sunt presărate în sufletul deschis al t&nărului, care nu a fost prevenit din timp şi
nici pre0ătit să li se împotrivească. l acum îşi formează o privire asupra vieţii, iar acest
duh lumesc se întipăreşte în el ca în ceară, iar el fără să vrea îi devine fiu. (ar a fi un
astfel de fiu e tot ce poate fi mai potrivnic înfierii noastre de către (umnezeu în +ristos
Iisus.

Ai aşa, iată care sunt primediile ce p&ndesc pe un t&năr pentru că este t&năr Ai c&t de
0reu este să le faci faţă nsă pentru cel care s)a sculat şi s)a hotăr&t să se închine lui
(umnezeu înainte de a veni anii tinereţii, această v&rstă nu e chiar at&t de primedioasă.
!re%uie doar să ra%de
cu 0riă fă0ăduinţa puţin,
vieţii dar apoi
creştine va în
curate veni
totcea mairăstimp,
acest senină iar
şi fericită
apoi veiodihnă. Păstrează
putea trăi cu o
anumită trăinicie sf&ntă, de nezdruncinat. 3ricine a trecut neprimeduit prin anii tinereţii,
a navi0at, aşa)zic&nd, de)a lun0ul unui r&u năvalnic şi z%uciumat şi, privind în urmă,
%inecuvintează pe (umnezeu. 'n altul, însă, cu lacrimi în ochi, se întoarce cu ad&ncă
părere de rău, %lestem&ndu)se pe sine. 5iciodată nu vei mai recăpăta ceea ce ai pierdut în
vremea tinereţii. 3are va mai do%&ndi vreodată cel căzut ceea ce are cel ce nu a căzut?

I*#

Păstrarea arului de la )!te'

(in cele spuse p&nă acum, se poate uşor înţele0e pricina pentru care at&t de puţini
păstrează harul Botezului. ducaţia este pricina a toate, fie %une, fie rele.
*+ "e -e nu se p/strea6/ =arul )!te6ului

Cauza pentru care nu se păstrează harul de la Botez este aceea că nu se ţine r&nduiala,
normele şi %una aşezare a unei educaţii menite tocmai păstrării şi sporirii harului. Cele
mai de seamă pricini ale acestui fapt sunt6

: (epărtarea de Biserică şi de miloacele ei de a dărui harul, ceea ce usucă mu0urul de

viaţă creştină, rup&ndu)l de sevă, iar el se veşteeşte ca o floare ţinută la căldură.

2: 5eluarea în seamă a firii trupeşti. 'nii cred că trupul poate fi crescut oricum fără nici o
pa0u%ă pentru suflet, c&nd de fapt tocmai în mădularele trupului este locaşul patimilor,


care cresc odată cu ele, se înrădăcinează în ele şi pun stăp&nire pe suflet, împrăştiindu)se
în mădularele trupului, patimile află acolo sălaş sau fac din ele o adevărată cetate întărită,
folosindu)le puterea pentru sine în toată vremea care va urma.

: 3 creştere fără discernăm&nt a puterilor sufletului, care nici nu e îndrumată spre un

rost unic. 3amenii nu văd rostul înaintea lor şi de aceea nici calea către el. (e aici, în
ciuda multelor 0rii care se poartă educaţiei contemporane, oamenii nu fac altceva dec&t
să îşi hrănească în ei înşişi iscodirea, îndărătnicia şi setea de plăceri.
@: 5esocotirea cu desăv&rşire a duhului. *areori se iau în seamă ru0ăciunea, frica de
(umnezeu şi conştiinţa. (eşi în afară e-istă o %ună r&nduială, cea mai mare parte a vieţii
din lăuntru este întotdeauna luată drept %ună şi, prin urmare, lăsată să)şi poarte sin0ură de
0riă, în vremea studiilor, cel mai de seamă lucru este în0ropat în cele minore, iar sin0urul
de tre%uinţă, întunecat de mulţimea celorlalte.

E: #a urmă, faptul că omul intră în anii tinereţii fără a)şi fi statornicit %unele r&nduieli şi
fără a se fi hotăr&t să ducă viaţă creştină. $ai mult, el nici nu înă%uşă cum se cuvine
atracţiile tinereţii, ci se afundă în setea atotcuprinzătoare de senzaţii prin distracţii, lecturi
uşoare, aţ&ţarea închipuirii cu tot felul de visări, le0ătura fără discernăm&nt cu cei de o
seamă, şi mai ales cu persoanele de se- opus, purtarea de 0riă numai faţă de studiu şi
lăsarea
numai că în niciodată
voia lumiinuprin milocirea
au fost ideilor,
prielnice vieţiio%iceiurilor şi năravurilor
în har, ci întotdeauna s)aularidicat
modă,împotriva
care nu
ei şi au căutat să o stin0ă.

>iecare din aceste pricini, şi chiar numai una dintre ele, aun0e pentru a înă%uşi într)un
t&năr viaţa în har. nsă, în cea mai mare parte ele lucrează împreună şi în chip ne0reşit
una o va atra0e după sine şi pe altaD şi toate laolaltă st&nenesc într)at&t viaţa
duhovnicească, înc&t nu i se poate afla nici cea mai mică urmă, ca şi cum omul nu ar avea
suflet deloc şi nici nu ar fi fost zidit pentru unirea cu (umnezeu, nu ar avea puterile
r&nduite anume la aceasta şi nici nu ar fi primit harul care îi dă viaţă.

Pricina pentru care nu se ţine o %ună r&nduială în educaţie tre%uie căutată fie în
necunoaşterea acestei r&nduieli, fie în nesocotirea ei. ducaţia care e lăsată la voia
înt&mplării
stricat, 0reşitfără a se da vreomai
şi vătămător, importanţă necesităţii
înt&i în viaţa ei, în
de acasă, chip
apoi pene0reşit o va
parcursul lua pe (ar
studiilor. un drum
chiar şi acolo unde, după toate aparenţele, educaţia nu răm&ne neluată în seamă ci este
supusă r&nduielilor %inecunoscute, se dovedeşte adesea a fi neroditoare şi se a%ate de la
rostul ei din pricina ideilor şi principiilor 0reşite pe care a fost construită. !ocmai ceea ce
tre%uie nu se are în vedere şi nu e pus pe primul plan6 nu a plăcea lui (umnezeu, nu
m&ntuirea sufletului, ci cu totul alte lucruri ) fie creşterea puterilor e-clusiv fireşti sau
pre0ătirea pentru vreo funcţie oficială, ori adaptarea la viaţa din lume, şi aşa mai departe.
5umai că atunci c&nd începutul este 0reşit şi necurat prin forţa lucrurilor, tot ceea ce s)a
ridicat pe seama lui nu duce la nimic %un.

Cele %ai de sea%ă a"ateri de la ! educa/ie cuviinci!asă sunt(

@
: #epădarea căilor de primire a harului. ste urmarea firească a nesocotirii faptului că
omul care tre%uie educat e creştin şi are puteri nu numai fireşti, ci şi duhovniceşti, dăruite
lui prin har. 5umai că fără ele creştinul este o 0rădină fără de apărare călcată de demonii
întunecaţi şi devastată de furtuna păcatului şi a lumii, neav&nd pe nimeni şi nimic care să)
l facă a)şi veni în fire şi sa le iz0onească.

2: >aptul că oamenii sunt pre0ătiţi îndeose%i pentru fericirea din viaţa păm&ntească, în
vreme ceacasă,
vor%eşte amintirea vieţii veşnice
se discută la ore şiemai
ştearsă
alesdin minţile lor. (espre
în convor%irile de zi cuaceastă
zi. fericire se

: (uhul de neseriozitate şi superficialitate care domină în toate, p&nă şi în sluirea

preoţească.

5efiind pre0ătit acasă şi trec&nd printr)o astfel de educaţie, în chip ne0reşit omul se va
ale0e cu o minte tul%ure şi va avea o perspectivă deformată asupra lucrurilor. Va vedea
totul str&m%, prin nişte lentile proaste sau stricate. (rept urmare, nici nu vrea să audă de
adevărul ultim al rostului său în viaţă sau de căile ce duc la acesta. /cestea sunt pentru el
lucruri minore, care nu tre%uie luate în seamă.

2+ Cum s/ se înrepte rânuiala <re.it/ a lu-ruril!r

(upă toate acestea nu e 0reu să sta%ilim ce anume tre%uie făcut pentru a îndrepta o astfel
de r&nduiala 0reşită a lucrurilor. ste nevoie ca6

: "ă se înţelea0ă %ine şi să se asimileze principiile adevăratei educaţii creştine, urm&ndu)

se întocmai, mai înt&i de toate acasă. ducaţia primită acasă este rădăcina şi temelia a tot
ceea ce urmează. Cineva %ine crescut şi îndrumat acasă nu va fi prea lesne îm%r&ncit din
calea cea dreaptă de vreo învăţătură 0reşită la şcoală.

2: Imediat după aceea, tre%uie reconstruită întrea0a educaţie şcolară pe temeiuri noi şi
neprefăcuteD să se introducă în ea învăţăturile creştineşti, să se îndrepte ceea ce are nevoie
de îndreptareD şi, mai ales ) în toată vremea, educarea copilului să se facă su% înr&urirea
atot%inefacătoare a "fintei Biserici, care prin întrea0a ei r&nduiala de viaţă lucrează în
chip m&ntuitor
aprindere asupra pătimaşe,
a pornirilor creşterii duhului.
ar slă%i /cest
duhul lucru
lumesc nuşiararmai da nici
scoate un prile
sufletul de
din prăpastie.
!otodată, tre%uie întors de la ceea ce e trecător spre ceea ce e veşnic, de la cele din afară
către cele din lăuntru, pentru a ridica fii ai Bisericii, părtaşi ai împărăţiei cerurilor.

: $ai presus de toate, tre%uie educaţi educatorii su% călăuzirea celor care cunosc
adevărata educaţie nu din vor%e, ci din faptă. >ormaţi su% povăţuirea celor mai încercaţi
învăţători, educatorii la r&ndul lor îşi vor preda meşteşu0ul celor ce urmează, şi tot aşa.
ducatorul ar tre%ui să treacă prin toate treptele desăv&rşirii creştine pentru a şti mai
t&rziu cum să se comporte în v&ltoarea lucrurilor, pentru a fi în stare să înţelea0ă pe ce
drumuri apucă cei aflaţi în 0ria lor, iar apoi să lucreze asupra lor cu ră%dare, reuşită, tărie
şi rodnicie. /r tre%ui să facă parte dintr)o ceată a celor mai curaţi, aleşi de (umnezeu şi
sfinţi oameni. (intre toate lucrările sfinte, educarea copiilor e cea mai sf&ntă.

E
 4+ R!aele ;unei eu-a,ii

*oada unei %une educaţii este păstrarea harului de la "f&ntul Botez. /ceastă păstrare
răsplăteşte din %elşu0 toate ostenelile educaţiei, în chip neîndoielnic, mari daruri răm&n
asupra unui om care a păstrat harul de la Botez şi de la cea mai fra0edă v&rstă s)a închinat
lui (umnezeu.
: Cel dint&i dar şi, ca să spunem aşa, temelia tuturor celorlalte daruri, este plenitudinea
a tot ceea ce a primit prin fire sau prin har. 3mul este menit a fi primitorul unor puteri
care sunt 0ata a fi revărsate asupra lui din Izvorul tuturor %unătăţilor, numai el să nu se
arunce în neor&nduială.  adevărat, şi cel ce se pocăieşte poate fi tămăduit cu desăv&rşireD
dar se pare că lui nu îi este dat să ştie şi să simtă ca unul care nu a căzutD el nu mai poate
0usta din acea plenitudine şi nu mai poate avea îndrăzneala care se naşte din ea.

2: (e aici decur0 firesc vioiciunea, uşurinţa şi %ucuria cu care el face %inele. "e plim%ă
prin %ine ca prin sin0ura lume apropiată de inima lui. Celui ce se pocăieşte îi tre%uie
multă vreme să se silească şi să se înveţe a face %inele, pentru a)l putea împlini apoi în
chip firescD şi chiar după ce reuşeşte aceasta, tre%uie să răm&nă permanent într)o stare de
încordare şi teamă. Pe dea altă
un fel de neîndoielnicie parte, cel
m&ntuirii, careceîl nu a căzut vieţuieşte
%mecuvintează şi nu în simplitatea inimii, într)
e amă0itoare.

: /poi, în viaţa sa se nasc o anumită cumpătare şi statornicie. 5u e-istă în el nici

slă%iciuni, nici porniri nestăvilite, şi aşa cum fiecare din noi respirăm mai tot timpul fără
nici un efort, aşa se săv&rşeşte în el lucrarea celor %une. /ceasta se poate petrece şi în
cineva care se pocăieşte, numai că nu se do%&ndeşte prea repede şi nici nu lucrează în
chip at&t de desăv&rşit. 3 roată reparată deseori îşi vădeşte cusururile, iar un ceas care s)a
stricat şi apoi a fost reparat nu mai este la fel de precis ca unul nou, ce n)a suferit vreo
reparaţie.

@: 3mul care nu a căzut răm&ne veşnic t&năr, în trăsăturile felului său de a fi se o0lindesc
simţămintele unui copil care nu a devenit încă vinovat cu ceva faţă de tatăl său. /ici cel
dint&i
răului.simţăm&nt
C&t de multdeîndepărtează
nevinovăţie ea
este0&ndurile
o copilărie în +ristos, şi
nefolositoare untul%urările
fel de necunoaştere
apăsătoarea ale
inimii /poi, este o %ucurie ne0răită, o %unătate neprefăcută, o%iceiul îi e paşnic,
în el se descoperă cu toată puterea roadele (uhului arătate de /postol6 dra0ostea, pacea,
îndelun0ă)ră%darea, %unătatea, facerea de %ine, credinţa, %l&ndeţea, înfr&narea, curăţia
8Falateni ED 22, 2:.  îm%răcat, cum s)ar spune cu milostivirile îndurării, cu %unătate, cu
smerenie, cu %l&ndeţe, cu îndelun0ă)ră%dare 8Coloseni , 2:. /poi, păstrează o voioşie
deloc prefăcută sau o %ucurie duhovnicească, căci în el se află împărăţia lui (umnezeu,
care e pace şi %ucurie în (uhul "f&nt. $ai mult, îi sunt proprii un dar al înaintevederii şi
înţelepciunii cu care vede tot ceea ce este în el şi în urul lui şi poate face mult %ine prin
sine şi prin faptele lui. Inima sa aun0e într)o astfel de stare înc&t îi spune neînt&rziat ce ar
tre%ui să facă şi cum ar tre%ui să facă.

=
n cele din urmă, se poate spune că îi este propriu să nu se teamă de cădere, să simtă o
anumită ocrotire a lui (umnezeu. ;Cine ne va despărţi pe noi de iu%irea lui +ristos?7
8*omani , E:. !oate acestea îl fac vrednic de cinste şi de iu%ire. /tra0e multă lume la
sine fără să vrea. Prezenţa în lume a unor astfel de oameni este un mare dar de la
(umnezeu. i ţin locul năvoadelor /postolilor. /şa cum pilitura de fier se str&n0e în urul
unui ma0net puternic, sau un caracter tare îi atra0e pe cei sla%i, aşa şi puterea (uhului
care este în el îi str&n0e pe toţi la sine şi mai ales pe cei în care răsar primele mlădite ale
(uhului.

5+ C=ipul es/1âr.irii m!rale> ne-lintirea în 1irtute

(ar chipul cel mai de seamă al desăv&rşirii morale, la care aun0e cel ce s)a păstrat între0
în anii tinereţii este o anumită statornicie în virtute pentru toată viaţa. "amuel a rămas
neclintit în faţa tuturor ispitelor care răscoleau casa lui li şi în milocul tul%urărilor
poporului de afară. /poi Iosif, între fraţii săi răi, în casa lui Putifar, în ro%ie şi în li%ertate,
şi)a păstrat tot timpul sufletul neprihănit, într)adevăr, ;%ine este omului să poarte un u0
din tinereţile lui7 8Pl&n0erile lui leremia , 29:. ;>iule (in tinereţile tale ale0e învăţătura
şi p&nă la cărunteţile tale vei afla înţelepciuneN Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi
cur&nd
devine, vei m&nca roadele
aşa)zic&nd, a douaei7 8înţelepciunea
natură, lui Isus
iar dacă uneori se "irah =D ,
înt&mplă a fi2G:. 3 încălcată,
puţin învăţăturărevine
%ună
iute la starea cea dint&i. /şa se face că îi 0ăsim în ;Vieţile "finţilor7 tocmai pe acei care
şi)au păstrat curăţia morală şi harul Botezului din tinereţe.

Ce place cel %ai %ult lui 6u%ne'eu

(incolo de toate acestea, cel care şi)a păstrat curăţia şi s)a închinat lui (umnezeu din
fra0edă v&rstă săv&rşeşte lucrul cel mai plăcut lui (umnezeu. l aduce lui (umnezeu
ertfa %ine)primită6

: pentru că (umnezeu este %ucuros mai mult dec&t orice, potrivit le0ii îndreptării, de
ceea ce I se aduce din cele dint&i, primele roade, primii născuţi ai do%itoacelor şi
oamenilor, aşadar şi de primii ani ai tinereţiiD
2: pentru că se aduce ertfă curată ) un t&năr neprihănit ) şi aceasta se cere mai înt&i
pentru orice ertfăD

: pentru că lucrul se săv&rşeşte prin %iruirea c&torva piedici, at&t dinlăuntru c&t şi din
afară, prin lepădarea unor plăceri către care, mai ales la această v&rstă, e-istă o pornire
nestăvilită.

Afier!sirea lui 6u%ne'eu din pri%ele clipe ale tre'irii

'n astfel de om face lucrul cel mai plin de sens. !re%uie să ne afierosim lui (umnezeu,
căci numai în acesta aflăm m&ntuire, altfel ne lăsăm pradă deznădedii. 5u e nici o altă

9
clipă mai potrivită şi mai plină de nădede spre aceasta dec&t cea dint&i clipă în care am
devenit conştienţi de noi înşine )căci cine poate şti ce va fi m&ine? (ar, de se 0&ndeşte
cineva să trăiască mai multă vreme, fără a o afierosi lui (umnezeu, nu face dec&t să)şi
pună sin0ur piedici, o%işnuindu)se cu un fel de viaţă potrivnic celuilalt. Ai numai
(umnezeu ştie de va mai fi în stare să se %iruie pe sine mai t&rziu. Ai chiar dacă va reuşi,
ce fel de ertfă va aduce el lui (umnezeu ) o ertfă nu întrea0ă, ci %olnavă, ponosită şi
stricată în mădularele ei? Ba, mai mult, chiar de se mai înt&mplă aceasta, dar se înt&mplă
al&t de rar C&t
do%&ndească iarde puţini sunt cei care, după ce şi)au pierdut nevinovăţia, reuşesc să o

C&t de 0reu îi este să se schim%e cuiva care nu s)a %ucurat de o viaţă %ună din copilărie
arată cu multă însufleţire, din propria sa trăire, >ericitul /u0ustin în ;Confesiunile7 sale.
l spune6 ;/nii copilăriei i)am petrecut în ocuri şi năz%&tii, chiar şi dintre cele
neîn0ăduite, în neascultare şi neluare în seamă faţă de părinţi. C&nd am intrat în tinereţe
am început să duc viaţă desfr&nată, iar în trei ani aunsesem at&t de stricat înc&t, mai apoi,
timp de doisprezece ani am tot încercat să mă îndrept şi nu am aflat puterea de a o face.
Chiar şi după ce am săv&rşit întoarcerea, printr)o mişcare hotăr&tă a voinţei, tot am mai
ză%ovit încă doi ani, am&n&ndu)mi convertirea de pe o zi pe alta. /t&t de sla%ă aun0e
voinţa de pe urma celor dint&i patimi (ar, chiar şi după convertirea mea definitivă şi
primirea harului prin "f&ntul Botez, c&te am avut de ră%dat lupt&nd cu propriile mele
patimi, care mă t&rau cu putere la calea pe care mersesem mai înainte7
$ai e de mirare că se iz%ăvesc at&t de puţini dintre cei ce au avut o tinereţe decăzută?
/ceastă pildă arată mai limpede ca orice altceva în ce mare primedie se află omul care
nu a primit %unele r&nduieli în tinereţe şi nici nu s)a închinat mai înainte lui (umnezeu.
Ce fericire este, prin urmare, să primeşti o educaţie creştină %ună şi adevărată, cu care să
intri în anii tinereţii, iar apoi să păşeşti în acelaşi duh în v&rsta %ăr%ăţiei.

Partea a d!ua

6ESPRE P3C;IN9; :I

8NT3ARCEREA P;C;T3SULUI LA

6UMNE=EU

I#

Cu% .ncepe via/a creştină prin Taina P!căin/ei<

Viaţa creştină în har ar tre%ui să înceapă la "f&ntul Botez. (ar cei ce păstrează acest har
sunt foarte puţiniD cea mai mare parte a creştinilor îl pierd. Vedem cu toţii că e-istă unii
oameni care sunt mai mult sau mai puţin decăzuţi în viaţa pe care o duc, din pricina
faptului că au avut un început cu totul alnic, care a fost în0ăduit aşa şi cu timpul a prins
rădăcini ad&nci în ei. /lţii poate că au avut un început %un, dar în primii ani ai tinereţii,


fie din propria lor pornire, fie prin ispitirea de către alţii, au uitat acest început şi au
căpătat o%iceiuri rele. /stfel de oameni nu mai duc o adevărată viaţă creştină. Pentru unii
ca aceştia, sf&nta noastră credinţă aduce !aina Pocăinţei. ;/vem $ilocitor către !atăl, pe
lisus +ristos cel drept7 8I Ioan 2, l:. (acă ai păcătuit, recunoaşte)ţi păcatul şi pocăieşte)te.
(umnezeu va ierta păcatul şi iarăşi îţi va dărui ;inimă nouă şi duh nou7 8lezechiel =,
2=:. 5u e-istă altă cale6 fie nu păcătui, fie pocăieşte)te. Ludec&nd după numărul celor care
au căzut după Botez, se poate spune chiar că pocăinţa a devenit pentru noi sin0urul izvor
al adevăratei vieţi creştine.
ste nevoie să ştim faptul că, în !aina Pocăinţei, unii tre%uie doar să se cureţe, iar darul
vieţii în har, mai înainte însuşit şi lucrător în ei, se va aprinde din nou. Pentru alţii
începutul acestei vieţi a fost aşezat de cur&nd în ei sau e pe cale de a fi dăruit şi primit
iarăşi. Vom cerceta acest din urmă caz.

*+ Înt!ar-erea e la p/-at la "umne6eu

n ceea ce priveşte a doua situaţie de care am pomenit, ea constă într)o schim%are

hotăr&tă spre mai %ine, o puternică mişcare de voinţă, o depărtare de păcat şi o întoarcere
la (umnezeu sau aprinderea unui foc al r&vnei numai pentru lucruri plăcute lui
(umnezeu, cu lepădarea de sine şi de orice altceva. i este proprie mai presus de toate o
foarte
rupă deputernică mişcare
sine însuşi. (acăde voinţă. pe
a supărat (acă omul a căpătat
(umnezeu, o%iceiuri
acum tre%uie sărele, acum tre%uie
se perpelească să se
în focul
dreptei udecăţi. 'n om care se pocăieşte trăieşte durerile unei femei care naşte şi, în
simţurile inimii lui înt&lneşte, aşa)zic&nd, chinurile iadului. #ui Ieremia care pl&n0ea,
(omnul i)a poruncit6 ;să dăr&mi şi să zideşti şi să sădeşti7 8Ieremia l, G:. ;Pl&nsul
pocăinţei este trimis de (omnul pe păm&nt pentru că atunci c&nd pătrunde în cei ce)l
primesc, p&nă la despărţirea sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă7 8vrei @,
2:, să nimicească omul cel vechi şi să pună temei zidirii celui nou. n omul care se
pocăieşte vine mai înt&i teama, apoi alinarea nădediiD întristarea, apoi m&n0&iereaD
0roază p&nă în pra0ul deznădedii, apoi adierea m&n0&ietoare a milei. 'na înlocuieşte pe
alta şi acest lucru naşte sau păstrează în omul aflat în stare de decădere sau deznădăduire
de viaţă, nădedea că totuşi, va primi viaţa cea nouă.


nuceva foarte odureros,
a încercat asemeneadardurere,
şi m&ntuitor. Prin urmare,
nu a început încă sădevine deprin
trăiască neocolit faptul că
pocăinţă. cuoricine
neputinţă omului să înceapă a se curăţa cu desăv&rşire fără a fi trecut prin acest creuzet,
împotrivirea vie şi hotăr&tă faţă de păcat nu vine dec&t din ura pentru el. 'r&rea păcatului,
la r&ndul ei, se naşte doar din simţirea răului care e în elD iar răul din el este trăit cu toată
ur0ia lui în această durere din pocăinţă. 5umai aici simte cineva cu toată inima ce mare
rău este păcatulD după aceea va fu0i de el ca de focul 0heenei. >ără această încercare
dureroasă, chiar dacă ar începe să se cureţe în vreun fel oarecare, nu va putea să se
curăţească dec&t puţin, mai mult pe din afară dec&t pe dinăuntru, mai mult în fapte dec&t
în suflet. (e aceea, inima sa va răm&ne murdară, asemeni minereului netopit.

3 astfel de schim%are este săv&rşită în inima omului de către dumnezeiescul har. (oar
acesta este în măsură să îndemne pe cineva a)şi ridica m&na asupră)şi ca să se aducă pe

<
sine ertfă lui (umnezeu. ;5imeni nu poate să vină la $ine, dacă nu)l va tra0e !atăl,
Care $)a trimis7 8Ioan =, @@:. (umnezeu însuşi îi dă o inimă şi un duh nou 8vezi lezechil
=, 2=:. 3mul se întristează pentru sine. /fund&ndu)se în păcatele cărnii, a devenit una cu
ele. 5umai o putere din afară, mai înaltă, îl poate rupe de sine şi ridica împotriva sa.

/stfel, harul săv&rşeşte schim%area în păcătos, dar aceasta nu se petrece fără învoirea lui.
n "f&ntul Botez, harul ne este dat în clipa în care !aina se săv&rşeşte asupra noastrăD
totuşi,
pocăinţăvoinţa
li%erali%eră vine mai
consimţire apoi şi
tre%uie să îşi însuşeşte
participe ceea ceactul
la însuşi i s)aschim%ării.
dat. Prin urmare, în

2+ Unirea =arului -u li;ertatea

"chim%area spre mai %ine şi întoarcerea la (umnezeu par să se înt&mple dintr)o dată sau
instantaneu şi aşa şi este. nainte de aceasta totuşi, schim%area parcur0e c&teva trepte ale
unirii harului cu li%ertatea, prin care harul pune stăp&nire asupra li%ertăţii, iar aceasta i se
supune. Prin aceste trepte sunt nevoiţi să treacă toţi. #a unii, treptele sunt urcate cu
repeziciune, în vreme ce la alţii, lucrul durează mai mulţi ani. Cine ar putea urmări tot
ceea ce se petrece aici, mai ales că e-istă at&tea căi prin care harul lucrează înlăuntrul
nostru şi nici stările în care se află oamenii asupra cărora acesta lucrează nu pot fi
numărate? !re%uie să ne aşteptăm însă ca în ciuda at&tor deose%iri, să e-iste o faţă
comună
trăieşte îna schim%ării deelcare
păcat, dar tot estenuzidit
poate
dinscăpa nimeni.
nou prin har. 3rice om careputem
Prin urmare, începeînfăţişa
a se pocăi
felul în
care se petrec lucrurile, desluşindu)i o%&rşiile, pornind at&t de la cercetarea stării în care
se 0ăseşte păcătosul, c&t şi de la le0ătura ce se naşte între har şi li%ertate.

II#

Starea păcăt!sului

n cele mai multe cazuri, cuv&ntul lui (umnezeu înfăţişează pe păcătosul aflat în nevoia
de înnoire prin pocăinţă ca fiind cufundat într)un somn ad&nc. !răsăturile proprii unor
astfel de oameni nu sunt întotdeauna reduse doar la o decădere vădită, ci mai de0ra%ă şi
la lipsa, în cel mai strict sens, a r&vnei inspirate, nee0oiste, de a plăcea lui (umnezeu,
precum
de seamăşiaapreocupărilor
silei desăv&rşite faţă de orice
şi ostenelilor lorDlucru păcătos.
au timp pentru(ăruirea nu elucruri,
multe alte deloc 0ria cea cu
dar sunt mai
desăv&rşire nepăsători faţă de propria lor m&ntuire şi nu simt primedia care îi paşte.
5esocotesc viaţa cea %ună, duc&ndu)şi zilele în necredinţă, chiar dacă uneori, din afară, ar
putea părea drepţi şi fără de prihană.

*+ Câte1a am/nunte -u pri1ire la !mul lipsit e =ar

/ceasta este starea 0enerală a păcătosului. Iată şi c&teva amănunte cu privire la omul
căruia îi lipseşte harul6 odată întors de la (umnezeu, omul se înţepeneşte %ine în sine şi
face din sine rostul ultim al vieţii şi lucrării sale. /ceasta se înt&mplă deoarece, în acest
punct, după (umnezeu, pentru el nu a mai rămas nimic mai presus de sine şi mai ales
deoarece, primind mai înainte toate din %elşu0 de la (umnezeu iar acum uit&nd de l, se

@G
0ră%eşte şi se în0rieşte să pună altceva în loc. Pustiul care s)a ivit înlăuntrul său prin
despărţirea lui de (umnezeu îi pricinuieşte o sete de nestins, care nu)l chinuie încă, dar
nici nu)l lasă. 3mul a devenit un hău fără fund. >ace tot ce poate pentru a umple 0enunea
din el, dar nu reuşeşte nici să o vadă, nici să o simtă umpl&ndu)se. /stfel, îşi petrece toată
viaţa în trudă, sudoare şi 0rele osteneliD se ocupă de tot felul de tre%uri prin care speră să
afle un miloc de a)şi potoli setea de nestins. /ceste tre%uri îi în0hit toată puterea, atenţia
şi timpul. "unt %unul lui cel mai de preţ, în care şi)a pus tot sufletul. /cum e limpede de
ce un omlui,
în afara care a făcut din
în lucrurile fiesine rostul său
născocite, fie ultim nu prin
adunate e niciodată el l
m&ndrie. însuşiD în schim%,
s)a despărţit de totul e
(umnezeu, Care este plinirea a tot ce e-istă, în sine însuşi e 0olD nu i)a mai rămas dec&t o
părută revărsare a sa în şirul nesf&rşit al lucrurilor şi trăirea prin ele. /stfel, păcătosul
însetează, se a0ită şi se necăeşte cu nenumărate tre%uri şi lucruri din afara lui şi a lui
(umnezeu. (e aceea, o trăsătură proprie vieţii păcătoase este, în nesocotirea m&ntuirii,
0ria şi silinţa pentru multe 8vezi #uca lG, @:.

2+ ri:a .i silin,a pentru multe

(iferitele tente şi deose%iri ale acestei 0rii şi silinţe pentru multe ţin de felurile pustiului
care s)a ivit în suflet. -istă o pustiire a minţii care a uitat pe Cel Ce este totulD ea naşte
0na şi silinţa pentru multa învăţătură, iscodire, cercetare şi curiozitate. $ai este şi o
pustiire
naşte a voinţei
dorinţa care alucruri,
de multe fost lipsită de stăp&nirea
înşelarea de avuţii,eiastfel
de către Cel Ce
ca totul esteîntotulD
să fie aceasta
m&inile noastre,
în stăp&nirea noastrăD acesta este, e0oismul. Pe urmă mai este şi o pustiire a inimii, lipsită
acum de putinţa de a se %ucura de Cel Ce este totulD ea pricinuieşte setea de mulţumire
prin lucruri nenumărate, mereu altele, sau căutarea unui nesf&rşit şir de o%iecte prin care
năzuim a afla plăcere pentru simţuri ) at&t în afară, c&t şi înăuntru. /stfel, păcătosul se
frăm&ntă din pricina multei învăţături, a stăp&nirii de avuţii şi a dorinţei de plăceri. "e
distrează, are şi dispune, iscodeşte. "e înv&rte în urul acestor cozi toată viaţa lui.
Iscodirea îi face cu ochiul, inima speră să 0uste dulceţurile lumii şi e momit de propria sa
voinţă. 3ricine se poate încredinţa de aceasta dacă stă să îi urmărească mişcările
sufletului de)a lun0ul unei sin0ure zile.

(acă răm&ne sin0ur, păcătosul va continua să se înv&rtă în acest cerc vicios, pentru că aşa
aun0e firea noastrăluiatunci
altora, rotocoalele c&nd e ro%ită
se înmulţesc de miipăcatului. !otuşi,din
de ori şi devin atunci
ce înc&nd se află
ce mai în prezenţa
întortocheate.
#umea întrea0ă e plină de oameni care fac neîncetat tot felul de lucruri, întrea%ă, se
distrează şi se perindă de ici)colo ale căror mişcări în toate acestea au format un sistem
care i)a supus pe toţi su% le0ile sale, făc&nd din ele o #e0e pentru toţi cei aflaţi în sfera lui
de influenţă, în această adunare de o%şte, fiecare intră fără să vrea în le0ătură cu celălalt,
interacţionează unii cu alţii, iar prin interacţiunea lor îşi sporesc iscodirile, e0oismul şi
0oana după plăceri de zeci, sute şi mii de ori, pun&ndu)şi toată fericirea, %ucuria şi viaţa
în această v&ltoare ne%ună.  lumea deşertăciunii, în care îndeletnicirile, cărările, le0ea,
le0ăturile, lim%a, plăcerile, distracţiile, ideile ) totul, de la cel mai mic lucru p&nă la cel
mai mare ) sunt pătrunse de lucrarea acestor trei duhuri rele ai 0riii şi silinţei pentru
multe pomenite mai sus.  ceea ce pricinuieşte alnica înv&rtire a sufletelor oamenilor
lumeşti.

@
!răind în str&nsă unire cu această lume, fiecare păcătos e prins în înmiitele ei mrei şi e
at&t de înc&lcit înc&t nici nu le mai vede. 3 asemenea povară apasă asupra oricărui om
lumesc şi a fiecăruia dintre părţile lui, astfel înc&t nu mai are tăria de a se lăsa clintit nici
un pas, c&t de mic, de nimic din cele ce nu sunt lumeşti, căci aceasta ar fi ca şi cum ar
tre%ui să ridice o umătate de tonă. /şa că, nimeni nu mai purcede la o lucrare at&t de
anevoioasă şi nici măcar nu se mai 0&ndeşte la eaD în schim%, toţi o duc tot aşa, forfotind
neîncetat prin şanţurile în care au căzut.

4+ M!melile prin,ului a-estei lumi

ncă mai rău este prinţul acestei lumi, care nu are pereche în viclenie, ranchiună şi
priceperea de a amă0i. l poate pătrunde nestin0herit în sufletul omului prin trup şi prin
toată acea materialitate în care se cufundă omul prin cădere. Venind, el st&rneşte pe mai
multe căi iscodirea, e0oismul şi tihna iu%itoare de plăceri. Cu tot felul de ademeniri şi
momeli, ţine sufletul în acestea fără putinţă de .scăpareD cu şoapte şi îndemnuri insuflate
minţii, îi dă idei prin care să le poată do%&ndi şi apoi fie aută la împlinirea acestora, fie li
se împotriveşte cu alte dorinţe, încă mai aprinse. !oate acestea le face cu un sin0ur scop6
ca să prelun0ească şi să ad&ncească înc&lcirea omului în ele. ste tocmai ceea ce se
numeşte schim%area de noroc lumesc şi nenoroc, lipsită de %inecuv&ntarea lui (umnezeu.

Prinţul
de clipă,acestei lumi are
ele 0onesc o întrea0ălumii
în mar0inile hoardă de slu0i,
locuite duhuri
pentru ale răutăţii
a)şi semăna ce i se lor
seminţele supun. Clipă
otrăvite
prin diferite locuri, ad&ncesc marea înc&lceală în mreele păcatului, refac cursele slă%ite
sau stricate şi mai ales pentru a împiedica pe oricine ar putea să)şi pună în 0&nd să se
desfacă din le0ăturile acestea şi să iasă la li%ertate, în ultimul caz, se str&n0 iute în urul
îndărătnicului. $ai înt&i vin unul c&te unul, apoi în cete şi le0iuni, p&nă c&nd soseşte toată
hoarda. /ceasta se petrece pe mai multe căi şi în diferite chipuri, astfel înc&t să astupe
orice ieşire şi să refacă lanţurile şi mreele, apoi ) folosind cealaltă ima0ine ) să
îm%r&ncească înapoi în prăpastie pe oricine a început să se strecoare de)a lun0ul pantelor
ei a%rupte.

5+ Ţinutul ne1/6ut al u=uril!r în -are s@a în<l!at p/-/t!sul

/cest re0at nevăzut

se întocmesc al duhurilor
planurile, are locuri
sosesc poruncile şi aparte. "untdările
se primesc mai înt&i sălile de
de seamă, cu tron, acolo
laudele sauunde
ocările cuvenite din partea mai)marilor. /cestea sunt sanctuarele cele mai dinăuntru ale
"atanei, cum le)a numit "f&ntul Ioan !eolo0ul. Pe păm&nt, în împărăţia din miloc al
oamenilor, se află cetele răufăcătorilor, desfr&naţii şi mai ales necredincioşii şi hulitorii
ale căror fapte, cuvinte şi scrieri răsp&ndesc întunericul păcatului pretutindeni şi
împiedică dumnezeiasca lumină. $ulţimea căilor lumeşti, împ&nzite de stihiile păcatului,
care năucesc omul t&r&ndu)l departe de (umnezeu, acesta e milocul prin care îşi vădesc
voinţa şi puterea lor aici.

/ceasta este întinderea împărăţiei păcatului >iecare păcătos îi este căzut pradă, dar
răm&ne ţinut acolo mai ales din pricina unui anumit lucru. Pro%a%il că aceste lucruri sunt
în aparenţă, în0ăduite ) %a chiar vrednic de laudă. "atana are o sin0ură 0riăD şi aceea este

@2
ca, atunci c&nd un om se preocupă în între0ime cu mintea, atenţia şi inima sa de ceva,
acel ceva să nu fie numai (umnezeu, ci şi un alt lucru din afara #ui să i se lipească de
minte, de voinţă şi de inimă, astfel înc&t omul să)l înlocuiască pe (umnezeu cu altceva ca
să poarte 0riă numai de ceea ce ştie, de ceea ce)i place şi de ceea ce are. /ici nu e vor%a
doar de patimi sufleteşti şi trupeşti, ci şi de lucrurile amă0itoare, precum multa învăţătură,
măiestriile artei şi toată secularizarea aceasta care poate slui ca le0ătură a satanei prin
care să îi ţină pe cei or%iţi de păcat în puterea sa, fără a le da prileul de a)şi mai veni în
fire.
E. >elul lăuntric de a fi al păcătosului

(acă luăm aminte la felul lăuntric de a fi al păcătosului, putem descoperi că uneori este
cultivat dar cu desăv&rşire or% în ceea ce priveşte lucrurile dumnezeieşti şi pro%lema
propriei sale m&ntuiri. Chiar dacă se frăm&ntă şi se sileşte neîncetat în tot felul de tre%uri,
în schim% e leneş şi nepăsător în ceea ce priveşte r&nduiala propriei )lui m&ntuiriD deşi
încearcă permanent c&nd sc&r%ele, c&nd plăcerile inimii, el este cu desăv&rşire nesimţitor
la cele duhovniceşti, în acest sens, toate puterile lui de a fi sunt vătămate de păcatD iar în
păcătos răm&n doar or%irea, nepăsarea şi nesimţirea. 5u vede starea în care se află, aşa că
nu simte nici primedia care îl paşte. 5u simte primedia, şi de aceea nici nu se sileşte nici
nu se în0rieşte ca să se iz%ăvească de ea. 5evoia de a se schim%a şi de a fi m&ntuit nici
măcar
lui estenu)i
cea trece prin minte.
mai nimerită, /re
nu)i convin0erea
tre%uie fermă
nimic mai şi de
mult, decinezdruncinat
totul tre%uiecăsăaşezarea vieţii
răm&nă aşa
cum este. Prin urmare, socoteşte orice i)ar aminti de o altă viaţă de prisos pentru elD nu
ascultă şi nici măcar nu poate pricepe la ce ar folosi. >u0e şi se fereşte de aşa ceva.

III#

Lucrarea arului du%ne'eiesc

/m spus că păcătosul se aseamănă unui om cufundat într)un somn ad&nc. /şa cum cel
adormit nu se va trezi şi nu se va scula de la sine, în ciuda pericolului care se apropie, de
nu vine cineva să)l z0&lţ&ie, tot aşa cel cufundat în somnul păcatului nu)şi vine în fire şi
nu se trezeşte p&nă c&nd nu vine harul dumnezeiesc în autorul lui. Prin nemăr0inita
milostivire
fiecare şi îi acheamă
lui (umnezeu,
limpede acest har;(eşteaptă)te
pe toţi6 stă la îndem&na
cel tuturor,
ce dormiseşiapropie pe din
te scoală r&ndmorţi
de şi te
va lumina +ristos7 8feseni E, @:.

/ceastă asemănare a păcătoşilor cu cei adormiţi ne oferă un punct de plecare pentru o

cercetare amănunţită a întoarcerii lor la (umnezeu. (e pildă, cel ce doarme se trezeşte, se
scoală şi se pre0ăteşte de lucru. 'n păcătos care se întoarce la (umnezeu şi se pocăieşte
este trezit din ;nani)nani7)ul păcatului, aun0e la hotăr&rea de a se schim%a 8se scoală: şi
la urmă se îm%racă cu putere pentru noua sa viaţă prin "fintele !aine ale Pocăinţei şi
împărtăşaniei 8pre0ătirea de lucru:. /ceste momente sunt descrise în para%ola >iului
*isipitor astfel6 Venindu)şi in sine înseamnă că şi)a venit în fireD ;"culăndu)mă, mă voi
duce7 arată că s)a hotăr&t să înceteze vechiul său mod de viaţăD am 0reşit este pocăinţa,

@
iar tatăl îl îm%racă 8iertarea şi dezle0area de păcate: şi îi pre0ăteşte un ospăţ 8"f&nta
împărtăşanie: 8vezi #uca E, l)2:.

/şadar, trei sunt treptele întoarcerii păcătosului la (umnezeu6 : trezirea din somnul
păcatuluiD 2: luarea hotăr&rii de a lepăda păcatul şi a se face plăcut lui (umnezeuD :
înveşm&ntarea cu putere de sus spre aceasta prin "fintele !aine ale Pocăinţei şi
mpărtăşaniei.

I*#

Tre'irea păcăt!sului din s!%nul păcatului

!rezirea păcătosului este acel fapt săv&rşit de harul dumnezeiesc în inima lui prin care,
asemeni cuiva trezit din somn, el îşi vede păcătoşenia, simte primedia care îl paşte,
începe să se teamă şi să se în0riească de iz%ăvirea din acea nenorocire şi de m&ntuirea sa.
$ai înainte era ca un or%, nepăs&ndu)i şi ncpurt&nd 0riă de m&ntuireD acum vede, simte
şi îi pasă.

Cu toate acestea, schim%area încă nu s)a produs.  numai prileul de schim%are şi

chemarea către ea. /cum, harul doar îi spune păcătosului6 ;Vezi în ce te afli, aşa că ai
0riă,
dincolofă de
ce ele,
tre%uie pentru
d&ndu)i m&ntuire7,
astfel şansa deîlascoate
ale0e din lanţurile
o viaţă salenouă,
cu totul o%işnuite şi să.îşi
în care îl aşează
0ăsească
locul potrivit. (acă foloseşte această şansă, va fi spre %inele luiD dacă nu, va cădea iarăşi
în acelaşi somn şi în aceeaşi prăpastie a pierzării.

/cest har dumnezeiesc se do%&ndeşte prin simţirea şi vădirea în cunoştinţă a lipsei de

însemnătate şi a caracterului ruşinos de care dau dovadă toate acele lucruri at&t de
preţuite şi r&vnite de omul păcătos. /şa cum cuv&ntul lui (umnezeu pătrunde 4p&nă la
despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă7 8vrei @, 2:, aşa pătrunde
harul p&nă la încheietura inimii cu păcatul şi rupe acea le0ătură şi însoţire nele0iuită. /m
văzut cum cade păcătosul cu toată fiinţa lui într)un tăr&m în care învăţăturile, ideile,
părerile, r&nduielile, o%iceiurile, plăcerile şi cărările sunt cu desăv&rşire potrivnice
adevăratei vieţi duhovniceşti la care omul a fost menit.

Căzut în această lume, el nu răm&ne departe sau neatins de ea. 5u, ci e pătruns de toate,
se amestecă cu toate. ste cu desăv&rşire scufundat în ea. /şa că e firesc să nu ştie sau să
nu se 0&ndească la nepotrivirea ei cu viaţa duhovnicească şi să nu ai%ă nici o înţele0ere
faţă de aceasta din urmă. #umea duhovnicească este închisă pentru el. "e vădeşte astfel
faptul că uşa întoarcerii se poate deschide numai dacă viaţa duhovnicească se va
descoperi conştiinţei păcătosului în toată strălucirea ei şi nu numai dacă i se va descoperi,
ci şi dacă îi va mişca şi inimaD dacă viaţa păcătoasă va fi ruşinată, respinsă şi nimicită. Ai
aceasta se petrece în prezenţa conştiinţei şi simţirii. /%ia apoi se va putea ridica 0ria de a
lepăda vechile căi şi a păşi pe cele noi. !oate acestea se săv&rşesc prin simplul fapt al
trezirii păcătosului de către har.

@@
n lucrarea sa, dumnezeiescul har al trezirii are în vedere tot timpul nu numai le0ăturile
de care este ţinut păcătosul, ci şi starea lui 0enerală, în această din urmă privinţă, tre%uie
avută în minte mai presus de orice deose%irea dintre felul în care se iveşte harul asupra
celor care nu au mai fost niciodată treziţi şi felul în care lucrează asupra celor care au mai
trăit şi înainte o asemenea trezire. Celui care nu a mai încercat p&nă atunci trezirea
duhovnicească i se dăruieşte din plin, ca un fel de har atotcuprinzător pre0ătitor sau
provocator. 5u i se cere nimic în preala%il omului, căci el are o cu totul altă mişcare.

Cu toate acestea harul nu i se mai dă 0ratuit celui care a mai trăit dea trezirea
duhovnicească, celui care ştie şi simte ce este viaţa în +ristos şi care a căzut iarăşi în
păcat. /cum tre%uie să dea el ceva mai înt&i. !re%uie să se roa0e şi să se învrednicească.
5u aun0e numai să vreaD tre%uie să lucreze asupră)şi pentru a pricinui trezirea
duhovnicească prin har. 'n astfel de om, amintindu)şi vechea sa um%lare în calea
virtuţilor creştine, adesea o doreşte iar, dar nu mai are nici o putere asupra luişi. /r vrea
să întoarcă foaia, dar nu e în stare să îşi recapete stăp&nirea de sine şi să se %iruiască. ")a
dat pe sine pradă unei amarnice deznădedi pentru că mai înainte a lepădat darul şi a
ocăr&t şi ;a călcat în picioare pe >iul lui (umnezeuN şi a %atocorit duhul harului7
8vrei G, 2<:. /cum este lăsat să priceapă că această putere a harului este at&t de mare
înc&t nu i se va mai dărui prea cur&nd. Caută şi te osteneşte şi învaţă să iei aminte c&t de
0reu este să o do%&ndeşti.

'n astfel de om se află într)un fel de a0onie6 însetează, dar nu i se dă să %ea, flăm&nzeşte,
dar nu e hrănit, caută, dar nu află, se sileşte pe sine, dar nu primeşte. 'neori, este lăsat în
această stare vreme îndelun0ată, p&nă c&nd simte certarea dumnezeiască, ca şi cum
(umnezeu l)ar fi uitat, ")ar fi întors de la el şi)ar fi lepădat fă0ăduinţa "a. "e simte ca
;ţarina care a%soar%e ploaia ce se co%oară adeseori asupra eiN darN aduce spini şi
ciulini7 8vrei =, 9):. 5umai că această atin0ere înceată a harului de inima celui ce)l
caută nu e dec&t o încercare. l trece acum prin vremea ispitirii şi mulţumită ostenelilor şi
chinuitoarei sale căutări, duhul trezirii po0oară iar asupra lui, aşa cum co%oară asupra
altora în dar. /cest fel de a lucra al harului m&ntuitor ne arată două lucruri6 mai înt&i,
mişcările deose%ite ale harului dumnezeiesc pe care le săv&rşeşte în trezirea păcătosuluiD
apoi, calea o%işnuită de do%&ndire a harului trezirii.

*#
Mişcările de!se"ite ale du%ne'eiescului
ar .n lucrarea de tre'ire a păcăt!şil!r
din s!%nul păcatului

 foarte încuraator pentru cei ce duc viaţă în har să cunoască aceste mişcări ale harului
astfel ca atunci c&nd vor vedea nenumăratele 0rii şi necazuri pe care le varsă (umnezeu
asupra păcătoşilor, să slăvească dumnezeiescul har de ne0răit şi să se întărească printr)un
autor vrednic de încredere de sus în toată fapta cea %ună. Iar cei ce mai caută încă
milostivirea şi dumnezeiasca iu%ire au în mod deose%it nevoie să le ştie, întruc&t
însuşirile trezirii prin har se vădesc aici mai limpede dec&t în orice altceva. !re%uie să
cunoaştem şi să înţele0em %ine aceste însuşiri pentru a putea hotărî în chip neîndoielnic

@E
dacă trezirea care ni se înt&mplă este de la har sau nu. Iar dacă cineva o trăieşte dea, să
putem afla dacă aceasta i se tra0e într)adevăr de la har sau îi vine dintr)un entuziasm
personal.

/devărata viaţă creştină este o viaţă în har. Viaţa trăită de la şi prin sinele omului, oric&t
de frumoasă ar părea sau oric&t de apropiată de chipul vieţuirii creştine, nu va fi niciodată
creştină. 3%&rşia vieţii creştine stă în trezirea prin har. 3mul care nu a nesocotit această
trezire,
vreme c&tnu va
se stărui
va lipsiîntr)o
niciodată niciluare
cuvenită de călăuzirea
aminte laharului şi nici
el. !ocmai dede unirea
aceea estecunevoie
el, at&ta
să îşi
dea %ine seama dacă trăieşte trezirea prin har sau ea dea s)a petrecut. Ca să răspundem
acestei pro%leme, se pot spune următoarele6 udecaţi sin0uri cele ce vi se înt&mplă,
călăuzindu)vă după însuşirile trezirii prin har, care se vădesc mai ales în împreurări
deose%ite. (eşi aceste însuşiri sunt de re0ăsit at&t în împreurările deose%ite c&t şi în cele
o%işnuite, ele se descoperă mult mai limpede, mai pronunţat şi mai vădit numai în cele
dint&i.

(upă cum am mai arătat, în timpul acestei treziri prin har nimicirea a toată or&nduirea
vieţii păcătoase iu%itoare de plăceri se săv&rşeşte ful0erător în prezenţa conştiinţei, în
locul ei se arată o altă cale, dumnezeiască, mai presus de cea dint&i, sin0ura adevărată şi
mulţumitoare. "e poate înfăţişa pe scurt această cale în felul următor6 (umnezeul Cel
închinat în în
cei căzuţi, "f&nta !reime,
(omnul lisusCare a zidit
+ristos, prinlumea
harulşi"f&ntului
poartă 0riă
(uh,desu%
ea,povăţuirea
ne m&ntuieşte
şi pe noi,
îndrumarea "fintei Biserici şi printr)o viaţă de încercări şi purtare a crucii, care duce la
fericirea veşnică, fără de sf&rşit a vieţii viitoare. l adună oameni, înt&mplări, locuri şi
înseşi pricinile prin care totul e pus în mişcare.

/ceastă cale dumnezeiască în între0ul ei se întipăreşte ad&nc în sufletul păcătosului prin

lucrarea harului, înfăţiş&nd celui căzut potrivnicia vădită dintre propriile sale fapte şi tot
ceea ce trăise şi simţise pe această cale dumnezeiască, el se vede silit să o încuviinţeze şi
să o urmeze pe cea din urmă. #ucrul îl copleşeşte. >iecare pas al dumnezeieştii căi aruncă
o mustrare şi o ocară asupra păcătosului pentru ne%unia şi nepurtarea de 0riă de mai
înainte, care îl apasă încă şi mai mult, căci în acelaşi timp sufletul vede alnica
neînsemnătate a vechiului său mod de viaţă. "u% o asemenea lucrare, inima este slo%ozită
din le0ăturile
viaţă. ce o ţineau
/şa săv&rşeşte şi devine
lucrurile li%eră,
harului. put&nd astfel
5imiceşte să ce
tot ceea alea0ă în voie
era vechi şi noul
rău înmod de
conştiinţă
şi simţire, dăruindu)le din plin pe cele noi şi %une. 3mul răm&ne cu totul copleşit, li%er
însă să alea0ă viaţa cea nouă sau să se întoarcă la cea de mai înainte.

Vrednic de luare)aminte este şi faptul că trezirea prin har se însoţeşte întotdeauna de către
acest simţăm&nt de copleşire şi de către un fel de teamă. /ceasta poate fiindcă se petrece
dintr)o dată, pe neaşteptate, îl prinde pe păcătos la răsp&ntiile vieţii ca pe un t&lhar şi îl
aduce înaintea dumnezeieştii udecăţi de neocolit. "au poate fiindcă este un fel nou fel de
viaţă, în vădită potrivnicie faţă de cel mai vechi. Ai nu e numai nou, ci şi desăv&rşit în
toate privinţele, aducător de fericire, pe c&nd în alnicul mod de viaţă de mai înainte nu
afla dec&t povara inimii şi nesf&rşitele înv&rteli ale duhului în urul lui însuşi.

@=
Cu toate acestea, punctul de plecare a tuturor lucrărilor %une ale deşteptării prin har se
face prin conştiinţa limpede a noii şi dumnezeieştii căi. Plec&nd de la această înţele0ere,
ne vin în minte toate e-perienţele trecute ale lucrării harului iar conştiinţa noului fel de a
fi şi de a vieţui poate veni pe două căi6 a: uneori, calea însăşi, în între0ul ei sau numai în
parte, intră, în chip văzut şi prin simţiri, prin chiar lucrarea harului, în lăuntrul păcătosului
asupra căruia ea se revarsăD %: alteori, duhul omului este adus pe această cale, simţind)o
lăuntric.

*+ Intrarea -/ii umne6eie.ti în -=ip 1/6ut .i prin sim,iri

/totmilostivul nostru (omn descoperă conştiinţei celui ce s)a întors la l lumea

dumnezeiască pentru care duhul este menit să trăiască, prin diferite miloace. (eseori, l
însuşi "e descoperă în chip văzut, lu&nd un chip oarecare vreunei persoane care este
trează sau doarme. /şa i)a apărut /postolului Pavel pe drumul spre (amasc, lui
Constantin cel $are, "f&ntului $are $ucenic ustatie Plachida 82G septem%rie:, lui
5eanias în drumul său către locul de chinuire a creştinilor 8acesta este "f&ntul $are
$ucenic Procopie,  iulie:, lui Paternutie în timp ce dormea 8< iulie: şi la mulţi alţii.

'neori,
trezie c&tlşiare %unătatea
în vis, fie su%depropriul
a trimite
lorpersoane
chip, fie sfinte din cealaltă
su% vreun alt chip.lume at&t$aica
/stfel, în stare de
(omnului a apărut de multe ori, sin0ură sau cu >iul Cel mai înainte de veci, sau însoţită
fie de un sf&nt, doi sau mai mulţi. "f&nta $are $uceniţă caterina, de pildă, a fost
convertită de apariţia în vis a $aicii (omnului cu Pruncul, care i)a dat un inel de lo0odnă
82E noiem%rie:. Ai în0erii au apărut de nenumărate ori, fie sin0uri, fie în ceată. (e pildă, o
oştire de "finţi în0eri i)a apărut "f&ntului /ndrei cel ne%un pentru +ristos, împotrivindu)
se unei hoarde de puteri ale întunericului 82 octom%rie:. "finţii au apărut de multe oriD de
pildă, piscopul $itrofan i)a apărut unui medic luteran, unei fetiţe %olnave, ca şi altora.

'neori lumea de dincolo şi mai ales ierarhiile şi puterile ei, se înfăţişează minţii
necunoscătoare în vreun chip iz%itor, cum s)a văzut în pilda "f&ntului /ndrei mai sus
amintită şi în multe altele, în aceste cazuri, oameni întorc&ndu)se la (umnezeu au văzut
fie
dupăfericitele cete ale
ce împăratul celor drepţi,
îi dăduse cum i)au
/postolului apărut
!oma aur împăratului
cu care să îiIndiei
ridice şiunfratelui acestuia
palat, pe care el
l)a dat săracilor 8= octom%rie:D fie 0roaznicele chinuri ale păcătoşilor, pe care le)a văzut
Isihie +ozevitul 8 octom%rie:D fie săv&rşirea udecăţii în ceasul morţii, cum s)a înt&mplat
cu Petru Vameşul, care a aruncat cu o p&ine în faţa unui cerşetor 822 septem%rie:D fie s)a
întipărit 0&ndul la moarte şi la soarta omului de după aceea, cum a fost cazul cu împăratul
loasaf 8< noiem%rie:, "f&ntul Clement 82@ noiem%rie: şi un t&năr desfr&nat, al cărui
părinte a fă0ăduit să vină în fiecare noapte în încăperea în care zăcea, după moartea sa.

'neori, vreunuia i se în0ăduie să cunoască în chip nemilocit o putere nevăzută printre

alte puteri şi fapte văzute. ste o putere reală, dar cu totul deose%ită de acestea din urmă,
venind din cealaltă lume. n 0eneral, din această cate0orie fac parte toate minunile, a
căror înr&urire avută în diferite convertiri e cu neputinţă de sta%ilit. P&nă şi $&ntuitorul a

@9
spus că necredincioşii nu vor putea fi încredinţaţi dacă nu vor vedea semne şi minuni
8vezi Ioan @, @:. Cele mai multe s)au arătat după +ristos $&ntuitorul, în vremurile de
început ale creştinismului, prin /postoli, iar mai t&rziu prin sfinţii mucenici.
5eîndoielnica lucrare a nevăzutei puteri dumnezeieşti pe păm&nt adesea a convertit sate
şi oraşe între0i, dar nu a fost întotdeauna în între0ime materială, într)adevăr, s&n0ele
martirilor stă la temelia Bisericii. $ai sunt apoi şi acele împreurări în care s)a arătat
puterea dumnezeiască însăşi, fără vreun milocitor omenesc, precum în timpul convertirii
"fintei $aria
iudeii din 0ipteanca,
Beirut sau prin
s)au convertit prinmilocirea sfintelor aicoane,
lucrarea minunată icoaneimoaşte şi celelalte.
*ăsti0nirii /stfel,
(omnului.

n toate aceste arătări, mintea, tul%urată de tot felul de lucruri şi farmece din lume şi
ro%ită fără nădede de scăpare în puterea or&nduirii celor din afară văzute, simţuale, se
vede în faţa apariţiei iz%itoare, neaşteptată şi ful0erătoare a puterilor şi fiinţelor
superioare, din lumea nevăzută. "e smul0e într)o clipită din le0ăturile ei, intră cu putere
în celălalt fel posi%il de viaţă şi trăire şi, copleşită, se statorniceşte în acesta. /celaşi lucru
se înt&mplă prin st&rnirea electricităţii dintr)un corp de către electricitatea altuia. /ceasta
din urmă o smul0e din le0ăturile materiei şi, după ce o atra0e către suprafaţă, o păstrează
la sine.

2+ "u=ul este aus pe -alea -ea umne6eias-/ .i ! 1ee l/untri-

(upă cum am văzut, duhul este închis şi înfăşurat în numeroase le0ături. (ar prin însăşi
firea lui, el este văzătorul căii dumnezeieşti. Puterea aceasta a sa e 0ata să se arate
neînt&rziat şi într)adevăr se arată de îndată ce piedicile care o stin0hereau au fost
îndepărtate. /stfel, pentru trezirea duhului adormit din om şi aducerea lui p&nă la vederea
căii dumnezeieşti, harul dumnezeiesc fie : lucrează nemilocit asupra lui şi,
manifest&ndu)şi puterea sa, îi dă prileul de a rupe le0ăturile care îl ţineau, fie 2: lucrează
în chip indirect asupra lui, îndepărt&nd învelişurile 0rosolane şi mreele lor, d&ndu)i astfel
slo%ozire spre îndreptare.

Lucrarea ne%i>l!cită a arului du%ne'eiesc asupra duului !%enesc

(umnezeiescul har care e pretutindeni şi umple toate inspiră direct duhul omului,
întipărind anumite
măr0inite către cu0ete
o altă lumeşitainică,
simţiri mai
asupra acestuia,
%ună, care îl întorc
deşi nevăzută. de laproprii
"emnele toate lucrurile
unor astfel
de treziri sunt nemulţumirea de sine şi de toate ale sale, precum şi întristarea pentru ceva
anume. 3mul nu mai e mulţumit de nimic din urul săuD nici de averile sau de împlinirile
lui, chiar de ar fi neînchipuit de %o0atD um%lă încoace şi încolo ca şi cum ar avea inima
sf&şiată.

Pentru că nu află m&n0&iere în cele văzute, se întoarce către cele nevăzute, pe care le
primeşte 0ata să le şi do%&ndească pentru sine în chip neprefăcut şi să se încredinţeze lor.

$ulţi dintre cei care şi)au pus între%area6 ;Cu ce sf&rşesc toate acestea şi unde duc ele?7
au lăsat totul şi şi)au schim%at nu numai simţămintele şi purtarea, ci însuşi modul de
viaţă. /u fost împreurări în care o astfel de nemulţumire s)a vădit îndeose%i în partea

@
raţională a sufletului, precum la Iustin $artirul, care a căutat cu precădere lumina
cunoaşterii >iinţei (umnezeieşti. 'neori, nemulţumirea se arată în partea poftitoare, ca la
>ericitul /u0ustin, care a căutat mai ales pace pentru inima sa tul%urată. /lteori, şi poate
că cel mai adesea, nemulţumirea se vădeşte în partea m&nioasă, în conştiinţă, precum la
t&lharii $oise şi (avid din rmopolis. /u fost numeroase cazuri în care sălaşul lăuntric
al duhului a fost pe neaşteptate iluminat şi s)a sădit atunci o chemare care a întors duhul
către o altă cale. ;!uN nu ştii de unde vine, nici încotro se duce7 spunea $&ntuitorul
despre aceasta 8Ioan , :.
/desea sufletul este trezit de o amintire din trecut. $aria, nepoata lui /vramie "ihastrul,
a fost convertită astfelED tot aşa un ucenic al "f&ntului /postol Ioan, care se pierdea în
desfr&u=, şi tot aşa "f&ntul !eofil, în0riitorul %isericii. (e undeva intră înăuntru ceva şi
0lasul conştiinţei rosteşte limpede6 ;/du)ţi aminte de unde ai căzut7, ceea ce copleşeşte
cu totul pe cel ce uitase. !oate convertirile de după căderile tinereţii se pot pune pe seama
acestui 0las.
85ota E Vezi ;Viaţa Cuviosului Părintelui nostru /vramie "ihastrul şi a >ericitei $aria,
nepoata lui7 în Vieţile "finţilor pe luna octom%rie, <<2, pp, G9):
85ota = use%iu de Cezareea ;Istoria %isericească7 Cartea a treia, cap. 11III, =)l< în
P.".B. vol. , <9, pp. 22)l2@:

5u e nici odivină,
iconomia îndoială
princădiferite
p&nă şiînt&mplări
aceste schim%ări suntpepre0ătite
care îl fac cu multe lucrarea
om să primească ocolişuriharului.
de
!ocmai de aceea şi aici spontaneitatea convertirii e oarecum relativă. Pe de altă parte, mai
este nevoie să ştim şi că orice trezire prin har se arată prin chemări asemănătoare acesteia
şi prin deşteptarea duhului din somnul în care zace. Chiar de ar veni printr)un miloc
văzut, harul răm&ne însă nevăzut, cuprinde nemilocit sufletul şi îl scoate din le0ăturile
care îl chinuie la lumina cea dumnezeiască, pe tăr&mul vieţii celei dumnezeieşti.

Lucrarea indirectă a arului du%ne'eiesc asupra duului !%enesc

!oate miloacele care sunt cuprinse aici sunt îndreptate către ruperea le0ăturilor care
înlănţuie duhul. "lo%ozeşte duhul, iar el, de %unăvoia sa va începe să 0ră%ească spre acel
ceva de la care el însuşi provine, adică spre (umnezeu. (upă cum am văzut, le0ăturile
care înro%esc
diavolul. duhuldesenimicire
#ucrarea întrepătrund, fiind
pe care alcătuite din6
o săv&rşeşte harul:atunci
mila de sineD
c&nd 2: lumeaD
trezeşte : se
duhul
îndreaptă tocmai împotriva acestora.

: $ila de sine. #e0ăturile care înlănţuie cel mai str&ns duhul, sunt acelea ale
atotcuprinzătoarei mile de sine, care domină toate aspectele vieţii noastre fizico)mentale.
/ceste le0ături sunt puntea de le0ătură şi pentru altele, dintre cele ce vin de la lume şi de
la diavol. Iată de ce are at&ta însemnătate să le nimicim, deşi acest lucru e at&t de
anevoios lucru. (in pricina faptului că necredinciosul trăieşte numai la nivel trupesc şi
raţional le0ăturile de acest fel se întind asupra între0ii sale vieţi fizico)mentale, form&nd o
mreă %ine ţesută şi str&ns înfăşurată.

@<
Pentru a înţele0e felul în care sunt nimicite aceste le0ături, tre%uie să înţele0em că acel
ceva de care se alipeşte viaţa omului, care o hrăneşte şi în care se vădeşte cu precădere pe
sine, este şi temelia pe care ea se aşează. C&tă vreme această temelie e trainică şi viaţa
omului se statorniceşte în ea şi nu se teme de nimicire %a chiar nici nu se aşteaptă la aşa
ceva. (e pildă, atunci c&nd cineva se predă pe sine artei, deşertăciunii lumeşti sau chiar şi
studiului şi trăieşte în aşa ceva, devine dependent de lucrul acela şi se aşează în el cu
toată tăria, 0&ndurile şi speranţele sale. Pentru că toată mila de sine a vieţii decur0e din
aceasta şi înlănţuie
de neclintit duhul,care
al le0ăturilor temeiul acestei
cuprind mileasemeni
duhul, de sineunui
devine în mod
c&rli0 firesc
de care se temeiul tare şi
a0aţă toate
aceste le0ături. Prin urmare, pentru a le nimici şi a slo%ozi duhul din le0ăturile milei de
sine, dumnezeiescul har care trezeşte nimiceşte de o%icei toate acele temeiuri pe care se
spriină e0oismul at&t de în0ăduitor cu sine. (upă ce a zdruncinat acestea, harul slă%eşte
le0ăturile şi dă duhului chinuit şi împovărat prile pentru a)şi înălţa fruntea.

$ila de sine are multe temeiuri. ste într)adevăr o parte a firii noastreD o 0ăsim adică şi în
trup şi în suflet, în viaţa cea din afară, ca şi în între0 modul nostru 0eneral de viaţă.
/ceastă milă faţă de trup ia diferite chipuri. (e pildă aprinderea spre desfr&nare, lu-ul,
pofta trupească, iu%irea de petreceri, iu%irea de plăceri, 0ria şi silinţa pentru lucrurile de
zi cu zi, iu%irea de onoruri, iu%irea de putere, de reuşite în afaceri, iu%irea de înavuţire.
$ai e şi dorinţa de a atra0e prin înfăţişare, de a avea cunoştinţe sus)puse şi de a apărea
foarte rafinat însu%
!oate acestea, viaţa socială.
multe -istă
chipuri, şi acea temelie
alcătuiesc înclinaţie spre arte,
trainică spre studiu,
e0oismului spre
nostru aventuri.
care, fără a
se îndoi de tăria şi trăinicia ei, se spriină liniştit de ea, şi fiind %ine)hrănit, creşte de la zi
la zi, manifest&ndu)se în moduri diferite în funcţie de persoană.

ndrept&ndu)şi puterea spre nimicirea acestui spriin pe care e0oismul păcătosului s)a
aşezat şi se odihneşte, harul dumnezeiesc m&ntuitor săv&rşeşte următoarele lucruri pentru
a trezi pe păcătos din somnul său6 cel ro%it de plăcerea cărnii va cădea %olnav şi,
slă%indu)i trupul, va slo%ozi duhul şi îi va da tărie să)şi vină în fire şi să devină cumpătat.

Cel preocupat de puterea şi de farmecul său va fi lipsit de acest farmec şi ţinut într)o stare
de nespusă istovire.

Cel ce îşi află scăpare în propria sa putere şi tărie va fi supus ro%iei şi umilinţei.
Cel ce se %izuie 0rozav pe avuţiile sale, se vor lua de la el.

Cel ce se făleşte cu multa sa ştiinţă de carte va fi făcut de ruşine.

Cel ce se %izuie pe solide le0ături şi relaţii personale, i se vor tăia.

Cel ce se %izuie pe statornicia or&nduirii sta%ilite în urul său, o va vedea nimicită prin
moartea celor pe care îi cunoaşte sau prin pierderea celor mai de seamă avuţii materiale.

EG
-istă vreo altă cale de a trezi pe cei ţinuţi în le0ăturile nepăsării de fericirea cea din
afară altfel dec&t prin necazuri şi durere? 3are nu e viaţa noastră plină de necazuri tocmai
pentru ca să spriine voia lui (umnezeu de a ne ţine trezi?

>iecare nimicire a acestor temelii ale nepăsătoarei mile de sine reprezintă un punct de
cotitură în viaţă şi deoarece vine întotdeauna pe neaşteptate, lucrează într)un mod
copleşitor şi m&ntuitor, în această privinţă, simţăm&ntul că viaţa omului se află în mare
primedie din
e0oismul lucrează cu cea
rădăcinăD mainumare
omul mai putere. /ceastă
ştie încotro simţire
să fu0ă. slă%eşte
Iarăşi, toateunei
simţirea le0ăturile şi taie
desăv&rşite
părăsiri ţine de aceeaşi împreurare deose%ită şi e de acelaşi fel. /m&ndouă aceste
simţăminte lasă omul sin0ur cu el însuşi. (e la sine, cea mai ticăloasă dintre făpturi, omul
se întoarce neînt&rziat către (umnezeu.

2: Celelalte le0ături ale duhului îl cuprind din lume şi zac mai la suprafaţă dec&t cele
dint&i. #umea, cu învăţăturile, ideile şi r&nduielile ei, în 0eneral cu între0ul său ansam%lu
prefăcut în le0e de neclintit, apasă cu o m&nă 0rea şi despotică asupra fiecăruia dintre
vlăstarele ei. Ca urmare, nimeni nu cutează nici măcar să se 0&ndească la o răzvrătire
împotriva ei sau la o lepădare de puterea ei. !oţi o cinstesc şi se supun cu at&ta sfială
le0ilor ei. 3 încălcare a acestora e socotită drept o m&rşăvie. #umea nu e o persoană, dar
duhul ei stă cumva foarte apăsător asupra păm&ntului, ne influenţează şi ne ţine ca le0aţi.
 limpededec&t
e nevoie că puterea lumii
să risipim e psiholo0ică
această şi ima0inară,
putere închipuită nu fizică
a lumii sau reală.
şi prileul de a nePrin urmare,
putea nu
înfr&na
de la desfătările ei va fi mult mai aproape de noi. /şa lucrează în noi m&ntuitoarea
iconomie dumnezeiască.

!ocmai cu acest rost, ea păstrează neîncetat două alte lumi sfinte, dumnezeieşti, în
lăuntrul lumii şi al nostru înşine. Prin ele, dumnezeiasca iconomie arată iar şi iar
deşertăciunea vieţii lumeşti, aduc&nd)o mereu în faţa noastră şi aut&ndu)ne să o vedem şi
mai limpede. Cele două lumi dumnezeieşti sunt natura văzută şi dumnezeiasca Biserică.
-perienţa arată c&t de adesea mintea, întunecată de cele lumeşti, se trezeşte prin
contemplarea dumnezeieştii zidiri sau prin intrarea în Biserică. (e pildă, un om care stă
la fereastră şi priveşte un ar%ore în iarnă îşi vine în fire. 'n altul, după o convor%ire care
l)a răscolit şi după ce simţise dulceaţa păcii pe care o simte sufletul într)o %iserică,
părăseşte vechile sale căi şi se închină sluirii lui (umnezeu.
5atura văzută şi templul lui (umnezeu nu numai că adesea au redat simţirea şi
cumpătarea unor creştini nepăsători şi păcătoşi, ci au convertit chiar şi pă0&ni la
adevărata închinare a lui (umnezeu şi credinţă în l. Cuv&ntul 3sana a intrat în inima
unei femei şi a făcut din ea o creştină. Convertirea strămoşilor noştri s)a făcut în chip
neîndoielnic prin lucrarea Bisericii asupra lor. Contemplarea frumuseţilor zidirii văzute a
lui (umnezeu a întors)o de la cele trupeşti pe "f&nta $are $uceniţă Varvara.

Puterea şi înr&urirea lor vin din faptul că îi dăruiesc duhului ) care este împovărat, istovit,
o%osit şi chinuit de deşertăciunea lumii ) cel mai %un şi mai %inecuv&ntat fel de viaţă,
într)un chip plin de însufleţire şi claritate. 'mpl&ndu)l pe neaşteptate cu %ucuria unei
astfel de vieţi, ele îl încredinţează că, pred&ndu)se el însuşi în stăp&nirea acestei lumi, nu

E
face dec&t să se necăească şi să se chinuie sin0ur, că fericirea deplină poate fi aflată în
lumea de dincolo şi că dacă prietenia cu lumea aceasta acum este at&t de chinuitoare, la
ce să se aştepte după aceea?

Chemarea către lumea dumnezeiască şi despărţirea de lumea deşertăciunii se naşte tocmai

din această trăire sufletească. 'neori, ea se petrece su% chipul unei rupturi violente,
alteori se desăv&rşeşte treptat. (ar p&nă la urmă, natura şi Biserica smul0 cu totul duhul
omului din lanţurile
lumii deşarte, lumii. Cu puterea
cu nenumăratele lor ele
ei amă0iri. risipesc,
!ocmai sfăr&mă
de aceea şi aşează
ni le împrăştie farmecele
(omnul în faţă,
pentru ca ele să poată lucra mai des asupra noastră, a tuturor, înfăţiş&ndu)ne neîncetat
deose%irea radicală dintre o viaţă şi cealaltă, în modul cel mai iz%itor cu putinţă.

/l doilea mod de slo%ozire din lanţurile lumii se poate face înfăţiş&ndu)i păcătosului un
fel de viaţă ) prin harul lui (umnezeu Cel Care proniază toate ) cu totul potrivnic celui cu
care el este deprins. !oate convertirile săv&rşite prin milocirea martiriului, şi pentru care
e-istă nenumărate pilde, descoperă tocmai acest lucru. 'neori mucenicia unui sin0ur om
a convertit oraşe şi sate între0i. #ucrarea unei puteri duhovniceşti dintr)o altă lume
deose%ită de a noastră este vădită aici. C&teodată înfr&n0erea părea neîndoielnică, dar nu
eraD cel ce săv&rşea lupta muceniciei răm&nea de ne%iruit, plin de %ucurie duhovnicească,
nepăsător la nimic din cele ce se petreceau în urul său.

nţele0erea %ruscă a acestei înfăţişări de viaţă potrivnice şochează mintea şi risipeşte prin
ea farmecul căilor vieţii de aici. Pildă spre aceasta stă convertirea t&lharului de către
împăratul $auricius care, în loc să îl pedepsească, l)a tratat cu multă %unătate ca şi cum
ar fi fost vrednic de aşa ceva. /lt e-emplu este convertirea femeii desfr&nate care a fost
ru0ată de o altă femeie să se roa0e şi să îi redea viaţa sin0urului ei fiu care murise. 3 altă
desfr&nată s)a pocăit după ce a văzut nişte călu0ări smeriţi lucr&nd ru0ăciunea şi
cu0etarea cea dumnezeiască, în vreme ce ea se dedase la lu- şi la desfr&u chiar în aceeaşi
casă.

!oate convertirile prin pilda vieţii ţin de acest mod. Puterea cu care lucrează ele stă în
faptul că păcătosul înt&lneşte oameni mulţumiţi şi împăcaţi, care nu au nici desfătările,
nici plăcerile avute din %elşu0 de alţii, ce nu)şi 0ăsesc nici mulţumirea, nici pacea. (e aici
vine destrămarea amă0irii lor şi schim%area vieţii.
/l treilea mod de retra0ere din lume se face prin ruşinarea ei în faţa fiilor săi. Iulian s)a
înălţat pe sine mai presus de toţiD s)a ridicat cu în0rozire împotriva creştinilor şi a
ameninţat să îi zdro%ească cu toată puterea sa. (ar apoi s)a pră%uşit pe neaşteptate.
/ceasta nu numai că i)a întărit pe cei credincioşi, dar şi mulţi necredincioşi au venit la
adevăratul (urrtnezeu. 'n sat între0 s)a ridicat asupra "f&ntului $acarie din cauza unei
mărturii mincinoaseD l)au %ătut, l)au chinuit, l)au pedepsit ) şi lumea a %iruit. (ar apoi s)a
descoperit adevărul, i)a ruşinat pe toţi şi i)a întors la evlavie şi frică de (umnezeu. !ot
aici fac parte şi toate împreurările care i)au făcut pe oameni să)şi vină în fire prin
pră%uşirea şi moartea neaşteptată a celor mari şi puternici ai lumii. *uşinarea lumii o
micşorează în ochii prietenilor ei, vădindu)i neputinţa. Pe de o parte, îi îndepărtează de
eaD pe de alta, le dă curaul de a)i face faţă.

E2
n al patrulea r&nd, adesea se înt&mplă ca p&nă la urmă lumea însăşi să îndepărteze şi să
alun0e pe om de la ea în aparenţă de %unăvoia ei, întruc&t nu îi mulţumeşte aşteptările sau
îl dezamă0eşte. 5oi căutăm fericireaD dar în lume nu 0ăsim dec&t mărire, onoruri, putere,
%o0ăţie, plăcere ) nici una nu satisface pe cel ce caută. 3mul cu discernăm&nt vede
cur&nd amă0irea şi îşi vine în fire. Vedem cum mulţi dintre sfinţii lui (umnezeu d&ndu)şi
seama de deşertăciunea şi tul%urarea lumii s)au retras din ea şi I s)au afierosit cu multă
hotăr&re #ui. >iul risipitor din para%olă şi)a zis6 ;u pier aici de foame7 8#uca E, l9:.

: /l treilea r&nd de le0ături ale duhului vine din partea "atanei şi a demonilor săi. "unt
nevăzute şi se suprapun în cea mai mare parte cu le0ăturile milei de sine şi ale lumii, pe
care "atana le întăreşte cu înr&urirea sa şi prin care ţine mintea în întuneric, însă mai e un
lucru, care vine direct de la "atana, o laşitate su%ţire şi o teamă care pot tul%ura sufletul
păcătosului oric&nd, dar mai ales atunci c&nd se 0&ndeşte la cele %une.  ca atunci c&nd
stăp&nul îşi ameninţă slu0a, care a făcut vreun lucru potrivnic voii sau planurilor sale. !ot
de la "atana vin tot felul de lin0uşeli duhovniceşti. (e pildă, unii au o nădede prea mare,
neîntemeiată, în mila dumnezeiascăD această nădede nu e cumpătată, ci devine din ce în
ce mai afundată în iu%irea de păcat. #a celălalt capăt sunt oamenii care deznădăduiesc
prin îndoială şi necredinţă. /stfel de oameni se încred în ei înşişi şi au at&ta trufie
personală înc&t înă%uşă orice simţăm&nt de căinţă.

ntr)adevăr,
tot păcatul îşimulte vin în chip
are izvorul în el,nemilocit de la "atana,lumii
căci el e stăp&nitorul deşi păcătoase.
e anevoios'nul
să le dintre
arătăm. (ar
vicleşu0urile sale este să se ascundă. /dică dă păcătoşilor si0uranţa că nu e prin preamă
şi ca urmare lucrează cu îndărătnicie şi săl%ăticie înăuntrul sufletului păcătos. 5ăscoceşte
şi strecoară îndemnuri la răzvrătire contra firii, făc&ndu)i pe păcătoşi să c&rtească
împotriva lui (umnezeu Care nu în0ăduie cele ce în ochii lumii sunt fireşti şi Care
hotărăşte că puterea lor sin0ură nu este de auns pentru a le face faţă.

(umnezeiescul har, care îl face pe om să îşi vină în fire, deseori îi smul0e pe păcătoşi din
0ura iadului %atocoririi sataniceşti. #)a făcut pe "atana de ocară şi l)a supus pe el
%atocoririi, descoperindu)i neputinţa şi ne%unia şi vădindu)i viclenia. /şa a fost ruşinat
în persoana lui "imion $a0ul, a "f&ntului Ciprian din /ntiohia şi a multor altora. !oate
aceste înt&mplări au fost însoţite de convertirea şi iluminarea multora dintre cei or%i. n
zilele
devenitpetrecute
proorocideai(omnul
credinţei.peAipăm&nt, demonii, izvorul
sfinţii mucenici, necredinţei
prin puterea şi al îndoielii,
/totputernicului au
(umnezeu
adesea i)au silit at&t pe tatăl c&t şi pe fiii minciunii să rostească adevărul prin statui.

/ceastă descoperire a uneltirilor celui viclean îi dă păcătosului simţăm&ntul că se află în

m&ini vrămaşe, răuvoitoare, că e înşelat şi momit să se vatăme sin0ur, că este dus în chip
amă0itor pe o cale întunecată spre pierzare şi că demonii ţin să se %ucure de aceasta.
/cest lucru naşte ne0reşit un simţăm&nt de teamă pentru %unăstarea proprie, prudenţă,
%ănuială, silă şi dez0ust faţă de cel viclean şi de născocirile lui, patimile şi năravurile rele,
ca şi de toată viaţa de mai înainte. (e aici, nu mai e dec&t un pas p&nă la Izvorul
adevărului, %inelui şi fericirii6 adică, (umnezeu.

4+ Cu1ântul lui "umne6eu ia l!-ul tutur!r -/il!r e mai înainte

E
/şadar, acestea sunt căile şi miloacele prin care harul dumnezeiesc lucrează asupra
sufletului omenesc, îl slo%ozeşte din le0ăturile lui nefireşti, îl aduce faţă în faţă cu o altă
viaţă mai %ună în care află pace şi %ucurie. Cu toate acestea, este limpede că toate aceste
căi şi miloace sunt în şi prin ele însele nedesăv&rşite, ca şi cum ceva ar fi rămas în urmă.
(e pildă, dacă s)a ivit setea de un lucru mai %un, unde este acest lucru mai %un şi cum
poate fi el do%&ndit? "au, dacă cineva a fost cuprins de frica de moarte şi udecată, ce să
facă ca să se iz%ăvească de nenorocire?

/celaşi lucru se înt&mplă şi în toate celelalte împreurări, chiar dacă nu în chip vădit.
!re%uie folosită încă o cale pentru a le duce la îndeplinire pe toate. /ceastă cale este
propovăduirea Cuv&ntului. ntr)adevăr, Cuv&ntul lui (umnezeu, su% diferite chipuri, se
adau0ă tuturor celorlalte căi dea a%ordate, limpezindu)le şi descoperindu)le rostul lor
ultim. >ără acest Cuv&nt, acele miloace lasă totuşi pe om într)un fel de stare de
nesi0uranţă şi deci nu împlinesc tot ceea ce ar tre%ui. /postolul Pavel a fost iluminat de o
apariţie cerească. (ar (omnul nu a săv&rşit totul în el pe loc, ci a spus6 ;(u)te la /nania,
iar el îţi va spune ce să faci7. Iustin $artirul, "f&nta $are $uceniţă Varvara şi împăratul
loasaf au întrezărit minciuna, dar pentru a cunoaşte adevărul, aveau nevoie de călăuze şi
tălmăcitori pe măsură. !ocmai de aceea (omnul Proniatorul aşează ca poruncă aceasta6
;(umnezeuN vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască7 8>apte 9,
G:. ;Credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuv&ntul lui +ristos7 8*omani G, 9:.
/cest
lor. cuv&nt al /postolilor este vestit acum în toate mar0inile păm&ntului prin urmaşii

#ucrul cel mai de seamă este să se vestească adevărul căii dumnezeieşti universale a
m&ntuirii, să se vor%ească despre oameni şi locuri %inecunoscute spre care cel trezit ar
tre%ui să se îndrepte pentru tălmăcire, astfel ca să nu irosească acea trezire sau să
rătăcească de la calea ei, risipind timp şi putere fără rost. n Biserică ar tre%ui să se audă
neîncetat învăţătura de credinţă ) şi într)adevăr se aude. /devăraţii credincioşi se vor
întări şi mai mult prin ea, în vreme ce cei căzuţi şi cei treziţi vor afla o călăuză
nemilocită şi adevărată. C&t de crucială este datoria preoţilor de a vesti căile m&ntuitoare
ale lui (umnezeu în orice vreme, fără acea %izuire pe o presupusă cunoaştere de o%şte

Cu toate acestea. Cuv&ntul lui (umnezeu nu numai că îm%unătăţeşte toate căile arătate
mai
Prin sus, dar lesa
înrudirea poate şi înlocui.
cu duhul, care l
tottrezeşte pe păcătosvine,
de la (umnezeu multintră
maiîndeplin şi mai
lăuntrul limpede.
acestuia, p&nă
la despărţirea sufletului de duh. însufleţeşte pe acesta din urmă, şi sădeşte în el seminţele
din care să rodească faptele vieţii duhovniceşti 8de aceea se mai numeşte Cuv&ntul şi
săm&nţă:. Puterea sa de a trezi este cu at&t mai însemnată cu c&t lucrează deodată asupra
între0ii persoane, asupra între0ii fiinţe6 trup, suflet şi duh. "unetul sau partea sonoră a
Cuv&ntului atra0e atenţia auzului şi un 0&nd intră şi se aşează în suflet. Puterea sau
ener0ia nevăzută e doar pe umătate. Plinătatea cunoaşterii e întotdeauna %iruitoare, căci
atunci nu mai e nici un loc în care să se ascundă inima vicleană.

n virtutea potrivirii sale atotcuprinzătoare cu lucrarea de trezire a păcătoşilor, Cuv&ntul

lui (umnezeu stră%ate toată lumea şi aun0e la urechile noastre în diferite chipuri. "e
aude neîncetat în %iserici la fiecare slu%ă dumnezeiască, şi în afara %isericilor, la orice

E@
ceremonie reli0ioasă. "e aude în predicile Părinţilor şi în orice carte ziditoare şi
luminătoare de suflet. "e aude în toate convor%irile folositoare, ca şi în zicerile populare
pline de înţelepciune. "e află în şcoli, în picturi şi în oricare lucru văzut ce înfăţişează
adevărurile duhovniceşti. Ludec&nd după toate acestea, suntem înconuraţi de Cuv&ntul lui
(umnezeu şi cuprinşi de el din toate părţile. (e pretutindeni aun0e la noi 0lasul
tr&m%iţei pentru nimicirea cetăţilor păcatului, asemeni zidurilor Ierihonului.

Cuv&ntul
omeneşti. lui
5u(umnezeu şi)a arătat
e nevoie dec&t dea şide
să se poarte încă îşi ca
0riă arată puterea
acele %iruitoare
căi prin care se asupra inimii
răsp&ndeşte
Cuv&ntul lui (umnezeu să se păstreze neîncetat, astfel ca nici adevărata propovăduire să
nu înceteze, închinarea dumnezeiască să se săv&rşească după tipic şi în chip ziditor,
icono0rafia să fie înălţătoare şi evlavioasă, iar c&ntarea simplă, cumpătată şi umilicioasă.
mplinirea tuturor acestora cade în seama celor ce sluesc la altare. !ocmai de aceea ei
sunt cea mai puternică şi tre%uincioasă armă în m&inile Proniei (umnezeieşti pentru
convertirea păcătoşilor. !re%uie ca ei să înţelea0ă aceasta şi să 0răiască cu putere nu doar
în %iserici, ci şi prin case, folosind orice prile at&t pentru a înfăţişa lumea lui (umnezeu,
c&t şi pentru a vădi amă0irea sufletului nostru prin nălucirile minţii şi ale trupului.9

85ota 9 Cele mai %une pilde în acest sens le)a dat "f&ntul !ihon de JadonsO. / înţeles, se
pare, mai %ine dec&t toţi ceilalţi că cea mai %ună între%uinţare a darului scrisului şi
vor%irii
/proapeeste întoarcerea
fiecare sa de
r&nd scris către luminarea
el duce şi trezirea
la aceasta. /şa arpăcătoşilor dinorice
tre%ui să fie somnul în care
predică în zac.
%iserică şi orice convor%ire.:

*I#

Cu% se d!"ândeşte arul tre'irii

")a mai spus dea că printre diferitele lucrări ale harului care ne trezeşte, una care e în
mod deose%it vrednică de luare)aminte este cea pe care o foloseşte (umnezeu pentru a
trezi un păcătos ce a mai trăit şi înainte o astfel de trezire, dar a căzut iarăşi în păcat şi
mai ales în acele păcate de moarte o%işnuite lui. Cu c&t mai des se repetă aceste căderi, cu
at&t mai mult slă%eşte im%oldul de îndreptare, căci inima lui se o%işnuieşte, aşa)zic&nd, cu
căderea şi căderile în păcat trec în r&ndul înt&mplărilor de zi cu zi ale vieţii sufletului.
3dată cu această slă%ire, el şi încetează a mai fi un simţăm&nt plin de putere după cum i)
ar fi de fapt propriu să fie, apropiindu)se tot mai mult de sfera cu0etării şi devenind p&nă
la urmă nimic mai mult dec&t un simplu 0&nd şi o amintire. /cest 0&nd este încuviinţat o
vreme, dar apoi doar tolerat, şi aceasta fără supărare, însă cu nepăsare, fără a)i acorda
vreo atenţie mai deose%ită. (upă care începe să plictisească, devine ceva de care tre%uie
să scapi c&t mai iute cu putinţă. P&nă la urmă st&rneşte chiar dez0ust şi vrămăşie faţă de
el ) păcătosul nu numai că nu îl suferă, ci îl urăşte, îl v&nează şi îl iz0oneşte, în mod
corespunzător, credinţa că o viaţă duhovnicească mai %ună e de tre%uinţă începe să se
stin0ă. #a început nevoia de schim%are pare doar posi%ilă. $ai t&rziu se învăluie în
îndoială su% forma semnelor de între%are cu privire la diferitele ei aspecte, iar mai pe
urmă începe să pară chiar nefolositoare şi lipsită de însemnătate, străină. n cele din urmă,

EE
se aun0e lăuntric la o hotăr&re de 0enul ;trăieşte cum ţi)e voia ) totul e în re0ulă. !oate
celelalte nu sunt dec&t necazuri în plus.7 /ici omul a atins ad&ncul răului şi al nepăsării.
"tarea sa e a unuia care nu s)a mai trezit niciodată.

 limpede că m&ntuirea acestui om e în mare primedie. $ila lui (umnezeu e mare, dar
p&nă şi ea s)ar putea să nu mai poată face nimic cu el.  ca ţarina care a%soar%e ploaia ce
co%oară adeseori asupra ei şi totuşi răm&ne neroditoare, iar ;%lestemul îi stă aproape7
8vrei
aproape=,iar
:.
la 85ota  ;(aro dacă
urmă focul aduce spini şi duhni, se face netre%nică şi %lestemul îi stă
aşteaptă.7:

ste urmarea unei vieţi fără de r&nduială şi a nesocotirii nevoii de trezire prin har, care ar
tre%ui să se întipărească cu deose%ire în mintea celor ce duc lipsă de ea.  adevărat că
mişcările harului dumnezeiesc nu se măr0inesc la măsurători şi definiţii, dar uneori se fac
în acord cu acestea. Prin urmare, deşi nu tre%uie să deznădăduim de putinţa noastră de
întoarcere şi m&ntuire oric&t de sla%ă ar fi chemarea de întoarcere la o viaţă de virtute,
tre%uie însă întotdeauna să cu0etăm cu frică şi cu cutremur la firea noastră cea
neputincioasă. 3are nu ne)am cufundat at&t de ad&nc înc&t am auns la cea din urmă şansă
de a mai primi trezirea prin har? 3are nu cumva am stăvilit toate pornirile pe care harul
dumnezeiesc, dorind neîncetat m&ntuirea noastră, le)ar fi avut de a lucra asupra noastră?
3are nu o fi aceasta ultima dată c&nd harul s)ar mai putea apropia de noi pentru a ne face
să ne venimtre%uie
chemarea, în firecu
şi at&t
a înceta
mai starea
iute sănoastră ticăloşită?
ne 0ră%im /stfel, cu
să o ascultăm oric&t dehotăr&rea,
toată sla%ă ar fideşi
aceasta ar cere mai mult discernăm&nt şi să o întărim cu toată puterea li%ertăţii noastre
omeneşti. (esi0ur, o astfel de întărire nu înseamnă altceva dec&t deschiderea noastră către
această căutare şi dorinţă de primire a harului. !re%uie să ne deschidem, căci prin căderile
noastre am devenit tot mai împietriţi şi mai închişi faţă de har, mai înt&i într)o privinţă,
apoi în alta.

Vom arăta acum cum să primim harul, astfel ca im%oldul acesta de îndreptare să)şi poată
recăpăta vi0oarea sa de la început, căci tre%uie să înţele0em că omul va spori potrivit cu
deschiderea sa către îndemnurile duhovniceşti care aun0 p&nă la el. In vreme ce omul
proaspăt trezit împlineşte toate cele de tre%uinţă iute, cu r&vnă şi cu aprindere, lucrarea
celuilalt e rece, aproape de să se stin0ă, plină de 0reutăţi.  ca şi cum harul l)ar fi părăsit
anume
(umnezeupentru ca elcel
pentru să pe
poată
caresimţi
l îlc&t de preţioasă
cheamă şi astfeleste ascultarea
să poată preţuicucum
credinţă de autorul
se cuvine
lui (umnezeu. (omnul păstrează această dorinţă. l nu dăruieşte o lepădare %ruscă de
cele ale lumii, ci îl ţine pe om în continuare în milocul ei, într)o stare de încordare, fără
a)l înclina nici într)o parte, nici în cealaltă, pentru a)i încerca r&vna şi a lăsa loc dorinţei şi
hotăr&rii lui să crească. /%ia apoi cel astfel încercat va lepăda cu adevărat păcatul.

/m înfăţişat toate aceste lucruri anume pentru a deose%i între cele două feluri de lucrări
ale harului lui (umnezeu, despre una din care (omnul zice6 ;Iată, stau la uşă şi %at7
8/pocalipsa , 2G:, iar despre cealaltă6 ;caută şi vei aflaD %ate, şi ţi se va deschide7 8#uca
, <:. /m arătat dea cum se petrec lucrurile în primul caz. C&t despre cel de)al doilea,
răm&ne între%area6 cum ar tre%ui să căutăm şi în ce tre%uie să %atem? n împreurări
neo%işnuite harul lui (umnezeu lucrează iute şi hotăr&tor, după cum putem vedea, de

E=
pildă, în viaţa "f&ntului /postol Pavel, a "fintei $ăria 0ipteanca şi a altora. (ar în
r&nduiala o%işnuită a lucrurilor, cel mai adesea convertirea se face simplu, prin 0&ndul
care îi vine omului să îşi schim%e viaţa şi să se îm%unătăţească at&t în le0ăturile sale cu
alţii, c&t şi în înclinaţiile sale lăuntrice. F&ndul vine, dar c&t de mult are nevoie să se
întărească pentru a putea %irui în suflet n cea mai mare parte astfel de 0&nduri
%inefăcătoare răm&n neroditoare ) şi nu din pricina lor, ci mai de0ra%ă datorită
răspunsului necorespunzător al omului al cărui suflet a fost cercetat.

*+ )!ala e !;.te> amânarea

Cea mai de seamă pro%lemă în le0ătură cu aceste 0&nduri privitoare la starea de

păcătoşenie a omului este că ele răm&n neîmplinite şi sunt mereu am&nate de la zi la zi.
/m&narea este %oala de care suferim aproape toţi şi cea dint&i pricină a lipsei de
îndreptare. !oţi spun6 ;3 să am timp mai t&rziu7 şi răm&n înţepeniţi în vechile o%iceiuri
ale vieţii păcătoase. /şa că, atunci c&nd vine 0&ndul %un al schim%ării, prinde)l, ţine)l
%ine ) de aceea ţi)a fost trimis. Cu acest ţel în minte, mai înt&i de toate alun0ă am&narea.

5u ză%ovi nici o clipă. "ă nu)ţi în0ădui niciodată a spune6 ;3 să o fac m&ine, sau
altădată7, ci apucă)te de trea%ă chiar acum. /pucă arma cu0etului sănătos, iar în autorul
acestuia6

: F&ndeşte)te %ine la nesă%uinţa, ne%unia şi primedia am&nării. "pui ;mai t&rziu7, dar
mai t&rziu va fi încă şi mai 0reu să o faci, căci te vei o%işnui şi mai mult cu păcatul, iar
o%işnuinţele şi le0ăturile tale cu păcatul vor fi încă mai str&nse. Ce rost ar avea ca cel
înc&lcit în mree să se înc&lcească încă şi mai mult, 0&ndind în acest timp că îi va fi la fel
de uşor mai t&rziu, ca acum, să se desc&lcească? (acă dea ai înţeles că nu tre%uie să
răm&i în felul în care eşti, atunci de ce mai ză%oveşti? #a urma urmei, s)ar putea ca
(umnezeu să spună6 ;îmi eşti dez0ustător, păcatele tale nu le voi mai ierta7 8Isaia l, @:,
şi atunci să aun0i acolo de unde nu mai e întoarcere. /r fi un astfel de dezastru înc&t nici
o osteneală nu ar mai tre%ui precupeţită pentru a)l ocoli. (acă s)ar purta 0riă cu s&r0uinţă
să se înţelea0ă acest lucru limpede şi cu putere, atunci toţi cei ce se nevoiesc pentru
sufletul lor vor fu0i de la sine de această am&nare, căci ea nu va mai avea nici un
susţinător lăuntric. Vei înţele0e că ţi)e vrămaşă şi o vei privi cu dispreţ.

2: /m&năm şi pentru că 0&ndul cel %un care ne)a cercetat răm&ne însă în noi un simplu
0&nd, fără a ne fi atras cu ceva către elD şi nici nu ne motivează.

F&ndul acela a venit în noi împreună cu celelalte interese, ca un oaspete străin, făc&ndu)
ne semn de afară, fără a ne mişca în vreun fel.  trea%a fiecăruia dintre noi să îl ducem
mai ad&nc în suflet şi să luăm în seamă însemnătatea şi puterea lui. /stfel, tre%uie să îl
aduci în faţa ochilor, să îi înţele0i adevărul, %ucuria şi înălţarea pe care le pricinuieşte, să
te încredinţezi c&t de lesne este să îl împlineşti. 'n astfel de 0&nd %un e sla% şi nu atra0e
inima pentru că în minte roiesc mulţime de alte lucruri mai interesante şi tot felul de
planuri, după 0&ndurile care dea au fost primite mai înainte. /şa că, recheamă)le pe toate
şi deose%eşte)le unele de altele fără părtinire. 5imic nu se poate asemăna cu ceea ce

E9
înseamnă 0&ndurile %une ) orice altceva se află mult, mult în urmă. Va răm&ne doar
0&ndul cel %un şi fiind sin0ur şi frumos, va atra0e.

: "uferim de am&nare mai ales pentru că în clipa aceea ne lăsăm puterile să se

risipească, ne hrănim tr&ndăvia, neluarea aminte, toropeala şi şovăiala în cu0etare şi
lucrare. Poţi să te %irui din cealaltă parte ) închipuie)ţi cu însufleţire c&t de umilitor ar fi
să)ţi în0ădui acestea în tre%urile de zi cu zi.  cu at&t mai înositor în pro%lema propriei
tale m&ntuiri,
ruşinos pentru
să în0ădui care
cele ar tre%ui întotdeauna
potrivnice, să te dovedeşti
e ruşinos să am&ni pe m&ineiute
ceeaşi ce
0ata
se de lucru.
poate 
şi tre%uie
să se facă astăzi.

>oloseşte e-erciţiul acesta şi altele similare pentru a alun0a am&narea. 3ricine o poate
face să o facă. (acă ţi)a venit vreun 0&nd %un, hotărăşte)te să îl împlineşti, s&r0uieşte şi
sileşte)te să faci de îndată ce te îndeamnă el.  fără rost a mai da alt sfat celui ce a am&nat
lucrul pentru o altă zi.

2+ O;i-eiuri .i în-lina,ii -are în-=i !mul în p/-at

"ă presupunem că 0&ndul cel %un a fost primit de noi şi este luat în seamă. /cum tre%uie
să ne 0ră%im a ni)l însuşi într)o asemenea măsură înc&t să devină un adevărat cui de osie.
care să pună
tre%uie în lucrare
să)i facem loc decuauns
uşurinţă şi tărie
pentru toatetrece
a putea celeînăuntru,
dinlăuntrul nostru.
adică Pentru aceasta
să săv&rşim o
adevărată lucrare asupra noastră, ca pre0ătire foarte tre%uincioasă şi folositoare spre
trezire.

3 astfel de lucrare are de înfruntat acele curse iscusite sau o%iceiuri şi înclinaţii care
închid pe om în păcat. Păcatul încurcă sufletul în mreele sale nenumărate sau se ascunde
de suflet su% şi mai numeroasele sale învelişuriD căci în şi prin sine păcatul e ur&t şi o
simplă privire îl vădeşte dez0ustător.

nvelişul cel mai ad&nc şi mai aproape de inimă e alcătuit din amă0irea de sine, nepăsare
şi nepurtare de 0riăD deasupra lor şi mai aproape de suprafaţă stau împrăştierea minţii şi
0ria de multe, cele mai de seamă lucruri care ascund şi hrănesc păcatul, o%iceiurile şi
împreurările păcătoase.
nu mai puţin tare (easupra tuturor stă stăp&nirea cărnii, cel mai vădit înveliş, dar
sau însemnat.

Primul înveliş 8amă0irea de sine, nepăsare şi nepurtarea de 0riă: e cel mai de seamă. l
împiedică omul să vadă primedia stării în care se află şi îi su%minează dorinţa de
schim%are. Celelalte două nu sunt dec&t unelte ) ele sporesc şi întăresc starea de păcat.
/tunci c&nd harul dumnezeiesc intră p&nă la despărţitura sufletului de duh, loveşte direct
în primul înveliş şi îl sf&şie. "u% lucrarea lui, omul păcătos e scos la iveală cu totul şi stă
înaintea propriei sale cunoştinţe în toată hidoşenia lui. nsă c&nd omul caută el însuşi
trezirea prin har, tre%uie să înceapă din afară şi să îşi facă drum p&nă înăuntru.

E
/stfel, dacă vrei să urmăreşti cum se cuvine 0&ndul care ţi s)a dat cu privire la viaţa ta
păcătoasă, începe prin îndepărtarea învelişurilor păcatului aşa cum ar îndepărta cineva
straturile de păm&nt pentru a scoate la iveală comoara în0ropată dedesu%t.

Trupul

$ai înt&i de toate, urmăreşte trupul. *efuză)i desfătările şi plăcerile, măr0ineşte)i

în0ăduinţele
împuţinează)ichiar
hranaşi o%işnuită,
în cele maiadau0ă
fireşti osteneală
tre%uinţeDpeste
lun0eşte ceasul de
osteneală. $aiprive0here,
ales, în orice chip
vrei sau poţi să o faci ) slă%eşte trupul, su%ţiază)i 0rosimea. Prin aceasta sufletul se va
eli%era din le0ăturile materiei, va deveni mai plin de ener0ie, mai uşor şi mult mai deschis
lucrărilor %une. !rupul material care domină asupra sufletului odrăsleşte în acesta propria
sa amorţire şi moleşeală. 5evoinţele ascetice trupeşti slă%esc aceste le0ături şi le înlătură
urmările.  adevărat, nu orice păcătos trăieşte fără de înfr&nare sau îşi răsfaţă trupul. (ar
ar fi cu anevoie să aflăm vreun om cu viaţă normală care să nu ai%ă nimic de făcut pentru
a)şi stăp&ni trupul, odată ce dorinţa de m&ntuire i)a atins inima. Iar rostul e plin de înţeles
) schim%ă în între0ime lucrarea aceluia. Ceea ce ai făcut mai înainte din o%işnuinţă sau
pentru că îţi susţii îndeletnicirile o%işnuite, acum fă cu unele schim%ări şi cu un plus de
asprime, de dra0ul m&ntuirii ) iar lucrul acesta va avea urmări imediate.

?ri>ile şi .%prăştierea %in/ii

!rupul împovărează sufletul din afarăD 0riile şi 0&ndurile risipite îl apasă din lăuntru. "ă
presupunem că trupul dea s)a smerit ) primul pas a fost făcut. (ar alte două o%stacole
despart sufletul de sine însuşi.

Friile nu lasă deloc timp pentru lucrarea lăuntrică. C&nd se ivesc, ai un lucru în m&ini şi
alte zece în minte. (e aceea ele m&nă pe om tot înainte, fără a)i da prile să se uite înapoi
şi să se vadă. Prin urmare, tre%uie să laşi deoparte 0riile o vreme, pe toate, fără nici o
e-cepţie. /i să te apuci iarăşi de tre%urile tale o%işnuite mai t&rziu, dar acum lasă)le să
înceteze, aruncă)le din m&ini şi dă)le afară din minte.

3dată ce 0riile au încetat, v&rteul persistă în cap ) un 0&nd după altul, unul de acelaşi
fel,
fărăaltul cu totulastfel
a)ţi în0ădui potrivnic. "ufletul
să păstrezi se risipeşte,
ceva mai trainiciarşimintea se răsuceşte
mai statornic. încoace
/dună şi încolo,
fiii aceştia
risipiţi ai tăi într)unul sin0ur, aşa cum păstorul îşi str&n0e turma sau cum lentila adună
razele împrăştiate, şi întoarce)i asupra ta însuţi.

Voinţa de a pătrunde mai ad&nc în tine însuţi şi a lucra asupra ta, de a stăvili 0riile şi
0&ndurile risipite, cere desi0ur ne0reşit următoarele înlesniri6 pe de o parte însin0urare,
iar pe de alta încetarea oricăror preocupări o%işnuite at&t personale, c&t şi sociale. $ai
înt&i, această smerire a cărnii are nevoie de o schim%are în felul în care îţi împlineşti
tre%uinţele fireşti, în acest sens, cel mai prielnic timp pentru a)ţi schim%a viaţa, tre%uie
socotit în vremea postului, mai ales în "f&ntul şi $arele Post. !otul aută la aceasta în
timpul Postului acasă, la %iserică şi chiar şi în societate< , în această perioadă totul este
socotit ca o pre0ătire pentru pocăinţă. #a fel, asta nu înseamnă că atunci c&nd 0&ndul cel

E<
%un de a)ţi schim%a viaţa a venit, tre%uie să îi am&ni împlinirea p&nă c&nd va începe
Postul. !ot ce se cere în această vreme poate fi săv&rşit oric&nd altc&ndva, şi în afara
posturilor. (ar c&nd a sosit "f&ntul şi $arele Post e un păcat să iroseşti prileul de a te
în0rii de m&ntuirea sufletului tău, aşa cum a fost irosit altădată. (acă cineva, care a
primit 0&ndul m&ntuitor de a)şi schim%a viaţa, dar în afara Postului, e împiedicat de
modul său de viaţă să îl şi împlinească, ar fi mai %ine pentru el să se retra0ă o vreme într)
o mănăstire. /colo îi va fi mult mai lesne să se stăp&nească.

5ota < 6 desi0ur că "f&ntul !eofan se referă la o societate ortodo-ă, cum era în *usia
pre)revoluţionară Qn. tr. în en0lezăMR.
Nepurtarea de &ri>ă+ nepăsarea şi !r"irea

/cum stai faţă)n faţă cu inima ta. naintea ta se află omul tău lăuntric, cufundat în somnul
ad&nc al nepurtării de 0riă, nepăsării şi or%irii, începe să)l dezmeticeşti. F&ndul cel %un
care a venit, dea l)a necăit un pic. Păşeşte spre aceasta cu nădede tare şi cu stăruinţă
sufletească neslă%ită, cu toată luarea)aminte şi începe să te sileşti cu tot felul de ima0ini,
mai mult sau mai puţin tari şi înfiorătoare, primindu)le pe toate în starea ta lăuntrică de a
fi.

$ai
(acăînt&i,
omulîndepărtează vălurileşidenupefu0e
nu leapădă păcatul ochii
deminţii tale, care
el, aceasta o ţincă
e pentru într)o
nu sestare de or%ire.
cunoaşte pe sine
şi primedia în care se află din pricina păcatului său. (acă ochii i)ar fi deschişi, ar fu0i de
păcat ca de o casă cuprinsă de flăcări. 3 asemenea or%ire este urmarea neluării)aminte la
sine însuşi ) omul nu se cunoaşte pe sine pentru că nu a intrat niciodată în sine şi nici nu
s)a 0&ndit vreodată la sine sau la starea sa morală, însă în cea mai mare parte întunecarea
îi este întreţinută de anumite convin0eri oar%e despre sine însuşi. 3mul îşi ţese o plasă de
0&nduri, în care se închide sistematic pe sine. Pesemne că aceste 0&nduri nu sunt dec&t ca
nişte plase de păianen ) adică sunt cu putinţă doar în mică măsură şi totuşi mintea
niciodată nu le desface cu 0riă, iar inima vor%eşte cu multă tărie despre realitatea şi
preHenţa lor. /ceasta e amă0irea morală sau preudecata ce se naşte din amestecul inimii
în lucrurile minţii. !ocmai de aceea e nevoie să unim o anumită cumpătare şi înţelepciune
cu luarea)aminte în acest moment, lepăd&nd orice înşelăciune a inimii înrăite. (acă inima

avrea să simtă
minţii şi nu ceva în clipa
doar prin cu pricina,
ea însăşi, ca şi să
cumsimtă atunci
ar lua)o desu% înr&urirea
capul puterii
ei. /ltfel, iarăşidevaînchipuire
sili
mintea să)şi închipuie lucrurile aşa cum îi plac eiD iarăşi va sili mintea să se supună
inimii, pricinuind neor&nduială şi răvăşire în înţele0ere şi, în loc să o lumineze, doar o va
scufunda într)o or%ire şi mai ad&ncă.

4+ ânurile -are ,in !mul în !r;ire

Pun&ndu)te acum într)o astfel de împreurare, începe să aduci pe teren neutru diferitele
0&nduri care te ţin în or%ire şi supune)le unei udecăţi aspre şi nefăţarnice.

Mul/u%irea de sine cu @Sunt creştin 

=G
!u zici ;"unt creştin7 şi te mulţumeşti cu asta. /ceasta e prima amă0ire ) să)ţi însuşeşti
darurile şi fă0ăduinţa creştinismului, însă fără nici o 0riă pentru a înrădăcina în tine
adevăratul creştinismD sau s&)ţi adau0i ceea ce nu poţi do%&ndi dec&t prin v&rtutea şi
vrednicia cea din lăuntru. /rată)ţi sin0ur că e o amă0ire să nădăduieşti într)o simplă
denumire, că (umnezeu poate ridica fiii lui /vraam şi dintr)o piatră şi că poate lua
fă0ăduinţa de la tine oric&nd, at&ta vreme c&t cele de tre%uinţă pentru a avea parte de ea
nu sunt împlinite de0ra%ă. $ai ales, caută să înţele0i ce înseamnă să fii creştin, uneşte)te
cu acest ideal şi vei vedea c&t mai ţine această proptea a or%irii tale.
++La ur%a ur%ei+ nu sunte% n!i cei %ai răiB

,,#a urma urmei, nu suntem noi cei mai răi7, mai ştim cutare sau cutare lucru şi dacă ne
0&ndim la cele pe care le urmărim, vom fi în stare să udecăm corect. 5e vedem de
tre%urile noastre nu fără de chi%zuială sau pricepere, aşa cum fac alţii. /şa se înşeală unii
prin propria lor apreciere psiholo0ică. /lţii, dimpotrivă, sunt înşelaţi de înfăţişarea
trupească ) putere, frumuseţe şi formă. /t&t unii, c&t şi ceilalţi sunt cu at&t mai or%iţi cu
c&t se înalţă mai presus de cei din ur. !re%uie să te asi0uri că6

: nzestrările firii oricum nu au nici o valoare morală, căci nu sunt o facere a m&inilor
noastre, ci ne sunt dăruite de (umnezeuD toate cele ale firii au încă şi mai puţină valoare
în creştinism,
%unele pentru că
tale înzestrări firea
prin a fost în
credinţa pervertită prin păcatul şi
+ristos $&ntuitorul strămoşesc. "finţeşte
printr)o viaţă toate
pe măsura
acestei credinţe şi a%ia după aceea socoteşte)le %une.

2: Iarăşi ) ai făcut tot ceea ce poţi şi tre%uie să faci după măsura darurilor tale? Si se va
cere mai mult cu c&t ţi s)a dat mai mult. Fria să)ţi fie nu la talente, ci la punerea lor în
lucrare. /i ceva să arăţi pentru ele?  c&şti0ul pe măsura cheltuielii?

: C&t despre cine ştie ce daruri trupeşti sau înt&mplătoare, nu e nimic de zis. 'ndeva
"f&ntul Ioan Fură de /ur vor%eşte despre un om care laudă pe un altul pentru înfăţişarea
deose%ită, maiestatea sa, avuţiile, palatul, caii de rasă şi celelalteD dar apoi, îl întrea%ă pe
acela6 ;(ar de ce nu)mi spui nimic despre omul însuşi? !ot ce mi)ai înfăţişat nu e el.7

@: 5)avem
>iecare însă nici pentru
va răspunde o pricină
sinesăînsuşi.
ne uităm la alţii ) pe
Priveşte)te maitine,
%ineşisă ne în0riim de
separ&ndu)te de ceilalţi,
noi înşine.
udecă)te numai pe tine fără a te raporta la ei. (ar dacă chiar vrei să te pui alături de alţii,
atunci compară)te cu sfinţii cei %ineplăcuţi lui (umnezeu. i sunt le0ea creştină cea vie şi
pildă pentru cei ce vor să se m&ntuiască. (acă te vei udeca prin asemuire cu ei, nu vei
mai 0reşi.
@Nu sunte% ciar aşa de răiB

5u suntem chiar aşa de răi6 din c&te se vede nu facem nici un lucru de ruşine şi nici alţii
nu ne socotesc chiar aşa de răi şi nu ne lipsesc de respectul şi consideraţia lor. Ai pe l&n0a
asta, nu sunt chiar oameni de r&nd, ci persoane însemnate.

=
Cel mai 0ros şi mai întunecat văl al or%irii este tocmai aparenta %ună)cuviinţă a purtării
din afară şi le0ăturilor cu cei din ur "ă)ţi fie c&t mai limpede că cele din afară nu au nici
o însemnătate fără cele din lăuntru. Buna purtare în afară e frunza, în vreme ce %unătatea
dinlăuntru e roadă. >runzele smochinului fă0ăduiau roadă, dar $&ntuitorul, neafl&nd nici
una, l)a %lestemat.

/celaşi lucru se înt&mplă şi cu orice om cu o %ună r&nduială e-terioară, dar care stă
înaintea
fiule, miefeţei lui ta7
inima (umnezeu fără
8Pilde 2, 2=:o i)a
inimă
spuscu(omnul
adevăratcelui
%unăînţelept
şi temătoare de l. ;(ă)mi.
Qlui "olomonM. (in
inimă iese tot %inele şi tot răul. (upă cum ţi)e inima, aşa eşti şi tu înaintea (omnului.
(acă inima ţi)e m&ndră, atunci oric&t de smerit te)ai arăta în afară, (omnul tot m&ndru te
va socoti. /şa e şi cu orice altceva.
Ai udecarea altora e înşelătoare. Ceilalţi nu ne cunosc, dar se poartă %ine cu noi, fie
pentru că ne socotesc %uni, fie pentru că respectă re0ulile de politeţe. 3are nu se mai
înt&mplă că cei dimpreurul nostru ne văd răutatea, dar nu ne)o vădesc din cine ştie ce
socoteli ale lor? Ai nu se mai înt&mplă că unii, văz&nd răul din alţii, îi laudă pentru
aceasta, d&nd astfel oarecare sare şi piper necuviinţei lor? Iar ne%unii care)i ascultă
continuă fără să se oprească, scufund&ndu)se din ce în ce mai ad&nc în ne%unie şi răutateD
căci, atunci c&nd cineva vede pe cei din ur z&m%ind cu plăcere la faptele sale, înaintează
în căile cele rele cu o anumită mulţumire de sine. 3are nu tot aşa am face şi noi dacă am
sta să ascultăm cu at&ta 0riă cum ne socotesc şi ne udecă alţii?
Aşadar+ răutatea e in %ine  dar ce+ eu sunt sin&urul< 

;i %ine, deci e răutate în mine ) dar ce, eu sunt sin0urul?7 Cutare e la fel şi tot aşa e şi
celălalt şi chiar şi ăsta. Ai mai sunt o mulţime de oameni răi, chiar mai răi dec&t mineN7
/şa ne or%im sin0uri cu o%işnuinţa păcatului din urul nostru. #ămureşte)te pe tine însuţi
că numărul mare al păcătoşilor nu schim%ă cu nimic le0ea dreptăţii şi nici nu uşurează pe
nimeni de răspunderea pe care o are. (umnezeu nu se uită la număr. (acă toţi au
păcătuit, l îi va pedepsi pe toţi. Priveşte c&ţi oameni s)au născut înainte de potop şi toţi
au pierit, afară de opt suflete. n "odoma şi Fomora cinci oraşe au fost arse prin foc din
cer şi nimeni nu s)a iz%ăvit afară de #ot şi fiicele sale. Chinurile din iad nu vor fi deloc
mai uşoare doar pentru că acolo se chinuiesc at&ţia ) dimpotrivă, oare aceasta nu va spori
chiar chinul fiecăruia?
5+ În-etea6/ a te mai înrept/,i în p/-ate .i !-up/@te e !r;irea ta

Cu aceste 0&nduri şi altele asemănătoare, 0ră%eşte)te să risipeşti ceaţa cu0etării

pă0u%itoare care te ţine în or%ire şi nu te lasă să te vezi aşa cum eşti. >ă din aceasta ţelul
acestei lucrări de seamă asupra ta ) să aun0i p&nă într)acolo, înc&t să conştientizezi starea
primedioasă în care te afli. Vei aun0e firesc la aceasta c&nd vei începe să îndepărtezi
unul după altul acele lucruri care îţi întreţineau or%irea.

Puţin c&te puţin vei începe să nimiceşti nădedea deşartă în tine însuţi sau în cele ale taleD
încetul cu încetul vei înceta să te mai îndreptăţeşti pentru păcate, adică vei pune capăt
acestei porniri de a te îndreptăţi mereu şi în orice privinţă. Incredinţează)te că ceea ce

=2
numeşti tu creştinismul tău nu înseamnă nimicD că, dacă eşti rău, înzestrările tale
intelectuale şi trupeşti mai de0ra%ă te mustră dec&t să te îndreptăţeascăD că, dacă inima nu
ţi)e în %ună r&nduială, purtarea ta %ună e-terioară nu e dec&t un %&lci prin care îl
%atocoreşti pe (umnezeu, că nici laudele celorlalţi, nici cercul lar0 de prieteni la păcat
nu te vor apăra de m&nia şi udecata lui (umnezeu, încetul cu încetul te vei despărţi de
0&ndurile tale şi nu va mai răm&ne dec&t unul ) un sin0ur 0&nd înaintea ochilor minţii şi
conştiinţei tale, care va 0răi răspicat împotriva ta, mai ales după ce te vei fi unit cu ceea
ce
pe se aşteaptă
care o aveaidemai
la tine să fii
înainte în +ristos.
despre tine. Vei descoperi că te)ai a%ătut mult de la ima0inea

Ca urmare, dacă în tine conştiinţa nu va lucra împotriva ta, vei deveni în chip firesc
nesi0ur de tine însuţi. (espărţit de toţi şi lipsit de orice spriin de mai înainte, ar tre%ui să
fii copleşit de simţul primediei în care te afli. /r tre%ui să te s&r0uieşti în orice chip îţi stă
la îndem&nă să lucrezi asupra or%irii tale înainte de a aun0e în această stare)limită.
*enaşterea acestui simţăm&nt e întotdeauna pra0ul de cădere al păcatului, aşa cum în
răz%oi clătinarea şirurilor inamicului e semn că în cur&nd acesta va fu0i.

7+ Cum s/@,i înm!i inima împietrit/

n chiar clipa primirii p&nă şi a celei mai uşoare simţiri a păcătoşeniei tale şi a primediei
de a mai
şi mai ză%ovi
mare în ea, ad&nceşte)te
%iruieşte)te tot şi
cu ameninţări mai mult încare
ima0ini tinez0uduieD
însuţi şişi,
cufolosindu)te
o putere de cu0et
de ele,încă
clinteşte şi înmoaie inima ta împietrită, aşa cum un ciocan 0reu sfăr&mă piatra cea
v&rtoasă.

Adu/i a%inte de s!arta ta

/du)ţi aminte de soarta ta. "pune)ţi6 ;Vai, cur&nd va veni moartea7, încă un cunoscut de)
al tău moareD oric&nd poate fi ceasul tău. 5u te înstrăina de ceasul acesta al morţii.
F&ndeşte)te că în0erul morţii dea a fost trimisD vine şi se apropie. "au închipuie)ţi că eşti
un om care are deasupra capului său at&rnată o sa%ie, 0ata să îl taie. /poi, 0&ndeşte)te
%ine ce va fi cu tine la vremea morţii şi după aceea. ;Ludecătorul stă înaintea uşilor7
8lacov E, <:. Păcatele tale ascunse vor fi mustrate înaintea în0erilor şi a tuturor sfinţilor.
/colo vor fiCecue toţii
îndreptăţi. raiul,decefaţă, vei fi sin0ur
e iadulN în rai cu faptele tale.
e fericirea lene0răitD
cea de fie te vor os&ndi,
în iad fiefără
e chin te vor
uşurare şi fără de sf&rşit ) poartă pecetea iz0onirii de către (umnezeu. Caută să simţi
toate acestea cu putere şi sileşte)te să răm&i în ele p&nă ce te vei umple de frică şi
cutremur.

?ândeştete la 6u%ne'eu şi aşea'ăte .naintea fe/ei Lui

/poi întoarce)ţi 0&ndul către (umnezeu şi aşează)te aşa cum eşti, întinat şi împovărat de
multe păcate, înaintea feţei #ui, a Celui prezent pretutindeni, atotştiutor, întrutot îndurat
şi îndelun0)ră%dător ncă vei mai supăra ochiul lui (umnezeu cu înfăţişarea ta
păcătoasă, prihănită? ncă îi vei mai întoarce cu neruşinare spatele Celui ce cuprinde toate
şi de pretutindeni? !ot îţi vei mai astupa urechile la 0lasul părintesc care te cheamă cu

=
at&ta milă? 3are tot vei mai respin0e m&na întinsă pentru a te primi? nţele0e sin0ur toată
această ne%unie şi 0ră%eşte)te să trezeşti şi să întăreşti în tine dumnezeiasca milă şi
durere.

Urcă cu &ândul pe ?!l&!ta şi răsti&neştete

/du)ţi aminte că eşti creştin, răscumpărat prin "&n0ele lui +ristos, curăţat prin apa
Botezului. /i primit
!rupul şi "&n0ele darul
"ău. Iar (uhului "f&ntDtoate
tu ai nesocotit ai şezut la masa
acestea (omnului
de dra0ul şi eşticare
păcatului hrănit cu
le ucide
'rcă)te în 0&nd pe Fol0ota şi înţele0e urmările păcatelor tale. !ot vei mai răni fruntea
(omnului cu spinii păcatelor tale? ncă îl vei mai ţintui pe Cruce, îi vei mai străpun0e
coasta şi %atocori îndelun0a "a ră%dare? "au poate nu vezi că păcătuind iei parte la
chinuirea $&ntuitorului şi astfel vei avea parte de soarta chinuitorilor. (ar dacă vei
lepăda păcatul şi te vei căi, te vei împărtăşi din puterea morţii #ui. /le0e una din două6
fie răsti0neşte)#, apoi pieri veşnic ) fie răsti0neşte)te şi moşteneşte cu l viaţa cea
veşnică.

?ândeştete la păcatul pe care .l faci  urăştel şi respin&el

Pe urmă 0&ndeşte)te ce este păcatul de care te ţii. ste un rău mai nimicitor dec&t toate
relele.lumii. !e desparte
conştiinţa, aduce depedeapsa
asupra ta (umnezeu,
lui îţi prăpădeşte
(umnezeu în sufletul
viaţa deşiaici
trupul,
şi în îţi chinuie
clipa morţiiD iar
după moarte te aruncă în iad, închiz&ndu)ţi raiul pentru totdeauna. Ce fiară e pentru
oameni F&ndeşte)te %ine la tot răul păcatului şi sileşte)te să)l urăşti şi să)l alun0i.

Priveşte păcatul din punctul de vedere al diav!lului

#a urmă, priveşte păcatul din punctul de vedere al diavolului, primul lui născocitor şi
răsp&nditor şi vezi pentru cine lucrezi păcătuind. (umnezeu a făcut şi va face totul pentru
tine, dar tu nu vrei să îi placi. (iavolul nu a făcut nimic pentru tine, doar te asupreşte cu
păcatul, dar tu cu multă r&vnă şi fără de odihnă lucrezi pentru el. Prin păcat tu îl auţi, iar
el îţi face rău. !e momeşte la păcat fă0ăduindu)ţi dulceaţa acestuia, dar pe cei ce cad în
păcat îi chinuie şi îi munceşte. /ici te încredinţează că păcatele tale nu)s nimic, dar acolo
ţi le va puneatunci
răutăcioasă înaintec&nd
sprecineva
ocară,cade
ca lucruri de ceapăcatului
în mreele mai mareşi însemnătate. "altăînde
se împotmoleşte %ucurie
ele.
înţele0e toate acestea şi ridică)te cu ură împotriva acestui ur&tor de oameni şi a tuturor
faptelor lui.

C&nd vei ad&nci astfel în inima ta, unul după altul, acele simţăminte care o înmoaie şi
care nasc căinţa ) 0roaza şi frica, m&hnirea şi amărăciunea, dez0ustul şi ura faţă de păcat
)încetul cu încetul inima ta se va încălzi şi va începe să mişte, iar apoi voinţa ta
slă%ăno0ită va începe să se încordeze şi să sară la trea%ă. (upă cum volţii din curentul
electric transmit o anumită tensiune şi im%old trupului, sau după cum aerul rece şi curat al
dimineţii dă prospeţime şi vi0oare, aşa şi această simţire care umple sufletul st&rneşte
puterea amorţită şi renaşte chemarea şi hotăr&rea de a te iz%ăvi din primedie. /şa va

=@
începe purtarea de 0riă pentru propria ta m&ntuire. Porneşte cu tărie chiar din clipa
aceasta.

8+ Cum s/ alun<i s!mnul nep/s/rii

/lun0ă somnul nepăsării. Voinţa ta a slă%it din pricina îndelun0atei stăruiri în păcatD
acum str&n0e toate 0&ndurile care de o%icei deşteaptă ener0ia. (e partea %inelui ce duce
la m&ntuire stau
m&n0&ierea care frumuseţea,
stă să vină şifolosul,
mai alesuşurinţa împlinirii
porunca. (e parteaşi îndepărtarea piedicilor,
păcatului sunt toate cele
potrivnice celor mai de sus. #ămureşte)ţi %ine acestea p&nă c&nd te vei încredinţa de ele şi
vei aun0e într)o stare de încordare hotăr&tă, 0ata de a purcede la trea%ă. "pune sufletului
tău6

: !re%uie sa ale0i una sau cealaltă6 fie să pieri veşnic şi atunci răm&i cum eşti, iar dacă
nu vrei aceasta, atunci pocăieşte)te şi întoarce)te către (omnul şi către poruncile "ale. Ai
de ce să înt&rzii? Cu c&t laşi lucrurile să aun0ă mai departe, cu at&t mai rele vor deveni.
F&ndeşte)te că moartea stă la uşă.

2: Chiar e at&t de 0reu? !re%uie doar să începi, urneşte)te din loc. (omnul e aproape
şi autorul "ău e 0ata pentru tine în orice clipă.

: Ai ce %inecuv&ntare Vei arunca acel u0 şi acele lanţuri 0rele şi vei ieşi la li%ertatea
fiilor lui (umnezeu.

@: (e ce te chinui sin0ur de parcă ţi)ai fi vrămaş? 5u ai linişte nici ziua, nici noaptea, în
urul tău e numai tul%urare şi nelinişte, întoarce)te o clipă către tine însuţi şi toate acestea
vor dispărea şi vei simţi %ucuria de a trăi.

E: !otul în urul tău e viaţă şi totul te cheamă la viaţă. (umnezeu nu e (umnezeul celor
morţi, ci al celor vii. Ai tu te poţi împărtăşi din preaplinul vieţii #ui. $er0i şi %ea din
izvoarele apei celei vii.

/tunci c&nd omul se află pe muchie de cuţit ) ori piere, ori îşi schim%ă viaţa ) întotdeauna
ener0ia i seînvalucrare.
neînt&rziat st&rni în(upă
voinţa cea slă%ăno0ită.
aceea, aminteşte)ţi "imţăm&ntul cruţării detesine
ce mare %inecuv&ntare te va pune
aşteaptă după ce
îţi vei schim%a viaţa spre mai %ine, c&t de uşor e să o faci şi c&tă tărie şi chemare ai pentru
a o faceD şi ai la îndem&nă toate miloacele de a o face. Priveşte doar c&ţi oameni %uni în
cer şi pe păm&nt vor fi %ucuroşi să ţi se alăture. !e vor purta pe %raţe şi vei avea %ucuria
de a vieţui laolaltă cu toţi cei ce vieţuiesc în +ristos Iisus (omnul nostru. /du)ţi aminte
de acestea şi voia slă%ăno0ită se va ridica sin0ură din ţăr&nă, iar 0enunchii tăi slă%iţi se
vor întări.

9+ Ostene.te@te 0/r/ r/<a6

Pentru aceasta osteneşte)te şi vei fi din ce în ce mai în măsură să alun0i or%irea,

nesimţirea şi nepăsarea. (ar osteneşte)te şi iar osteneşte)te fără ră0az, în sufletul păcătos

=E
e-istă acea înşelare care încearcă tot ceea ce poate pentru a)l îndepărta de la lucrarea
m&ntuirii. /propie)te de ea, pune stăp&nire pe ea şi cucereşte)o, nu se va împotrivi ) pur şi
simplu nu vrea să facă trea%ă. 5imeni nu poate să fie stăp&n peste viaţa ta lăuntrică afară
de tine însuţi. Intră în lăuntrul tău şi luptă cu tine însuţi6 dezmeticeşte)te, instruieşte)te, fă
trea%ă cu tine însuţi înaintea feţei lui (umnezeuD hotărăşte)te şi convin0e)te. !ocmai de
aceea spunem că în cele ce ţin de convertire, împreună)cu0etarea cu propriul sine e
sin0ura cale. (acă tu însuţi nu cu0eţi şi nu 0&ndeşti la aşa ceva, cine să o facă în locul
tău? (e aceea ţi s)a spus6 ;Cu0etă, 0&ndeşte, încearcă să înţele0i7.
Ce mare %inecuv&ntare e pentru un păcătos dacă decăderea lui nu a reuşit încă să stin0ă
cu totul lumina cunoaşterii adevărului din el. "ă zicem că o%iceiurile îi sunt stricate,
simţămintele necurate ) dar dacă înţele0erea sănătoasă încă mai stăruie în suflet, tot a mai
rămas ceva de făcut celui ce a început să cu0ete la m&ntuirea sa. C&nd însă nici aceasta nu
mai e-istă, c&nd p&nă şi mintea a decăzut, acela fie va cădea în îndoială, pierz&ndu)şi
convin0erea, fie va primi vreo învăţătură în între0ime răstălmăcită. /tunci, omului nu i)a
mai rămas nimic de folos în cele ale luiD e nevoit să recunoască faptul că s)a stricat din
creştet p&nă în tălpi, în paranteză fie spus, puţini aun0 at&t de departe. C&t despre cei care
într)adevăr aun0 p&nă acolo, dacă mai e vreo nădede pentru convertirea lor, aceasta să
fie doar prin lucrarea deose%ită şi ful0erătoare a harului lui (umnezeu.

Cei mai mulţiudecata,

/postolului, păcătoşicinu)şi
doarpierd credinţa
se strică sau concepţiile
din punct de vedere sănătoase ) potrivit
moral. Pentru aceştia e destul
să se cureţe prin îndepărtarea întunericului din mintea lor şi prin întărirea credinţei slă%ite
de neluarea)aminte şi nepurtarea de 0riă faţă de faptele %une.

/şează)te şi 0&ndeşte)te sin0ur la ceea ce ar tre%ui să crezi, cum ar tre%ui să trăieşti şi în

ce ar tre%ui să nădăduieşti, potrivit "im%olului Credinţei şi poruncilor (omnului. (acă
nu te descurci, uită)te prin catehismD dacă nici aşa nu reuşeşti, întrea%ă pe cineva ) mai
ales pe părintele tău duhovnicesc.

C&nd vei face aşa, adevărul care domneşte în tine va %irui şi va începe cu multă tărie să
arunce afară faptele, pornirile şi simţămintele necuvioase care te)au stăp&nit. /poi îţi va fi
uşor să cu0eti, să)ţi descoperi or%irea, să spul%eri nesimţirea şi să iz0oneşti nepăsarea.

+ Cu<et/ la mântuire

(eşi apar nenumărate pro%leme şi cer să te 0&ndeşti la ele, să nu crezi că numai cei
instruiţi ar fi în măsură să o facă. 3ricine poate cu0eta la m&ntuire, chiar şi copiii. 5u e
acelaşi lucru cu 0&ndirea academică, savantă. 3rice adevăr care intră în minte îţi va
descoperi neînt&rziat fapta pe care o cere. 5u tre%uie dec&t să fii s&r0uincios, să reaprinzi
în tine dorinţa sinceră de %ine şi să fii 0ata a împlini poruncile adevărului.G

85otaG n astfel de clipe nu va fi niciodată de prisos să ai la îndem&nă scrieri de suflet

folositoare. !oate pro%lemele pe care tre%uie să le lămureşti sunt limpezite cu multă
pricepere şi tărie în ele. (e nepreţuit, în această privinţă, printre scrierile "f&ntului !ihon
Qde JadonsOM sunt articolele despre păcat, or%ire, iertare, cele pentru cei ce nu se pocăiesc

==
şi scrisorile de chilie Qde povăţuite, sfat şi îndrumareM. (e mare autor este şi o ;/ntolo0ie
de scrieri patristice7 care se cheamă ;(eşteaptă)te, cel ce dormiN7:

5umai că toată această lucrare de lămurire tre%uie făcută în aşa fel înc&t să îşi atin0ă ţinta
) să mişte sufletul şi să)l trezească, în acest scop6

: C&nd cu0eti, nu te complica sin0ur, pun&nd tot felul de între%ări, ci, după ce ţi)ai
lămurit o pro%lemă,
contempl)o îndelun0pune)o
astfel. la inimă în felul în care simţi că o va mişca cel mai mult şi

2: 5u trece iute de la un 0&nd la altul. /cest lucru mai de0ra%ă îţi va risipi 0&ndurile
dec&t să ţi le adune şi va influenţa şi sufletul. "oarele n)ar mai încălzi nici măcar o făptură
din cele de pe păm&nt dacă doar le)ar înt&lni în treacăt. $ăsura cu0etării la un lucru sau la
altul să fie simţirea. /du fiecare 0&nd în simţire şi nu)l lăsa să dispară p&nă c&nd nu va
pătrunde în inimă.

: (acă e cu putinţă, nu lăsa 0&ndul simplu, doar în forma în care a fost cu0etat, cum s)ar
zice, ci înveşm&ntează)l într)o ima0ine oarecare şi apoi du)l în minte pentru a)ţi fi o
amintire c&t mai statornică. /r fi încă mai %ine dacă ai putea aduna mai multe astfel de
ima0ini cutremurătoare într)una sin0ură. (e pildă, "f&ntul !ihon, pentru a întipări în
mintea păcătosului 0&ndul despre starea sa primedioasă, spune6
;(easupra stă spada adevărului, dedesu%t e iadul 0ata să te în0hităD înainte)ţi stă moartea,
în urmă ) mulţimea păcatelor, iar de)a dreapta şi de)a st&n0a ta sunt cetele cumpliţilor
vrămaşi. 3are chiar poţi să răm&i nepăsător?N7 /ceastă ima0ine este uşor de înţeles şi
de reţinut şi are o înr&urire foarte puternică şi mişcătoare.

@: Cazi la păm&nt, fă metanii ) multe, multe ) şi %ate)te în piept. 5u lăsa ru0ăciunea c&t
timp se mişcă. C&nd se răceşte, începe iarăşi să cu0eţi şi apoi revino iar la ru0ăciune.

E: /t&t la ru0ăciune, c&t şi în cu0etare, suspină şi zi adesea6 ;/i milă de zidirea !a,
"tăp&ne (oamne, milostiv fie mie, păcătosului (umnezeule, m&ntuieşte)mă
(oamne, 0ră%eşte să vii în autorul meu7 /minteşte)ţi c&ntările %isericeşti care mişcă
sufletul şi c&ntă)le6
rele, cu0et&nd ;Iată, $irele
eu ticălosulN vinealînmeu,
"uflete miezul nopţiiN
suflete #a scoală)te
al meu, mulţimea faptelor
Pentru cemele celor
dormi?7
şi altele asemenea.

B+ (arul lui "umne6eu ale<e mi:l!a-ele ;ine-un!s-ute

"ileşte)te în felul acesta, %ate neîncetat la poarta milostivului (umnezeu. Ce căutăm prin
nevoinţele noastre? +arul care trezeşte. +arul lui (umnezeu este o%işnuit să alea0ă,
pentru a lucra asupra noastră, acele miloace %inecunoscute, cum s)a arătat în descrierea
mişcărilor deose%ite ale harului dumnezeiesc. /şadar, foloseşte tu însuţi aceste miloace

=9
asupra ta şi lucrează su% pecetea şi înr&urirea lor. Pesemne că o rază de har va cădea şi
asupra ta, aşa cum a căzut şi asupra altor păcătoşi ca tine.

l: +arul lui (umnezeu a ales pentru lucrarea "a %isericile şi praznicele %isericeşti. Ai tu ar
tre%ui să mer0i la %iserică şi, cu ră%dare, cu luare)aminte şi evlavie, să asculţi slu%eleD
căci %iserica şi arhitectura ei, r&nduiala slu%elor, cititul şi c&ntarea ) toate acestea pot
avea urmări. 5u e de mirare că deşi intri în %iserică pustiu, vei ieşi din ea zămislindu)se
în tine duhul m&ntuirii.
2: +arul a lucrat prin Cuv&ntul lui (umnezeu. Ai tu ar tre%ui să)l iei şi să)l citeşti. Poate
că şi tu vei înt&lni un fra0ment care te va frapa cum s)a înt&mplat cu >ericitul /u0ustin
c&nd a deschis 5oul !estament.7

: Inimile altor păcătoşi s)au muiat prin convor%iri cu oameni evlavioşi. (u)te şi tu şi
vor%eşte. /uzind unul după altul cuvintele discuţiei, oare unul nu va pătrunde în tine p&nă
la despărţitura sufletului de duh, după 0&ndurile inimii? Poate că un cuv&nt viu, încălzit
prin iu%ire, va intra ad&nc în inima ta şi va nărui cetatea întărită a păcatului dinlăuntru.

@: *u0ăciunea sărmanilor are multă putere. $er0i şi înmulţeşte milosteniile tale6 şter0e
lacrimile celor nefericiţi, adăposteşte dacă poţi pe cei lipsiţi. "uspinele ru0ăciunilor celor
împovăraţi aun0
călăuzitor cum i)alaadus
ceruri
luişiCornelie
trec prinsutaşul?
cerurile cerurilor. 3are nu)ţi vor aduce şi ţie în0er

#ucr&nd aceste fapte şi alte asemenea, vei intra în le0ătură cu vasele şi purtătorii harului.
Poate că roua sa înviorătoare va po0orî asupra ta de undeva şi va da viaţă seminţelor
în0heţate ale vieţii duhovniceşti.

;"ă um%lăm cuviincios, ca ziua6 nu în ospeţe şi în %eţii, nu în desfrănări şi fapte de

ruşine, nu în ceartă şi în pizmăD ci îm%răcaţi)vă în (omnul nostru Iisus +ristos şi 0ria de
trup să nu o faceţi spre pofte7 8*omani , )l@:. /cest verset a însemnat un punct de
cotitură în viaţa sa, c&nd s)a convertit definitiv.

*+ A.teapt/ s/ te -er-ete6e "umne6eu

/şadar, ai primit 0&ndul de a)ţi îndrepta viaţa şi starea morală. Iz0onind cu putere
am&narea, smereşte şi su%ţiază trupul prin nevoinţe ascetice trupeşti, îndepărtează)te de
0rii şi tul%urări încet&nd a mai lucra tre%urile tale o%işnuite şi însin0ur&ndu)te, iar apoi,
lu&nd %ine aminte la acele 0&nduri m&ntuitoare de suflet, sileşte)te să risipeşti toată
or%irea, nesimţirea şi nepăsarea prin cu0etare sau interiorizare, adău0&nd mereu
ru0ăciune şi căut&nd a te afla su% înr&urirea acelor prileuri pe care le ale0e
dumnezeiescul har pentru a lucra asupra sufletelor păcătoase.

3steneşte)te, sileşte)te, caută şi vei aflaD %ate şi ţi se va deschide. 5u slă%i şi nu

deznădădui. /minteşte)ţi însă, în tot acest timp că aceste nevoinţe nu sunt dec&t lupta şi

=
strădania noastră de a primi harulD ele nu sunt harul însuşi, pe care încă nu)l avem. 5u am
do%&ndit încă lucrul cel mai de seamă6 trezirea prin har. #ucrul vădit, fie că ne ru0ăm,
cu0etăm sau facem altceva ) împin0em în inimile noastre ceva din afară, cumva străin.
'neori, se înt&mplă ca, potrivit cu intensitatea nevoinţei noastre, o anumită tensiune
născută din aceasta să %iruiască asupra celor statornicite în ad&ncul inimii, numai că
inima o respin0e din pricina acelei reţineri a ei faţă de orice lucru străin şi nefamiliar. 
ceva asemănător felului în care un %ăţ cufundat în poziţie verticală în apă, este împins
direct în sus.
nu a fost nici Imediat după aceea,
o clipă lucrarea în suflet
harului, apar silinţa
ci numai o răceală şi o frăm&ntare
şi osteneala noastră.) semn vădit că

/şa că nu te mulţumi numai cu aceste nevoinţe, ca şi cum ele ar fi fost ceea ce căutai. /r
fi o 0reşeală primedioasă #a fel de primedios ar fi să crezi că urmează vreo răsplată
pentru aceste osteneli, iar harul va fi trimis automat asupra ta. Cu desăv&rşire nu le nu
fac dec&t să te pre0ătească a)l primi, însă darul în sine at&rnă cu totul de Cel Care
dăruieşte. /stfel, între%uinţ&nd neîncetat miloacele de mai sus, căutătorul tre%uie să
stăruie, aştept&nd ca (umnezeu să)l cerceteze, lucru care ) în treacăt fie spus ) nu se va
petrece la vedere, ci, c&nd va fi, nimeni nu va şti de unde a venit.

C&nd soseşte şi clipa acestei treziri prin har, a%ia atunci vor începe adevăratele schim%ări
lăuntrice ale vieţii şi purtărilor omului. >ără aceasta nu ne putem aştepta la nici o sporire,
ci numai ladar
îndelun0, încercări nereuşite.
nu a reuşit $artor
să se %iruie stă >ericitul
dec&t /u0ustin,
c&nd a venit harul şicare s)a ostenit
l)a cuprins. şi a pătimit
5evoieşte)te
cu nădede şi credinţă tare. +arul va veni şi le va împăca pe toate.

**+ Ce este tre6irea prin =ar?

 firesc să ne punem între%area6 ce este trezirea prin har? în ce stare îl aduce pe păcătos?
Ai prin ce se deose%eşte această stare de alte stări similare? ste nevoie să cunoaştem
trăsăturile proprii acestei treziri at&t pentru a nu o lăsa să treacă fără de roade, c&t şi
pentru a primi vreo stare firească în locul ei.

"tarea sufletului
potrivnică trezit pierdut
a sufletului prin harînpoate fi deose%ită
somnul păcatului.de celelalte prin compararea ei cu starea

Si%/ă%ântul atârnând de 6u%ne'eu reapare

Păcatul desparte pe om de (umnezeu. Cel ce a părăsit pe (umnezeu pentru păcat nu va

mai pricepe at&marea vieţii lui de (umnezeu, trăieşte cum îi place, ca şi cum nu ar fi al
lui (umnezeu şi nici (umnezeu al lui. ste asemeni unui ro% îndărătnic care fu0e de
stăp&nul său. /cum, piedicile au fost îndepărtate. "imţăm&ntul at&rnării de (umnezeu
reapare. 3mul înţele0e limpede supunerea sa desăv&rşită faţă de (umnezeu şi uriaşa
răspundere pe care o are către l. nainte, cerul nu era pentru el dec&t un acoperăm&nt
0reu de aramă, întins peste capul luiD dar acum c&teva raze de lumină străpun0 acest văl
întunecat, arăt&ndu)i)# pe (umnezeu "tăp&nul şi Ludecătorul, înlăuntrul său se trezeşte cu

=<
putere multă cunoaşterea lui (umnezeu în plinătatea desăv&rşirii "ale, iar (umnezeu
intră fără oprelişti în suflet, umpl&ndu)l în între0ime. /ceasta este temelia şi puterea
pentru viitoarea viaţă duhovnicească.
3%ul .şi vede urâ/enia lăuntrică

$ai înt&i de toate, păcatul a scufundat omul în or%ire, nesimţire şi nepăsare, în clipa de
înr&urire
/cum, omula harului, această toată
vede desluşit întreită piatră dinlăuntrul
ur&ţenia de moară înţepenită
său şi nu cade
numaidecăpeosufletul
vede, ciînlănţuit.
o şi
simte, înţele0e primedia care)l p&ndeşte, începe să)i fie ruşine de sine şi să poarte 0riă
de soarta sa. Ai nu numai că îl cuprinde ruşinea, dar prin simţul de răspundere înaintea lui
(umnezeu, teama, chinul şi deznădedea încep să îi lovească inima. Conştiinţa îl mustră
neîncetat.
3%ul si%te ! anu%ită dulcea/ă a vie/uirii celei după 6u%ne'eu

/cum simte o anumită dulceaţă a vieţuirii celei după (umnezeu, încredinţ&ndu)se de

zădărnicia vieţii păcătoase şi sc&r%indu)se de ea ca de o mare a răutăţii, presimte că
%ucuria şi m&n0&ierea sunt ascunse pe tăr&mul %unătăţii care i se descoperă acum
ochiului său duhovnicesc. a i se arată ca un păm&nt al fă0ăduinţei, ca un liman liniştit,

departe de toată
manifestare tul%urarea,
pe care în fond,
să o poată presimţirea
provoca omul princare se iveşte
propriile saleînputeri.
sufletul păcătos nu este o
ste
%inecuv&ntarea lui (umnezeu, aflată în stăp&nirea #ui, iar a cu0eta la ea nu e totuna cu a
o simţi aievea. (umnezeu însuşi duce duhul omului în vistieria "a şi îi dă acestuia să
0uste din %unătăţile ei.

Eli"erat de su" tirania păcatului+ sufletul este li"er să alea&ă

3%servaţi c&t de necesară este această lucrare a harului pe drumul eli%erării sufletului de
su% stăp&nirea păcatului. "copul harului deşteptător şi puterea lui constau în a)l tra0e pe
om dintre colţii păcatului şi a)l aduce într)o stare de echili%ru între %ine şi rău. !alerele
%alanţei voinţei noastre, care înclină într)o parte sau în alta după cum se mişcă voinţa,
tre%uie să fie acum la acelaşi nivel. /şa ceva însă nu se poate înt&mpla dacă păcătosului
nu i se dă
atunci, aşamăcar
cum am o pre0ustare
arătat maic&t de mică
înainte, din dulceaţa
dulceaţa %ineluiD
păcatului dacă ea lanusine
l)ar ademeni i)arcu
fi dăruită,
mai
multă putere dec&t %unătateaD iar ale0erea ar înclina în favoarea celei dint&i, aşa cum se
înt&mplă cu cel ce se sileşte să)şi schim%e viaţa fără a fi primit însă cercetarea harului
deşteptător, în privinţa aceasta e-istă o le0e 0enerală6 i0noti nulla cupida, adică nu poţi
dori ceea ce nu cunoşti, însă atunci c&nd harul îi dă să 0uste din dulceaţa celor %une, îl
atra0e la sine într)un chip ce presupune încercarea, simţirea şi cunoaşterea lui. Braţele
harului sunt la acelaşi nivel, în acest punct, toată li%ertatea de a ale0e este în m&inile
omului.

Tre'irea prin ar lu%inea'ă t!tul

n acest fel, ca printr)o străful0erare de lumină, trezirea prin har luminează toate cele
dinlăuntru şi din afară ale omului. Preţ de o clipă, ea aduce în inimă acea stare din care
9G
păcatul a fost iz0onit şi)l reaşează pe om în r&nduiala firească a între0ii creaţii, din care el
a căzut cu voia lui, prin păcat. Iată de ce această lucrare a harului este întotdeauna
prevestită printr)o stare de spaimă şi şoc, asemănătoare celor pe care le trăieşte cel ce
mer0e repede, ad&ncit în 0&nduri şi căruia dintr)odată îi poruncim cu voce puternică6
;stai7 (acă analizăm această stare din punct de vedere psiholo0ic, ea nu este altceva
dec&t o dezmeticire a duhului. ste firesc pentru duhul nostru să)# recunoască at&t pe
(umnezeu c&t şi r&nduiala înaltă sau cealaltă faţă a tuturor lucrurilor, şi să)l înalţe pe om
mai presus
zăc&nd de lumea
în păcat, duhulcea
îşivăzută, strămut&ndu)l
pierde puterea într)un tăr&m
şi se amestecă cu totul duhovnicesc,
cu emotivitatea psiholo0icăînsă,
şi
prin aceasta cu lascivitatea, p&nă într)acolo înc&t se pierde în ele. +arul îl smul0e din
această stare şi, ca şi cum l)ar pune într)un sfeşnic, îl aşează în templul nostru lăuntric,
răsp&ndindu)şi lumina asupra tuturor celor lăuntrice şi put&nd fi văzut dinăuntru.

*2+ #/ e!se;im st/rile e e.teptare e st/rile 0ire.ti

"tarea în care este aşezat sufletul în vremea trezirii prin har este similară multor stări
fireşti, de care tre%uie să o deose%im.
Starea de supărare cinuit!are c!%parată cu starea de plictiseală

n timpul cercetării
amărăciune, harului omul
de nemulţumire faţă se
de0ăseşte într)o
sine şi de stare
starea sa.de chin, deînsă
/ceasta supărare,
nu estede
totuna cu
plictisealaTD aceasta nu are o cauză precisă ) omul este tul%urat şi a%ătut fără a şti de ce
sau pentru ce.

T /cest cuv&nt este în lim%a rusă, tosca şi de fapt nu are corespondent în en0leză. ste
un amestec de plictiseală şi tristeţe sau zădărnicie, un sentiment că ne lipseşte ceva de
care suntem foarte le0aţi Qnota traducătorului în en0lezăMR

(impotrivă, în cazul trezirii prin har amărăciunea are un motiv %ine întemeiat şi anume
acela că #)am supărat pe (umnezeu şi ne)am m&nit cu noroiul păcatului. Cea dint&i este
a sufletului, pe c&nd cealaltă este a duhuluiD una este chinuitoare, întunecată şi uci0ătoare,
din care pricină se şi spune ;moare de plictiseală7, iar cealaltă trezeşte şi dă viaţă, în viaţa
de zi cu zisău.
specificul avem parte nudeo luat
Vrednice dată în
deseamă
acestesunt
nedefinite stări patria
dorul după de plictiseală,
cerească,fiecare av&ndu)şi
sentimentul de
nemulţumire de toate cele zidite, simţăm&ntul de pace duhovnicească. /cestea sunt unele
din mişcările fireşti ale duhului nostru.

C&nd patimile încep încetul cu încetul să amuţească, duhul slo%ozeşte propriul său stri0ăt,
înştiinţ&ndu)ne cu multă putere din inimă despre starea umilitoare şi înă%uşitoare în care
este ţinut, întrea%ă de ce nu este hrănit după cuviinţă, ci este chinuit cu înfometarea.
/ceasta este nostal0ia paradisului, suspinul pe care /postolul l)a auzit în toată zidirea. Cu
toate acestea, aceasta nu este totuna cu trezirea prin har. ste una din mişcările sau
funcţiile fireşti ale duhului nostru şi în sinea ei şi lăsată fără spriin răm&ne mută şi
neroditoare. !rezirea prin har este cea care o însufleţeşte, împărtăşindu)i lumină şi viaţă.

Triste/ea duului c!%parată cu de'a%ă&irea firească

9
!rezirea prin har este însoţită de tristeţea duhului, de un semnal de alarmă care z0uduie
conştiinţaD cu toate acestea, este total diferită de dezamă0irea o%işnuită pe care o
încercăm în viaţa de fiecare zi din pricina unor 0reşeli importante sau neînsemnate. !are
ne mai consumăm atunci c&nd spunem sau facem ceva 0reşitD şi mai în toate ocaziile c&nd
)cum se spune ) ne)am făcut de ruşine, ne spunem6 ;Vai, ce ruşine mi)e7. însă 0lasul pe
care)l auzim acum nu este cel al conştiinţei duhovniceşti.

n primul
doilea, caz, omulomul
dimpotrivă, se 0&ndeşte
uită de doar la sinecele
el şi toate şi lavremelnice
relaţiile sale vremelnice.
şi)# vede numainpe
cel(umnezeu
de)al
pe Care #)a supărat, precum şi relaţia sa veşnică cu l, pe care a rupt)o. n prima
ipostază, omul se apără pe sine şi omenescul e cel care porunceşte, în a doua el apără pe
(umnezeu şi slava #ui. n primul caz se t&n0uieşte pentru că s)a făcut de ruşine înaintea
oamenilor, în al doilea, se t&n0uie deoarece s)a făcut de ruşine înaintea lui (umnezeu ) nu
mai are deloc de)a face cu oamenii şi nici chiar cu lumea întrea0ă. Cea dint&i este
supărare fără alinare, a doua este însă amestecată cu o anumită %ucurie, pentru că primul
se %izuie pe sine şi pe ceilalţi şi, c&nd temelia aceasta se năruieşte, nu mai are nici o cale
de scăpare. Cea de)a doua este însoţită de autorul lui (umnezeu, de Care doreşte să nu
fie respinsD ci nădăduieşte în l. /ctele fireşti ale conştiinţei le imită pe cele ale
adevăratei conştiinţe. /m putea spune că şi acesta este un act de conştiinţă numai că este
denaturată, căzută din lucrarea ei firească. / deviat, împreună cu duhul, de la menirea ei
iniţială,
slueascădin tăr&mul duhovnicesc
intereselor păm&nteşti şişis)a
a nimerit
pervertitpeîntr)o
tăr&mul trupesc)afectiv.
aşa)numită / început
conştiinţă să care
lumească,
simte mai acut ruşinea faţă de oameni dec&t cea faţă de (umnezeu.

Si%/ă%ântul fericirii veşnice a vie/uirii cu

6u%ne'eu c!%parat cu ++i'"ucnirile d!rin/el!r .nflăcărateB

n vremea trezirii prin har inimii i se dă simţirea unei alte vieţi, mai pline de %ucurie, mai
%une, mai apropiate de desăv&rşire, însă aceia care simt elanuri luminoase sau nutresc
idealuri no%ile 8pe care le)am putea denumi mişcări de idei: nu trăiesc nici pe de parte
aceste simţăminte. le sunt manifestări specifice ale celor care se înalţă deasupra
r&nduielilor o%işnuite ale lucrurilor şi tind spre înfăptuirea lucrurilor impuse de har,
deose%indu)se foarte mult în ceea ce priveşte direcţia şi scopurile. Cele din urmă îl
împin0 pe om
(umnezeu, într)un
îi arată fel de
pacea zonă
care esteceţoasă,
întru lînşi)i
vreme ce cele
dăruiesc dint&i din
să 0uste îl întorc pe omcelei
ea. "copul către
dint&i este vieţuirea cu (umnezeu în fericirea veşnică, pe c&nd al celei din urmă este .
;ceva7. Bineînţeles, este întotdeauna ceva mare şi nemaipomenit, însă nu se poate spune
nimic în plus pe l&n0ă faptul că este ;ceva7. (eose%irea fundamentală dintre cele două
este că cele din urmă iz%ucnesc şi lucrează în mod unic la fiecare ) duhul inspiră o
persoană într)o direcţie şi o alta în altă direcţie, însă cele dint&i îm%racă în între0ime
duhul şi)l duc foarte aproape de scop, îndestul&ndu)l sau d&ndu)i să 0uste din deplina
mulţumire ce va să fie.

/v&nturile dorinţelor înflăcărate sunt, de fapt, rămăşiţele chipului lui (umnezeu în omD
este un chip făr&miţat, de aceea se şi arată su% chipul razelor făr&mate şi risipite. /ceste
raze tre%uie adunate într)un mănunchi ) focalizate )iar din concentrarea lor într)un sin0ur

92
punct se naşte o rază ce poate înteţi focul. /ceastă ) ca să spunem aşa ) rază focalizată a
duhului unită în ea însăşi dar risipită în sufletul cu nenumărate feţe, produce harul care
deşteaptă sufletul şi aprinde viaţa duhovnicească ) nu aşez&ndu)l pe om într)o
contemplaţie rece, ci într)o anumită ardere dătătoare de viaţă. /ceastă concentrare a
duhului corespunde simţăm&ntului dumnezeirii ) este săm&nţa vieţii duhovniceşti. #a fel
stau lucrurile în natură6 nu se iveşte viaţă c&nd puterile ei lucrează într)un chip risipitD
însă de îndată ce puterile superioare se reunesc, se zămisleşte o făptură nouă ) de pildă, o
plantă.direcţie
într)o !ot aşasau
se înt&mplă şi îne-istă
într)alta, nu duh. viaţă
C&tă într)însul.
vreme un im%old sauputerea
nsă c&nd altul risipesc lucrările,de
dumnezeiască,
sus, a harului se po0oară în acelaşi timp peste duh, ea îi adună laolaltă toate strădaniile şi
le ţine str&ns unite ) după care vine flacăra vieţii duhovniceşti.

(upă aceste semne putem deose%i cu uşurinţă trezirea prin har de manifestările fireşti, ale
vieţii duhovniceşti, înt&i pentru a nu fi confundate şi, mai ales, pentru a nu irosi
posi%ilitatea de a le folosi spre m&ntuirea noastră. ste necesar să cunoaştem aceasta mai
ales cu privire la timpul c&nd harul lui (umnezeu lucrează fără vreun efort pre0ătitor din
partea noastră sau fără o putere deose%ită. "tarea de trezire prin har nu poate trece
ne%ă0ată în seamă, însă e posi%il să nu)i dăm atenţia cuvenită şi, după ce vom fi petrecut
o vreme în ea, să ne pră%uşim iarăşi în o%işnuitul v&rte al mişcărilor sufleteşti şi trupeşti.

!rezirea prin har

pune începutD nu duce
urmează la desăv&rşirea
nevoinţa lucrării de
foarte mi0ăloasă convertire
asupra sinelui.a păcătosului, ci doar
(e altfel, toate cele îi
referitoare la nevoinţă se desăv&rşesc prin două momente de răscruce6 mai înt&i prin
mişcarea către sine, iar pe urmă prin îndepărtarea de sine şi mişcarea către (umnezeu.
Prin cea dint&i omul do%&ndeşte stăp&nirea pierdută asupra sinelui, prin cea de)a doua se
aduce ertfă lui (umnezeu ) o ardere)de)tot a li%ertăţii. Cu prima mişcare, el aun0e la
hotăr&rea de a părăsi păcatul, iar cu a doua el se apropie de (umnezeu şi fă0ăduieşte să I
se afierosească numai #ui p&nă la sf&rşitul vieţii.

*II#

Urcuşul până la treapta părăsirii păcatului şi

a !tărârii de a duce ! via/ă "ineplăcută lui 6u%ne'eu

*+ Ur-u.ul pân/ la =!t/rârea e a p/r/si p/-atul

Indiferent dacă harul lui (umnezeu a cercetat o persoană de la sine sau fiindcă ea l)a
căutat şi l)a aflat, starea în care este adusă ea şi urmările po0or&rii harului sunt aceleaşi şi
într)un caz şi în celălalt. Cel ce a fost deşteptat din întuneric se află acum la miloc, între
păcat şi virtute, căci harul îl descătuşează din ro%ia păcatului, nimicindu)i acestuia
puterea de a)l face pe om să săv&rşească, chiar împotriva voinţei lui, răulD tre%uie ştiut că
harul nu sileşte spre lucrarea silită a %inelui, ci aduce în suflet at&t un simţăm&nt de
ne0răită %ucurie şi uşurare, c&t şi sentimentul că am dori să răm&nă la noi c&t mai mult cu
putinţă.

9
n acest moment, cel ce s)a deşteptat se află la o răscruce şi e de tre%uinţă să ia hotăr&rea
de căpetenie a vieţii lui. "f&ntul $acarie 0ipteanul spune că harul nu încătuşează voinţa
omului şi nu)l ţine nicidecum statornic numai întru cele %une, adică neţin&nd seama de
consimţăm&ntul sau împotrivirea omului faţă de %ine. (impotrivă, harul lui (umnezeu
aduce prin puterea sa li%ertatea în sufletul nostru, astfel înc&t să se arate lămurit6 este în
voinţa omului să conlucreze cu (umnezeu sau voinţa lui se încăpăţ&nează să răm&nă în
cele rele? (e aici şi de acum începe unirea voinţei omului cu harul, care p&nă acum
sălăşluia în afara omului,
să pună stăp&nire lucr&nd,
pe puterile aşasufleteşti,
noastre zic&nd, ;din e-terior7.
dar aceasta în l pătrunde
măsura în noi
în care noişiîi începe
deschidem poarta sufletului, în0ăduindu)i să intre, sau altfel spus6 ;(eschide)voi 0ura
mea şi se va umplea de (uhulN7 8Ceaslov, <9, p. 2<9, n. tr. rom.:.

/tunci noi dorim harul şi conlucrăm cu el. Prin el însuşi omul este neputincios în a
săv&rşi %inele sau a hotărî ce este %ine şi ce rău, dar el îl poate dori şi se poate strădui să)l
afle şi, văz&nd strădania aceasta, harul îi poate desluşi %inele de rău şi va face aceasta
p&nă în clipa în care omul se va putea ţine pe propriile picioare şi va avea astfel o
statornică stăp&nire de sine, spre a lucra %inele şi a)I plăcea lui (umnezeu.

!oate etapele pe care le parcur0e omul în această plu0ărie a sufletului, adică modul lui de
acţiune astfel înc&t să aun0ă la acest rost precis, sunt aidoma celor ce le parcur0em în
orice
săv&rşialtă activitate
oarece lucru,a ne
noastră.
mişcăm/stfel,
spre de o%icei,
0&ndul după
acela cuce se înfiripează
dorinţa în noi 0&ndul de a
noastră, înlăturăm
o%stacolele care ne stau în cale şi pornim să facem 0&ndul realitate. /idoma tre%uie
procedat şi cu hotăr&rea de a duce o viaţă în +ristos, adică este neapărat6

a: să ne aprindem de dorinţa unei vieţuiri creştineşti autentice,

%: să căutăm a da la o parte toate piedicile care s)ar împotrivi dorinţei noastre şi

c: să începem a acţiona potrivit dorinţei.

Cu toate că harul dumnezeiesc aduce o dezmorţire a puterilor sufletului, 0&ndul pe care)l

aduce în mintea noastră, acela de a ne schim%a viaţa şi de a ne pocăi, ni se înfăţişează mai
mult sau mai puţin ener0ic6 ;3are să părăsesc păcatul?7 sau ;!re%uie să mă las de
păcătuit.7

Cel ce tocmai s)a trezit din somn vede desluşit că e vremea deşteptării, însă nu aun0e
numai simpla constatare, ci e nevoie să facă un efort prin anumite mişcări ale diferitelor
părţi ale trupului6 îşi încordează muşchii, azv&rle de pe el toate aşternuturile care)l
acoperă şi se ridică în capul oaselor. /şa înc&t, după ce ai simţit cercetarea harului,
zoreşte)te să împlineşti poruncile dumnezeieşti, încredinţat fiind în sinea ta că tu,
păcătosul şi nevrednicul înaintea lui (umnezeu, tre%uie să purcezi la drum pe calea
m&ntuirii chiar acum.

Cel ce a căutat harul şi simte po0or&rea lui în suflet ar tre%ui să ai%ă dea r&vna de a păşi
pe calea către (umnezeu, întruc&t r&vna este cea care l)a susţinut în toate nevoinţele sale.

9@
în lucrarea şi desăv&rşirea noastră lăuntrică este de neapărată tre%uinţă să e-iste dorinţa
raţională, adică mintea să cerceteze, să caute, iar omul să se silească spre autorarea
minţii. 3 asemenea dorinţă descrie drumul nevoinţelor ascetice şi ia naştere su%
înr&urirea harului care sf&şie întunericul sufletului. $ai t&rziu va apare şi dorinţa
lucrătoare, manifestată prin consimţirea voinţei de a începe fără ză%avă ridicarea din
starea de somnolenţă în care ne aflăm. (orinţa făptuitoare se iveşte atunci c&nd se
aprinde în suflet flacăra harului, fiind prima lucrare a celui deşteptat de har.

5u toţi cei ce au primit harul pre0ătitor trec de îndată la săv&rşirea faptelor m&ntuitoare,
adică nu toţi se deşteaptă din starea de înceţoşare, şi acest lucru e %ine ştiut, aşa cum nu
tot cel ce se trezeşte din somn se şi ridică din patD uneori acesta va aţipi de mai multe ori
p&nă să se ridice.

Ce să facem atunci c&nd simţim cercetarea harului pre0ătitor

+arul pre0ătitor, o dată ce se po0oară asupra cuiva, îl face pe acela să simtă o vioiciune şi
o uşurinţă plină de %ucurie, pe de o parte, iar pe de alta aduce cu sine conştiinţa
apăsătoare că hotăr&rea de a ne trezi din somnul păcatului tre%uie adusă la îndeplinire fără
am&nare. Cine dă mai mare atenţie în acest moment primei lucrări a harului poate foarte
uşor să)şi av&nte ima0inaţia spre cele înalte şi să se dea pe sine fără de 0riă plăcerilor
vieţii,
harului.ca/cest
şi cumentuziasm
ar avea decare
acum toate
îi este cele de
dăruit pesus
careîl le simte desă
împiedică fapt din pricina
cu0ete lucrării
cu luare)aminte
la ocazia ce i)a fost oferită, iar lipsa pazei de sine duce cur&nd la risipirea minţii, care
atra0e după sine înv&rtoşarea inimii şi pră%uşirea în somnolenţă şi delăsare.

(impotrivă, cine stăruie asupra celei de)a doua lucrări a harului pre0ătitor, s)ar putea să)
şi în0ăduie ;nevinovată7 eli%erare din constr&n0erea harului, întocmai cum un copil
aruncă pansamentul tămăduitor pentru că îl str&n0e prea tare. n această situaţie, unul va
căuta să alun0e ceea ce i se par lui a fi 0&nduri ne0re, dedic&ndu)se unor diversiuni
aparent nevinovate, cum ar fi cititul sau conversaţia. /ltul se va apleca să cerceteze acel
sentiment ;supărător7 care i)a apărut în suflet, ca să afle de unde şi în ce mod a apărut.
Primul se dedă unor impresii fără vreo le0ătură cu lucrarea harului, cel de)al doilea se
împotmoleşte în neputinţă, întruc&t iscodirea sa nu face altceva dec&t să risipească mintea
şi să lase fără
o%işnuita stareroade po0or&rea
de moleşeal& harului. (eci şi aceştia doi vor cădea p&nă la urmă în
sufletească.

")ar părea din cele spuse p&nă aici că ar fi mai folositor să nu ne cerceteze harul astfel,
dar aceasta se înt&mplă aşa pentru că de cele mai multe ori deşteptarea noastră se produce
în împreurări şi 0rade diferite, care sunt de aşa natură înc&t să um%rească importanţa
celor ce s)au petrecut cu noi. Iar acest lucru este în0ăduit a se înt&mpla datorită
atotînţelepciunii lui (umnezeu, Care pune astfel la încercare voinţa noastră li%eră. (e
aceea te sfătuiesc aşa6 de îndată ce simţi că te)a cercetat harul şi eşti încredinţat că asta
este şi nu altceva, zoreşte)te să)ţi struneşti voinţa spre a urma îndemnurilor luiD şi iată
cum să faci6

9E
: Crede din ad&ncul inimii că aceasta e de la (umnezeu, că însuşi te cheamă la l şi că
")a co%or&t p&nă la tine pentru a te auta să păşeşti pe calea m&ntuirii.

2: Crez&nd astfel, să nu laşi să treacă această arătare a milostivirii lui (umnezeu fără a
aduce roade. (oar deşteptarea pricinuită de har îţi dă puterea de a te %irui pe tineD dacă
harul se îndepărtează, nu vei fi în stare să lupţi cu tine de unul sin0ur, şi nici nu ştii dacă
va mai veni vreodată la tine. Poate că e ultima oară c&nd te cercetează şi ştii că după asta
vei cădea iar în împietrire, iar apoi în deznădedea cea amară.
: "trăduieşte)te, dă)ţi toată silinţa de a te menţine în această stare începătoare a
m&ntuirii în care te)a aşezat harulD căci precum un material uşor inflama%il, dacă)l ţinem
vreme îndelun0ată l&n0ă foc, nu numai că se va încin0e, ci va lua foc, tot aşa şi dorinţa
noastră de a duce o viaţă %ineplăcută lui (umnezeu, fiind su% căldura harului, se va
aprinde de dorul lui (umnezeu.

@: ndepărtează)te de tot ceea ce ar putea stin0e această flacără ce e pe cale să se aprindă

în sufletul tău şi caută orice prile care ar putea să o alimenteze, să o înteţească. Caută
liniştea, sin0urătatea, roa0ă)te şi cu0etă cu luare)aminte la ale tale. /cest mod de viaţă,
împreună cu munca şi nevoinţa pe care ai depus)o în căutarea harului, este cel mai
nimerit pentru a susţine noua ta lucrare. Cele mai potrivite miloace sunt sin0urătatea,
ru0ăciunea şi contemplaţia.
fier%inte şi mai "in0urătatea ta
adunată, iar contemplaţia maisă rodnică.
fie mai plină de la
Cu0etă pace, ru0ăciunea
ale tale, la toatemai
0&ndurile pe care le)ai avut încerc&nd să iz0oneşti or%irea, împietrirea şi tr&ndăvia. Chiar
dacă acestea nu)ţi mai tul%ură sufletul, tre%uie să)ţi înmulţeşti r&vna şi să treci imediat la
fapte. !ot ceea ce faci fă cu un sin0ur şi precis scop. /cum udecata ta despre tine însuţi
va fi mult schim%ată, căci fără luminarea harului mintea tinde spre 0eneralităţi. /tunci
c&nd se po0oară însă harul, mintea, stimulată de el şi su% o%lăduirea lui, va lua aminte la
tine însuţi fără alte risipiri şi)ţi va aduce în prim plan şi alte lucrări dăunătoare. (e aceea,
în cazul acesta, este %ine nu at&t să stărui prea mult în contemplaţie, c&t să treci de la o
percepţie la alta.

Cum înclinăm spre curăţia sufletului şi cum hotăr&m să aun0em la ea

n
dincursul
urmă acestei lupte
să rosteşti în cu tinecuvintele
inimă însuţi, cer&nd neîncetat
ai căror martoriautorul
sunteţi harului,
(umnezeu vei şi
aun0e în cele
cu tine6
;!re%uie să trec la lucru, aşa înc&t voi pune început %un chiar din acest moment7. /sta
sună a fă0ăduinţă, dar nici o ştiinţă din lume n)a putut sta%ili potrivit căror le0i,
împreurări sau fenomene se dezvoltă ea. !oate su%iectele frăm&ntate prin meditaţie pot fi
cunoscute lămurit, însă nu şi concluzia lor.

"e poate chiar înt&mpla ca cineva să ţină o predică at&t de plină de har şi de iscusită pe
mar0inea acestor su%iecte, înc&t să milocească tra0erea acestei concluzii de zeci şi chiar
sute de oameni, iar el să nu ai%ă în inimă ecoul ei. Ai nici nu poate spune, cu si0uranţă,
dacă tra0erea concluziei de către ascultători este lucrarea harului sau li%ertatea lui.
C&teodată po0or&rea harului răm&ne fără urmări şi toate strădaniile li%ertăţii sunt
zadarnice. Ai harul, şi voinţa noastră li%eră se unesc într)un chip nepătruns de minte,

9=
păstr&ndu)şi fiecare totuşi firea neschim%ată. ")ar putea spune că li%ertatea noastră se
încredinţează harului, care o pătrunde pe deplin şi o oc&rmuieşte Qeste asemănător cu
perihoreza firilor $&ntuitorului ) n. tr. rom.M. (in acest moment, totul depinde de tăria
voinţei noastre6 ;(e acum mă pun pe lucru7.

(e)a%ia acum este momentul în care înclinăm spre o viaţă cu adevărat evlavioasă, şi
suntem 0ata să pornim pe această cale sf&ntă, a %inelui, a faptelor %ineplăcute lui
(umnezeu.
este deodatăAist&rnită
tot acum,
ca depleava
v&nt, cea ur&t mirositoare
încerc&nd să înă%uşea inima
păcatului
şi săcare se ascundea
o afunde în inimă
iar în pustiul
păcatului. n clipa deşteptării, păcatul a tăcut m&lc, ca şi cum el n)ar avea nimic de)a face
cu cercetarea noastră de către harD însă acum, c&nd e pe cale să fie strivit şi st&rpit din
rădăcină, cel cu o mie de capete ) cum este numit de "f&ntul Ioan "cărarul ) slo%ozeşte un
vacarm de în0roziri spre a)l dezarma pe cel pornit pe calea m&ntuirii.

ste e-act ca la cel ce s)a trezit din somn, care are pace în mădularele trupului at&t timp
c&t se 0&ndeşte numai să se scoale, în momentul în care începe însă să se ridice şi)şi
încordează muşchii, tot felul de dureri ale trupului îi arată că mădularele se împotrivesc şi
au ceva de spus. !ot aşa, durerile păcatului nu apar c&tă vreme răm&nem în stadiul de
dorinţă raţională, de intenţie, însă c&nd trecem la fapte întunericul din noi ridică un
năucitor nor de împotriviri. F&nd după 0&nd, 0est după 0est, el loveşte în noi căut&nd să
ne t&rască înapoi în păcat. 5ăpustindu)se din toate părţile, fără a)i da
vreun ră0az, mreele păcatului înlănţuiesc %ietul suflet şi)l afundă în tul%urare şi
deznădede. !oată lucrarea cea %ună a omului at&rnă acum de un fir de păr şi din clipă în
clipă el e c&t pe ce să dea drumul le0ăturii firave cu (umnezeu şi să se scufunde iar în
mocirla din care a încercat să iasă. "in0urul lucru ce)l aută acum este dulceaţa şi %ucuria
pe care a fost învrednicit să le 0uste în clipa deşteptării, ca şi întărirea simţită atunci c&nd
a rostit în inimă6 ;(e acum mă pun pe lucru7.

/i văzut vreodată o sc&nteie purtată în sus şi în os prin fum, care parcă nu)şi 0ăseşte
locul, sau o rămurică răsucită pe toate părţile de o furtună? (acă da, atunci îţi spun că în
aceeaşi situaţie se află acum şi %unele intenţii ale celui ce s)a trezit prin har. n suflet e
multă tul%urare, s&n0ele îi fier%e în vene, îi ţiuie urechile, iar privirea i se înceţoşează. 5u
enoastră
0reu săşine
maiima0inăm defurios
ales c&t de ce proporţii estepăcatului,
este tatăl răzvrătirea păcatului
diavolul, înrădăcinat
c&nd în inima
îşi vede primeduită
stăp&nirea sa asupra omului.

"f&ntul !ihon de JadonsO spune referitor la aceasta6 ;C&nd cel păcătos, susţinut de harul
dumnezeiesc, pune început pocăinţei sale, are de înfruntat numeroase ispite. 3mul începe
să se apropie de +ristos, iar satana îl urmăreşte îndeaproape, îi întinde tot felul de curse,
îi răvăşeşte 0&ndurile şi intenţiile, încerc&nd să)l arunce iar în prăpastia păcatului.7 /m
auzit tot felul de %asme despre fantome ) cu chipuri înfricoşătoare sau, dimpotrivă,
ademenitoare ) care le arată amatorilor de chilipiruri unde se 0ăsesc în0ropate comorile.
/ş zice că aceste %asme sunt cele mai nimerite pentru a înfăţişa într)un mod c&t mai
precis tot răz%oiul vrămaşului dus în intenţia de a destrăma şi a zădărnici eforturile
noastre de a afla comoara ascunsă în ţarină sau de a cumpăra măr0ăritarul de mare preţ.

99
 3 luptă .ndâr>ită cu păcatul

(in acest moment, pe proaspătul deşteptat îl aşteaptă o lun0ă şi înd&rită luptăD o luptă pe
viaţă şi pe moarte cu păcatul. l tre%uie să %iruie ispitele vrămaşului, să zdro%ească
capul şarpelui, să)l pecetluiască şi să)l lipsească astfel de înţepătura cea aducătoare de
moarte. 5ădedea şi împlinirea unor %iruinţe viitoare asupra păcatului se reazemă pe
începutul cel %un. ste foarte 0reu de lămurit tot ceea ce se petrece în acest moment, dată
fiind multitudinea
momentele crucialedeale
factori ce se întrepătrundD
răz%oiului nu estemai
nevăzut şi o facem însămult
dificil
spresăaarătăm
veni încare sunt
autorul
nevoitorilor dec&t de dra0ul sistematizărilor.

(eşi harul lui (umnezeu îl luminează, omul se clatină ca o cora%ie în vreme de furtună,
fiind zdruncinat din toate părţile şi ameninţat de pieire. Ai unde altundeva să)şi pună el
toată nădedea, dec&t în (umnezeu? "ă stri0ăm, să suspinăm din toată inima către l, aşa
cum stri0ă cel în primedie să se înece, să stri0ăm precum Iona din p&ntecele chitului sau
precum Petru ce se afunda în mare. (omnul vede nevoia şi necazul, (omnul vede şi
strădania ta şi)ţi va întinde m&na îndată ca să te aute. !e va ridica şi va întări piciorul tău
pe piatră, şi vei porni iar la luptă, ca un adevărat oştean.

Care se cuvine a fi starea sufletească a !staşului

/cesta este un aspect de o cov&rşitoare însemnătate. ste foarte primedios pentru ostaş
să)şi pună nădedea în el însuşi, căci atunci răz%oiul e ca şi pierdut. (iavolul va înşfăca
iar %ietul suflet, pustiindu)l şi înă%uşind mica flacără ce p&lp&ia în el. 3staşul ştie că, lăsat
de unul sin0ur, este complet dezarmat, aşa că, fără să năzuiască la nimic din partea lui
însuşi, să se umilească, făc&ndu)se ca un nimic înaintea lui (umnezeu. "ă se 0olească pe
sine, ca şi cum în inima lui ar fi nimicnicie, şi atunci harul cel de viaţă făcător va crea
totul din acea nimicnicie. Cel ce se încredinţează pe sine lui (umnezeu cu credinţă
neclintită, acela îl atra0e pe (umnezeu în inima sa şi ia putere din puterea lui +ristos.

"e cuvine ca sufletul, odată încredinţat lui (umnezeu, să nu cadă în moleşeală şi

tr&ndăvieD aştepţi totul de la (umnezeu şi nimic de la tine, dar sileşte)te să lupţi după
puterea ta, după măsura ta, astfel înc&t harul să ai%ă peste ce se po0or&, să ai%ă ce
povăţui. +arul
săv&rşim aşteaptă
lucrarea mereu,
noastră darumpl&nd
proprie, îşi săv&rşeşte lucrarea
cu puterea luisa atunci c&nd
nepreţuită noi înşine
neputinţa ne
noastră.
(edă)te ru0ăciunii şi încredinţează)te voii lui (umnezeu, munceşte fără a)ţi în0ădui
momente de rela-are şi ia aminte la tine însuţi.

Cu% să "irui% pe cei ce .ndea%nă la păcat<

#uptă)te cu tot păcatul, dar îndeose%i cu ispititorii, cu cei ce îndeamnă la păcat. 5u e 0reu
de o%servat, atunci c&nd toate puterile sufletului se răzvrătesc şi 0&ndurile pun stăp&nire
pe el întocmai ca nălucirile fără de număr, cine sunt, ca să spunem aşa, cei ce aprind
răz%oiul patimilor, arunc&ndu)şi să0eţile aprinse din toate părţile, în spatele puzderiei de
ostaşi mărunţi se 0ăsesc 0eneralii, arhistrate0ii care dau toate ordinele, r&nduind direcţiile
de asalt. /ceştia sunt ad&nc înrădăcinaţii ispititori, care ne ademenesc spre lucrarea

9
păcatului. "pre ei tre%uie îndreptată toată %ă0area de seamă, nu tre%uie pierdut din vedere
nici un miloc prin care i)am putea zdro%i şi pune su% picioarele noastre. !re%uie nimiciţi,
căci odată înfr&nţi aceştia, oştirile luptătorilor mărunţi se vor risipi de la sine.

$&ntuitorul +ristos, prin îndemnul de a)# urma, ne)a arătat lămurit care sunt aceste
căpetenii ale tuturor relelor6 ;(acă voieşte cineva să vină după $ine, să se lepede de
sineN7 8$arcu , @:, să)şi strămute 0&ndul de la sine însuşi, adică să se vadă ca fiindu)
şi străin, nevrednic
celorlalţi. de a fică,
/sta înseamnă luatîntr)o
în seamă,
inimă de a primi
alipită vreo m&n0&iere
de păcat, iu%irea de sau
sineafecţiunea
s)a sălăşluit,
făc&nd vlăstare nenumărate. 'n ro% al păcatului se în0rieşte de sine aşa cum o mamă
iu%itoare şi 0riulie îşi cocoloşeşte copilaşul6 nu îi refuză nimic, împlinindu)i toate
dorinţele. Iu%itorul de sine nu va face niciodată măcar un pas în a lupta cu omul cel vechi,
cu dorinţele sale pătimaşe şi e0oisteD de fapt el nu se poate %irui pe sine şi nici nu se poate
pedepsi pe sine. $&ntuitorul ne)a îndemnat să lepădăm toată 0ria cea lumească pentru a
ne m&ntui sufletele6 ;Că ce)i foloseşte omului să c&şti0e lumea întrea0ă şi să)şi
pă0u%ească sufletul?7 Q5. tr. $arcu , =M. #umea este mulţimea lucrurilor create din
urul nostru care cad su% incidenţa simţurilor, fiind vizi%ile şi uşor de pipăitD cu0et&nd la
porunca lui +ristos, a lepădării de sine, desprindem concluzia că inima noastră este
înro%ită de cele păm&nteşti, de materie, că manifestăm slă%iciune pentru lumea cea
văzută, pentru %unurile păm&nteşti, că avem patima desfătării cu cele ce vedem şi simţim.
Ai cu adevărat în firea înro%ită de păcat iu%irea acestei lumi este o patimă puternic
înrădăcinată.

'n asemenea om ha%ar nu are de cele nevăzute, duhovniceşti şi mai presus de fire, însă
tot ceea ce poate fi cunoscut prin simţuri nu îi este străin. (omnul spune neamului
desfr&nat şi păcătos să nu se ruşineze de l, asta însemn&nd că într)o inimă întunecată de
păcat zace ruşinea faţă de oameni, aceasta spre pa0u%a lucrării %inelui şi a iu%irii
adevărului. ntr)adevăr, aşa este. 3mul trăieşte de o%icei în virtutea unei ordini
presta%ilite în urul său, aşezat într)un comple- de relaţii interumane pe care şovăie să le
rupă. $ai de0ra%ă îşi va călca propria conştiinţă dec&t să aun0ă sin0ur şi ur0isit prin
zdruncinarea le0ăturilor cu ceilalţi oameni, oricum ar fi aceştia. /ceasta se numeşte
plăcerea de la oameni 8slava deşartă:6 ;Ce)o să spună oamenii şi ce)o să fac eu c&nd o să
tre%uiască să rup orice le0ătură QpăcătoasăM cu ei?7 "e vede că aceasta este cea mai
vicleană le0ătură de
hulit şi %atocorit a păcatului, de vreme ce
udecata lumească6 acelacelcare
;Căci se va
ce se va ruşina
smul0ededin ea va
$ine şi aun0e să fie
de cuvintele
$ele In neamul acesta desfr&nat şi păcătos, şi >iul 3mului se va ruşina de el. c&nd va
veni întru slava !atălui "ău cu sfinţii în0eri.7 8$arcu , :

"e vede de aici că inima înro%ită de păcat nu are cunoştinţă de pre0ustarea %unătăţilor
celor vremelnice şi veşnice. Păcătosul nici nu 0&ndeşte la viaţa de după moarte, ca şi cum
ea nici n)ar e-ista, fiind cu totul prins în viaţa aceasta trecătoare. /şa şi este, de fapt,
pentru că omul trăitor pe păm&nt 0&ndeşte că va răm&ne aici o veşnicie, şi astfel toate
strădaniile lui sluesc unui sin0ur scop, anume cum să o ducă aici c&t mai %ine. 5u are
nici cea mai mică idee despre ceea ce urmează vieţii păm&nteşti. Inima lui iu%itoare de
păcat este locaş al milei de sine, al iu%irii de plăceri, al slavei deşarte şi al năzuirii după
cele vremelnice 8adică al părerii că nu e-istă viaţă după moarte:.

9<
/cestea sunt rădăcina şi izvorul a toate relele, mame ale păcatelor şi patimilor. 5oi,
păcătoşii, n)am putea să le aflăm sin0uri, dacă $&ntuitorul nu ni le)ar fi arătat limpedeD
însă acum, că sunt arătate la lumină, e evident că aşa tre%uie să fie. Prin căderea din
comuniunea cu (umnezeu, omul şi)a întors toată nădedea către sine, fiind pedepsit prin
mila de sine, care este o urmare clară a păcatului. Cel surpat prin păcat este sf&şiat
lăuntric, căz&nd din cele duhovniceşti în cele trupeşti şi chinuindu)se pe sine cu iu%irea
de plăceri. $ediul în care păcatul se arată pe sine cu cea mai mare claritate şi în care îşi
înteţeşte lucrareaşisarelaţiile
unde o%iceiurile distru0ătoare
hrănescasupra sufletului
şi sluesc este în
păcatului. tovărăşia
C&tă oamenilor
vreme toate mer0 vicioşi,
%ine în
aceste cercuri, se vor%eşte despre fericire. (ar această r&nduială a lucrurilor rezistă numai
în viaţa de aici, pe c&nd viaţa cea veşnică cere o cu totul altă aşezare a lucrurilor, al cărei
0&nd nici nu)i trece prin cap păcătosului, darămite să)i deştepte vreo simţire în inimă.

i %ine, sceste patimi sunt cele ce nasc şi hrănesc toate 0&ndurile care se răzvrătesc
împotriva omului care a hotăr&t să facă un pas afară din stăp&nirea păcatului, către
lucrarea celor %une. 'n roi de 0&nduri ispititoare îl năuceşte, îl în0rozeşte şi)l slă%eşte cu
totul. $ila de sine stri0ă6 ;Ce viaţă mai e şi asta? $ereu nevoinţă, muncă, sc&r%e, tot
felul de împovărări şi str&mtorări. /şa o să păţeşti la nesf&rşit. Parcă ai călca prin ciulini
şi spini cu tălpile 0oale ) o să ai mereu răni7 Iu%irea de plăcere ridică şi ea 0lasul6
;*enunţ şi la asta, şi la cealaltă, fapta aceea n)o mai faci, cu alte cuvinte, tot ce)ţi plăcea
ţie nu mai faciD şi te îndeletniceşti numai cu lucrurile astea Uduhovniceşti
/i auns să duci o viaţă monotonă, neinteresantă, lipsită de dinamism7 ;3are ce o să
creadă? 3 să spună de mine că sunt un apucat, un ţicnit, şi n)or să mai ai%ă de)a face cu
mine. Ai tre%uie să rup şi cutare le0ătură, să părăsesc cutare cunoştinţă, p&nă la urmă ce o
să mai fac? 'nii chiar o să se arate duşmănoşi, ostili.7 ;(e %ună)seamă că e-istă şi o
viaţă după moarte 8;un viitor7:D cine spune că nu e-istă? (a, numai că mai este cale
lun0ă p&nă acolo. !u 0&ndeşte)te cum o să trăieşti aici. /t&ţia alţii au dus)o %ine aiciN
Atii cum e viaţa păm&ntească, însă ştie cineva cum e dincolo? Viaţa de aici e în m&inile
tale, pe c&nd cealaltă cine ţi)o poate da?7

Ce să face% când+ după !tărârea de aI

slu>i lui 6u%ne'eu+ ne luptă &ândurile

C&nd omul se hotărăşte să sluească lui (umnezeu, toate aceste voci stridente se
deşteaptă %rusc înlăuntrul său, tul%ur&ndu)l. Bine ar fi să fie luptat de 0&nduri trecătoare,
însă acestea pătrund p&nă în străfundurile sufletului, ademenindu)l şi copleşindu)l,
tră0&ndu)l de partea lor, aşa, cum c&rli0ul a0aţă peştele şi)l tra0e către sine. Ce este de
făcut atunci?

/utorul e în preamăN (ă)ţi puţin silinţa şi le vei %irui, însă chi%zuieşte)ţi %ine silinţa,
întăreşte)te în ru0ăciune şi în nădedea către (umnezeu şi harul "ău atoatelucrător6

: Joreşte)te să iz0oneşti din suflet aceste 0&nduri6 îndepărtează)le din conştiinţa ta cu

toată puterea, alun0&ndu)le în locul întunecat de unde au răsărit, şi cheamă pacea în inima
taD at&ta timp c&t inima este tul%urată, nu poţi pro0resa. $ai înt&i, nu le da nici un fel de

G
atenţie şi nu consimţi să stai de vor%ă cu ele, chiar dacă ar părea opuse. 3 0loată de
indivizi 0ălă0ioşi se risipeşte repede dacă te arăţi dur cu ei chiar de la început. "ă nu
rosteşti nici măcar un sin0ur cuv&nt de încuraare, căci de îndată vor prinde îndrăzneală şi
vor deveni insistente în pretenţiile lor. Floata de 0&nduri rele va prinde şi mai multă
putere dacă le vei în0ădui să ză%ovească c&tuşi de puţin în sufletul tău şi mai ales dacă
vei sta de vor%ă cu ele. (acă însă le iz0oneşti de îndată, împotrivindu)te cu toată voinţa ta
şi întorc&ndu)ţi nădedea către (umnezeu, vor pleca aşa cum au venit, limpezindu)ţi
văzduhul sufletului.
2: /cum că hoarda întunecată de 0&nduri a fost alun0ată, inima şi)a căpătat iar liniştea şi
sufletul îţi este sprintenD adu)ţi iarăşi aminte că nu ţi)ai terminat trea%a. Vrămaşii sunt
încă în viaţăD s)au furişat pe nesimţite, astfel înc&t atenţia ta nu mai e îndreptată spre ei,
dar au f&cut)o poate în mod intenţionat, ca să atace într)un moment mai potrivit, prin
surprindere, şi să c&şti0e astfel o victorie dura%ilă. 5u, nu tre%uie să te mulţumeşti cu
at&t, căci altminteri îţi vei pierde şi pacea şi vremelnica %iruinţă. !re%uie să)i nimiceşti cu
%ăr%ăţie şi fermitate. /lun0ă din inimă aceste rădăcini %lestemate ale păcatuluiD întărindu)
te în ru0ăciune şi în nădedea către (umnezeu şi harul "ău, încearcă să)ţi îndrepţi inima
spre virtuţile opuse acestor patimi. >ăc&nd aşa, se taie rădăcinile patimilor şi acestea mor.
(ă li%ertate udecăţii sănătoase şi urmeaz)o cu inimaD luminată de adevăr şi spriinită de
lucrarea ascunsă a harului, raţiunea ta tre%uie6

a: să)şi amintească toată ur&ciunea acestor, să le zicem aşa, odrasle ale iaduluiD sileşte)ţi
inima să simtă repulsie faţă de eleD

%: să)şi reprezinte clar primedia pe care o aduc ele sufletului tăuD priveşte)le ca pe cei
mai înverşunaţi duşmani ai tăi şi străduieşte)te să simţi în inimă ură pentru eleD

c: să)şi închipuie toată frumuseţea şi %unătatea şi dulceaţa vieţii duhovniceşti, în care ele
te împiedică să pătrunzi, şi %ucuria slo%ozirii de tirania lor. "ileşte)ţi inima, care dea e
sc&r%ită şi îi urăşte, să se întoarcă cu totul de la ele, să t&nească după apa vieţii
duhovniceşti, aşa cum cer%ul doreşte izvoarele apelor.

/stfel îţi vei atin0e scopulD pare o r&nduială scurtă, dar e foarte pro%a%il că n)ai s)o
împlineşti
concentrezefoarte repede.
raţiunea, însă5oi amurmat
firul arătatdeaici doar p&nă
raţiune lucrările asupra) atin0erea
la sf&rşit cărora tre%uie să se) este
scopului
unic pentru fiecare persoană. *aţiunea fiecăruia vede limpede cum 0&ndul său înclină
într)o parte sau în alta.  de tre%uinţă să ştii că mintea este o facultate deose%it de
importantă a sufletului, însă lucrul de căpetenie este schim%area inimii, astfel că, de
îndată ce în inimă se ivesc schim%ările dorite, putem spune că ne)am atins scopul.

8nfrân&erea v!in/ei pr!prii+ pre%isă a unei n!i rânduieli lăuntrice

/ceastă nevoinţă este cea mai însemnată ) înfr&n0erea voii proprii. ste necesar să ne
ostenim fără întrerupere, cu r&vnă, p&nă c&nd inima s)a schim%at după tiparele unei vieţi
duhovniceşti, să nu încetăm strădania noastră p&nă la atin0erea scopului final. #imita


finală a nevoinţei este ura faţă de tot ceea ce îm%racă haina păcatului, acea stare în care
sufletul manifestă repulsie faţă de lucrarea păcătoasă.

"ă ne trudim să dezrădăcinăm mila de sine şi să semănăm în locul ei lepădarea de sine,

lipsa de milostivire faţă de propria persoană, dorinţa aprinsă de a suferi, a ne răsti0ni şi a
ne istovi trupurile şi sufleteleD slava deşartă va fi înlocuită de sila faţă de toată tovărăşia
cea rea, de sc&r%ă şi dez0ust, pe de o parte, iar pe de alta de învinuirea de sine pentru
orice nedreptate
trupului, şi înosire în
va fi îndepărtată, suferită denăsc&ndu)se
locul ei semeniD pofta
silapentru cele materiale,
şi dispreţuirea pentru
acestora sluirea
şi însetarea
după cele duhovniceşti şi dumnezeieşti, tăinuiteD năzuirea după cele vremelnice, or%irea
şi fericirea pur păm&ntească vor fi înlocuite cu sentimentul că suntem călători şi străini pe
păm&nt, cu o dorinţă arzătoare de a aun0e în împărăţia !atălui ceresc.

C&nd aceste înclinaţii s)au înfiripat şi s)au întărit în sufletul nostru, toate %astioanele
păcatului se vor nărui, îşi vor pierde toată trăinicia şi puterea de înro%ire, căci acum
controlul de sine a trecut în m&inile persoanei. Păcatul iz0onit din inimă se sălăşluieşte în
afară, devenind mai cur&nd păcat ce ispiteşte dec&t păcat ce stăp&neşte şi hotărăşte. (e
fiecare dată c&nd ne ispiteşte, noi să punem înainte sentimentul de silă şi ură, pentru a
%irui ispitaD de aici se înţele0e de altfel ce însemnătate au toate nevoinţele pe care le)am
înfăţişat p&nă acum6 prin ele se naşte în noi un om nou, caracterizat prin aversiunea faţă
de lucrarea
direcţie celor rele
de acţiune, şi prinfinalitate
a cărei aplecarea spre
este virtute.
o nouă /stfel, lăuntrică.
r&nduială voinţa noastră capătă o nouă

Ulti%a să&eată a vră>%aşului  ne i%pl!ră să ne cru/ă% pe n!i .nşine

/cum persoana se află la limita cea mai dinafară a tăr&mului păcatuluiD nimic nu o mai
desparte de tăr&mul luminii, li%ertăţii şi %inecuv&ntării. #anţurile înro%irii s)au sfăr&mat,
el se simte uşor şi plin de viaţăD sufletul e 0ata să se înalţe spre (umnezeuD numai că
vicleşu0urile vrămaşului nu s)au sf&rşit, pentru că a păstrat o să0eată p&nă în ultima
clipă. (e îndată ce sufletul îşi adună puterile să facă pasul hotăr&tor afară din stăp&nirea
întunericului, îi sună în urechi un stri0ăt înduioşător6 ;$ai ai o zi, care trece c&t ai clipi, şi
0ataD m&ine vei păşi peste 0raniţă7. "e aude acest 0las fie pentru că sufletul s)a istovit de
at&ta încordare şi cere odihnă, fie pentru că aşa o fi le0ea păcatului.

5u este o opoziţie făţişă faţă de %ine, ci doar o cerere vicleană de a mai am&na puţin
pasul m&ntuitor. /cest stri0ăt ne 0&dilă foarte mult m&ndria ) vrămaşul parcă stă în
spatele nostru, implor&ndu)ne să ne cruţăm pe noi înşine. (acă ai luat în seamă c&tuşi de
puţin 0lasul cel viclean, atunci ai pierdut tot ce ai a0onisit, într)un mod tăinuit de
cunoaşterea noastră, aceste patimi uci0ătoare pe care le)am iz0onit din suflet, se furişează
în inimă şi desfr&nează cu ea fără ca tu să ai ha%ar de asta. /poi slă%esc şi clatină tot ceea
ce tu 0&ndeai să faci, înc&t, atunci c&nd persoana îşi vine în fire, constată că se află încă
pe vechiul drum, ca şi c&nd n)ar fi început niciodată lupta cu sine însuşi.

"e vede %iruit de înv&rtoşare, de toropeală şi de patimile cele multe şi înţele0e că tre%uie
să ia de la început toată lucrarea care i se părea dea împlinită. (e aceea, să nu trecem cu
vederea acest compromis aparent neînsemnat. Căci pare lipsit de importanţă şi nevinovat

2
la arătare, dar este în sinea lui o adunare a tuturor relelor, o ispititoare nălucire a înro%irii
su% masca li%ertăţii, o vicleană întindere de m&nă a unui părut prieten, care ascunde de
fapt pumnalul.

'răşte din toată puterea ta această arătare şi se va risipi cu iuţeala ful0erului. 5u pre0eta
să şter0i orice urmă de)a ei, ca să nu răm&nă nici un semn, c&t de mic. ntăreşte)te în
starea de dinaintea ispitirii şi hotărăşte să te menţii mereu în această stare de trezvie,
lăuntrică
vei putea şistăp&ni
e-terioară.
pe tine(upă
însuţice)l
pevei fi %iruit şi pe acest duşman, %iruinţa va fi a ta, căci te
deplin.

C!nclu'ie

(upă deşteptarea prin har, primul lucru urmărit de li%ertatea omului este înclinarea spre
sine, ce se desăv&rşeşte în trei trepte6
a: înclină spre %ine şi îl ale0e,
%: înlătură toate piedicile, zdro%eşte toate le0ăturile ce îl ţin pe om în păcat, iz0onind din
inimă mila de sine, slava de la oameni, iu%irea de plăceri şi nădăduirea după cele
vremelnice. In locul acestora, se cuvin semănate şi crescute lepădarea de sine,
dispreţuirea poftelor păcătoase, primirea cu %ucurie a ruşinii şi ocărilor, o%işnuirea inimii
cu 0&ndul că suntem străini şi călători pe păm&nt,
c:
niciînofine, este foarte
am&nare, c&t der&vnitoare în aar
neînsemnată păşi de îndată
fi ea, pe calea
sau a%atere, m&ntuirii,unneîn0ăduindu)şi
ci păstr&nd ritm c&t mai
constant.

n acest fel se liniştesc toate puterile sufletului. Cel deşteptat prin har şi slo%ozit din toate
mreele păcatului îşi spune acum cu hotăr&re fermă6 ;"cul&ndu)mă, mă voi duce7.

(in acest moment începe o altă mişcare a sufletului, cea către (umnezeu, 3dată %iruite
patimile şi întoarsă li%ertatea spre sine însăşi, omul tre%uie să se aducă pe sine ertfă
%ineplăcută lui (umnezeu, ceea ce înseamnă că lucrarea lui e săv&rşită numai pe
umătate.

2+ Ur-u.ul spre 0/</uin,a e a se /rui pe sine lui "umne6eu

")ar părea că, de vreme ce omul s)a decis să părăsească păcatul, tot ce i)a mai rămas de
făcut este să acţioneze. (e %ună seamă aşa este, dar ce soi de lucrare va fi aceasta şi ce
duh o va însufleţi? 3mul este sin0ur cu sine însuşi, aşa înc&t lucrarea sa va fi din sine şi
pentru sine, aspect care poate fi %un din punct de vedere moral. însă. aceasta este o
morală pă0&nă, e0ocentrică. -istă indivizi care susţin că fac fapte %une de dra0ul
%inelui, adică pentru că demnitatea fiinţei omeneşti cere făcut %inele sau pentru că a
proceda altfel ar fi o lipsă de chi%zuinţă şi o înosire. !oţi aceia care săv&rşesc %inele
astfel replică că educaţia lor este una lăuntrică şi că formarea omului moral nu este
desăv&rşită ) adică s)au refu0iat în ei înşişi, dar nu şi)au întors faţa spre (umnezeu,
neaduc&ndu)se #ui ertfă %ineplăcută, şi au lăsat deci lucrarea neterminată.


*ostul li%ertăţii umane nu poate fi aflat în ea însăşi sau în persoana umană, ci în
(umnezeu. (ăruindu)i omului li%ertatea, (umnezeu i)a încredinţat în fapt o făr&mă din
atotputernicia "a dumnezeiască, urmărind însă rostul precis ca acesta să I)o aducă de
%unăvoie, ca pe cea mai aleasă ertfa. (e aceea, cel ce ai reuşit să te stăp&neşti pe tine
însuţi acum oferă)te lui (umnezeu.

Prin săv&rşirea păcatului te)ai pierdut pe tine şi te)ai înstrăinat de (umnezeu, iar acum, că
te)ai întors teafăr din ro%ia păcatului, alear0ă iar la (umnezeu.
5u este lesne să te întorci de la tine spre (umnezeu, cum te)ai întoarce de la vest la est,
de pildă, pentru că păcătosul ce se întoarce spre (umnezeu nu este cu desăv&rşire li%er şi
lipsit de orice răspundere. l este asemenea ro%ului fu0it de pe moşia stăp&nului, care se
înfăţişează vinovat în faţa împăratului şi Ludecătorului.  de tre%uinţă să se arate în faţa
#ui cu un asemenea chip înc&t să fie primit. (upă r&nduiala omenească, stăp&nul se
îndură de sclavul fu0ar, iar re0ele se milostiveşte de răufăcător atunci c&nd am&ndoi îşi
recunosc vinovăţia, le pare rău de fărădele0ea lor şi fă0ăduiesc cu sinceritate să nu mai
săv&rşească iar răul.

#a fel se petrec lucrurile cu păcătosul ce se întoarce la (umnezeu, Care îl primeşte dacă6

a: îşi recunoaşte păcateleD
%: face
c: se pocăieşte de eleD
fă0ăduinţă să nu mai păcătuiască.

/cestea trei sunt de tre%uinţă celui ce voieşte să se unească cu (umnezeu, de ele at&rnă
trăinicia vieţii celei noi, desăv&rşirea ei şi nădedea de a lucra fapte în duhul ei. C&nd fiul
risipitor se întoarce la tatăl său, el spune6 ;!ată, 0reşit)am cerului şi faţă de tine7 ) arăt&nd
prin aceasta cunoştinţa păcatului, nu mai sunt vrednic ) pocăinţaD ia)mă ca pe unul din
ar0aţii tăi ) fă0ăduinţa de a lucra 8#uca E, )l<:.
Cun!aşte/i păcatele

/stfel, după ce te)ai întors către (umnezeu, cunoaşte)ţi păcatele. +otăr&ndu)te să

părăseşti păcatul ai căpătat conştiinţa propriei păcătoşenii, căci atunci de ce ai fi avut o
nevoiede
lipsită at&to de 0ra%nicăamănunţită,
cunoaştere de a)ţi schim%a viaţa?
pe c&nd *eprezentarea
acum stării
străduieşte)te să tedevezi
păcătoşenie erarău
ca cel mai
dintre păcătoşi şi mai ales să cunoşti amănunţit împreurările păcatului ) unde, c&nd, de
c&te ori a fost săv&rşit fiecare în parte ) care sporesc sau diminuează răutatea unei fapte.

"ă cercetezi firul între0ii tale vieţi cu udecata nepărtinitoare şi ri0uroasă. >ăc&nd aşa,
aşază de)o parte #e0ea lui (umnezeu, iar de altă parte întrea0a ta viaţă, şi caută de vezi
c&t se suprapun şi c&t se deose%esc. Ia faptele săv&rşite de tine şi pune)le pe %alanţa #e0ii,
ca să afli de sunt sau nu după #e0e, sau ia #e0ea şi o%servă dacă ea se o0lindeşte în viaţa
ta. 5u lăsa această lucrare c&t de puţin neîmplinită nici măcar c&t de puţin, căci este de
mult folos, şi urmează o anumită metodă.

@
Jă%oveşte şi aminteşte)ţi toate datoriile tale faţă de (umnezeu, faţă de aproapele tău şi
faţă de tine însuţi, iar apoi cercetează)ţi viaţa, av&ndu)le pe acestea în vedere. "au
meditează la Cele zece Porunci şi la >ericiri, unele după altele, cu tot ceea ce implică ele,
şi vezi6 este chipul vieţii tale zu0răvit după ele? "au citeşte capitolele van0heliei după
$atei în care $&ntuitorul r&nduieşte normele vieţii creştine, pistola "f&ntului /postol
laco%, ultimul capitol al pistolelor "f&ntului /postol Pavel, în care se află o succintă
înfăţişare a îndatoririlor unui creştin 8de pildă6 cap. 2 al pistolei către *omani sau cap.
@celelalte
al pistolei către
pentru feseni
că arată şi altele:.
lămurit duhul/ceste versete
vieţuirii suntduh
creştine, mult maieste
care importante
înfăţişat dec&t
limpede în
înt&ia pistolă so%ornicească a "f&ntului Ioan !eolo0ul. Citeşte toate acestea şi
cercetează)ţi viaţa, să vezi de poartă sau nu duhul arătat în ele.

"au, în fine, citeşte *u0ăciunile de dinainte de împărtăşanie şi c&ntăreşte)ţi faptele tale

după ele. Cercetează)ţi toate faptele şi întrea0a viaţă, şi nu te udeca doar ca pe o fiinţă
omenească o%işnuită, ci ca pe un creştin, menit să susţină numele cu purtarea sa.

Plivind în acest fel straturile vieţii tale, vei afla o mulţime nenumărată de fapte, cuvinte,
0&nduri, sentimente şi dorinţe nele0iuite care ţi)au primeduit m&ntuireaD îţi vei da seama
şi că nu au fost săv&rşite numeroase fapte %une care ar fi tre%uit săv&rşite. /tunci vei
înţele0e că multe fapte ale tale pe care le credeai după le0e au fost de fapt făcute cu un
scop rău.dec&t
altceva 3dată terminată
rele. Ceea ceaceastă
tre%uielucrare, s)artuputea
să înţele0i să constaţi
este că că toată
prima treaptă viaţa ta n)ai făcut
a conştientizării
păcătoşeniei este o cunoaştere amănunţită a tuturor faptelor tale. /şa cum a0enda de lucru
a unui om de afaceri este scrisă cu o precizie matematică, tot astfel ar tre%ui întocmită şi
în mintea ta lista cuprinz&nd faptele tale, cu menţiunea precisă a tuturor împreurărilor )
timpul, locul, oamenii, piedicile etc. (acă autoe-aminarea noastră nu dă roade, este
pentru că ea a avut loc doar în linii mari.

"ă nu ză%ovim prea mult asupra acestor detalii, ci să păşim în profunzime, pe drumul
păcatului, să pătrundem în ad&ncimile inimii în0hiţite de păcatD dincolo de fapte, cuvinte,
0&nduri, pofte, dorinţe şi sentimente, vom 0ăsi o constantă înclinaţie păcătoasă a inimii,
care dă contur trăsăturilor noastre caracteristice. 'nele fapte le săv&rşim rău din neştiinţă,
iar altele pur şi simplu ţ&şnesc din inimă cu aşa putere, că nu avem stăp&nirea de sine să
ne înfr&nămD
căpătat puteree-istă însă
de le0e şi alt noastră.
asupra soi de fapte, pe care le
Ispitindu)ne facem
astfel pe fără întrerupere
noi înşine, şi care
va fi mai au să
lesne
aflăm care sunt faptele ascunse în inimă şi care aţ&ţă şi nasc o permanentă poftă spre
păcat, poftă care răsare din ele. !ocmai acestea sunt înclinaţiile păcătoase şi cunosc&ndu)
le pe ele vom scoate la iveală firea inimii noastre, precum şi numărul lor şi felul în care se
spriină unele pe altele.

(upă ce am procedat astfel, patima de căpetenie nu mai are unde să se ascundă. Atim că
maica tuturor relelor este iu%irea de sine, ale cărei vlăstare %lestemate sunt iu%irea de
ar0inţi, lăcomia p&ntecelui 8;iu%irea de plăceri7: şi slava deşartă, care la r&ndul lor
odrăslesc toate celelalte patimi fără de număr, din care opt sunt de moarte. 3ricine
păcătuieşte este stăp&nit de toate patimile ) de unele prin fapte, pe altele av&ndu)le în
0ermene ) pentru că tot cel ce păcătuieşte îşi r&nduieşte viaţa cu iu%irea de sine,

E
începătură şi rădăcină a toate patimile şi pornirile păcătoase. 5u toate patimile se vădesc
pe sine în aceeaşi măsură. Cineva poate fi stăp&nit de m&ndrie, unul de iu%irea de plăceri,
altul de iu%irea de ar0inţi.

Cel stăp&nit de duhul slavei deşarte nu este străin de plăcerile trupeşti, dar nu e neapărat
să le ai%ă. Cel iu%itor de ar0inţi se poate înălţa pe sine, dar nu e nefiresc ca el să se mai
;smerească7 uneori, pentru a o%ţine c&t mai mult profit. Ai iu%itorul de plăceri este alipit
cu duhulplăcerea,
procura materiei,îndarfelul
va renunţa uşor laavem
acesta fiecare averile sale
c&te pentru a)şi
o patimă satisface şi
de căpetenie poftele şi a)şi
toate celelalte
patimi stau oarecum în um%ră, oc&rmuite de aceasta, neîndrăznind să primeduiască
cumva împlinirea ei. !oate înclinaţiile şi pornirile păcătoase pe care le va afla cineva în
inima sa sunt hrănite şi r&nduite să acţioneze de o sin0ură patimă, maică şi izvor a toate
relele6 iu%irea de sine. /un0&nd la conştiinţa că suntem stăp&niţi de ea, vom duce la %un
sf&rşit mărturisirea păcătoşeniei noastre.

n fine, vei reuşi să cunoşti care este rădăcina a tot păcatul şi să deose%eşti ;tulpinile7 )
înclinaţiile păcătoase ) şi roadele ) nenumăratele fapte rele, înfăţiş&ndu)ţi astfel toată
istoria păcătoşeniei tale pe care o vei zu0răvi ca pe un ta%lou.

Să deşteptă% si%/irea cea %ântuit!are a unei p!căin/e sincere

/un0&nd să)ţi cunoşti starea de decădere, nu sta departe ca unul ce e nepăsător la toate,
ci sileşte)te să deştepţi în sufletul tău sentimentul m&ntuitor al pocăinţei sincere. #a prima
vedere s)ar părea că sentimentul pocăinţei se naşte deodată cu cunoaşterea propriei
păcătoşenii, dar în fapt nu este totdeauna aşa. Păcatul înv&rtoşează inima, şi aşa cum un
muncitor îşi înăspreşte firea din cauza trudei zilnice, tot aşa cel ce lucrează necontenit
păcatul se face nesimţitor, căci s)a v&ndut cu totul pe sine pierzătoarei sluiri a păcatului )
căut&nd roşcove şi hrănindu)se cu ele. Pentru aceasta e tre%uinţă iarăşi de multă nevoinţă,
ca să deşteptăm sentimentul pocăinţei.

Putem înlesni acest proces prin simţăm&ntul vinovăţiei pentru păcate şi al neputinţei de a
le ustifica. "entimentul propriei vinovăţii se află la umătatea drumului între cunoaşterea
păcatelor şi sentimentul pocăinţei şi el este la r&ndul său înlesnit de os&ndirea de sine.

Pune acest început %un, os&ndirea de sine, şi os&ndeşte)te. $ută)ţi atenţia de la orice ţi)ar
putea în0reuna lucrarea şi pune)te pe tine sin0ur cu conştiinţa ta înaintea lui (umnezeu,
Ludecătorul Cel ce toate le vede. *ecunoaşte că ai ştiut că răul n)ar fi tre%uit săv&rşit şi
totuşi l)ai săv&rşit. /i fi putut lesne să te îndepărtezi de orice pricină de păcat, dar nu ţi)ai
folosit voinţa spre %inele tău. *aţiunea şi conştiinţa au fost împotrivă şi s)au ivit chiar şi
piedici e-terioare, dar tu cu %ună ştiinţă te)ai lipsit de tot sfatul cel %un. /şa să faci cu
fiecare păcat şi ai să te încredinţezi că fiecare păcat a fost săv&rşit din propria ta voinţă,
av&nd conştiinţa că este un păcat şi chiar depun&nd efortul de a înlătura toate piedicile ce
se împotriveau săv&rşirii lui. Vicleana inimă păcătoasă va încerca să se îndreptăţească pe
sine, cum că am păcătuit din pricina unor slă%iciuni ale firii, sau a unui temperament
nestăp&nit, sau a mersului evenimentelor, sau a stresului zilnic ) să nu o asculţi. !oate

=
acestea ar fi mărit ispita de a păcătui într)un fel sau altul, dar nimeni nu te poate sili să
păcătuieşti. ste o pro%lemă de voinţă.

Puteai foarte %ine să spui6 ;5u vreau să fac asta7, şi ai fi pus astfel capăt ispitei Ai pentru
ca să faci c&t mai rodnică os&ndirea de sine, arată amănunţit toată personalitatea ta6 cine
eşti, unde şi c&nd ai păcătuit, astfel înc&t să afli cu precizie c&t de mare este păcatul tău,
c&ntărit după măsura şi împreurările lui. Vei 0ăsi în toate acestea nu circumstanţe
atenuante,
conştiinţă acipropriei
pricini care a0ravează
vinovăţii, vinovăţia
la o sinceră ta. !re%uie
os&ndire în cele
de sine, dininima
în care urmă să
să spună6
aun0i ;5)
la o
am nici o îndreptăţire ) sunt vinovat.7

Prin lucrarea aceasta a învinovăţirii de sine, omul îşi mărturiseşte unul după altul toate
păcatele sale şi spune6 ;"unt vinovat şi de asta, şi de aceea, şi de cealaltă, întru toate sunt
vinovat7. "e os&ndeşte pentru toate fărădele0ile şi începe să simtă că acestea îl strivesc cu
povara lor enormă. C&nd aun0i la cunoaşterea propriei păcătoşenii, îţi vezi păcatele
oarecum din e-terior, pe c&nd os&ndirea de sine ne aduce la cunoaşterea propriei vinovăţii
şi a împovărătoarei 0reutăţi a păcatelor care ne apasă. Ai 0reutatea lor creşte din moment
ce nu avem nici o îndreptăţire pentru a le fi săv&rşit. /uns în această stare, omul nu poate
dec&t să rostească6 ;"unt vrednic de toată os&nda !oate cele ce am făcut sunt fărădele0i.
u sin0ur sunt vinovat că răul este sălăşluit în mine.7

(e îndată ce omul rosteşte în inima sa6 ;"unt un ticălos7, se nasc în el unele după altele
simţăminte de căinţă pentru păcate. Ii este ruşine că s)a dedat la nişte fapte at&t de
osnice, este m&nios că s)a răsfăţat în aşa hal pe sine, făc&ndu)se de r&sul şi %atocora
dracilor, este îndurerat că s)a afundat at&t de ad&nc în mocirla păcatului şi înspăim&ntat că
#)a m&niat pe (umnezeu şi şi)a primeduit m&ntuirea vremelnică şi veşnică. !oate aceste
trăiri sufleteşti roiesc în urul lui şi omul este ars de ele ca de văpaie. "e vede pe sine
at&rn&nd deasupra unui hău ca un os&ndit.

(in această privelişte se naşte o stare răscolitoare, care e foarte apropiată de deznădede,
şi acum este momentul în care demonul deznădedii pune 0heara pe c&te unul, şoptindu)i6
;şti un os&ndit, n)ai să scapi niciodată de os&ndă7. !ot păcătosul are parte de aceste
trăiri sufleteşti într)o măsură mai mare sau mai mică. "ă nu ne pierdem cu firea de
venirea lor, ci mai
om în propriile salemult, să le dorim
remuşcări să vină
şi cu c&t c&t mai
este mai mustrătoare
încins cu putinţă.
focul, cu at&t folosulCu c&t mai
îi este arde un
0ra%nic spre m&ntuire, în mărimea văpăii stă rezistenţa temeliei viitoarei îndreptări. /cum
cunoaşte inima amărăciunea roadelor păcatului şi în ea 0ăseşte puterea de a se smul0e de
îm%răţişarea păcatului.

Senti%entul p!căin/ei tre"uie să ducă la ! fă&ăduin/ă

"entimentele de pocăinţă împlinesc de %ună seamă o lucrare de despărţire, deoarece

Cuv&ntul pătrunde p&nă la despărţitura sufletului şi duhului, a încheieturilor şi măduvei şi
udecă mişcările inimii. +arul lui (umnezeu săv&rşeşte lucrarea aceasta nu pentru a
distru0e, ci pentru a crea cele noi prin distru0erea celor vechi. 5oul se zămisleşte prin
acea adiere a nădedii în putinţa de schim%are. ste cu putinţă să schim%ăm ce este de

9
neschim%at şi să recuperăm irecupera%ilul ) numai să ne punem pe fapte. >iindcă se pare
că sentimentul pocăinţei naşte o fă0ăduinţă6 ;Voi părăsi păcatul şi fă0ăduiesc să lucrez
pentru 'nul (umnezeu prin împlinirea poruncilor7D se cuvine să arătăm că cel ce face
această fă0ăduinţă tre%uie să creadă că păcatele lui vor fi iertate, pe de o parte, iar pe de
altă parte că va primi puterea care să)l aute să)şi ducă la îndeplinire promisiunea. Iată de
ce a face fă0ăduinţa de a lucra pentru (umnezeu e uşoară6 pentru că avem nădedea cea
%ună că vom primi milostivirea şi întărirea #uiD nădedea se naşte din credinţa în (omnul
şi $&ntuitorul
Cărui nostru,fost
nălţare ne)au prindăruite
a Cărui răsti0nire
prin zapisul#ui
dumnezeiasca păcatelor
putere noastre a fost
;toate cele cerupt
suntşispre
după a
viaţă şi evlavie7 8II Petru ,:.

>ără această credinţă şi fără nădedea care o urmează, chinuitoarele sentimente de căinţă
şi părere de rău ne împin0 pe drumul lui Iuda. /ici se vădeşte Crucea lui +ristos ancoră
pentru om Jv&rcolindu)se în durerile pocăinţei, clătin&ndu)se deasupra unei prăpăstii,
omul o vede ca pe sin0ura sa m&ntuire ) îşi pune în ea toată puterea nădedii şi credinţei
lui şi capătă puterea şi dorinţa nestăvilită de a face o fă0ăduinţă. Precum cel în primedie
să se înece se a0aţă cu toată puterea lui de un copac, tot aşa cel ce se pocăieşte
îm%răţişează Crucea lui +ristos şi primeşte încredinţarea tainică că nu va pieri.
Cunoaştem toţi cu mintea puterea morţii pe cruce a $&ntuitorului, dar cel ce a trecut prin
sentimentul amar al pocăinţei o trăieşte, pentru că ea devine o parte inte0rantă a vieţii lui.

/stfel, str&mtorat de pocăinţă şi păreri de rău, păcătosul îşi mărturiseşte în %iserică

pocăinţa şi face fă0ăduinţa să se îndrepte. Ceara topită care cur0e fără vreun rost precis
nu lasă nici o urmă, însă vărsată într)un tipar sau presată cu o pecete va lua imediat forma
acelei peceţi. Ai noi tre%uie să aplicăm o pecete pe omul nostru lăuntric, înc&t el să capete
o înfăţişare anume, iar acest lucru se petrece în !aina Pocăinţei ) aici este pecetluit cu
harul (uhului "f&nt.
5ota  /dică spovedania Q5. tr. în en0lezăMR.

6e ce este necesară Taina P!căin/ei<

#ucrurile care fac at&t de necesară !aina Pocăinţei sunt pe de o parte, firea păcatului, iar
pe de altă parte firea conştiinţei noastre. C&nd săv&rşim păcatul credem că el nu lasă urme
asupra noastră,
e-teriorul fieînîntot
nostru, e-terior,
ceea cefie
neînînconoară,
interior, dar
dardemai
faptcusapă urme
seamă în ad&nci
ceruri, în
în interiorul
cărţile şi
udecăţii dumnezeieşti, în clipa în care păcătuim, se hotărăşte acolo sus soarta noastră,
căci în cartea vieţii noi suntem trecuţi printre cei os&ndiţi şi scriitura se pecetluieşte.
+arul nu se po0oară asupra cuiva p&nă ce nu se şter0e numele său dintre cei os&ndiţi,
p&nă c&nd el nu primeşte dezle0are acolo sus. nsă I)a %ineplăcut lui (umnezeu ca
şter0erea os&ndei din cărţile cereşti să fie făcută prin dezle0area păcatelor ce au fost
le0ate pe păm&nt.

/propie)te de !aina Pocăinţei, ca să primeşti uşurare şi dezle0are de păcate pe păm&nt şi

în cer şi să)ţi deschizi astfel uşa sufletului spre a se po0orî harul. /cum, c&nd conştiinţa
se spală şi se curăţeşte, redo%&ndindu)şi prospeţimea şi sensi%ilitatea faţă de lucrarea
%inelui, tre%uie să primească încredinţarea că îi sunt iertate păcatele. /şa este şi în


desfăşurarea firească a vieţii noastre6 nu ne lasă conştiinţa să ne arătăm unei persoane pe
care am supărat)o p&nă nu suntem si0uri că ea ne)a iertat, iar în ceea ce priveşte relaţia
noastră cu (umnezeu conştiinţa e şi mai meticuloasă. >ă0ăduind să facă faptele
m&ntuirii, omul capătă o încredinţare că s)a îndreptat înaintea lui (umnezeu, însă ea are
un caracter su%iectiv şi nu e vrednică de crezare.

"imţăm&ntul acesta va fi foarte cur&nd măcinat de îndoieli6 ;/şa este cu adevărat? Poate
este amă0ire?7,
sufletuluiD din îndoieli
în aceste condiţii se naşte
viaţa nu neliniştea, iar din
va avea putere nelinişte
şi nu va urmase fă0aşul
naşte slă%irea
cel %un. (e
aceea avem nevoie ca (umnezeu să ne încredinţeze de dezle0area păcatelor, şi, împăcaţi,
mai cu os&rdie să împlinim poruncile. $er0i şi te spovedeşte ) şi (umnezeu îţi va ierta
păcatele.

Cu% să ne pre&ăti% pentru ! sp!vedanie adevărată

ste necesar să ne pre0ătim pe îndelete în vederea unei spovedanii m&ntuitoare. Cel ce a

citit p&nă aici cartea de faţă este pre0ătit să se apropie cu credinţă şi cu evlavie.

: >erm convins de necesitatea acestei "finte !aine, mer0i şi te spovedeşte, dar nu ca şi

c&nd ar fi ceva inedit în viaţa ta sau o simplă tradiţie, ci susţinut de credinţa sinceră că
pentru tine,
os&ndiţi păcătosul,
şi lipsiţi este sin0ura
de milostivirea luicale spre m&ntuire.
(umnezeu. (acă nu Aovăiala
intri în te ţinespital,
acest încă printre
sufletulceitău
nu)şi va recăpăta sănătatea şi vei răm&ne aşa cum eşti6 %olnav şi tul%urat. 5u vei intra în
împărăţia cerurilor dec&t prin uşa pocăinţei.

2: ncredinţarea aceasta lăuntrică naşte dorinţa de a mer0e la spovedanie. >ii încredinţat

că nu mer0i la un a%ator, ci la un izvor de tămăduiri şi %inecuv&ntări. /cela care)şi
zu0răveşte c&t mai viu roadele pe care le aduce spovedania, va arde de dorinţa unei c&t
mai dese mărturisiri. $er0em la ea acoperiţi de rănile păcatului din cap p&nă)n picioare şi
ieşim de la ea tămăduiţi, cu toate mădularele sănătoase, plini de viaţă, întăriţi, cu
simţăm&ntul că de aici înainte nu ne vom mai molipsi iar. $er0em împovăraţi de u0ul
0reu al tuturor păcatelor, care ne chinuie şi ne lipseşte de pacea sufletească. 5e întoarcem
%ucuroşi, av&nd parcă aripi, cu sufletul împăcat şi încredinţat că a fost pe deplin iertat.

: Vor apărea ruşinea şi teama ) nu te pierde cu firea Pentru aceasta a fost instituită !aina
Pocăinţei, să trezească în noi teama şi ruşinea, şi cu c&t sunt mai mari, cu at&t sunt mai
m&ntuitoare. "ă doreşti a te spovedi înseamnă să doreşti ruşine multă şi frică mare, căci
cel ce doreşte vindecarea nu ştie oare c&t de dureros este tratamentul? (e %ună seamă că
ştie, însă o dată cu hotăr&rea de a se vindeca a luat)o şi pe cea de a suporta durerile, în
nădedea însănătoşirii. Ai tu, c&nd ai fost ros de sentimentul pocăinţei, n)ai aler0at oare la
(umnezeu, spun&ndu)I6 ;"unt 0ata să sufăr oric&t, dar miluieşte)mă şi iartă)mă?7 i
%ine, acum ţi se înt&mplă după voia ta. 5u te sc&r%i din pricina ruşinii şi a fricii, pentru că
sunt str&ns le0ate de spovedanie spre %inele tău. /rz&nd în ele, te vei întări duhovniceşte.
!e)ai lămurit în cuptorul pocăinţei ) mai căleşte)te un pic /tunci ai ars de unul sin0ur
mărturisindu)te înaintea lui (umnezeu şi a conştiinţei tale, acum treci ca prin foc înaintea
unui martor r&nduit de (umnezeu, ca o dovadă a sincerităţii mărturisirii celei dint&i şi

<
poate spre a o desăv&rşi pe aceea. Va fi o udecată, la care ruşinea şi frica aduse de ea vor
fi fără nici o nădede. *uşinea şi frica de la spovedanie le îndepărtează pe acelea de la
udecată. (acă nu vrei să le trăieşti pe acestea din urmă, atunci în0hite paharul celor
dint&i. Pe l&n0ă acest aspect, se înt&mplă întotdeauna ca, potrivit cu intensitatea trăirii
lăuntrice a celui ce se pocăieşte. să se reverse peste el m&n0&ierea la spovedanie. /cum
$&ntuitorul îşi îndeplineşte fă0ăduinţa, arăt&ndu)"e ca Cel ce m&n0&ie şi odihneşte pe
osteniţi şi împovăraţi Pocăindu)ne din toată inima şi mărturisindu)ne curat, inima noastră
va afla adevărul acestor cuvinte prin propria e-perienţă, nu numai prin credinţă.
@: Sin&nd în minte toate păcatele pe care le)ai săv&rşit şi întărindu)ţi hotăr&rea lăuntrică
de a nu le mai repeta, adu)ţi aminte că stai înaintea (omnului însuşi, Care)ţi primeşte
mărturisireaD şi spune tot ce îţi împovărează conştiinţa, fără a omite nimic. (acă te)ai
apropiat cu dorinţa de a te umple de ruşine, atunci cu si0uranţă n)ai să te îndreptăţeşti, ci
vei arăta c&t mai clar toate osnicele înclinaţii şi pofte păcătoase, hrănindu)ţi astfel inima
ta cea umilită. "ă fii încredinţat că fiecare păcat mărturisit este dezrădăcinat din inimă, iar
orice păcat tăinuit şi nespovedit răm&ne ascuns în ea, spre îndoita ta os&ndă, pentru că ai
venit cu o rană la (octorul Care pe toate le vindecă şi)ai plecat netămăduit. /scunz&nd
păcatul de duhovnic, ai închis rana cu forţa, fără părerea de rău că îţi pă0u%eşti şi)ţi
chinui sufletul, în viaţa >ericitei !eodora, care a trecut prin vămile văzduhului, este scris
că între%ătorii cei 0roaznici n)au mai aflat scrise în zapisurile lor păcatele pe care >ericita
le mărturisise
nevăzut la duhovnic,
păcatele în0eriişii)au
din toate cărţile spus după
zapisurile aceea
unde că prin
au fost spovedanie
scrise. se şter0
5u vom 0ăsi nicăieri
păcatele mărturisite curat, nici în hrisoavele propriei conştiinţe, nici în cartea celor vii,
nici în zapisurile viclenilor vrămaşi ai m&ntuirii, fiindcă spovedania le)a şters pe toate.
/runcă de la tine povara cea 0rea, fără să tăinuieşti nimic.

'n alt rost al mărturisirii complete este ca părintele tău duhovnicesc să ai%ă o înţele0ere
c&t mai limpede a celui pe care)l are la spovedit, să te vadă aşa cum eşti de fapt, şi rostind
cuvintele de dezle0are, să te dezle0e pe tine şi nu pe altcineva. /tunci c&nd el rosteşte6
;(omnul şi (umnezeul nostru lisus +ristos, cu harul şi cu îndurările iu%irii "ale de
oameni, să te ierte pe tine, fiule, şi să)ţi lase ţie toate păcatele.7 Q$olitfelnic, <<2, p. =9)
=, n. tr. rom.M, să nu răm&nă în tine nimic din cele la care se referă aceste cuvinte.
Procedează înţelept acela care, dorind să se spovedească după o îndelun0ă zăcere în
noroiul
întrea0apăcatului, 0ăseşte
sa viaţă dusă un prile
în pofte de a vor%i
şi păcate. cu părintele
!oţi tre%uie să ne duhovnicesc
în0riim de o şimărturisire
de a)i istorisi
completă a păcatelor, pentru că (omnul +ristos a dat puterea de a se ierta păcatele, dar nu
în mod necondiţionat, ci cu condiţia să se facă pocăinţă pentru ele şi să fie mărturisite.
(acă acestea nu te însoţesc în drumul tău la duhovnic, atunci este posi%il ca părintele să
rostească6 ;Ai eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce)mi este dată, te iert şi te
dezle0 de toate păcatele tale.7 Q$olitfelnic, <<2, p. =9)=, n. tr. rom.M, iar (umnezeu să
spună6 ;u te os&ndesc7.

E: /cum spovedania s)a terminat. Părintele duhovnicesc îşi ridică epitrahilul şi ţin&ndu)l
în m&ini ţi)l aşează pe cap, rostind dezle0area de toate păcatele şi făc&nd semnul crucii pe
capul penitentului. Ce se petrece în această clipă în sufletul nostru este %inecunoscut celor
ce s)au spovedit curat. +arul inundă toată fiinţa noastră, şuvoaie revărs&ndu)se dinspre

<G
creştet spre inimă şi umpl&nd)o de %ucurie. /ceasta nu este rodul strădaniilor omeneşti,
nici ale penitentului, nici ale duhovnicului, ci este lucrarea tainică a $&ntuitorului
+ristos, !ămăduitorul şi $&n0&ietorul sufletelor. 'nii aud rostindu)se în aceste clipe
cuvinte dumnezeieşti în inima lor, menite să)i întărească şi să)i lumineze pe mai departe
în nevoinţele lor. /ceasta este un fel de armă duhovnicească dăruită de $&ntuitorul
+ristos proaspătului venit între oştenii ce luptă în numele "ău. Cine a auzit un asemenea
cuv&nt să)l păstreze %ine, spre a afla m&n0&iere şi întărire ) m&n0&iere pentru că de %ună)
seamă
pentru (omnul, cercet&nd
că în ceasul astfel sufletul
ispitei tre%uie ro%ului
doar să)şi său, i)acuvintele
amintească primit mărturisireaD
dumnezeieştiîntărire
şi de
undeva vine puterea de a %irui ispita (in ce le sporeşte curaul luptătorilor pe c&mpul
%ătăliei? (intr)un cuv&nt rostit de comandantul lor, care îi îm%ăr%ătează. #a fel este şi în
cazul spovedaniei.

=: Cu acestea totul ia sf&rşit. 5u)ţi răm&ne dec&t să cazi la picioarele lui (umnezeu cu
simţăm&ntul mulţumirii pentru ne0răita #ui milostivire şi să săruţi Crucea şi van0helia
ca semn al fă0ăduinţei tale. Păşeşte cu %ăr%ăţie pe calea arătată în van0helie, decis să îi
urmezi lui +ristos $&ntuitorulD să porţi u0ul şi povara #ui pe umerii tăi. $er0i în pace,
deştept&ndu)ţi r&vna lăuntrică de a trăi după fă0ăduinţă şi aduc&ndu)ţi aminte că de acum
încolo vei fi udecat din cuvintele tale. /i făcut o fă0ăduinţă ) ţine)o a a fost pecetluită
prin această "f&ntă !aină şi de aceea străduinţa ta a o împlini tre%uie să crească şi mai
mult, ca să nu cazi iar în r&ndurile celor os&ndiţi, care au stins şi alun0at risipit harul.
9: (acă duhovnicul tău îţi r&nduieşte vreun canon, primeşte să)l împlineşti cu %ucurie şi
cere)i tu să)ţi r&nduiască unul în caz că el nu o face. Canonul îţi aprinde r&vna
tre%uincioasă oricărui călător pe calea m&ntuirii şi este totodată scut şi zid de apărare
împotriva vrămaşului ce caută să surpe temelia noii tale vieţi. Iată ce a răspuns Patriarhul
de Constantinopol luteranilor6 ;nsoţim dezle0area păcatelor cu r&nduirea canonului din
numeroase motive întemeiate şi vrednice de crezare, în primul r&nd, printr)o pătimire rea
asumată de %unăvoie, penitentul va scăpa aici de pedepsele înfricoşătoare de acolo, din
viaţa viitoare, pentru că nimic nu înmoaie mai mult milostivirea lui (umnezeu dec&t
suferinţa, dar mai ales cea de %unăvoie. (e aceea spune "f&ntul Fri0orie că dra0ostea lui
(umnezeu se do%&ndeşte prin lacrimi. n al doilea r&nd, canonul nimiceşte poftele
trupeşti, care odrăslesc at&tea păcate, pentru că ştim că pornirile păcătoase se tămăduiesc
prin lucrarea celor
neîn0ăduindu)i a seopuse
n&răvilor. n alspre
iarăşi treilea r&nd, de
patimile prin canon
care se pune
tocmai fr&u sufletului,
s)a curăţit, în al patrulea
r&nd, prin canon îl o%işnuim pe creştin să se nevoiască şi să)şi do%&ndească ră%darea, căci
toată virtutea este rodul nevoinţelor în conlucrare cu +arul, în al cincilea r&nd, prin canon
vedem şi cunoaştem dacă cel ce se pocăieşte a auns la ura sinceră faţă de păcat.7 @
5ota @ #ecturi creştineşti, @2, vol. l, p. 2@@ 8în lim%a rusă:R

Cel ce trece prin toată această şcoală de tămăduire sufletească şi ) ceea ce este esenţial )
îşi mărturiseşte păcatele fără a ascunde nimic se întoarce din casa lui (umnezeu în
acelaşi mod în care criminalii, care au primit în loc de sentinţa pedepsei cu moartea
0raţierea şi achitarea de toată vina, se întorc de la tri%unal. "e întoarce cu un ad&nc
simţăm&nt de mulţumire şi recunoştinţă faţă de $&ntuitorul sufletelor noastre, cu
hotăr&rea nestrămutată de a se afierosi pe sine lui (umnezeu şi împlinirii poruncilor #ui

<
pentru tot restul vieţii, sc&r%it de toate relele pe care le)a lucrat p&nă atunci şi arz&nd de
dorinţa de a şter0e toate urmele ad&nci lăsate de păcatele sale. Cine a primit dezle0area de
păcate, din încredinţare lăuntrică simte că viaţa lui are un rost, că a fost cercetat de o
putere mai presus de fire. +arul lui (umnezeu, care p&nă acum a lucrat din afară,
aut&ndu)l în strădaniile sale de a se %irui pe sine însuşi, pătrunde în fiinţa lui prin
cuvintele ;!e iert şi te dezle07, se uneşte cu duhul lui şi deşteaptă în el dorinţa arzătoare,
care îl însufleţeşte şi)l îndeamnă să iasă la lucrul său şi la lucrarea sa p&nă în seara vieţii
sale.
Cel ce se p!căieşte se apr!pie de Taina Sfintei Euaristii

n pilda fiului risipitor, tatăl îl primeşte pe fiul său care s)a întors şi care s)a pocăit de
toate fărădele0ile lui, îi cade pe 0rumaz şi îl sărută în semn că l)a iertat, apoi porunceşte
să fie îm%răcat şi să se facă ospăţ mare şi plin de veselie. Inima lui părintească nu s)a
oprit numai la a)l ierta, ci a dorit at&t ca fiul său să se încredinţeze de iertare, c&t şi să)şi
arate c&t mai făţiş %ucuria pricinuită de întoarcerea lui. (ra0ostea părintească a copleşit
aşteptările fiului, dăruindu)i ceea ce acesta nici nu îndrăznise să nădăduiască. Cine dintre
păcătoşi s)ar putea aştepta la ceva mai minunat dec&t iertarea păcatelor? Ai totuşi iată că
suntem poftiţi la Cina (omnului, unde însuşi (omnul +ristos ne dă !rupul "ău să)#
m&ncăm şi "&n0ele "ău să)# %em. /ceasta este încununarea milostivirii dumnezeieşti faţă
de păcătosul
unirii noastrerisipitorD nu este o revărsare de %elşu0 păm&ntesc, ci condiţia de căpetenie a
cu +ristos.

Viaţa creştinească este viaţa în +ristos Iisus (omnul nostru. Credinciosul se îm%racă în
+ristos şi trăieşte în şi prin l. Cel ce cade după %otez pierde harul dăruit lui, iar c&nd se
ridică din căderea sa şi se întoarce la (umnezeu, tre%uie să se învrednicească de a primi
iarăşi acest har, de care se învredniceşte prin "f&nta împărtăşanie6 ;Cel ce măn&ncă trupul
$eu şi %ea s&n0ele $eu răm&ne întru $ine şi u ntru el7, spune (omnul 8Ioan =, E=:.

/cesta este pentru cel ce se pocăieşte începutul vieţii în Iisus +ristos. l a spus că este
Viţa iar cei ce cred în l sunt mlădiţele 8Ioan E, l)=:. $lădiţa nu poate trăi dacă nu este
în viţă, credinciosul nu trăieşte dacă nu trăieşte în +ristos. n afară de Viţa +ristos nu
e-istă viaţă veşnică şi tot ce nu e într)însa e mort.

(e aceea, acela care doreşte viaţa cea veşnică să sădească viţa în sufletul său, să se adape
din seva ei dătătoare de viaţă şi să se hrănească din roadele ei. "ădim viţa prin "f&nta
mpărtăşanie ) prin împărtăşire creştinul devine una cu +ristos. C&nd +ristos l)a călăuzit
pe păcătos spre o pocăinţă sinceră, a %ătut numai la uşa inimii lui. 3dată deschisă aceasta
prin suferinţă şi pocăinţă, (omnul intră şi stă la ospăţ cu creştinul.

/stfel omul se naşte din nou şi începe pentru el o viaţă cu totul nouă, care nu poate
continua fără hranăD însă avem nevoie de o hrană potrivită cu firea vieţii şi hrana aceasta
este !rupul şi "&n0ele (omnului, Care a zis6 ;!rupul $eu este adevărată m&ncare şi
s&n0ele $eu, adevărată %ăutură7 8Ioan =, EE:. Cel ce îşi începe viaţa cea nouă cu acestea
să înceapă, căci este de neapărată tre%uinţă să m&ncăm aceste merinde c&nd facem primii

<2
paşi pe calea noii vieţi. "e spune că prima hrană dată %e%eluşului influenţează dezvoltarea
fizică ulterioară şi)i sta%ileşte nevoile de hrană de mai t&rziu.

Cum ar tre%ui să fie viaţa celui ce se pocăieşte? "ă fie o viaţă în +ristos Iisus (omnul
nostru. Care ar tre%ui să fie nevoia lui cea mai apri0ă? 5evoia unirii cu +ristos. "ă se
0ră%ească, într)o primă mişcare a vieţii celei noi, să 0uste din trupul şi s&n0ele
$&ntuitorului, ca să pună astfel temelie vieţii sale şi să odrăslească o nevoie arzătoare de
adulceaţa
fi permanent
acesteiîn$ane
unirecereşti
cu l prin
va fimilocirea
mereu maiacestei 0ustări.
flăm&nd şi maiCel ce sesăîmpărtăşeşte
însetat 0uste iar dindin
Cina
(omnului.

/şadar, primind milostivirea şi iertarea prin pocăinţă, apropie)te de "f&nta uharistieD

pentru o întărire deplină a omului celui nou, lăuntric.

5u e nevoie să arătăm aici vreo r&nduială anume de pre0ătire pentru a te împărtăşi. Cel ce
s)a pocăit şi s)a mărturisit a lucrat dea toate cele de tre%uinţă, iar împărtăşirea este o
continuare firească a celor ce s)au făcut p&nă acumD dacă şi)a pl&ns păcatele şi s)a
spovedit este 0ata să se apropie de această !aină ne0răită. 5ici /postolul nu mai are alte
poveţe, spun&nd doar6 ;"ă se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să măn&nce din p&ine şi
să %ea din pahar7 8I Corinteni , 2:, sau altfel spus6 păzeşte ce ai înlăuntrul tău sau să
nu pierzi ceea ce ai şi este de auns.
Potrivit r&nduielii care e-istă la noi, perioada dintre spovedanie şi împărtăşanie este, de
re0ulă, scurtă. Cel mai adesea acestea două sunt despărţite doar de o seară, o dimineaţă şi
de "f&nta #itur0hieD în aceste puţine ceasuri tre%uie să ne străduim să ne menţinem în
starea duhovnicească pe care ne)a adus)o !aina "fintei "povedanii şi să luăm aminte cu
toată 0ria la unirea cu +ristos în "f&nta mpărtăşanie. /stfel6

: Păstrează)ţi atenţia neîmprăştiată şi neînv&rtoşatăD ai 0riă să nu)ţi risipeşti mintea sau

să te nelinişteşti din pricina 0riilor şi îndepărtează)te de orice ţi)ar putea tul%ura linişteaD
po0oară)te înlăuntrul tău şi de acolo 0&ndeşte)te la (omnul, Cel ce vrea să intre în
cămara inimii tale. ndepărtează orice altă mişcare a minţii şi, contempl&ndu)# numai pe
(omnul, roa0ă)te #ui cu o nerisipită ru0ăciune a inimii.

2: (acă mintea nu este în stare să răm&nă statornică asupra acestei sin0ure lucrări, atunci
hrăneşte)o cu 0&nduri despre !aina "fintei mpărtăşanii, şi, ca să nu îi în0ădui o prea
mare răsp&ndire, pecetluieşte)o cu cuvintele (omnului şi ale "finţilor /postoli despre
această "f&ntă !aină.

: Cu0etă la spusele $&ntuitorului sau ale "finţilor /postoli, cule0e din nectarul lor
întărire şi caută să)ţi deştepţi înlăuntrul tău o stare de ru0ăciune smerită. C&nd ru0ăciunea
va veni, cazi înaintea lui (umnezeu şi nu te ridica de la ru0ăciune c&t timp stăruie în tine
duhul ei.

@: "ă umpli seara cu toate aceste îndeletniciri duhovniceşti, p&nă c&nd somnul îţi va
închide ochii. 3dată sosită şi dimineaţa, mai înt&i insuflă)ţi conştiinţa însemnătăţii acestei

<
zile pentru m&ntuirea ta, dar ai 0riă să nu te plim%i de ici)colo şi să nu te risipeşti în tot
felul de nimicuriD ţine)ţi atenţia concentrată asupra celor ce se petrec cu tine şi înlăuntrul
tău. Ia aminte Vrămaşul va încerca să te ispitească în tot felul, să)ţi aducă o stare de
moleşeală, de amărăciune, să)ţi învălmăşească 0&ndurile, să)ţi dea vreo 0riă sau vreo
nemulţumire în le0ătură cu cine ştie ce, să)ţi st&rnească ura sau invidia faţă de vreun
semen de)al tău. Ve0hează asupra ta, ru0&ndu)te lui (umnezeu, şi vei trece cu %ine şi
peste aceste pietre de poticneală.

E: Intr&nd în %iserică, să ai sentimentul că intri în foişorul din Ierusalim, unde +ristos a

luat Cina cea de !aină cu "finţii "ăi /postoli, şi străduieşte)te mai mult ca oric&nd să fii
atent la cele ce se c&ntă şi se citesc la strană, 0&ndul călăuzitor fiind acela că însuşi
+ristos pre0ăteşte pentru tine o Cină a m&ntuirii.

=: ncălzeşte)ţi credinţa în prezenţa reală a lui +ristos, $&ntuitorul şi (omnul, în

"fintele "ale !aineD autat de credinţă şi, conştient că (omnul dea "e apropie de tine, să
rosteşti cu inimă înfr&ntă6 ;5u sunt vrednic să intri su% acoperişul casei mele7. 3 dată cu
smerenia, să simţi şi acea frică a fiului risipitor, însă nu o frică care te îndepărtează, ci te
aduce într)o stare de sfială şi evlavie. (eoarece +ristos însuşi te cheamă să o faci, fii 0ata
să te apropii cu %ună nădede, dor şi însetoşare, precum cer%ul care doreşte izvoarele
apelor6 apropie)te cu dor, încredinţat că îl primeşti pe +ristos şi o dată cu l toată %o0ăţia
vieţii ce estefiiîntru
tine însuţi, 0ata l.
să)#(eînt&mpini
la dorinţapeaceasta,
+ristoscare nu)ţi vaflacăra
şi înteţeşte fi ruşinată, să teinimii,
zdro%irii întorciînnoind
iar spre
fă0ăduinţa de a părăsi păcatul, chiar dacă ar fi să mori pentru a o împlini.

9: "&r0uieşte)te să asculţi toată slu%a într)o stare de trezvie a minţii, trec&nd de la un

simţăm&nt la altul. Cu sufletul pre0ătit, apropie)te de potirul (omnului şi zărindu)l, să
faci o închinăciune lui +ristos Care "e apropie de tine. (eschide)ţi %uzele şi inima,
primeşte)#, chem&ndu)# cu multă smerenie împreună cu "f&ntul /postol !oma6 ;(omnul
meu şi (umnezeul meu7

"lavă Sie, (umnezeule "lavă Sie, (umnezeule "lavă Sie, (umnezeule

/propiindu)te de potirul (omnului cu o asemenea stare sufletească şi în aceeaşi stare

sufletească
(umnezeului plec&nd,
meu, căveicelsimţi
ce seînîmpărtăşeşte
inima ta6 ;Cucutotul adevărat
(arurile cele este cuv&ntul "tăp&nului
dumnezeieşti şi şi
îndumnezeitoare nu este sin0ur, ci cu !ine, +ristoase al meu, Cel ce eşti din #umina cea
cu trei străluciri, Care luminează lumea7. Iată că de)acum l porţi pe +ristos în tine. Ia
aminte să)# păstrezi în tine şi să)# odihneşti cu toată r&vna. (acă +ristos este în tine, cine
poate să)ţi stea împotrivă? Vei putea să lucrezi toate întru (omnul Care îţi dă puterea.

Cu acestea, încheiem învăţătura despre viaţa duhovnicească a creştinului care a căzut în

păcat şi se întoarce la o viaţă %ineplăcută lui (umnezeu.
C!nclu'ie

<@
/ceasta este r&nduiala transformării duhovniceşti ste înfăţişată în aceste pa0ini în
chipul unei lun0i istorii pentru a fi c&t mai lesne de o%servat momentele cruciale pe care
le înt&lneşte cel ce mer0e pe calea m&ntuirii, precum şi întrepătrunderea lucrărilor harului
cu lucrările li%ertăţii omeneşti. !ot ceea ce s)a scris se petrece cu fiecare credincios în
parte, dar măsura este hotăr&tă de personalitatea şi împreurările specifice fiecăruia. 'nul
poate trece prin toate aceste etape în doar c&teva minute, timp în care el se deşteaptă prin
har, se pocăieşte şi hotărăşte să)şi afierosească viaţa lui (umnezeu.

venimentele vieţii duhovniceşti se succed foarte rapid, însă acest fel de prefacere
lăuntrică este foarte rarD cele mai multe schim%ări nu au loc deodată, ci treptat. (eşi
transformările interioare în sine pot fi ful0erătoare, credinciosul aun0e la ele după o
îndelun0ată nevoinţă. Iată motivul pentru care prefacerea duhovnicească a unora poate
dura ani de zile, iar lucrurile în preama cărora ză%ovesc ei cel mai mult sunt acelea în
care tre%uie s&)şi %iruie iu%irea de sine, adică să)şi dezrădăcineze patimile şi poftele, să se
mărturisească şi altele. !re%uie să se întărească în noi starea lăuntrică a îndepărtării de tot
păcatul şi a afierosirii vieţii noastre lui (umnezeu. (in acest moment începe în noi viaţa
cu adevărat creştinească şi aceasta pentru că omul îşi atin0e scopul său )ascuns în
(umnezeu. !otul depinde de r&vna cu care cineva îşi face lucrarea şi de convin0erea că
ceea ce urmează să facă este de o tre%uinţă vitalăD dacă are această convin0ere, atunci mai
devreme sau mai t&rziu va acţionaD însă acum este cel mai %ine. ncepe să lucreze de
îndată şi pune
prefacerii temelia, iar această punere a temeliei este cel mai important pas al
lăuntrice.

I#

Menirea finală a !%ului  c!%uniunea vie cu 6u%ne'eu

"ă ne reamintim faptul că omul de a%ia a ieşit din întuneric la lumină, din stăp&nirea
"atanei în împărăţia lui (umnezeuD are înaintea ochilor o cărare pe care n)a făcut încă
nici un pas, dar este înflăcărat de r&vna de a face tot ce)i stă în puteri pentru a)şi continua
lucrarea dea începută şi de a nu se mai face ro% al foştilor stăp&nitori, care l)au îndepărtat
de (umnezeul şi $&ntuitorul lui, tră0&ndu)l la pierzanie.

/m
si0ur,putea
fără să ne între%ăm6
a%ateri, c&t mai unde şi cum
0ra%nic să păşească
şi, mai pentru de
ales, încununat a aun0e la destinaţie în mod
%iruinţă?

"copul către care tre%uie să năzuiască orice creştin prin toate nevoinţele şi strădaniile sale
este scopul ultim al omului şi a între0ii iconomii a m&ntuirii, adică să)I fie %ineplăcut lui
(umnezeu, să se unească cu (umnezeu, să devină vrednic de împărăţia "a. "ufletul
însetat şi fără odihnă, care r&vneşte după cele %une, îşi află pacea doar afl&ndu)# pe
(umnezeu, 0ust&ndu)# şi umpl&ndu)se de l. /şa înc&t prima îndatorire a sufletului este6
;Căutaţi pe (omnul şi vă întăriţiD căutaţi faţa #ui, pururea7 8Psalmul G@, @:.
Binecuv&ntarea ce se revarsă de aici nu poate fi aunsă de mintea omenească, pentru că
omul nici n)ar putea cu0eta măcar la asemenea înălţime, însă c&nd (umnezeu %inevoieşte
să reverse peste om această %inecuv&ntare, ticăloşie ar fi din partea omului să o risipească
din pricina necredinţei, a împrăştierii sau a vreunui cu0et străin strecurat în timpul

<E
nevoinţelor. ;Voi locui în ei7 8II Corinteni =, =:, spune (umnezeu, înţele0&nd prin
aceasta toate cele trei Persoane ale Preasfintei !reimi.

(omnul spune despre (umnezeu !atăl şi despre "ine6 ;Vom veni la el 8la cel ce crede în
$ine şi $ă iu%eşte: şi vom face locaş la el7 8Ioan @, 2:, iar despre "ine spune6 ;voi
intra la el şi voi cina cu el7 8/pocalipsa , 2G: şi mai desluşit în alt loc6 ;u sunt întru
!atăl $eu şi voi în $ine şi u în voi7 8Ioan @, 2G:. /postolul zice despre "f&ntul (uh6
;(uhul lui (uhului7
fă0ăduinţa (umnezeu8Falateni
locuieşte,în@:.
voi7 8Corinteni , =:, ;ca să primim prin credinţă

ste %ine să vedem că sălăşluirea lui (umnezeu în noi nu este numai una 0&ndită, aşa
cum este în cazul în care omul, prin voia lui (umnezeu, contemplă cele dumnezeieşti, ci
este mai ales una trăită, plină de viaţă şi faţă de care cea dint&i Qadică sălăşluirea 0&ndită )
n. tr. rom.M tre%uie socotită numai un miloc. 5evoia raţională şi cea simţitoare Qdin
inimăM după (umnezeu, care se nasc în sufletul nostru din milostivirea #ui, pre0ătesc pe
om să)# primească cu adevărat pe (umnezeu.

/ceasta este un fel de comuniune în care, fără a se nimici voinţa şi personalitatea omului,
(umnezeu este Cel ce lucrează ;şi ca să voim şi ca să săv&rşim7 8vezi >ilipeni 2, :D nu
omul trăieşte, ci +ristos trăieşte în el 8vezi Falateni 2, 2G:. /cesta este scopul omului şi
scopul luiraţionale
>ăpturile (umnezeu însuşi.
sunt !otul este
încununate creat%unăvoirii,
cu arma întru (umnezeu
dar nuşisunt
are definitiv
viaţă numai în l.
şi a%solut
independente. le tre%uie să se dăruiască (umnezeului Celui /totputernic şi nu să)şi
întocmească vreo împărăţie a lor, independentă de împărăţia lui (umnezeu.

Poate părea de neînţeles faptul că această comuniune cu (umnezeu tre%uie do%&ndită,

c&nd ea este dea lucrătoare în noi sau ni se dăruieşte prin !aina Botezului sau a "fintei
"povedanii, pentru că este scris6 ;Căci, c&ţi în +ristos v)aţi %otezat, în +ristos v)aţi
îm%răcat7 8Falateni , 29: sau6 ;Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu +ristos
în (omnul7 8Coloseni , :. ste un adevăr elementar faptul că (umnezeu este
pretutindeni6 ;Ca ei să caute pe (umnezeu, doar #)ar pipăi şi #)ar 0ăsi, deşi mi e departe
de fiecare dintre noi.7 8>aptele /postolilor 9, 29: şi că %inevoieşte să)Ai facă locaş în
oricine este pre0ătit să)# primească. (ar lipsa voinţei, înv&rtoşarea inimii şi întunecarea
minţii ne ţin pe
s)a afierosit departe de(umnezeu,
sine lui (umnezeu.din
/cum, c&nd cel
ce pricini nu ce se (umnezeu
vine pocăieşte s)a
să lepădat de toateînşi
"e sălăşluiască
el?

1. Diferitele trepte ale unirii cu Dumneeu

Pentru a face lumină în această pro%lemă at&t de spinoasă, este necesar mai înt&i să
lămurim diferitele chipuri ale unirii cu (umnezeu. 'nirea începe în clipa deşteptării prin
har. 3mul dă mărturie despre ea prin ostenelile şi dorul după (umnezeu, iar (umnezeu
ne încredinţează de aceasta prin %unăvoinţa, călăuzirea şi acoperăm&ntul "ău. l însă nu
este încă înlăuntrul omului şi nici omul nu este în l, nu este încă comuniune şi
împreună)lucrare desăv&rşită. Prin "f&nta !aină a Botezului şi a "povedaniei, +ristos
intră în credincios prin harul "ău, unindu)"e cu el şi învrednicindu)l să 0uste c&t de %un

<=
este (omnul cu at&ta îm%elşu0are şi revărsare simţită a %unătăţii, înc&t el aseamănă
această stare cu desăv&rşirea, însă după aceea (umnezeu tăinuieşte pentru o vreme
semnele prezenţei "ale în om, mai aduc&nd din c&nd în c&nd c&te o adiere uşoară, care
este numai o ima0ine sla%ă şi nu însuşi chipul desăv&rşit al unirii, în0ăduie ca omul să
petreacă în necunoaştere, p&nă c&nd aun0e la o anumită măsură a înţele0erii
duhovniceşti, după înţeleaptă #ui călăuzire, şi atunci a%ia +ristos îşi face simţită prezenţa
în sufletul creştinului, care s)a făcut templu al Preasfintei !reimi.

/şadar, deose%im trei trepte de unire cu (umnezeu6 una este raţională şi este cea din
timpul întoarcerii spre (umnezeu, iar celelalte două sunt lucrătoareD dintre acestea două
una este tainică, nevăzută de ceilalţi şi neştiută de noi înşine, iar cealaltă este făţişă,
cunoscută şi de noi, şi de ceilalţi.

Prima treaptă a comuniunii, cea mai apropiată de înţele0erea noastră şi mai des înt&lnită,
nu încetează în cea de)a doua şi nici chiar în cea de)a treia treaptă a unirii cu +ristos,
fiindcă viaţa duhovnicească este o viaţă care se desfăşoară în acelaşi timp şi la nivel
raţional.

!otuşi, urc&nd duhovniceşte pe cea de)a doua şi chiar a treia treaptă, firea celui dint&i
chip al unirii cu (umnezeu se schim%ă în mod simţitor, iar felul schim%ării nu poate fi
prins în cuvinte.
ntrea0a viaţă duhovnicească stă tocmai în această înălţare de la comuniunea 0&ndită,
percepută numai la nivel raţional, la unirea vie, lucrătoare, simţită.şi arătată.

!. Cum "e "#l#$luie$te %arul &n "ufletul celui care "e p'c#ie$te
Persoana care a ales calea pocăinţei a şi intrat în comuniune cu (umnezeu, însă într)un
mod neştiut, nearătat şi tăinuit. (umnezeu vrea ca persoana aceea să năzuiască după o
unire desăv&rşită, arătată şi simţită. !oată osteneala şi nevo)inţa pentru m&ntuire a
creştinului tre%uie zidită pe această temelie ) lucru care tre%uie arătat şi su%liniat spre
deplina noastră încredinţare )6 prin !aina "f&ntului Botez şi a Pocăinţei se po0oară harul
în chip simţit peste suflet, iar apoi se îndepărtează de cunoaşterea noastră, deşi în realitate
nu ne părăseşte.la"e
se sălăşluieşte face pe
arătare sine neştiut
şi definitiv. stededecredincios, p&năcă
la sine înţeles cesin0urii
inima senoştri
curăţeşte, şi atunci
călăuzitori în
aceste taine dumnezeieşti sunt "finţii Părinţi şi mai cu seamă "f&ntul (iadoh, episcop de
>oticeea, şi "f&ntul $acarie 0ipteanulD pe ei îi vom aduce ca mărturie pentru cele scrise
p&nă aici.

+arul se po0oară în om şi se odihneşte în el din clipa primirii !ainelor Bisericii

;+arul7, ne spune "f&ntul (iadoh, ;se ascunde, din însăşi clipa în care ne)am %otezat, în
ad&ncul minţii7E, şi de asemenea6 ;Căci dacă harul dumnezeiesc se împreună prin
"f&ntul Botez cu trăsăturile chipului ca o arvună a asemănării, unde mai poate încăpea
persoana celui rău?7= "f&ntul $acarie spune6 ;+arul se află neîncetat în om. Prinde

<9
rădăcini din tinereţe, se amestecă cu el ca un aluat şi devine o parte firească a acestuia,
devine o sin0ură fiinţă cu el7.9

85ota E "f&ntul (iadoh al >oticeei, >iloc. rom. vol. l, <<, nr. 99, p. @E2D = I%idem,
nr. 9, p. @E:.
85ota 9 "f&ntul $acarie 0ipteanul, 3milii duhovniceşti, în P"B, vol. @, <<2, omilia
62, p. 29:.

C&nd harul îl cercetează pe cineva printr)o "f&ntă !aină,

îl învredniceşte pe acela să 0uste cu toată
simţirea din dulceaţa unirii cu (umnezeu

"f&ntul (iadoh zice6 ;#a începutul înaintării, dacă iu%im cu căldură virtutea lui
(umnezeu, Preasf&ntul (uh face sufletul să 0uste cu toată simţirea şi încredinţarea din
dulceaţa lui (umnezeu, ca mintea să afle printr)o cunoaştere e-actă răsplata desăv&rşită a
ostenelilor iu%itorilor de (umnezeu7 şi iarăşi6 ;+arul o%işnuieşte la început să umple
sufletul de lumină prin simţire multă7<.

$ărturia cea mai limpede că lumina harului s)a sălăşluit în suflet stă, la început, în
veşmintele al%e pe care cei proaspăt %otezaţi le poartă vreme de şapte zile. Că aceasta nu
este
unii oerau
simplă tradiţie seînvede
înveşm&ntaţi hainedindenumeroasele e-empleunora
lumină, pe creştetul ale sfinţilor convertiţi,
se po0ora dintre care
un porum%el, iar
altora le străluceau chipurile.

!oţi cei care s)au apropiat cu adevărat de (umnezeu au simţit o săltare a sufletului, ca
aceea a înaintemer0ătorului în p&ntecele lisa%etei, c&nd a venit la ea $aica (omnului
purt&ndu)# pe +ristos în p&ntece, în vieţile "finţilor "imeon şi Ioan2G este scris că au
văzut o cunună luminoasă în urul unui frate care tocmai se %otezase şi fusese tuns în
monahism şi că a ţinut şapte zile. #a călu0ărire, aceşti sfinţi s)au învrednicit de cercetarea
deose%ită a lui (umnezeu şi, dorind a păstra pentru totdeauna harul cel dumnezeiesc, au
plecat de îndată în pustie, pentru o c&t mai aspră nevoinţă.

85otele, <, 2G "fantul (iadoh al >oticeei, >iloc. *om. Vol. :

0arul se tăinuieşte pe sine de cel ce se nev!ieşte pentru %ântuirea sa

(upă cercetare, harul se tăinuieşte pe sine de cel ce se nevoieşte pentru m&ntuire, şi cu

toate că el este sălăşluit şi lucrează în el, toate le face neştiut de ostenitor, înc&t acela, în
deplină necunoştinţă de prezenţa harului, se crede părăsit de (umnezeu şi în pra0ul
pierzaniei, se t&n0uie şi suspină şi)şi înmulţeşte suferinţa, în continuarea citatului de mai
sus "f&ntul (iadoh zice6 ;Prin urmare tre%uie să ne lase să ne întristăm într)o anumită
măsură, ca unii ce am fi părăsiţi, ca şi mai mult să ne smerim şi să ne supunem slavei
(omnului, dar totodată să ne şi %ucurăm cu măsură, într)aripaţi de nădedea cea %ună7.
(ar înaint&nd omul în nevoinţă, adeseori harul lucrează nesimţit tainele sale în sufletul
contemplativ şi cuv&ntător de (umnezeu. >ăc&nd la început aşa, el vrea ca, %ucur&ndu)
ne, să ne m&ne spre contemplaţiile dumnezeieşti, ca pe unii ce suntem chemaţi de la

<
neştiinţă la ştiinţă. #a milocul nevoinţelor însă, vrea să ne păstreze cunoştinţa nepătată
de slava deşartă.72

ntr)un alt loc, "f&ntul (iadoh ne e-plică cum lucrează harul în 0eneral6 ;Căci la început,
precum am spus şi mai înainte, harul îşi ascunde prezenţa sa în cei %otezaţi, aştept&nd
hotăr&rea sufletului ca, atunci c&nd omul se va întoarce cu totul spre (omnul, să)şi arate,
printr)o ne0răită simţire, prezenţa în inimă. Pe urmă iarăşi aşteaptă mişcarea sufletului,
în0ăduind
şi mai caldăsă0eţilor drăceşti
şi prin cu0et să aun0ă
smerit p&nă
să caute peîn(umnezeuN7.
ad&ncul acestei simţiri,
;(ar ca printr)o
tre%uie hotăr&re
să ştim că QNM
harul se ascunde pe sine, precum am mai spus, dar conlucrează cu sufletul, d&ndu)i un
autor nesimţit, ca să arate vrămaşilor sufletului că %iruinţa este numai a lui QNM.
Părăsirea povăţuitoare aduce sufletului întristare multă, de asemenea o anumită smerenie
şi deznădede măsurată.7 22
85ota 2 I%idem, nr. =<, p. @@9:.
85ota 22 I%idem, nr. E, 9, pp. @EG)@=G şi @=l)@=2.:

"f&ntul $acarie 0ipteanul spune de asemenea că ;lucrarea harului lui (umnezeu în om

şi darul (uhului "f&nt, pe care se învredniceşte a)l primi sufletul cel credincios, se face
cu mare luptă şi cu îndelun0ă)ră%dare, prin încercări şi ispite7.2 (esi0ur, "f&ntul
$acarie nu se referă la cea dint&i cercetare a harului, ci la desăv&rşita lui sălăşluire şi
lucrare,
(umnezeu,aşa cum se vede
care are loc îndesuflet,
altfel se
dinface
cuvintele lui6ră%dare,
cu multă ;#ucrarea
cu duhovnicească
înţelepciune şi asu%
harului lui
o%lăduire tainică a minţii. (upă ce omul s)a luptat, vreme îndelun0ată, după ce voia lui
li%eră supusă la multă încercare, s)a arătat %ineplăcută (uhului, după ce a arătat ră%dare
în încercare, lucrarea harului se arată desăv&rşită întru el7.2@ l ar0umentează această
concluzie folosindu)se de e-emplele lui /vraam, Iacov, Iosif şi (avid, care, după ce au
primit mari şi minunate fă0ăduinţe, au fost supuşi la multă încercare, suferind în
necunoaştere p&nă c&nd (omnul Ai)a împlinit fă0ăduinţa.2E

2 "f&ntul $acarie 0ipteanul, 3milii duhovniceşti, în P"B, vol. @, <<2, omilia <69, p.
G.
2@ I%id., omilia <6, p. 2<.
2E I%id., omilia <6 2)=, p. 2<)lG.

!re%uie înţeles faptul că nearătarea şi necunoaşterea harului de către noi nu este

desăv&rşită, ci o cunoaştem oarecum prin diferite m&n0&ieri şi %ucurii, deşi ele după fire
sunt cu totul deose%ite de acelea care apar la sălăşluirea (uhului "f&nt.

8n cele din ur%ă+ sălăşluirea lui 6u%ne'eu .n !% este desăvârşită

n cele din urmă, c&nd unirea tăinuită cu (umnezeu şi lucrarea #ui tainică iau sf&rşit
8durata acestei perioade nu depinde nicidecum de om, ci este r&nduită de înţelepciunea
harului m&ntuitor:, (umnezeu "e sălăşluieşte în chip desăv&rşit. 3mul este inundat de har
şi se uneşte cu l. !ocmai aici se sileşte să aun0ă omul prin toate nevoinţele şi ostenelile
ascetice şi aceasta este menirea între0ii iconomii r&nduite de (umnezeu, iar rostul tuturor
încercărilor prin care trece un om de la naştere p&nă la morm&nt tot acesta este. "f&ntul

<<
$acarie scrie că lucrarea harului se arată făţiş după tot felul de str&mtorări şi suferinţe şi
că sufletul este înfiat prin har de (uhul "f&nt. (umnezeu însuşi încearcă inima, iar omul
este înălţat p&nă la vrednicia de a deveni fiu al lui (umnezeu după har. Potrivit "f&ntului
(iadoh, ;dacă cineva poate să moară prin osteneli încă pe c&nd trăieşte, aun0e în
între0ime locaş (uhului "f&nt7 2= şi ;harul îi va lumina toată firea printr)o oarecare
simţire mai ad&ncă, încălzindu)l spre mai multă dra0oste de (umnezeu729. +arul
odihnindu)se în om este însoţit de diferite manifestări, după persoana care îl primeşte.

85ota 2= "f&ntul (iadoh al >oticeei, >iloc. rom. vol , <<, nr. 2, p. @E:.
85ota 29 I%id., nr. E, p. @=G:.

6!uă cipuri de unire cu 6u%ne'eu

/ceste două chipuri de unire cu (umnezeu au fost minunat înfăţişate de înţeleptul "irah,
care 0răieşte despre înţelepciune ) adică însuşi harul m&ntuitor al lui (umnezeu )astfel6
;Num%lă cu el cu faţa ascunsă şi)l încearcă la început cu ispite şi)l înfricoşează şi)l
str&mtorează, şi)l chinuieşte cu învăţătura sa, p&nă ce va prinde încredere în el, şi)l va
ispiti întru îndreptările sale. Ai iarăşi se va întoarce drept la el, şi)l va veseli, şi îi va
descoperi lui cele ascunse ale sale7 8Isus "irah @, )2G:.

;Num%lă cu el
asprime, fără cu faţa ascunsă
milostivire, şi)l încearcă
cu stricteţe la început
şi cu o părută lipsăcudeispite7 ) se poartă cu el cu
dra0osteD

;şi)l înfricoşează şi)l str&mtorează7 ) frica de a fi părăsiţi de (umnezeu şi de a fi răpuşi

de necontenitele ameninţări ale viclenilor vrămaşi. "f&ntul (iadoh spune că harul este
asemenea mamei ;care depărtează puţin copilul de la s&nul său, dacă se poartă cu
neor&nduială faţă de re0ulile alăptării, ca speriat de niscai oameni cu feţe ur&te ce stau
împreur, sau de niscai fiare, să se întoarcă cu frică multă şi cu lacrimi la s&nul maicii72.
85ota2 I%idem, nr. =, p. @=:.

;şi)l chinuieşte cu învăţătura sa7 ) îl va ţine multă vreme în această stare de călăuzire
aspră şi neştiutăD "f&ntul $acarie spune că harul lucrează neştiut, pe multe şi felurite căi,
şi le r&nduieşte pe toate după marea sa înţelepciune şi după măsura şi nevoile omului,
în0ăduind
;p&nă ce vasăprinde
treacăîncredere
printr)o mulţime
în el, şi)ldevaispite
ispitişiîntru
tainice încercări sale7
îndreptările ale minţii2<,
) harul îlşicălăuzeşte
tot aşa,
p&nă la treapta pe care el se dovedeşte pe deplin ispitit şi lămurit în focul încercărilor şi
învederat ca fiind statornic în %ine.
85ota 2< "f&ntul $acarie 0ipteanul, 3milii duhovniceşti, în P"B, vol. @, <<2, omilia
62, p. 29:.

"f&ntul $acarie spune că atunci c&nd, după încercări nenumărate, voinţa se arată
%ineplăcută (uhului "f&nt şi vreme îndelun0ată se dovedeşte ră%dătoare şi neşovăielnicăD
c&nd sufletul lucrează întru totul fără să alun0e (uhul "f&nt în vreun fel, ci conlucrează
cu harul spre împlinirea poruncilorG, vine şi clipa în care6 ;iarăşi se va întoarce drept la
el7, adică pe faţă, ca după o îndelun0ată despărţire.
85ota G I%idem, omilia <6, p. 2<:.

GG
/tunci, după spusa "f&ntului $acarie, ;lucrarea harului se arată desăv&rşită întru el7 
şi el se face fiu după har al lui (umnezeuD sau, potrivit "f&ntului (iadoh, harul îi
luminează toată firea printr)o oarecare simţire mai ad&ncă, făc&ndu)se în între0ime locaş
al (uhului "f&nt lumina feţei lui (umnezeu 8vezi Psalmul @, =:. +ristos şi !atăl "ău vin
la el şi îşi fac locaş la el 8vezi Ioan @,2:.
85ota  I%idem, omilia <6, p. 2<:.

;şi)l
va luavadeveseli.
la voi7Ai8Ioan
se va =,
%ucura
22:. inima voastră7,
împărăţia zice (omnul,
lui (umnezeu ;%ucuriaînvoastră
este %ucurie (uhul nimeni
"f&nt nu o
8*omani @, 9:. #umina care străluceşte în om, zice "f&ntul $acarie, pătrunde ad&nc în
toate mădularele lui, înc&t el, cu totul răpit în această dulce şi ne0răită simţire, este străin
de sine din pricina revărsării nestăvilite a dra0ostei dumnezeieşti şi a tainelor pe care le
contemplă. "f&ntul (iadoh spune că acum sufletul este necontenit într)o dorinţă fier%inte
şi se aprinde de dra0oste şi saltă de %ucurie şi arde de dorinţa de a părăsi trupul şi a pleca
c&t mai 0ra%nic către (omnul, nemaidorind a ză%ovi mai mult în viaţa aceasta
păm&ntească.2
85ota2 "f&ntul (iadoh al >oticeei, >iloc. rom. vol. , <<, nr. , p. @:.

;şi)i va descoperi lui cele ascunse ale sale7 ) ad&ncurile dumnezeieştii înţelepciuni,
contemplarea "fintei !reimi Căreia se cuvine toată slava şi închinăciunea, iconomia
m&ntuirii,
lui (umnezeumodulfaţădededo%&ndire a m&ntuirii,
toată făptura taina virtuţii
şi, în 0eneral, şi păcatului,
toată r&nduiala cea purtarea de 0riă
dumnezeiască a a
lucrurilor, aşa cum este arătată în amănunt de "f&ntul Isaac "irul în epistola sa către
"f&ntul "imeon. ;Căci c&nd se înnoieşte mintea şi se sfinţeşte inima, QNM mintea lui simte
cunoştinţa duhovnicească a făpturilor şi răsare în ea vederea tainelor "fintei !reimi,
împreună cu tainele iconomiei 8întrupării: celei pentru noi, şi atunci mintea se uneşte cu
totul cu cunoştinţa nădedii celor viitoare QNM. Căci mintea văzătoare a tainelor ascunse
ale (uhului, de se află în sănătatea firii ei, vede acum slava lui +ristos şi nu întrea%ă şi nu
învaţă despre ea, ci se desfată de plăcerea tainelor lumii celei noi, mai presus de li%ertatea
voinţeiN7 /ceastă cunoaştere desăv&rşită este rodul veniriW harului, care răpeşte duhul în
acel veac al fericirii şi)l face să privească la frumuseţile de acolo.@ "f&ntul (uh ia vălul
de pe suflet, îl răpeşte în lumea ce va să fie, şi)i arată toate tainele cereşti cele minunate şi
ne0răite.E

/stfel, este limpede acum că harul po0or&t peste credincios prin !ainele Bisericii se
uneşte cu el şi)i dă să 0uste rnai înt&i din toată dulceaţa şi %ucuria vieţii în +ristos, apoi
îşi face tăinuită prezenţa, lăs&ndu)l să se nevoiască de unul sin0ur în osteneli, nedumeriri,
str&mtorări şi chiar căderiD în sf&rşit, după ce această vreme de ispitire se termină, se
sălăşluieşte în el în chip vădit, plin de viaţă şi de putere.

 "f&ntul Isaac "irul, >iloc. rom., vol. G, <, pistola IV 8Către cuviosul părinte
"imeon, făcătorul de minuni:, p. @<@)@<E.

@"f&ntul $acarie 0ipteanul, 3milii duhovniceşti, în P"B, vol. @, <<2, omilia (espre
înălţarea minţii, , p. 2G.  I%idem, Cuv&nt despre li%ertatea minţii, 2G, 2,2@, p. @E)
@9.

G
II  Partea a treia  Calea spre %antuire

6in ce pricină arul lui 6u%ne'eu

nu se sălăşluieşte dintr! dată pe deplin .n suflet

")ar putea ivi între%area6 ;(in ce pricină harul lui (umnezeu nu se sălăşluieşte dintr)o
dată pe deplin în suflet, sau altfel spus, de ce nu vădeşte imediat %iruinţa unei desăv&rşite
uniri
şi a nea sufletului cu (umnezeu?
lucra m&ntuirea stenumai
cu spor, căci de tre%uinţă să cunoaştem
depăşind pricina
toate piedicile vompentru a o înlătura
putea să
do%&ndim pe deplin harul lui (umnezeu.

1. C%ipul l#untric al celui ce "e p'c#ie$te

Pentru a înţele0e care este pricina, să o%servăm chipul lăuntric al celui ce se pocăieşte.
Păcatul pune stăp&nire pe o persoană şi)o ademeneşte în toate felurile, înşel&ndu)i atenţia,
simţurile şi toată puterea şi voinţa de a)şi lucra m&ntuirea. /cţion&nd su% înr&urirea
păcatului, persoana se lasă pătrunsă în toate mădularele şi în toate facultăţile sufleteşti de
duhul cel viclean, astfel înc&t toate puterile sale se deprind să lucreze după inspiraţia
păcatului. /ceastă lucrare, străină firii noastre, se lipeşte de noi, din pricina unei
îndelun0ate lucrări a păcatului, şi intră în firea noastră în aşa măsură, înc&t ia chipul unei
atrufia
douadenaturi,
minte,a%solut
lacomiafireşti şi imposi%il
de dorinţă dede
şi pofta înlăturat,
inimă şiînneacest fel iu%itori
vădim se lipescdecusine
viclenie
şi
dispreţuitori ai aproapelui în toate faptele noastre. 3mul între0, toată fiinţa sa ) conştiinţa
şi voinţa, facultăţile sufleteşti 8raţiune, voinţă, sentiment:, funcţiile trupeşti, toate faptele
e-terioare, modul de a se purta, o%iceiurile şi r&nduielile sale, înfăţişarea ) se pervertesc şi
omul se umple de mirosul cel ur&t al iu%irii de sine şi al tuturor patimilor şi poftelor.

"f&ntul $acarie spune despre acestea că stăp&nito)rul cel viclean a ro%it prin păcat pe om
încă de la început )din pricina căderii protopărinţilor noştri ) şi i)a înfăşurat sufletul în
puterea întunericuluiD de aceea se cheamă omul împătimit om trupesc, om păm&ntesc, om
vechi, întinat şi necurat, şi de aceea păcatul a îm%răcat prin zdrenţele lui părţile
corespunzătoare ale sufletului nostru6 mintea noastră cu mintea lui şi tot aşa. Ai cotropind
astfel lucrarea firească a puterilor noastre, le)a p&n0ărit şi le)a desfi0urat, silindu)le să
lucreze celeacestei
stăp&nirea nefireşti, făc&ndu)ne
nopţi, su% u0ulînsă să credem
păcatului, fără că
să ar
se fi fireşti. şiCel
deştepte săce
se ză%oveşte
pocăiască,înfără să
se hotărască a I se închina lui (umnezeu în (uh şi adevăr, se află încă su% stăp&nirea
diavolului.8 "f&ntul $acarie 0ipteanul, 3milii duhovniceşti, în P"B, voi. <<2, omilia
26, 2, @, p. <2)<@:

+arul lui (umnezeu care se po0oară ) înt&i în clipa trezirii şi după aceea pe tot
parcursul.prefacerii lăuntrice ) separă un om de celălalt şi)l aduce la cunoaşterea acestei
înro%iri, d&ndu)i puterea să desluşească ceea ce este firesc şi ce s)a alipit şi este străin firii
lui. Il îndeamnă la hotăr&rea de a se descotorosi şi a se curaţi de toată întinăciunea cea
multă a păcatului, astfel înc&t chipul lui (umnezeu să se arate iarăşi în toată măreţia şi
neştir%irea sa. ste evident că hotăr&rea aceasta e numai piatra de temelie a între0ii zidiri
care urmează. (orinţa şi conştiinţa de a se dez%răca de această pervertire a firii şi a

G2
funcţiilor ei e-istă în om doar la nivelul intenţiei, însă în realitate întocmirea sa lăuntrică
nu s)a schim%at cu nimic ) este amestecată cu păcatul şi lucrează păcatul.

Ca şi mai înainte, patimile îi înro%esc fiinţa, cu sin0ura deose%ire că înainte păcatul era
dorit, ales şi făcut ca atare de omul însuşi, pe c&nd acum omul lucrează împotriva voinţei
lui, cu silă. cu supărare şi cu împotrivire. ste ca şi cum persoana a ieşit din sine ca dintr)
un hoit ur&t mirositor şi vede ce nesuferită miasmă a patimilor răsp&ndeşte sufletul lui, iar
simţurile lui se sc&r%esc într)at&t, înc&t omul stă 0ata s&)şi iasă din minţi.
!. Via(a )u%'*nicea"c# are mai &nt+i c%ipul unei "emin(e
/şadar, viaţa duhovnicească se aseamănă la început unei seminţe6 sau unei sc&ntei ). însă
unei seminţe semănate printre mărăcini, sau unei sc&ntei acoperite din toate părţile de
cenuşă. ste încă lumina firavă a unei candele încerc&nd să străpun0ă ne0ura cea 0roasă.
In intenţia şi conştiinţa sa omul năzuieşte după (umnezeu, iar (umnezeu îl primeşte şi
"e uneşte cu el în această putere a conştiinţei şi a voinţei sale li%ere, a minţii şi a duhului,
după cum spun "finţii /ntonie sau $acarie cel $are.

n om acestea sunt puterile cele %une, plăcute şi m&ntuite Qprin po0or&rea haruluiM.
Celelalte puteri ale sale sunt încă în ro%ie şi nu vor sau nu pot să se supună ri0orilor vieţii
cele noi6 mintea
cel vechiD voinţanu
nuvrea
poatesăsănască 0&ndurile
r&vnească dupăcele
celeduhovniceşti
noi şi răm&neşi întru
lucrează
celetot dupăinima
vechiD omulnu
ştie cum să trăiască întru cele duhovniceşti, ci numai întru cele vechi.

#a fel stau lucrurile cu toate funcţiile trupeştiD prin urmare tot trupul este necurat, în afară
de un sin0ur punct, în care este cuprinsă puterea conştientă şi li%eră ) mintea şi duhul.
(umnezeu Cel mai presus de toată curăţia se uneşte cu această parte, în vreme ce părţile
cele necurate răm&n în afara #ui, înstrăinate de lD deşi (umnezeu doreşte să umple toată
fiinţa noastră, stricăciunea şi murdăria noastră I se împotrivesc. (e îndată ce omul se
curăţă de patimi, (umnezeu vădeşte toată plinătatea sălăşluirii #ui. "f&ntul Fri0orie
"inaitul zice6 ;(e nu se va păzi firea neprihănită prin (uhul, sau de nu se va curaţi cum
se cuvine, nu va putea să se facă un trup şi un duh cu +ristos, acum şi în armonia viitoare.
Căci un petec dintr)o vechitură a patimilor nu)l poate coase puterea cuprinzătoare şi
milocitoare a (uhului
85ota 9 "f&ntul la haina
Fri0orie harului
"inaitul, pentru
>iloc. rom.,între0ire.79
vol. 9, <99, nr. @, p. G:.

(omnul nu îşi poate face locaş acolo unde casa sufletului nu e pre0ătită pentru oaspeţiD
este cu neputinţă să se toarne harul p&nă la %uza vasului, c&nd vasul este plin de murdărie.
/r însemna să irosim şi să nimicim comoara cea duhovnicească, căci ;Nce împărtăşire
are lumina cu întunericul? Ai ce învoire este între +ristos şi Veliar?7 8II Corinteni =, @)
lE:. (omnul +ristos, fă0ăduind să vină cu !atăl şi să)şi facă locaş în sufletul nostru, pune
condiţia clară a împlinirii poruncii, a împlinirii tuturor poruncilor, de faptD sau, ca să
spunem altfel, să urmărim plinirea dreptăţii în toate faptele noastre, ceea ce este cu
neputinţă f&ră statornica ancorare în %ine a puterilor sufleteşti 8raţiune, voinţă, sentiment:D
la curăţirea acestora nu se poate aun0e fără smul0erea lor din toată lucrarea cea rea a
păcatului, adică fără a ne curaţi de pofte şi de patimi.

G
/ici putem introduce următorul citat6 ;(acă zicem că avem împărtăşire cu l şi um%lăm
întru întuneric, minţim şi nu săv&rşim adevărul. Iar dacă um%lăm întru lumină, precum l
este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul7 8I Ioan l, =)9:. ntunericul acesta
este întunericul patimilor, aşa cum arată tot "f&ntul Ioan !eolo0ul în versetele în care
pune alături lipsa de dra0oste de cele trei patimi 8I Ioan 2, )l=:.
85ota ;Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului si pofta ochilor trufia
vieţiiN7 8I Ioan 2, =:.

#umina, dimpotrivă, este lumina virtuţilor şi zic aşa pentru că mai departe este înt&lnită
alăturarea între virtuţi şi lumină. ste limpede aşadar că unirea deplină cu (umnezeu este
posi%ilă doar atunci c&nd risipim întunericul patimilor şi c&nd răsare în suflet lumina
virtuţilorD c&nd virtuţile sporesc şi devin o parte o%işnuită a e-istenţei noastreD c&nd ne
înveşm&ntăm cu virtutea ca şi cu o haină, c&nd virtuţile pătrund în toate fi%rele sufletului,
dezrădăcin&nd şi iz0onind patimile, astfel înc&t să nu mai primim lumina din afară, ci noi
înşine să devenim lumini strălucitoare. P&nă aun0em în acest stadiu al unirii cu
(umnezeu, ea este at&t de tăinuită şi de neştiută înc&t pare ine-istentăD şi, într)o oarecare
măsură, poate fi socotită nestatornică, fără nădede, nedeplină şi nepotrivită cu măsura
noastră.

Prin urmare, e de tre%uinţă să înţele0em că (umnezeu "e uneşte cu noi, însă nu depinde
de (umnezeu
umple, c&tm&inile
ci este în de 0ra%nică şi de
noastre să deplină
hotăr&meste sălăşluirea
aceasta, cea vădită,
prin lepădarea căci l celor
patimilor pe toate le
înrădăcinate în noi şi lucrarea virtuţilor. "f&ntul /ntonie cel $are zice că6 ;Păcatele
noastre sunt acelea care nu lasă pe (umnezeu să strălucească în noi. <
85ota <6 "f&ntul /ntonie cel $are, >iloc. rom., vol. , <<, nr. EG, p. El)E2:

(acă scopul de căpetenie al păcătosului care se pocăieşte tre%uie să fie unirea deplină,
purtătoare de lumină şi %inecuv&ntată cu (umnezeu, atunci patimile ce lucrează viu şi cu
putere în el, precum şi pervertirea firii sale ) virtuţile nu s)au întipărit încă în sufletul lui )
sunt piedica cel mai 0reu de înlăturat. (e aceea, cea mai mare osteneală a lui va fi
iz0onirea patimilor din suflet şi semănarea virtuţilor într)un cuv&nt, îndreptarea. "ă se
silească a se curăţi de toată fărădele0ea, pentru a face sălaş dreptăţiiD să pri0onească toate
poftele şi dorinţele şi o%iceiurile cele păcătoase ) chiar şi pe cele care aparent aparţin firii
omeneşti sau pentru
%un al lucrării carealaro%iceiurilor
virtuţilor, avea vreo pricină de îndreptăţire
şi r&nduielilor ) şi să
celor %une pună începutul
şi purtării după cel
(umnezeu în toate laturile ei. "ă nu scape din vedere scopul ultim, ci să lupte cu timp şi
fără timp cu patimile, nedezlipindu)şi privirea de la (umnezeu, în aceasta constă de fapt
lucrarea începătorului, ea tre%uind menţinută pe tot parcursul do%&ndirii vieţii
duhovniceştiD cu ea tre%uie măsurată dreptatea sau str&m%ătatea re0ulilor pe care şi le
întocmeşte începătorul şi a tuturor nevoinţelor pe care el şi le ia asupră)şi. "ă fim
încredinţaţi de acest fapt c&t mai deplin deoarece se pare că toată înşelarea de sine îşi are
o%&rşia în necunoaşterea r&nduielii sănătoase a celor începători.@G

85ota @G6 /cest început este zu0răvit cu putere, în toate aspectele lui, în epistola "f&ntului
Isaac "irul către "f&ntul "imeon "t&lpnicul 8>iloc. rom., vol. G, <, pistola IV, pp.
@9=)E@:D a se vedea şi "f&ntul $acarie 0ipteanul, op. cit., omiliile  şi 2:

G@
>ără a înţele0e puterea ce izvorăşte din r&nduiala sănătoasă, unii se rezumă la nevoinţele
e-terioare, alţii lucrează ceva fapte ale dreptăţii şi se mulţumesc cu ele, fără a năzui să
urce mai sus, în timp ce alţii sar direct la contemplaţie. !oate acestea sunt necesare, de
%ună)seamă, însă la timpul lor şi într)o anumită r&nduiala. #a început ele se află în
săm&nţa vieţii duhovniceşti, apoi din săm&nţă sporesc fiecare după măsura şi
împreurările nevoitorilor. !re%uie să se ţină seama de faptul că e o lucrare treptată,
urm&nd anumite etape, adică urcuşul se face de la nevoinţele ascetice e-terioare la cele
lăuntrice şi de la acestea la contemplaţie, nicidecum invers.@
85ota@6 "f&ntul (iadoh al >oticeei, >iloc. rom., voi. l, <<, nr. 2, p. @E9)@ED "f&ntul
$acane 0ipteanul, 3milii duhovniceşti, P"B, voi. @, <<2, omilia <6, p. D omilia
G, p. )lED omilia , p. @<D omilia , p. E)l=D omiliile 2, , @, pp.<)lG<:

ncredinţaţi fiind de acestea, putem schiţa cu uşurinţă o r&nduiala călăuzitoare pentru o

viaţă %ineplăcută lui (umnezeu, sau pentru duhul şi trăsăturile nevoinţelor ascetice.

III  Partea a treia  Calea spre %antuire

Rânduiala călău'it!are a unei vie/i "ineplăcute lui 6u%ne'eu

1. Du%ul $i tr#"#turile '"tenelil'r a"cetice

"ă ne întoarcem puţin înapoi şi cu autorul minţii să ne aşezăm înaintea celui care şi)a
afierosit viaţa lui (umnezeu şi a fă0ăduit să lucreze întotdeauna după voia #ui, spre slava
#ui, şi să se îm%o0ăţească în fapte %une. / făcut el această fă0ăduinţă, însă, după cum am
văzut, firea omului celui vechi i se împotriveşte. Ce poate să facă? (uhul urăşte păcatul,
însă sufletul şi trupul se complac în păcat şi se tăvălesc în noroiul patimilor de care sunt
înlănţuite. (uhul doreşte %unătatea sau voia lui (umnezeu, însă sufletul şi trupul lucrează
răul cu stăruinţă împotrivindu)se şi sc&r%indu)se totodată de %ine, sau cel puţin nu ştiu
cum să)şi lucreze m&ntuirea.

(e aceea cel care m&nat de r&vnă doreşte să)şi ţină fă0ăduinţa făcută, să răm&nă statornic
în %ine, adică să nu săv&rşească fapte rele. "ă se împotrivească poftelor trupului şi
sufletului
sunt străineşi persoanei
să se silească a lucra
umane, tocmai
ci ele cele ce nu
o alcătuiesc, aşaleînc&t
sunt apeteplac. "ufletul
împotrivi lor şieste
trupul nu
aceeaşi
lucrare cu a te împotrivi ţie însuţi în cele rele şi a te sili pe tine spre cele %une.
mpotrivirea de sine şi silirea de sine ) acestea sunt cele două aripi ale r&vnei
duhovniceşti şi cu ele începe asceza, în lucrarea lor se află toată lupta omului cu sine
însuşi, osteneală denumită şi podvi0. Qîn l%. rusă, în ori0inalM

(in chiar această clipă a vieţii celei noi, păcătosul care se pocăieşte îşi începe podvi0)ul,
nevoinţa şi lucrarea sa, se înhamă la u0 şi începe să)şi poarte povara. /cest fapt are o
foarte mare importanţă şi de aceea so%orul tuturor sfinţilor, fără e-cepţie, spune că
sin0urul drum nea%ătut către virtute este semănat pururea cu 0rele suferinţe şi osteneli.
(impotrivă, uşurătatea şi lipsa str&mtorărilor dau mărturia unui drum înşelător, pentru că
;împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun m&na pe ea7 8$atei ,

GE
2:. Cel care nu se trudeşte şi nu are un podvi0 propriu, acela se 0ăseşte în înşelare.
/postolul zice că cel ce nu ra%dă nu este fiu.@2
85ota@26 ;Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii
nele0itimi şi nu fii adevăraţi7 8vrei 2, :

Cei înflăcăraţi de r&vna cea după +ristos sunt neră%dători în a împlini osteneala podvi0)
ului, pentru a se curăţi pe sine de toată patima şi a se înălţa la starea de curăţire
duhovnicească
şi mai desăv&rşita omului de dinainte
cu +ristos. (e %unădeseamă
cădere,
că,astfel
cu c&tînc&t
estesă ser&vnitor,
mai unească c&t maieste
cu c&t 0ra%nic
mai
aprinsă şi neră%dătoare dorinţa nevoitorului, cu at&t mai cur&nd se petrece unirea cu
+ristos.

 acelaşi lucru cu a spune că, cu c&t se urăşte şi se sc&r%eşte şi se împotriveşte luişi mai
mult, cu c&t mai d&rze şi mai hotăr&te sunt faptele împotriva iu%irii de sine, cu at&t mai
repede aun0e la desăv&rşire.. /stfel, înţele0em că toţi sfinţii care au suit pe culmile
desăv&rşirii creştine, după deşteptarea prin har s)au supus la cele mai aspre şi mai 0reu de
ima0inat nevoinţe ) posturi, lipsirea de somn, metanii, prive0heri şi retra0erea în
însin0urare ) pentru a)şi omorî omul cel vechi. !oate au fost însă făcute cu dreapta
socoteală, după povăţuirea harului şi cu mult dor după contemplarea dumnezeieştilor
taine, pe care au şi do%&ndit)oD întreruperile, slă%irile de ritm, destinderea temporară şi
mai ales cruţarea de sine nu fac altceva dec&t să l&ncezească sporirea duhovnicească.
#ucrarea ta, a celui r&vnitor, aceasta este6 nu slă%i în r&vnă şi ia asupră)ţi ostenelile fără
nici o urmă de şovăire. le însă tre%uie să fie potrivite cu măsura ta şi cu scopul propus,
pentru că e-istă unele ce aută mai puţin iar altele mai mult la dezrădăcinarea patimilor şi
la întipărirea virtuţilor. (in moment ce rolul suferinţelor pentru m&ntuire este hotăr&tor,
chiar dacă sunt vremelnice, de ce să te fereşti tot timpul de ele şi să)ţi duci e-istenţa fără
nici o noimă? #ipsa hotăr&rii celei %une, şovăiala şi moleşeala sunt 0rele pietre de
poticneală.

!. R'a)ele ne*'in(el'r a"cetice "unt p#"trate $i

"p'rite &n n'i )e %arul )umneeie"c
/cum, c&nd ai luat hotăr&rea, nu mai sta ) treci la trea%ă. /sta tre%uie să faci. "ă ai însă
mereu în minte 0&ndul că, deşi r&vna împreunată cu lipsa cruţării de sine este de folos
pentru m&ntuire, toată iz%&nda şi roadele ostenelilor şi podvi0)uriXor tale, adică curăţirea
de patimi şi sălăşluirea lucrătoare a virtuţilor, nu se datorează r&vnei. *oadele acestea
duhovniceşti sunt semănate şi se p&r0uiesc la căldura acestor nevoinţe, dar nu prin ele şi
nu din pricina lor, ci din lucrarea harului. ;u am sădit, /pollo a udat, dar (umnezeu a
făcut să crească7 8I Corinteni , =:.

/şa cum viaţa duhovnicească încolţeşte prin harul lui (umnezeu, tot el este cel care o
menţine şi o sporeşte6 ;cel ce a început în voi lucrul cel %un o va duce p&nă la capăt,
p&nă în ziua lui Iisus +ristos7 8>ilipeni l, =:. Cea dint&i săm&nţă a vieţii duhovniceşti se

G=
zămisleşte la r&ndul ei din împreună)lucrarea harului cu li%ertatea, iar sporirea
em%rionului este str&ns le0ală de sporirea împreună)lucrării acestora. /tunci c&nd
penitentul a făcut fă0ăduinţa de a trăi după voia şi spre slava lui (umnezeu, el a rostit6
;(oamne, dă)mi putere şi mă întăreşte7D acum este necesar să facă la fel, să se
încredinţeze cu totul în m&inile #ui cu ru0ăciunea6 ;!u, (oamne, lucrează în mine după
voia !a7, astfel înc&t prin conştiinţa, voinţa şi propriile noastre lucrări, (umnezeu să fie
;Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săv&rşiţi, după a #ui %unăvoinţă7 8>ilipeni 2,
:.
(e îndată ce omul cu0etă să facă ceva în el şi prin el, viaţa duhovnicească adevărată este
zădărnicităD chiar dacă nevoinţele sunt nenumărate, nu e-istă sporire şi nici roade
adevărate. /par un soi de roade, care luate fiecare în parte nu pot fi socotite rele, însă
privite în ansam%lul urcuşului duhovnicesc ele sunt a%ateri şi înt&rzieri şi de cele mai
multe ori sunt rele, pentru că din ele odrăslesc trufia şi părerea de sine, seminţe ale
diavolului, semănate şi lucrate de către el. /stfel, lucrările cele dumnezeieşti se spurcă cu
cele diavoleşti şi pierzătoare de suflet.

n loc să)l ridice pe omul deşteptat prin lucrarea sa, harul va fi nevoit să)l cureţe de
patima părerii de sine şi să zdro%ească toate vlăstarele ei cele %lestemate. ;"au nu
cunoaşteţi voi sin0uri %ine ) zice /postolul ) că +ristos Iisus este întru voi? /fară numai
dacă nu sunteţi
"f&ntului Boteznetre%nici7
şi a "fintei 8II Corintenisă
"povedanii, ,neE:.dăruim
(acă ne)am unitfac&ndu)şi
#ui, căci cu +ristoslocaş
prin în
!aina
noi l,
$&ntuitorul tuturor, Care pe toate Ie ştie, ne va m&ntui şi pe noi. +ristos a spus6 ;fără
$ine nu puteţi face nimic7 8Ioan E, E:. !re%uie să credem în l şi să)# ru0ăm să lucreze
în noi, pentru a ne iz%ăvi de patimi, pentru a întipări în noi virtuţile şi a săv&rşi toate cele
de folos spre tămăduirea noastră. /ceasta este starea lăuntrică a celui ce se pocăieşte6 !u,
(oamne, Cel ce toate le ştii, m&ntuieşte)mă, iar eu fă0ăduiesc să lucrez fără de făţărnicie,
fără ză%avă şi înstrăinare, toate cele ce sunt în puterea mea

Cel ce îşi r&nduieşte în acest chip starea lăuntrică va fi cu adevărat primit de +ristos, Care
"e va odihni în el. Povăţuitorul lui este (umnezeu, milocitorul ru0ăciunilor lui este
(umnezeu, Cel ce doreşte şi lucrează în el este (umnezeu, Cel ce aduce roade este
(umnezeu, toia0ul lui este (umnezeuD aceasta este în el săm&nţa şi inima cerescului Pom
al
Ai Vieţii,
acesteadar tre%uie
sunt totodată
povăţuirea să ai%ă şi un şizidpravila.
duhovnicească de întărire at&t material, c&t şi duhovnicesc.

,. Nece"itatea unui p#rinte )u%'*nice"c $i a unei pra*ile

#ăs&ndu)se în voia lui (umnezeu, cel ce se pocăieşte intră imediat su% îndrumarea #ui şi
este primit de l. Cine reuşeşte să facă asta cum se cuvine de la început este călăuzit cu
uşurinţă şi repeziciune de harul lui (umnezeu la desăv&rşire.

nsă puţini sunt asemenea creştiniD sunt aleşii lui (umnezeu, care cu o ful0erătoare
lepădare de sine s)au încredinţat în m&inile lui (umnezeu, iar l i)a primit şi i)a purtat
după %una "a ştiinţă spre desăv&rşire. Printre ei sunt "f&nta $aria 0ipteanca. "f&ntul
Pavel !e%eul, "f&ntul $arcu din !racia şi alţii. ")au m&ntuit printr)o lăsare

G9
necondiţionată în voia lui (umnezeu. "f&nta $aria 0ipteanca, de pildă, a avut în toate
cruntele lupte cu patimile şi poftele o sin0ură r&nduială ) să se încredinţeze în voia lui
(umnezeu, şi de aceea patimile slă%eau pe at&t pe c&t ea îşi înăsprea această nevoinţăD a
făcut aşa toată viaţa, pred&ndu)se necontenit călăuzirii harului şi primind povăţuirea #ui.

Calea aceasta nu a fost însă niciodată şi nici nu va fi pentru toţi nevoitorii, fiindcă ea este
hărăzită dintotdeauna vaselor alese ale lui (umnezeu. Ceilalţi sporesc în viaţa
duhovnicească
(umnezeu estesu% povăţuirea
/cela unor oameni
Care schim%ă inimileîncercaţi,
oamenilor,întărit în credinţa
penitentul, că anumai
pentru avea parte de
%iruinţă, tre%uie să urmeze fără şovăială un povăţuitor sau un părinte duhovnicescD
tre%uie să facem astfel deoarece ne încredinţăm prea puţin voii lui (umnezeu ) un
neauns de care suferă maoritatea creştinilor. P&nă a aun0e la treapta unei depline
încredinţări în pronia divină şi su% stricta o%lăduire a m&inii înţelepte a lui (umnezeu,
tre%uie să creştem duhovniceşte, prin multă încercare şi ispitireD p&nă atunci (umnezeu
nu are un fr&u cu care să ne conducă. >ără a împlini această condiţie a unui părinte
duhovnicesc ) oricine începe să)şi lucreze de capul lui m&ntuirea cu si0uranţă va apuca pe
o cale care e foarte primedioasă şi istoveşte sufletul.

"f&ntul /ntonie cel $are, între%&ndu)se dacă r&nduiala lui era spre m&ntuire, a stri0at6
;(oamne, arată)mi calea7 şi s)a liniştit cu duhul doar atunci c&nd a primit m&n0&iere. Cel
ce porneşte
oarecare, şi pe calea
care, vieţii drumul,
neştiind duhovniceşti se aseamănă
are nevoie întru
de cineva totul
care celui
să i)l ce face
arate. ste oînfumurare
călătorie
şi %izuire pe sine să 0&ndeşti că ;pot să fac asta eu însumi7D nici ran0ul, nici multa ştiinţă
de carte, nici altceva nu ne pot auta. Ai la fel de stăp&nit de m&ndrie şi semeţie este acela
care, deşi nu se află în nişte împreurări speciale şi îi este lesne să afle un părinte
duhovnicesc, nu o face, crez&nd în sinea lui că (umnezeu însuşi îl va călăuzi, fără nici un
alt milocitor.

ste adevărat că (umnezeu ne primeşte şi ne îndrumă către desăv&rşire, dar prin

milocirea unui părinte. 5u duhovnicul ne urcă pe treptele urcuşului duhovnicesc, ci el
înlesneşte înălţarea noastră de către (umnezeu. /ceasta este ordinea firească a lucrurilor,
ca (umnezeu să ne călăuzească, să ne aducă la cunoaştere, să ne curăţească şi să ne
spună voia "a prin intermediul semenilor noştri. Cel lăsat în m&na sfatului său, chiar dacă
dă
van.roade, puţine
5eştiind şi pipernicite,
nevoinţa asceticăseşi află în mareduhovniceşti
e-erciţiile primedie, zv&rcolindu)se
şi nici ordinea şiîncăznindu)se
care să le în
lucreze, el se va înv&rti în loc şi va face tot felul de încercări nereuşite, asemăn&ndu)se
celui ce tre%uie să ridice o 0reutate în spinare şi nu ştie cum. (in pricina aceasta mulţi
începători se împotmolesc, îşi pierd r&vna şi se înv&rtoşeazăD cea mai mare primedie însă
o constituie tul%urarea lăuntrică şi înşelăciunea diavolească.

nlăuntrul lui zac patimile, poftele şi toate puterile sufleteşti corupte, învăluind totul într)o
ne0ură rău mirositoare şi 0rea. !oţi au acest întuneric lăuntric, într)o măsură mai mică sau
mai mare, după mulţimea patimilor. C&t de clară şi de vrednică de crezare este ima0inea
lucrurilor văzută prin această ceaţă 0roasă? Celui rătăcit în ceaţă, un p&lc de ar%uşti îi
poate părea un sat sau o pădureD de aceea, în mod inevita%il, începătorul în viaţa
duhovnicească va vedea mult acolo unde nu este de fapt nimic.

G
(oar cei încercaţi, cu multă e-perienţă, vor fi în stare să discearnă şi să c&ntărească
aşezarea şi importanţa evenimentelor vieţii duhovniceşti. (acă cineva este %olnav, cum
poate să)şi fie sieşi doctor? "e va pierde pe zi ce trece şi va pieri din pricina părerii de
sine, deoarece nici chiar doctorii nu încearcă să)şi vindece propriile %oli. Iar primedia
cea mai mare în toate acestea vine de la "atana, care, fiind cel mai plin de trufie din toate
făpturile raţionale, se %ucură cu răutate c&nd vede oameni călăuziţi întru toate de propria
lor părere şi îi t&răşte la pierzare. "e poate spune că e sin0ura lui armă, prin care noi îi
în0ăduim să ne înfr&n0ă şi să ne înro%ească.
Cel ce nu se încrede nici un moment minţii şi inimii sale, ci, dimpotrivă, îi descoperă
altuia toate 0&ndurile şi sentimentele sale pentru a fi udecate şi c&ntărite, nu va suferi
daune din partea diavolului, chiar dacă acesta îl ţine le0at prin vreo lucrare vicleană,
pentru că e-perienţa şi înţelepciunea unuia mai încercat vor risipi înşelăciunea
diavolească şi)l vor avertiza de primedie.

(in această cauză se spune că vrămaşul nu se apropie de cei ce au un duhovnic %un,

deoarece nu vrea să fie ruşinat iar şi iar şi să)i fie arătate pe faţă toate uneltirile. "tă însă
nedezlipit de cei ce se încred în sine şi iau sin0uri toate hotăr&rile în viaţa duhovnicească,
neascult&nd de sfatul altcuiva. Vrămaşul ticluieşte diferite ima0ini şi simţăminte, pe care
i le seamănă în ima0inaţie sau puterea închipuirii şi cu care îl tot ademeneşte, atr&0&ndu)l
pe tot felul de poteci întortocheate şi pierz&ndu)l.
ncepătorul tre%uie să fie convins că acestea sunt motive foarte temeinice pentru care să)
şi caute un duhovnic şi să i se încredinţeze. Va fi la adăpost de ura celui rău, fiind apărat
de acest scut sau zid de întărire care este povăţuirea duhovnicului, pentru că părintele va
da seamă pentru fiul său duhovnicesc şi pentru căderile lui. Ai minunat cu adevărat este
faptul că cel ce caută cu inimă sinceră, acela va afla un povăţuitor în toată puterea
cuv&ntului, care, oricine ar fi el, îi va da fiului său sfaturile potrivite la momentul potrivit.
(omnul însuşi îl ve0hează pe cel plin de toată credinţa cea %ună în duhovnicul său şi în
sfaturile lui. *oa0ă)te şi (omnul îţi va arăta un duhovnicD lasă)te în m&inile lui şi (omnul
îl va lumina pe el să te pov&ţuiască@.
85ota@6 $ai multe despre povăţuitorul duhovnicesc se află scrise în %roşura ;Ce ii este
de tre%uinţă celui care vine la pocăinţă7 şi în alte cărţi de acest fel:

'n alt lucru de neapărată tre%uinţă pentru un începător ferm în hotăr&rea sa este pravila.
Pravila este o formulare precisă sau o metodă, o formă şi o întărire a unei lucrări, fie ea
e-terioară sau interioară. a sta%ileşte direcţia şi desfăşurarea între0ii călătorii ) plecarea,
timpul, locul, momentele importante de schim%are a direcţiei şi sosirea. (e pildă, cineva
tre%uie să citească ) este un fel de nevoinţă. *e0ula tre%uie să arate precis6 ce cărţi şi c&nd
să le citească, c&t de mult să citească, cum să se pre0ătească pentru această nevoinţă, cum
să înceapă, să continue şi să sf&rşească şi cum să folosească conţinutul celor citite. #a fel
se înt&mplă şi cu ru0ăciunea, meditaţia sau cu alte nevoinţe. *e0ulile îm%racă o anumită
lucrare, fiind pentru ea un fel de trup. "ă aplicăm re0ula aceasta tuturor puterilor noastre
sufleteşti, tuturor roadelor activităţilor noastre, astfel înc&t să nu săv&rşim nimic peste
d&nsa.

G<
5evoia unei re0uli se impune de la sine. Păşim într)o viaţă cu totul nouă, străină de tot
ceea ce ştim, în care nu avem e-perienţă şi în care nici puterile sufleteşti nu s)au deprins
să lucreze. Pentru a ne deprinde cu r&nduiala vieţii duhovniceşti şi pentru a ne întări într)o
lucrare sau alta, e necesar să avem o re0ulă a ceea ce tre%uie să facem şi cum să facem,
aşa cum unui soldat de)a%ia intrat în armată i se arată cum să ia poziţia de drepţi, cum să)
şi ridice arma şi toate celelalte. >ără re0ulă nu creşte puterea, iar lucrarea se a%ate pe căi
lăturalnice. (acă începătorul nu are o re0ulă pentru ru0ăciune, nu va şti să se roa0eD dacă
nu are onure0ulă
urmat, pentrunimic
va săv&rşi post,înnur&nduiala,
va şti să postească,
iar viaţa saşivaînpurta
0eneral, cine acestei
pecetea n)are o dezordini.
re0ulă de

Viaţa, în 0eneral, şi mai ales viaţa duhovnicească nu poate să crească şi să sporească în

chip uniform, treptat şi armonios fără autorul unei re0uli. Be%eluşul se înfăşa ca să nu
crească diform sau cocoşatD la fel să facem şi cu viaţa duhovnicească ) să o înfăşăm în
re0uli, cu multă chi%zuinţă, pentru ca ea să crească cur0ător şi armonios. *e0ula pune
fr&u tuturor pornirilor nărăvaşe, care ar putea să ne a%ată de la lucrarea noastră şi să strice
întrea0a aşezare a lucrurilor, m&n&ndu)ne într)o direcţie 0reşită, cum este de e-emplu
postirea e-a0erată. 3 plantă t&nără este în0rădită cu nuiele sau le0ată de una mai
vi0uroasă, pentru ca să poată sta dreaptă şi să crească tot astfel. Cel ce creşte fără nici o
re0ulă este neînvăţat şi neîncercatD nu ştie să facă mai nimic, iar pe cele ştiute le face
str&m%. Pe altele le face după pravilă, dar nu la momentul şi locul potrivit.

/cest pericol nu e deloc de ne0liat6 fără o re0ulă, fără un spriin, neînvăţatul se

pră%uşeşte şi căderile urmează de îndată. Pentru el, toată lucrarea depinde de prezenţa de
spirit, de pricepere şi de dorinţă, însă cum să crezi că acestea sunt nişte temelii statornice,
pe care să poţi zidi oric&nd? 5u poţi avea necontenit aceeaşi prezenţă de spirit, iar
priceperea are nevoie de mult sfat şi, în afară de asta, nu este mereu trează şi
pătrunzătoare ) se poate înşela foarte uşor. Ai arată)mi pe cel care are o dorinţă statornică
la nesf&rşit. Iată de ce, unde nu este o re0ulă, se ivesc fără înt&rziere a%aterile, 0reşelile,
omisiunile, întreruperile, pe c&nd re0ulile au următoarea lucrare6 fie că vrei, fie că nu
vrei, continuă după re0ulă şi vei spori, întreruperi nu e-istă ruperi de ritm, iar lucrarea
mer0e înainte. Ai altceva, cum altfel vei putea să)ţi %iruieşti %unul plac şi părerea de sine,
aceste înclinaţii e-trem de primedioase?@@
85ota @@6 /mănunte despre pravilă vezi în %roşura menţionată mai sus:

n felul acesta, urm&nd pravila şi su% călăuzirea unui părinte duhovnicesc, r&vnitorul se
ncvoieşte, se sileşte, se împotriveşte sieşi, se osteneşte pururea şi se luptă, sporind din zi
în zi şi apropiindu)se încet, dar si0ur, de desăv&rşire prin smul0erea patimilor şi sădirea
virtuţilor. !re%uie să se ştie însă că nevoitorul nu este conştient de propriul său urcuş către
desăv&rşire. 5evoinţele lui sunt pline de sudoare, însă toate ostenelile i se par zadarnice,
pentru că nu cunoaşte lucrarea tăinuită a harului. 3r0anul vederii, ochiul, săv&rşeşte o
lucrare folositoare, pentru că menirea sa este să o%serve lipsurile şi nepotrivirile
nevoitoruluiD calcă către desăv&rşire este tocmai calea către conştiinţa că suntem sla%i,
or%i, 0oi şi ticăloşi. "tr&ns le0ate de cunoaşterea propriei neputinţe sunt smerirea duhului,
durerea şi întristarea pentru păcatele şi necurăţia noastră, pe care le mărturisim înaintea
lui (umnezeu altfel spus, o neîncetată pocăinţă.

G
/ceste simţăminte de durere şi întristare pentru păcatele noastre sunt semnul unei
adevărate nevoinţe, iar cine fu0e de ele fu0e de adevărata cale a m&ntuirii. #a temelia
vieţii celei noi s)a aflat pocăinţa şi ea tre%uie să crească şi să se înmulţească împreună cu
viaţa cea nouă. Cel ce sporeşte, sporeşte în cunoaşterea păcătoşeniei şi împătimirii sale şi
se ad&nceşte în pocăinţă şi în pl&n0erea păcatelor. #acrimile sunt semnul sporirii
duhovniceşti, iar lacrimile neîncetate prevestesc o apropiată curăţire. ste firesc să fie
aşa, din moment ce suntem într)o stare de sur0hiun, de cădere, de iz0onire din casa
!atălui ceresc, şinatale,
eleşte locurile aceasta numai
la fel facedin vinacare
şi cel noastră.
a păşitCel
pe ce se află
calea cea în pri%e0ie
str&mtă se t&n0uie şi)şi
şi în0ustă6
lăcrimează şi se m&hneşte, induind să se întoarcă în Ierusalimul cel de sus.

5evoinţa ascetică este o neîncetată luptă, fie cu dorinţa potrivnică, fie cu lipsa de dorinţă,
fie cu un 0&nd, fie cu o patimă sau cu un păcat. !oate aceste lucruri potrivnice întinează
curăţia minţii clipă de clipă, şi)i aduc aminte omului că este plin de păcătoşenie şi
necurăţie, de care (umnezeu "e sc&r%eşte. /re în faţa ochilor priveliştea trupului său plin
de miasmele patimilor, iar mintea lui aproape că îşi iese din sine din pricina acestei
vedenii. ;Pune)ţi păcatele tale înaintea ta7, spune "f&ntul /ntonie cel $are, ;şi prin ele
priveşte spre (umnezeu7, în sf&rşit, desele căderi şi 0reşelile, care se 0ăsesc din %elşu0 la
începători din pricina lipsei de e-perienţă, a i0noranţei şi uneori a slă%iciunii, îi
împovărează conştiinţa cu mult mai mult dec&t păcatele mari pe care le)a săv&rşit în
nepăsarea de dinaintea deşteptării prin har.
ste ca un copilaş care se tot poticneşte şi cade în timp ce învaţă să mear0ă. Căderile cer
o curăţire neîncetată, de aceea sunt urmate neapărat de pocăinţă, zdro%irea inimii şi
lacrimi. /cesta este motivul pentru care am primit porunca unei pocăinţe neîncetate, de
fiecare clipă. (umnezeule, milostiv fii mie, păcătosului /ceasta se cuvine să fie
ru0ăciunea neîncetată a nevoitorului.

ncepătorul, înflăcărat de r&vnă şi plin de neră%dare, îşi pune toate puterile sale în
săv&rşirea celor mai hotăr&te ne)voinţe ascetice, nădăduind mereu în întărirea şi autorul
lui (umnezeu, încredinţ&ndu)I)se #ui şi aştept&nd iz%&nda, dar neprimind nici un semn al
ei. "e află într)o perpetuă stare de început, călăuzit fiind de un părinte duhovnicesc,
în0rădit de re0uli şi smerindu)se pe sine neîncetat.

-. R+n)uieli pentru &ncep#t'rul &ntrale ne*'in(el'r a"cetice

n duhul şi după r&nduiala aceasta, nevoitorul îşi poate începe cu %ună nădede ostenelile
care constau în dezrădăcinarea patimilor şi în curăţirea firii întinate de toate patimile şi
fărădele0ile străine ei. "ufletul este m&nat de o r&vnă înflăcărată, dar chiar şi cea mai
nestăvilită r&vnă tre%uie în0rădită de un pro0ram, astfel înc&t să lucreze nea%ătută doar
pentru scopul propus. Pro0ramul este alcătuit din toate re0ulile ce îi sunt necesare unui
începător într)ale nevoinţelor ascetice, iar punerea în aplicare a lui înseamnă urmarea
tuturor acestor r&nduieli, fapt a cărui însemnătate a fost arătată mai sus. Părintele
duhovnicesc tre%uie să cunoască aceste r&nduieli mai %ine dec&t oricine altcineva ) chiar
dacă numai din cărţi şi nu din trăire ) şi, chi%zuind după măsura şi situaţia fiului
duhovnicesc, să le schim%e at&t c&t se pot ele schim%a.


Pentru a şti cum se întocmesc asemenea re0uli, să creionăm încă o dată starea de spirit a
penitentului, acum proaspăt nevoitor. (uhul dintr)însul a înviat, înnoit fiind de lucrarea
harului po0or&t prin "fintele !aine, însă duhul aflat în ad&ncurile fiinţei lui este numai o
mică parte care a fost tămăduită. ste e-act ca în cazul unui trup %olnav, din care au fost
vindecate doar c&teva or0ane, în toate relaţiile sale cu lumea din afară, în puterile
sufleteşti ale omului, în funcţiile trupeşti, în întrea0a lui fiinţă zac sumedenie de patimi
care n)au murit, ci lucrează. *ostul nevoinţelor este tocmai omor&rea patimilor şi a
tuturor lucrărilor
înc&t harul lor ascunse,lucrarea
să)şi săv&rşească readucerea firii în starea
dinlăuntru înspre de nevinovăţie
e-terior de cu
) potrivit la început,
starea deastfel
curăţire a omului ) şi cu înţelepciune şi chi%zuinţă, treptat, să pătrundă, unul după altul,
toate mădularele trupului.

Privind în această lumină, putem să desluşim cu uşurinţă ce este de tre%uinţă pentru a

întocmi feluritele r&nduieli, precum şi firul călăuzitor cu care să le măsurăm şi să le
croim. /şadar6 în0rieşte)te de săm&nţa sădită înlăuntrul tău.

"ăm&nţa vieţii duhovniceşti a fost sădită ) în0rieşte)te de ea cu toată puterea şi r&vnaD

altminteri căldura nevoinţelor nu va mai duce la încolţirea ei şi te vei osteni în deşert. /i
primit (uhul 8"f&nt: ) să nu)# stin0i, să nu)# alun0i. (acă eşti r&vnitor din fire, depune
r&vnă pentru săv&rşirea celor %uneD ve0hează peste ceea ce ţi s)a încredinţat, peste ceea ce
ai do%&ndit,
a pierdut, se căci acesta
pierde totul.este %ănuţul
(acă cu care
în vremea vei cumpăra
răz%oiului, comoara.
oştirile (acă să)şi
se în0riesc puţinul acesta s)
întărească
poziţiile de luptă, tot la fel stau lucrurile şi în răz%oiul duhovnicesc.

6e'rădăcinea'ă starea păti%aşă prin rânduiala de nev!in/ă

!re%uie să dezrădăcinăm starea pătimaşă care s)a înrădăcinat în noi cresc&nd laolaltă cu
facultăţile noastre fireşti. /cest amestec este similar diverselor le0ături ce se sta%ilesc
între elementele chimice, de aceea putem smul0e patimile din suflet folosind aceleaşi
metode aplicate la ruperea le0ăturilor chimice. $ai e-act, pentru a eli%era un element
dintr)o le0ătură chimică, se introduce în ecuaţie un al treilea element, care reacţionează
cu primul şi formează o le0ătură foarte puternică, astfel înc&t cel de)al doilea element este
li%er.

Vechea le0ătură s)a rupt, elementul 8al doilea: se îndepărtează, iar elementul nou se
uneşte cu primul printr)o le0ătură foarte puternică, form&nd un nou compus chimic. "ă
aplicăm metoda aceasta între0ii noastre persoane, puterilor fizice, psihice şi emoţionale,
precum şi tuturor funcţiilor înro%ite de patimi, prinse în le0ătura păcatului, silită şi străină
firii noastre e necesar să aflăm acel element înrudit firii noastre care să formeze cu
puterile şi funcţiile noastre specifice o le0ătură trainică. (e îndată ce noul element se
contopeşte cu chipul nostru lăuntric, ne eli%erăm din le0ătura silită a păcatului şi începem
un nou şi firesc mod de viaţă. /cel element este tocmai pravila după care ne vom r&ndui
ostenelile şi îndeletnicirile de orice fel, aplicată puterilor noastre. Păşind pe calea
m&ntuirii su% îndrumarea acestor re0uli şi păzind cu străşnicie comoara lăuntrică a
harului (uhului "f&nt care se îm%ină cu ele şi cu puterile noastre fireşti, ne vom umple
din ce în ce mai mult de (uhul. 3dată 0ăzduită în suflet, flacăra (uhului este mult mai

2
slo%odă să lucreze după înţelepciunea ei m&ntuitoare şi cu c&t necurăţia şi întinăciunea
patimilor sunt arse mai repede, cu at&t mai strălucită şi mai curată se va arăta firea
noastră.

Nev!in/a ascetică a .%p!trivirii de sine

Prin aceste două chestiuni pe care le)am e-plicat mai sus se sta%ilesc trăsăturile 0enerale
ale nevoinţeia omului
îndărătnică ascetuluivechi.
sau, ceea ce estefoarte
/m putea acelaşi lucru,
uşor să neale luptei cu cu
mulţumim sine,
celecuscrise
firea p&nă aici,
dacă patimile vrednice de tot dispreţul pe care le)am %iruit ar înlesni întipărirea virtuţilor
prin părăsirea de %unăvoie a firii noastre, însă pe de o parte din cauza firii îndărătnice a
păcatului, iar pe de alta din cauza puterii pe care o capătă fie de la începătorul răutăţii )
adică de la diavol , fie de la adunătura lucrurilor str&ns le0ate de patimile pe care le)am
părăsit, adică de la lume, o patimă nu acceptă su% nici un chip să depună armele şi să se
lase înfr&ntă, părăsind în mod paşnic arena răz%oiului duhovnicesc.

Chiar atunci c&nd am iz0onit)o din suflet şi pare moartă şi neprimedioasă, se ridică
iarăşi, înteţindu)şi răz%oiul, încerc&nd insistent să se întoarcă în fostul ei sălaş, adică să
înro%ească iar sufletul. (in aceste motive nu ne putem rezuma numai la cele două
activităţi descrise mai sus, ci tre%uie neapărat să ducem o luptă directă cu patimile şi să le
%iruim în noi este
călăuzitoare, înşine, în rădăcinile
necesar să privimlorşişiînînansam%lu
fortăreţeleşi lor. Pentrurăz%oiul
în detaliu a sta%ili duhovnicesc,
r&nduielile
lăuntric. /ceasta este nevoinţa ascetică a împotrivirii 8faţă: de sine.

Rânduieli privind păstrarea !rdinii lăuntrice a vie/ii du!vniceşti

!oate r&nduielile tre%uie să ai%ă ca scop menţinerea r&vnei lăuntrice şi a duhului vieţii
duhovniceşti. Practică asceza şi urmează pravilele care îţi vor împrospăta puterile
sufleteşti secătuite şi vor înă%uşi şi mortifica patimile. !oată această lucrare tre%uie să se
spriine pe trei r&nduri de re0uli6
l: *e0uli privind păstrarea r&vnei lăuntriceD
2: re0uli pentru e-ersarea în lucrarea virtuţilor sau pentru silirea de sineD
: re0uli necesare în răz%oiul cu patimile, adică în nevoinţa împotrivirii de sine.

I*  Partea a treia  Calea spre %antuire

Men/inerea duului râvnei pentru 0rist!s

/vem datoria să împlinim toate poruncile dar în firea noastră nu se află semănate
însufleţirea, r&vna şi dorinţa care să ne aute în această lucrare. >lacăra r&vnei este aprinsă
în sufletul nostru de harul lui (umnezeu Care vede pocăinţa noastră, umilinţa duhului şi
fă0ăduinţa de a lucra după voia "a. (oar harul dumnezeiesc ne dă puterea de a lucra
poruncile, menţin&ndu)ne într)o stare de statornică dorinţă a celor %une. (acă împlinirea
poruncilor este piatra de temelie a m&ntuirii, atunci r&vna lăuntrică susţinută de har este
sin0ura în stare să treacă peste toate piedicile.


'nde e-istă duhul r&vnei, acolo se află şi os&rdia, 0ria cea %ună, r&vna, s&r0uinţa,
vioiciunea spre lucrarea faptelor %ineplăcute lui (umnezeu. n sufletul lipsit de duhul
r&vnei, toată lucrarea lăuntrică l&ncezeşte şi se pră%uşeşte, inima se înv&rtoşează şi
sufletul moare. -istă şi aici lucrări care pot părea %une, dar în fapt ele sunt %une numai
în formă şi nu în puterea şi duhul care le însufleţesc. (uhul r&vnei este cel despre care
vor%eşte $&ntuitorul +ristos, c&nd spune că ar vrea să fie aprins păm&ntulD este cel care
luminează inimile credincioşilor prin (uhul "f&nt, po0or&ndu)se în chipul lim%ilor de
foc.
+ristos zice despre duhul r&vnei6 ;>oc am venit să arunc pe păm&nt7 8#uca 2, @<:, iar
"f&ntul /postol Pavel îndeamnă6 ;(uhul să nu)l stin0eţi7 8I !esaloniceni E, <:, aduc&nd
mărturie despre sine6 ;Naler0 la ţintă, la răsplata chemării de susN7 8>ilipeni , @:.
"finţii Părinţi folosesc felurite numiri6 căutare, căldura duhului, flacără, os&rdie, luare)
aminte, punere înainte sau pur şi simplu r&vnă.

Ludec&nd după importanţa şi semnificaţiile r&vnei creştineşti, prima îndatorire a ascetului

creştin se cuvine să fie păstrarea ei, fiindcă este izvorul puterii dătătoare de viaţă, din care
se va adapă viaţa %ineplăcută lui (umnezeu. Pentru a înlesni lucrarea aceasta, nevoitorul
tre%uie să pună în practică anumite e-erciţii autătoare. Care sunt ele? *&vna se păstrează
în acelaşi fel în care se naşte, şi am văzut că ia naştere prin prefacerea lăuntrică a inimii
su% înr&urirea nevăzută a harului divin.
'rcuşul lăuntric, nevăzut, al duhului nostru spre starea plină de duhul r&vnei a început cu
deşteptarea noastră prin har şi a luat sf&rşit cu fă0ăduinţa de a mer0e fără şovăială în căile
(omnului. "uişul acesta a fost de fapt o înaintare treptată dar foarte strictă către scopul
propus. 3mul pătimaş care trăieşte numai pentru a)şi satisface poftele trupeşti şi care din
această cauză se mai numeşte şi omul cel din afară îşi face loc, prin lucrarea 8milocirea:
harului, înspre cele dinlăuntru ale sale, unde, ca deşteptat dintr)un somn ad&nc, descoperă
o lume cu totul nouă, necunoscută p&nă atunci.

(upă acest prim îndemn, cu autorul lui (umnezeu şi prin felurite 0&nduri şi sentimente,
el se eli%erează puţin c&te puţin din mreaa ademenitoare a lumii din afară şi pătrunde în
lumea lăuntrică, unde îl 0ăseşte pe împăratul şi (omnul său, Căruia îi fă0ăduieşte să)I
sluească
nestinsă6 pe veci. Prin urmare, iată ce tre%uie să facă cel care doreşte să)şi păstreze r&vna
a: să se po0oare înlăuntrul său,
%: să vadă lumea cea nouă, lăuntrică şi
c: să se menţină în acele simţiri şi 0&nduri care susţin urcuşul pe treptele scării ce duce la
aşezăm&ntul picioarelor lui (umnezeu.

/ceasta se cuvine să fie osteneala neîncetată, podvi0)ul şi lucrarea unui ascet creştin

1. Petrecerea l#untric#
C&nd cloşca 0ăseşte nişte 0răunţe, le dă de veste imediat puişorilor, iar aceştia, oriunde s)
ar afla în acel moment, vin în 0oană şi se adună cioc l&n0ă cioc, alături de ciocul mamei.

@
Putem folosi acest e-emplu simplu pentru a zu0răvi lucrarea harului asupra inimii. (uhul
omului pătrunde acolo cu conştiinţa, fiind urmat de toate puterile sufleteşti şi trupeşti. (e
aici reiese le0ea după care se desfăşoară petrecerea lăuntrică6 ţine)ţi conştiinţa în inimă şi
sileşte)te să aduni acolo toate puterile sufleteşti şi trupeşti.

Petrecerea lăuntrică este totuna cu închiderea conştiinţei în inimă, iar adunarea prin multă
strădanie a puterilor firii în inimă, altfel spus podvi0)ul, este cel mai important pentru
do%&ndirea ei. putem
astfel înc&t nu (e altfel, e-istenţa
săv&rşi uneiafără
o lucrare presupune pe cealaltă,
a o împlini născ&ndu)se
şi pe cealaltă una
în acelaşi din Cel
timp. alta,
ce are conştiinţa închisă în inimă, acela este adunat, şi cine este adunat are petrecerea
lăuntrică în inimă.

!oate simţurile sufleteşti raţiunea, voinţa şi simţirea tre%uie să se adune împreună cu

conştiinţa în inimă. /dunarea minţii în inimă se cheamă luare)aminte, adunarea voinţei
este străuirea sufletului, iar adunarea simţirii este trezvia. #uarea)aminte, străuirea
sufletului şi trezvia sunt cele trei lucrări lăuntrice prin care do%&ndim adunarea puterilor
sufleteşti în inimă şi petrecerea lor acolo.

Cel ce le)a lucrat desăv&rşit pe acestea ) pe toate trei ) este adunat, iar cel căruia îi lipseşte
măcar una este risipit. #ucrărilor specifice puterilor sufleteşti tre%uie să le urmeze
îndeaproape cele
ochii lăuntriciD ale puterilor
pentru trupeşii,săastfel
straa sufletului înc&t printoţi
ne încordăm luarea)aminte să ne înspre
muşchii trupului deşteptăm
pieptD
pentru a do%&ndi trezvia să stăp&nim peste umorile@E trupului ) cum le denumeşte "f&ntul
5ichifor 8mişcări interioare ale trupului care moleşesc şi toropesc simţurile, suind spre
inimă din părţile de os ale trupului: şi să ne lipsim de desfătări şi confort. /ceastă ne)
voinţă fizică, care este str&ns unită cu osteneala sufletească, constituie cel mai de seamă
autor în lucrarea de adunare a puterilor sufleteşti, fără ea aceasta nemaiput&nd avea loc.
85ota @E $oOrotniD în traducere literală ;umezeli7 8nota trad. în en0leză:

/şadar, întrea0a lucrare a petrecerii lăuntrice prin ncîmprăştierea de sine trece prin
etapele înfăţişate mai os. n primele minute după ce te)ai trezit şi ţi s)au liniştit toate
simţurile, venindu)ţi în fire, po0oară)te în re0iunea pieptului în care se află inimaD apoi
adună)ţi puterile sufleteşti şi trupeşti luarea)aminte, privirea înspre înlăuntru şi străuirea
îndreaptă)le înspre piept
de trezvia simţurilor, şi sileşte)le
înlătur&nd să răm&nă
plăcerile, acolo,şiîncord&ndu)ţi
desfătările muşchii)şimai
rela-area trupească, 0riindu)te
ales pe
acestea să te străduieşti să le faci, p&nă c&nd conştiinţa se va aşeza acolo în linişte şi se va
simţi ca la ea acasă ) să răm&nă înlăuntrul conştiinţa şi să se lipească de acel loc, ca ceva
lipicios de un perete solid. Petrece înlăuntru şi nu ieşi în afară at&ta vreme c&t conştiinţa
ţi)e treazăD ia aminte c&t mai des la neîmprăştierea puterilor fireşti, pentru că lucrarea
aceasta slă%eşte clipă de clipă, iar în cele din urmă se risipeşte.

"e cade să ştim că petrecerea lăuntrică şi neîmprăştierea nu sunt totuna cu ceea ce se

cheamă cufundarea în 0&nduri sau meditaţia, deşi sunt foarte asemănătoare cu ultima.
/ceasta din urmă este o lucrare specifică minţii şi lasă celelalte puteri sufleteşti fără
lucrareD doar mintea lucrează. Petrecerea lăuntrică se face în inimă şi antrenează toate
facultăţile firii omeneştiD este cea mai profundă şi ad&ncă lucrare a noastră, sau, mai %ine

E
spus, se săv&rşeşte în aşa fel înc&t toate celelalte lucrări ) dintre care am amintit meditaţia
) se săv&rşesc deasupra ei sau înaintea ochilor ei, unele fiind în0ăduite, iar altele oprite.

(e aici reiese faptul că adevărata petrecere lăuntrică este, de fapt, condiţia stăp&nirii de
sine şi prin urmare a adevăratei înţelepciuni şi li%ertăţi, precum şi a unei vieţi
duhovniceşti autentice. Putem asemăna starea aceasta de fapt cu cea dintr)o cetate, în care
stăp&nul cetăţii este considerat a fi cel care ocupă fortăreaţa. !oată lucrarea
duhovnicească, precum altminteri
fortăreţei duhovniceşti, şi nevoinţele ascetice
lucrarea în mai
nu se 0eneral,
poatearnumi
tre%uiduhovnicească,
săv&rşite din incinta
iar
nevoinţele nu mai sunt în duhul adevăratei asceze, ceea ce ar însemna părăsirea lor.
;mpărăţia lui (umnezeu este înlăuntrul vostru7 8#uca 9, 2:, a spus (omnul şi
referindu)se strict la lucrarea duhovnicească, a poruncit6 ;intră în cămara ta şi închide
uşa7 8$atei =, =:. Cămara aceasta este, în t&lcuirea "finţilor Părinţi, însăşi cămara inimii.
ste cea care sfinţeşte pe cel ce se osteneşte pentru m&ntuireD se mai numeşte şi lăuntrică.

ste limpede acum că neîmprăştierea este milocul de căpetenie pentru menţinerea

duhului r&vnei6
: Cel neîmprăştiat tre%uie să ardă, pentru că el îşi adună toate puterile la un loc, aşa cum
razele răzleţe focalizate într)un sin0ur punct produc o căldură puternică şi aprind o
flacără, intr)adevăr, neîmprăştierea este însoţită de căldură ) duhul se înt&lneşte cu el
însuşi, cum spune "f&ntul 5ichifor şi saltă de %ucurieD
2: Cel neîmprăştiat este întărit, ca un %atalion dispus în formaţie de luptă sau ca un
mănunchi puternic de smicele sla%e. l are coapsele încinse şi este pre0ătit de răz%oi. Cel
împrăştiat este mereu neputincios şi fie nu lucrează nimic, fie cade de nenumărate oriD

: Cel neîmprăştiat vede toate cele dinlăuntru său, aşa cum cel aflat în centrul unui cerc
vede de)a lun0ul fiecărei raze. l vede toate cele ce îl înconoară aproape instantaneu, pe
c&nd cel ce se îndepărtează de centru poate vedea doar de)a lun0ul razei pe care se
situează el. #a fel se petrec lucrurile şi cu cel neîmprăştiat ) el ve0hează toate mişcările
puterilor sale şi poate să le stăp&nească. >lacăra duhului, curăţia vederii şi tăria duc la
do%&ndirea adevăratului duh de r&vnă. (e aceea este nimerită zicerea6 petrece lăuntric şi
r&vna ta nu se va slă%i niciodată.

Iată c&t de însemnată este petrecerea lăuntrică !re%uie să ne ostenim să o do%&ndim,

pentru că nu vine dintr)o dată, ci cere de la noi mult timp şi strădanie. a este aşezată
înaintea la orice altceva pentru că reprezintă premisa unei autentice vieţi duhovniceşti.
(esăv&rşirea ei depinde de desăv&rşirea celor trei lucrări sufleteşti şi trupeşti din care ia
naştere, şi anume6 luarea aminte, şi privirea lăuntrică a ochilor, străuirea sufletului şi
încordarea trupului, trezvia inimii şi fu0a de desfătări şi pofte.

C&tă vreme puterile şi lucrările firii nu s)au desăv&rşit, ea este tot petrecere lăuntrică, deşi
nedesăv&rşită, necoaptă şi cu întreruperi.

(e aici se vede lesne care sunt miloacele prin care se petrece po0or&rea înlăuntru, sau
mai e-act metoda6 înlătură orice pricină de zădărnicire a celor trei lucrări numite mai sus

=
în intenţia lor de unire şi orice s)ar putea împotrivi co%or&rii în inimă a puterilor sufleteşti
dimpreună cu funcţiile trupeşti corespunzătoare ) mintea cu simţurile, voinţa cu muşchii,
inima cu trupul. "imţurile se risipesc din cauza impresiilor din afară, iar mintea se
împrăştie de 0&nduri. $uşchii îşi slă%esc starea de tensiune din pricina rela-ării
mem%relor, voinţa este slă%ită de pofte, trupul de comoditate, iar inima de înro%ire şi
alipirea de cele deşarte. Prin urmare nevoitorul tre%uie să)şi ţină mintea fără de 0&nduri,
simţurile neîmprăştiate, voinţa ne%&ntuită de vreo poftă, muşchii încordaţi, inima
neînro%ită şi miloacele
Condiţiile şi dezlipită depetrecerii
cele deşarte, trupulsunt
înlăuntru departe de desfătare
următoarele6 şi comoditate.
în suflet ) răz%oirea cu
0&ndurile, cu poftele şi cu înro%irea inimiiD în trup ) str&mtorări şi lipsuri, iar pentru a le
împlini pe acestea schim%area ordinii celei din afară, în lumina acestora înţele0em că
toate nevoinţele ce le vor urma şi care vor avea ca scop omor&rea iu%irii de sine tre%uie
săv&rşite împreună cu miloacele petrecerii lăuntrice.

Iată de ce în învăţăturile "finţilor Părinţi 8îndrumările despre trezvia şi paza minţii:, viaţa
lăuntrică, duhovnicească este str&ns le0ată de nevoinţele ascetice. /dunarea nu tre%uie
confundată cu lupta însăşi. a este o lucrare duhovnicească de primă importanţă, fiind
locul unde se săv&rşesc toate cele duhovniceşti ) lupta, citirea, cu0etarea la (umnezeu şi
ru0ăciunea. 3rice ar face nevoitorul, tre%uie mai înt&i să pătrundă înlăuntru şi să lucreze
de acolo.

!. Ve)erea unei alte lumi

;"ileşte)te să intri în templul care se află înlăuntrul tău şi vei vedea templul cel ceresc7,
spune "f&ntul Isaac "irul. Ai într)adevăr, cel ce pătrunde înlăuntrul său se învredniceşte
de vederea unei alte lumi, asemănătoare unui templu neînchipuit, nevăzut şi necuprins.
Ima0inea aceasta i se întipăreşte în conştiinţă şi, cufundat în acest templu de necuprins,
omul nu se mai vede nici pe sine şi nici cele ce se petrec înlăuntru, căci toate acestea
tre%uie să tacă ) şi tac. mpreună cu adierea po0or&rii harului deşteptător şi cu prima
mişcare lăuntrică se deschid şi porţile lumii din interiorul nostru, indiferent dacă omul
doreşte sau nu aceasta. (upă ce are vederea ei )vedere asemănătoare celei din vremea
petrecerii lăuntrice )totul este lăsat la li%era voinţă a omului, care tre%uie să lucreze el
însuşi. #ucrarea înfăţişată aici este cel de)al doilea miloc pentru deşteptarea şi
menţinerea r&vnei celei după +ristos.
a constă de fapt în a ţine pururea vie în conştiinţa şi simţirea noastră toată alcătuirea cea
minunată a lumii duhovniceşti, lăuntrice. "e consideră îndeo%şte că cel care a vizitat o
cameră oarecare păstrează în conştiinţă ima0inea ei în ansam%lu şi aşezarea fiecărui lucru
în parte. #a fel se înt&mplă şi cu cel care pătrunde în cămara cea lăuntrică, în templul din
interiorul săuD aflat în pra0ul unei alte lumi, el o zăreşte doar atunci c&nd întrea0a ei
alcătuire i s)a întipărit în conştiinţă. /şadar, toată lucrarea aceasta se desăv&rşeşte în clipa
în care mintea devine conştientă de structura lumii celei duhovniceşti, lumea în alcătuirea
ei se imprimă în conştiinţă sau, altfel spus, mintea se sălăşluieşte în mod conştient în
templul cel duhovnicesc şi nu mai pleacă de acolo.

9
/şezarea acestei lumi duhovniceşti, nevăzute, 0&ndite, dar nu mai puţin reale, poate fi
rezumată în acest chip6 ;(umnezeu este 'nul, închinat în !reime, >ăcătorul şi Siitorul a
toată făptura7 sau în cuvintele /postolului6 ;toate sunt întru l7 8vezi feseni l, G:, întru
(omnul nostru Iisus +ristos prin (uhul "f&nt ) lucrător în "f&nta "a Biserică ), Care,
aduc&nd la desăv&rşire pe credincioşi, îi răpeşte într)o altă lume. #umea aceasta va dăinui
p&nă la plinirea vremii )sau sf&rşitul veacurilor ) c&nd vor avea loc învierea de o%şte şi
Ludecata de /poi, la care va primi fiecare după faptele ) ce a lucrat în viaţă ) unii vor fi
aruncaţi în iad,
în toţi7 8vezi iar alţii seE,
I Corinteni vor2:.
sălăşlui în împărăţia cerurilor, unde ;(umnezeu va fi toate

/cesta este cadrul atotcuprinzător în care intră toate cele ce e-istă şi cele ce vor e-ista cu
adevărat. l rezumă toată descoperirea dumnezeiască şi toate cele ce sunt cu putinţă să se
înt&mple e-istă în realitate, intră în acest cadru, cuprinse fiind în el. /lt cadru este, de
asemenea, şi "im%olul Credinţei, care rezumă adevărurile de căpetenie ale creştinismului6
puterea atotstăp&nitoare a lui (umnezeu, iconomia m&ntuirii şi cele patru vămi prin care
trece lucrarea fiecărui om6 moartea, udecata, împărăţia cerurilor şi iadul. #a acestea
patru, "f&ntul Ierarh al lui +ristos, !ihon Qde JadonsOM, îndeamnă pe orice creştin să
cu0ete din fra0eda pruncie p&nă la moarte.

>iecare creştin nevoitor tre%uie să)şi întipărească foarte %ine în minte această învăţătură
despre m&ntuire,
în cu0etarea ei şi adică
să şi)osăînsuşească.
şi)o lămurească pe să
!re%uie deplin în conştiinţa
se unească saaşa
cu ea în saufel
să înc&t
se ad&ncească
conştiinţa
să nu poată săv&rşi nici o mişcare sau lucrare c&t de mică fără a o simţi în sine sau l&n0ă
sine, aşa cum nu putem să mişcăm m&na fără a antrena un curent de aer sau nu putem
întredeschide ochii fără a percepe imediat lumina zilei. Iar cel mai %un mod pentru a face
aceasta este să ne sălăşluim în interiorul acestei învăţături.

#a fel cum cineva situat în interiorul unui sistem se află într)o relaţie conştientă şi paşnică
cu fiecare dintre elementele înconurătoare, înseamnă să se sălăşluiască cineva su%
stăp&nirea lui (umnezeu Cel /totputernic, ţinut de dreapta puterii #ui, cu simţăm&ntul că
at&rnă de l, că este pătruns de l, că este ve0heat de l, sau, cum spune "f&ntul Vasile
cel $are, înseamnă sentimentul pururea viu că (umnezeu ve0hează neîncetat asupra
noastră. /şezarea şi participarea ta la lucrarea m&ntuirii, ca mădular al Bisericii, aduce,
după spusa
cetăţean "f&ntului
al cetăţii Ioan
"aleD +risostom,
vieţuieşti spre sentimentul că eşti un
moarte şi udecată, oştean
av&nd al lui îndreptată
privirea +ristos şi un
fie
spre rai, fie spre iad.

/ceastă aşezare statornică nu se o%ţine însă dintr)o dată, ci este scopul unor căutări
asidue şi al nevoinţelor ascetice, care se constituie într)o îndelun0ată şi anevoioasă luptă a
minţii, un podvi0 mintalD totuşi nu se poate afirma că este o lucrare întortocheată, ci ea se
rezumă, într)un mod foarte simplu, la concentrarea ochilor minţii asupra acestor lucruri
dumnezeieştiD să te vezi ţinut de dreapta lui (umnezeu, ve0heat de ochiul #ui, m&ntuit în
(omnul şi afl&ndu)te după moarte în faţa "caunului de udecată spre a fi hotăr&tă soarta
sufletului tău6 va primi împărăţia cerurilor sau va fi în0hiţit de iad.


#a început toate puterile le îndreptăm spre do%&ndirea acestei vederiD dacă am reuşit să o
do%&ndim o dată, ea este apoi mult mai lesne şi mai deseori do%&ndită. Cel ce se sileşte
aşa o vreme, înlătur&nd de la sine orice i)ar putea zădărnici eforturile, va do%&ndi cur&nd
o vedere neîncetată, sau, ceea ce este totuna, se va vedea mereu pe sine în lumea cea
duhovnicească, în prezenţa lui (umnezeu, în Biserică, în ceasul morţii şi la "caunul de
udecată, av&nd de)o parte raiul şi de alta iadul.

'ltima treaptăvieţuirii
simţăm&ntul a acestei lucrări
acolo. $aieste o sălăşluire
precis, neîncetatăcăînpetreci
este sentimentul lumeaocrotit
duhovnicească
de putereaşi cea
atotstăp&nitoare a lui (umnezeu aşa cum se odihneşte pruncul în %raţele maicii saleD că
eşti necontenit su% privirea cea atotvăzătoare a lui (umnezeu, precum un sluitor su%
ochii împăratuluiD că te aşezi în paradi0ma m&ntuirii ca un oştean în r&ndurile oştii, ca un
fiu în casa tatălui, ca un meşter la lucrul său, ca un prieten în cercul său de camarazi, ca
unul de)al casei printre mem%rii familiei sale. "ă te consideri pe tine, fală de moarte şi
udecată, ca un nele0iuit ce îşi aşteaptă clipă de clipă sentinţaD să cu0eţi la iad şi la rai
asemenea celui care stă deasupra unei prăpăstii pe o punte neînchipuit de în0ustă, av&nd
de)o parte hăul plin de flăcări, iar de alta o 0rădină minunat de frumoasă. "e cuvine să
spunem că cel pe care (omnul l)a învrednicit să ai%ă asemenea trăiri a păşit dea dincolo
de hotarele lumii acesteia şi vieţuieşte într)o alta prin conştiinţa şi inima sa şi că a intrat
de pe acum în împărăţia lui (umnezeu sau a primit)o în inima sa. ;Nîmpărăţia lui
(umnezeu este înăuntrul
în cealaltă lume, nevăzută,vostru7 8#uca 9,tre%uie
duhovnicească, 2:. înstrăinarea
să devină de lumea
scopul tăuaceasta şi intrarea
şi o%iectul unor
strădanii necontenite.

ste de la sine înţeles că principala condiţie pentru încununarea strădaniilor este

petrecerea lăuntricăD intrarea în altă lume începe, creşte şi se desăv&rşeşte numai atunci
c&nd se află într)o le0ătură necontenită şi .str&nsă cu petrecerea lăuntrică, în măsura în
care sporeşte petrecerea lăuntrică, în aceeaşi măsură creşte şi aşezarea în lumea lui
(umnezeuD şi invers, starea petrecerii lăuntrice se întăreşte pe c&t devine mai intens
simţăm&ntul sălăşluirii în cealaltă lume.

>ăptuirea constă, după cum am mai spus, în strădania de a ne aduna atenţia asupra acestor
aspecte ale lumii duhovniceşti c&t mai des şi cu dorinţa de a putea cu0eta la ele neîncetat.
(in prima
puterile taleclipă
să teîninte0rezi
care ţi seîndeşteaptă
r&nduialaconştiinţa po0oară)te#a
lumii duhovniceşti. înăuntru
începutşieste
încearcă din toate
mai %ine să)ţi
concentrezi atenţia asupra unei sin0ure realităţi şi să cu0eţi la ea p&nă c&nd se va întipări
în conştiinţă şi a%ia după aceea să treci la o alta. $edit&nd astfel la toate, vei înţele0e
întrea0a învăţătură despre m&ntuire dintr)o dată.

'nii îşi r&nduiesc această lucrare după zilele săptăm&nii, alţii după ceasurile zilei 8de
pildă, cu0etă la moarte după masa de pr&nz:, fiecare după cum i se potriveşte mai %ine
sau după cum îi este pe plac duhului său de nevoinţă. ste necesar totuşi să avem în
vedere o re0ulă, şi anume să nu schim%ăm prea des ordinea cu0etăriiD altminteri, toată
osteneala va fi zadarnică. (e asemenea să fim conştienţi că această vedere, ce se schim%ă
de la un su%iect la altul, oferă numai un miloc, pe c&nd scopul este şederea neîntreruptă
în întrea0a or&nduială. 3ricine cu0etă la o sin0ură realitate, fără a mai trece la

<
următoarea, se opreşte din drumul ce)l are de urmat şi se amă0eşte pe sine închipuindu)şi
că are dea ceea ce el de)a%ia a pornit să do%&ndească.

(eprinz&ndu)te cu cu0etarea unui aspect, treci imediat la următorul, at&t ca să nu

zădărniceşti efortul depus p&nă atunci, c&t şi pentru o 0ra%nică întipărire a următorului.
>iţi cu luare)aminte, pentru că aceasta nu este doar o simplă reflecţie asupra unor
pro%leme oarecare, ci e privirea statornică a minţii şi credinţa în acel lucru. $işcarea
minţii prin 0&nduri
aduce pedeapsă, lipsite
însă de tre%uie
nici nu importanţă se înt&mplă
încuraată. uneori
!re%uie să neînluptăm
mod accidental,
să zdro%imdardin
eafaşă
nu
orice asemenea mişcări.

(rept autor pentru îndeplinirea şi desăv&rşirea acestei lucrări putem învăţa un verset din
"f&nta "criptură care 0răieşte despre una sau alta dintre realităţile amintite şi să)l repetăm
fără încetare de)a lun0ul zilei6 ;3are încotro mă îndrept? ste r&nduit oamenilor o dată să
moară, iar după aceea să fie udecata7 8vezi vrei <, 2: ;N (upă înv&rtoşarea ta şi după
inima ta nepocăită, îţi aduni m&nie în ziua m&niei şi a arătării dreptei udecăţi a lui
(umnezeu7 8*omani 2, E:N ;Ai întru nimeni altul nu este m&ntuirea, căci nu este su% cer
nici un alt nume dat între oameni, în care tre%uie să ne m&ntuim noi7 8>aptele /postolilor
@, 2: şi aşa mai departe. Procură)ţi o ima0ine cu moartea, cu "f&nta Cruce sau cu
Ludecata de /poi şi aşaz)o într)un loc în care o vei vedea deseori, chiar şi fără să vrei.
/dună cărţiduhovniceşti
convor%iri şi articole care zu0răvesc
) dacă în )culori
ai ocazia cu ceivii
deaceste aspecte
aceeaşi măsurăşi cu
or0anizează
tine.

/du)ţi aminte c&t mai des de udecăţile ful0erătoare pe care le săv&rşeşte (umnezeu, de
accidente prin care a venit într)o clipă moartea, de rudenii care au murit şi de
împreurările morţii lorD ima0inează)te pe patul de moarte şi închipuie)ţi că asişti la
propria ta înmorm&ntare. !oate acestea lasă o urmă ad&ncă în sufletul omului dacă el
stăruie în ele în vremea ru0ăciuniiD cu autorul lui (umnezeu şi urm&nd r&nduiala de mai
sus, vei reuşi să)ţi întipăreşti foarte repede în suflet cele la care ai cu0etat. "imţăm&ntul
pe care ni)l produce în suflet această lucrare tre%uie păstrat c&t mai mult timp, chiar dacă
numai pentru c&teva zileD să nu)l alun0ăm în vremea ru0ăciunii ci să)l în0ăduim să o
însoţească, străduindu)ne să)l spriinim şi să)l înteţim prin scris, citit, convor%ire
duhovnicească sau alte miloace. ste %ine să impunem minţii noastre să adune laolaltă
toate aspectele
altul într)un învăţăturii
interval de timp.
scurt de credinţă
(e înaltfel,
acelaşi
maitimp sau măcar
rodnică să le privească
dec&t orice este citireaunul după
c&t mai
deasă a "im%olului Credinţei şi efortul de a conştientiza toate adevărurile m&ntuitoare, pe
care le cuprinde, în acelaşi timp.

5evoinţa, încordarea şi silirea de sine ne vor îndruma repede către scopul dorit. "ă nu
încetineşti c&tuşi de puţin ritmul sau să întrerupi această lucrare, ci osteneşte)te şi iar
osteneşte)te, chiar dacă ţi se va părea că nu o%ţii nici un soi de roade. Pot trece ani de
nevoinţe şi încordări, care să pară că nu aduc nimic din cele r&vnite, şi dintr)o dată, într)o
clipă %inecuv&ntată, să i se dăruiască totul lucrătorului celui neo%osit din via împărăţiei
lui +ristos, de dra0ul ostenelilor neîntrerupte şi al r&vnei sale pline de ră%dare.

2G
Vederea unei alte lumi poate întreţine şi înteţi flacăra r&vnei prin aceea că oferă un
adevărat c&mp de acţiune duhului celui os&rduitor. ;5u sunteţi din lumea aceasta7, spune
"f&ntul Ioan +risostom, ;ci dintr)o alta7D de aceea tre%uie să lucrăm în toate ca şi cum ne)
am afla în acea altă lume şi pentru aceasta e necesar mai înt&i să o vedem, să o
cunoaştem. Pe de altă parte, oricine va vedea lumea cea duhovnicească o va păstra
pururea în minte ca pe un model desăv&rşit, care)l va struni mereu pe calea cea dreaptă,
neîn0ăduindu)i să stea pe loc ori să se a%ată pe căi lăturalnice. Vederea aceasta este
folositoare şi pentru
%inecuv&ntata cei ce
desfătare o percep
a inimii din cu mintea,ei,însă
dulceaţa dacă
acela va cineva
lua purs)a învrednicit
şi simplu foc deder&vna
cea după +ristos.

!oţi "finţii Părinţi denumesc aceste ima0ini ;spinii ce rodesc virtutea7, pentru că de
fiecare dată c&nd ne aducem aminte de ele, fu0im repede de toată pricina de păcat. ;/du)
ţi aminte de cele mai de pe urmă ale tale ) învaţă "irah ) şi în veac nu vei păcătui7.
Proorocul (avid aduce mărturie6 ;$ai înainte #)am văzut pe (omnul şi nu mă voi clăti
Qspre păcatM7. "f&ntul $acarie cel $are şi)a uscat tot trupul, după spusele lui, aduc&ndu)
şi pururea aminte de văpaia Fheenei. /lţii au pl&ns fără încetare av&nd în faţa ochilor
moartea. Ai e-istă multe scrieri ale "finţilor Părinţi despre aceste su%iecte si despre c&t de
mult încordează duhul omului şi încălzeşte r&vna neîncetata pomenire şi cu0etare la ele.
Cel ce a auns să le trăiască este ca unul aflat într)o cumplită primedie şi este %ineştiut
c&t de mult poate voinţa celui aflat în mare primedie.
,. S# &ntre(inem &n n'i "im(#mintele care )uc la %'t#r+rea cea /un#
!oate cele înfăţişate p&nă aici sunt doar pre0ătirea, condiţiile şi miloacele încălYirii
r&vneiD însă cea mai aprinsă r&vnă şi cea mai tare os&rdie se zămislesc în noi prin
deşteptarea în sufletul nostru a acelor 0&nduri şi simţăminte prin care, în urma
deYmeticirii din somnolenţa păcatului, am do%&ndit r&vna cea %ună.

#a vremea deşteptării prin har din întunericul păcatului te)ai văzut în primedie de a pieri.
rai în mare str&mtoare şi în cumplită nevoie caută să redo%&ndeşti şi acum sentimentul
acela de iminentă primedie, pentru că într)adevăr aşa este. ntreţine starea aceasta de
spaimă şi în0rozire, şi să nu în0ădui nici măcar o clipă să se strecoare în minte 0&ndul că
primedia a fost îndepărtată.
/poi ai renunţat la toate şi te)ai lepădat de %unurile cele trecătoare, năzuind către
%unurile cele duhovniceşti, nevăzute, care nu pot fi cunoscute prin simţuri. #e)ai
dispreţuit atunci, dispreţuieşte)le şi acum, smul0e)te din le0ăturile materiei şi îndreaptă)te
spre lumea nevăzută duhovniceascăD spre aceasta să ai pururea aţintită privirea ochilor
lăuntrici şi pe ea să te sileşti să o iu%eşti.

!e)ai lepădat atunci de slava deşartă, pune)te acum mai preos de toată zidirea. /i socotit
atunci toate lucrurile ca fiind nimic şi deşertăciune nici acum să nu preţuieşti în vreun fel
cele materiale, stricăcioase. /i renunţat la toate, fii 0ata să fii despuiat chiar şi de haine.

2
/i zdro%it su% călc&ie mila de sine ) întăreşte)te în hotăr&rea de a duce cea mai 0rea
cruce, privindu)ţi sinele cel pătimaş ca pe cel mai înverşunat duşman al m&ntuirii tale.

/i realizat atunci ce viaţă păcătoasă şi întunecoasă duceai ) acum sporeşte cel mai mult în
cunoştinţa de sine. Cercetează amănunţit poruncile din van0helie şi cunoaşte)ţi lipsurile
şi scăderile. / fost aruncată o săm&nţă în o0orul sufletului tău ) acum aut)o să crească.

/tunci ţi)ai cunoscut

îndreptăţeşti pentru elemulţimea vanităţilor
ai fost cuprins şi faptelor
de mare nele0iuite
m&hnireD acum nuşi,înceta
văz&ndsăcă
te nu poţifără
arunci să te
0rai în faţa tronului lui (umnezeu. Ludecă)te şi c&ntăreşte)te mereu şi în toate fără nici
cea mai mică urmă de autoîndreptăţire sau eschivare amă0itoare. 'răşte)ţi propria voinţă,
dorinţă şi raţiune. Vezi)te at&rn&nd deasupra iezerului celui de foc, nevrednic de vreo
milostivire.

/tunci te)ai ridicat duhovniceşte şi, cu credinţa în (omnul şi nădedea în autorul "ău, ai
fă0ăduit să um%li în căile #ui pentru tot restul vieţii, chiar de)ar fi să înduri pentru aceasta
cele mai cumplite chinuri. /cum stri0ă din toată inima6 ;"unt vrednic de toată os&nda şi
munca, dar cunosc&nd nemăr0inita iu%ire de oameni, precum şi setea arzătoare a lui
(umnezeu pentru m&ntuirea noastră, pentru care n)a fost cruţat nici chiar >iul #ui Cel
'nul 5ăscut, nu)mi pierd nădedea m&ntuirii mele. 5u ştiu cum, nu ştiu c&nd, dar cred că
voi fi m&ntuit.m&ntuirea
căut&ndu)mi 5umai să)mi
şi pedai putere
!ine, !u, (oamne,
cu nădedea să mă
că nu)Si veiostenesc
întoarceîn toată
faţa !a viaţa mea,
de la slu0a
!a, pentru milostivirea !a şi pentru ru0ăciunile celor ce din veac Si)au %ineplăcut Sie. !u,
Cel ce cunoşti inimile şi rărunchii oamenilor, m&ntuieşte)mă

/cestea tre%uie să fie trăirile tale le pot fi numite într)un mod foarte nimerit lucrări
specifice vieţii duhovniceşti, pentru că într)adevăr c&nd ele lucrează în suflet se cheamă
că viaţa duhovnicească îşi desfăşoară cursul firesc. C&nd vrei să te dezmeticeşti din
nesimţirea unei vieţi păcătoase, opreşte)te la unul din aceste simţăminte. "finţii Părinţi
vor%esc despre ele, unii despre toate, alţii numai despre unele, dar toţi dau acelaşi sfat
duhovnicesc6 acela de a sta ne0reşit într)unul din aceste simţăminte. Cel ce se lipseşte de
do0oarea lor se răceşte şi se află în primedie. l a şi murit dea vieţii duhovniceşti şi
pro%a%il va răm&ne mereu aşa, adică întru moarte.

Prin urmare, intră înlăuntru, întăreşte)te în vederea lumii duhovniceşti şi începe să)ţi
încălzeşti lucrarea vieţii duhovniceştiD sau treci mai înt&i la cu0etare, pentru ca mai t&rziu
stările acestea să)şi arate efectul lor în simţire. !oate laolaltă contri%uie la alcătuirea unei
întocmiri m&ntuitoare a minţii şi a inimiiD la ea se aun0e prin lucrările temeinice şi de
neînlocuit ale petrecerii lăuntrice şi vederii lumii duhovniceşti. Prima dintre ele îl
introduce, iar cea din urmă îl aşază pe om într)o anumită atmosferă duhovnicească,
prielnică unei vieţi duhovniceşti arzătoare.
(e aceea, se poate spune că este de auns să împlineşti cele două lucrări pre0ătitoare şi
viaţa plăcută lui (umnezeu va spori de la sine. 3amenii se pl&n0 deseori6 ;inima mea s)a
înv&rtoşat7. 5u e de mirare, din moment ce nu)şi adună mintea şi simţurile risipite şi nu
au deprinderea petrecerii lăuntrice. 5u răm&n acolo unde se cuvine să răm&nă, adică în
inimă, nici nu cunosc locul ei ) şi atunci cum să se afle viaţa lor lăuntrică într)o %ună

22
r&nduială? ste ca şi cum ai scoate inima din cavitatea ei şi ai pretinde să trăieşti în
continuare. Cel ce îşi deşteaptă credinţa lucrătoare, văz&nd lumea cea duhovnicească şi pe
el într)însa, acela nu poate să nu fie într)o continuă stare de frică şi cutremur, iar lucrarea
lui nu va l&ncezi nicidecum. 3 dată ce această stare, e-istă dea nu este 0reu ca mai t&rziu
să i se întipărească în suflet şi alte simţiri.

"pre a auta această lucrare, să folosim aceeaşi metodă ca în cazul vederii unei alte lumi )
adică săoluăm
cuvinte stareanumite
sau altaDte-te din "f&nta
de pildă6 "criptură care
;$ilostiveşte)!e, zu0răvesc
(oamne, foarte
către viu şi
poporul în puţine
!ăuN7 8loil 2,
9:D ;împuţitu)s)au şi au putrezit rănile meleN7 8Psalmul 9, E:. ;l, Care pe însuşi >iul
"ău nu #)a cruţatN7 8*omani , 2:. ;!u, (oamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe
care din aceştia doi l)ai alesN7 8>aptele /postolilor l, 2@:, şi tot aşa. Ai treci la lucru
înarmat cu ele, repet&nd deseori un te-t, p&nă c&nd se va întipări înlăuntru.

5u orice simţăm&nt se do%&ndeşte întotdeauna cu uşurinţă, ci uneori unul, alteori altulD şi

tre%uie să ne folosim de asemenea predispoziţii pentru a do%&ndi c&t mai 0ra%nic aceste
simţăminte. (e pildă, un simţăm&nt vine foarte uşor în timpul ru0ăciunilor de dimineaţă )
fă astfel înc&t, odată intrat în inimă, să nu)l mai laşi să plece toată ziua.

(eschide)ţi inima şi săv&rşeşte lucrarea ru0ăciunii, prive0hind stăruitor asupra mişcărilor

ce se desfăşoară
te-tul. Proced&ndînînea.acest
nveşm&ntează)ţi acest
fel, vei fi cuprins simţăm&nt
cur&nd în cuvintele
pe de)a)ntre0ul de"cripturii
simţire şi şite repetă
vei
deprinde cu lucrarea duhovnicească. !otuşi, să iei aminte că nu totdeauna este roditoare
aşteptarea predispoziţiilor. 'neori tre%uie să te pui pe fapte chiar dacă sufletul nu înclină
spre cele duhovniceşti, iar alteori, c&nd e-istă vreun simţăm&nt duhovnicesc, tre%uie să)l
silim să se arate împreună cu altele, pentru că, udec&nd după dispoziţia sufletească, ne
hrănim mai uşor cu un anumit simţăm&nt.

ste de la sine înţeles că cea mai fericită stare duhovnicească este aceea în care sufletul
poate 0usta deodată din toate simţămintele. /ceasta să fie ţinta căutărilor şi strădaniilor
tale de o viaţă. /stfel, de fiecare dată c&nd stai la ru0ăciune, în timp ce)ţi aduni mintea şi
simţurile, po0or&ndu)te înăuntru şi pătrunz&nd în lumea duhovnicească, încearcă să le
deştepţi mai înt&i în cu0etare, unul c&te unul, iar apoi şi în simţire, dacă (omnul "e va
milostivi.
toate şi să ste folositor
o înveţi în această
pe dinafară prinprivinţă
citirea eisăde0ăseşti
multeoori
ru0ăciune
cu mare care să leîncuprindă
atenţie, pe
Psaltire sunt
nenumărate ru0ăciuni şi oricine îşi poate ale0e una care se potriveşte mai %ine sufletului
lui, ştiut fiind că nu toţi ne împăcăm la fel de %ine cu una şi aceeaşi ru0ăciune.
"imţămintele sunt e-primate pe scurt şi în *u0ăciunea după numărul ceasurilor nopţii şi
ale zilei alcătuită de "f&ntul Ioan Fură de /urD însă fără nici o putinţă de tă0adă că nu
e-istă miloc mai de nădede dec&t participarea re0ulată la slu%ele Bisericii.

"e vede de la sine cum înlesnesc aceste simţăminte arderea duhului de r&vnă. "ă se
ivească măcar unul şi duhul r&vnei se şi încălzeşte, pentru că fiecare dintre ele este ca
mădularul unui trup. (uhul r&vnei este simplu şi inconfunda%il, dar atotcuprinzător.
"imţăm&ntul începător tre%uie să fie frica de (umnezeu, iar cel de sf&rşit ) încununarea

2
lucrării noastre ) încredinţarea desăv&rşită în voia lui (umnezeu, Cel Care, Bun şi iu%itor
de oameni fiind, ne m&ntuie.

Cel dint&i simţăm&nt se naşte din vederea lumii duhovniceşti, în timp ce ultimul ia fiinţă
din toate celelalte care urmează lucrarea credinţei. 5u putem afla care sunt diferitele
relaţii care se sta%ilesc între simţămintele unui om, cum depind ele unele de altele şi cum
iau naştere, pentru că toate acestea se petrec într)un mod unic la fiecare dintre noiD din
această
mai multecauză "finţii
ori le Părinţi
înt&lnim su%auforma
e-plicaţii şi poveţe
unor scurte foarte variate
povăţuiri6 ai fricăîndeprivinţa lor. (e
(umnezeu, cele
priveşte)
le pe toate ca deşertăciuni, nu iu%i lumea, pune)te mai preos dec&t toţi, udecă)te şi
os&ndeşte)te întru toate, vezi)ţi păcatele tale şi nu ale altora, pune)ţi toată nădedea numai
în (umnezeu. Ai ca o împlinire a tuturor acestora, aruncă)te la picioarele (omnului cu
frică şi cu durere şi rosteşte aşa6 ;(oamne, Cel ce cunoşti toate, m&ntuieşte)mă şi eu
fă0ăduiesc să mă ostenesc după putere7, în aceasta stă toată puterea şi nădedea. Cel ce s)
a o%işnuit să se po0oare cu duhul într)o asemenea stare sufletească, acela a aflat un liman
si0ur şi plin de pace.

/ fi într)un astfel de simţăm&nt este un lucru de foarte mare însemnătate pentru viaţa
duhovnicească. Cel ce îl simte se 0ăseşte dea în petrecerea lăuntrică, în inimă, pentru că
atenţia noastră este îndreptată spre mădularul lucrător, iar dacă inima lucrează atunci
înseamnă că noi suntem în inimă.
#umea duhovnicească îşi deschide porţile oricui petrece în inimă. (e aici se desprinde
concluzia că petrecerea lăuntrică şi vederea lumii duhovniceşti sunt premisele încălzirii
simţămintelor duhovniceşti şi invers6 acestea din urmă le presupun pe cele dint&i şi le
pricinuiesc prin propria lor zămislire. Prin împreună)lucrarea unora şi altora sporeşte
viaţa duhovnicească.

Cine se află statornicit în simţire are duhul ancorat şi ferecat, iar cine nu are nici o
simţire, duhul aceluia pluteşte în derivă. (e aceea, în vederea unei mai spornice petreceri
lăuntrice, să ne 0ră%im să aun0em la simţire, fie şi printr)o înrădăcinare silită a acesteiaD
cel ce vrea să lucreze numai prin nerisipirea minţii, acela să afle că se osteneşte în van )
totul se poate nărui într)o clipă. /stfel privite lucrurile nu e de mirare că savanţii, cu toată
cultura şi educaţia lor, plăsmuiesc tot felul de vise deşarte şi asta deoarece lucrează numai
cu capul.

5u este nevoie să e-punem fiecare pravilă în parte şi nici însuşirile fiecărui simţăm&ntD
aceasta constituie o%iectul povăţuirilor, lecturilor şi meditaţiilor fiecăruia dintre noi. n
scrierile patristice ele sunt înfăţişate în chip fra0mentat, de cele mai multe ori, su% formă
de capete duhovniceşti. #ucrul de căpetenie pe care îl căutau şi îl povăţuiau şi "finţii
Părinţi, este să înţele0em întocmirea 0enerală a vieţii duhovniceşti şi să ştim cum să o
menţinem. Celui ce a reuşit asta nu)i răm&ne dec&t o re0ulă6 să petreacă înlăuntru şi să
primească povăţuire tainică în inimă. i numeau învăţătură tainică vederea unui su%iect
oarecare din lumea duhovnicească sau deşteptarea trăirilor duhovniceşti printr)un cuv&nt
din "f&nta "criptură, din scrierile vreunui "f&nt Părinte sau dintr)o ru0ăciune. /şa
sfătuiesc ei6 învaţă aducerea)aminte de (umnezeu, amintirea morţii, pomenirea propriilor

2@
păcate, os&ndirea de sine ) adică conştientizează)le neîncetat şi vor%eşte despre ele în
inima ta cu tine însuţi. (e pildă6 încotro mă îndrept? sau eu sunt vierme şi nu om
8Psalmul 2, =:. !oate acestea săv&rşite cu atenţie şi simţire ad&ncă sunt învăţătura
tainică.

(e aici urmează că toate metodele şi e-erciţiile pentru aprinderea şi păzirea duhului

r&vnei pot fi rezumate astfel6 după ce te)ai trezit, pătrunde înlăuntru, aşază)te pe tronul
inimii
alteia şişi,petrece
revăz&nd toate
acolo lucrările
fără specifice
să ieşi afară. "auvieţii
şi maiduhovniceşti, opreşte)te
concis6 adună)te asupra
în inimă uneia sau
şi săv&rşeşte
învăţătura cea tainică.

Prin această metodă, cu autorul harului lui (umnezeu, duhul r&vnei se va menţine în
adevărata sa întocmire, încălzindu)se şi înflăcăr&ndu)se după împreurări. /ceasta este
calea lăuntricăD este calea fără ocolişuri către o alcătuire lăuntrică m&ntuitoare. Cineva
poate a%andona orice altceva şi să săv&rşească această lucrare sin0ură, şi toate vor fi
încununate de succesD şi reciproc, cine săv&rşeşte orice altceva, dar pe aceasta o lasă, să
ştie că nu va vedea nici un rod.

Cel ce nu se întoarce spre lumea lăuntrică şi i0noră această lucrare duhovnicească nu face
dec&t să înt&rzie în nişte osteneli nefolositoare. ste adevărat că lucrarea aceasta este
deose%it de 0rea,
tre%uie să)şi însă este
deprindă nerătăcitoare
c&t mai 0ra%nic fiiişiduhovniceşti
plină de roadeD
cu de aceea,lucrare
această părintele duhovnic
şi să)i
întărească în ea. #a început îi poate deprinde şi prin lucrarea celor din afară, dar tre%uie
să treacă neapărat şi la cele lăuntrice şi asta pentru că săm&nţa acestei lucrări a fost sădită
în timpul convertirii, c&nd au fost trăite toate stările pe care le)am înfăţişat p&nă acum.

$ai răm&ne doar să fie e-plicată ucenicilor, să fie arătată clar însemnătatea ei pentru
m&ntuire şi să fie călăuziţi pas cu pas în făptuirea ei. în aceste condiţii şi lucrarea
e-terioară va spori repede şi cu mare uşurinţă. (impotrivă, fără lucrarea lăuntrică, cea
e-terioară se va risipi ca un mănunchi de aţe putrede. #e0ea acestei lucrări spune să nu ne
0ră%im fără de chi%zuinţă, ci să le facem pe toate treptat şi la timpul lor. #ucrarea aceasta
tre%uie în0rădită cu re0uli foarte stricte, fiindcă poate avea ca rezultat o r&nduială numai
în cele din afară şi nu o ordine lăuntrică a vieţii, care este, de fapt, cea mai importantă. (e
aceea
însprefără să ţinem
faptele seama căsăe-istă
cele lăuntrice, şi astfel
ascultăm de oameni,
în orice care trec
împreurare de la cele
de această e-terioare
unică re0ulă ) să
ne po0or&m de îndată înăuntrul inimii noastre şi acolo să înteţim flacăra duhului r&vnei.

Ceea ce am spus p&nă acum pare să fie ceva de însemnătate şi nu neapărat necesar, însă
vei vedea că, ostenindu)te în necunoştinţă de cauză, va trece vreme îndelun0ată şi nu vei
o%ţine deloc roade. Ai asta se înt&mplă din pricina firii nevoinţelor trupeşti. "unt mai
lesne de împlinit şi se transformă cu timpul într)o formalitate, pe c&nd nevoinţa lăuntrică
este mult mai 0rea şi de aceea este împinsă în planul al doilea.

Cel ce se dedă cu totul nevoinţelor trupeşti, ne0li&ndu)le pe cele duhovniceşti, se

aseamănă celui înro%it de materie şi sufletul său ia chipul materiei, făc&ndu)se rece,
nesimţitor şi ur&t mirositor, îndepărtat din ce în ce mai mult de lumea lăuntrică. "e

2E
înt&mplă uneori ca unii să renunţe la lucrarea lăuntrică chiar de la început, consider&ndu)
se nevrednici de ea şi aştept&nd să aun0ă la măsura pe care ei o cred potrivită. (ar
momentul favora%il trece şi se trezesc că în loc să profite de el, sunt cu totul neputincioşi
şi neştiutori, încă o dată spun6 lucrarea e-terioară nu tre%uie nici ea ne0liată, fiindcă o
aută pe cea lăuntrică, ci între ele tre%uie să e-iste o împreună)lucrareD de %ună)seamă că
rolul predominant îl are nevoinţa lăuntrică, fiindcă îi sluim lui (umnezeu în duh şi ne
închinăm #ui în duh şi adevăr. /m&ndouă să se facă într)o îm%inare desăv&rşită,
stăruindu)se
neustificat peasupra uneia
vreuna sauaalteia
şi fără dupăseparare
face vreo însemnătatea
forţatăei,între
fărăele.
a stin0heri în mod

I*  Partea a treia  Calea spre %antuire

Men/inerea duului râvnei pentru 0rist!s

/vem datoria să împlinim toate poruncile dar în firea noastră nu se află semănate
însufleţirea, r&vna şi dorinţa care să ne aute în această lucrare. >lacăra r&vnei este aprinsă
în sufletul nostru de harul lui (umnezeu Care vede pocăinţa noastră, umilinţa duhului şi
fă0ăduinţa de a lucra după voia "a. (oar harul dumnezeiesc ne dă puterea de a lucra
poruncile, menţin&ndu)ne într)o stare de statornică dorinţă a celor %une. (acă împlinirea
poruncilor este piatra de temelie a m&ntuirii, atunci r&vna lăuntrică susţinută de har este
sin0ura în stare să treacă peste toate piedicile.
'nde e-istă duhul r&vnei, acolo se află şi os&rdia, 0ria cea %ună, r&vna, s&r0uinţa,
vioiciunea spre lucrarea faptelor %ineplăcute lui (umnezeu. n sufletul lipsit de duhul
r&vnei, toată lucrarea lăuntrică l&ncezeşte şi se pră%uşeşte, inima se înv&rtoşează şi
sufletul moare. -istă şi aici lucrări care pot părea %une, dar în fapt ele sunt %une numai
în formă şi nu în puterea şi duhul care le însufleţesc. (uhul r&vnei este cel despre care
vor%eşte $&ntuitorul +ristos, c&nd spune că ar vrea să fie aprins păm&ntulD este cel care
luminează inimile credincioşilor prin (uhul "f&nt, po0or&ndu)se în chipul lim%ilor de
foc.

+ristos zice despre duhul r&vnei6 ;>oc am venit să arunc pe păm&nt7 8#uca 2, @<:, iar
"f&ntul /postol Pavel îndeamnă6 ;(uhul să nu)l stin0eţi7 8I !esaloniceni E, <:, aduc&nd
mărturie despre
"finţii Părinţi sine6 ;Naler0
folosesc la ţintă, căutare,
felurite numiri6 la răsplata chemării
căldura de susN7
duhului, 8>ilipeni
flacără, os&rdie,,luare)
@:.
aminte, punere înainte sau pur şi simplu r&vnă.

Ludec&nd după importanţa şi semnificaţiile r&vnei creştineşti, prima îndatorire a ascetului

creştin se cuvine să fie păstrarea ei, fiindcă este izvorul puterii dătătoare de viaţă, din care
se va adapă viaţa %ineplăcută lui (umnezeu. Pentru a înlesni lucrarea aceasta, nevoitorul
tre%uie să pună în practică anumite e-erciţii autătoare. Care sunt ele? *&vna se păstrează
în acelaşi fel în care se naşte, şi am văzut că ia naştere prin prefacerea lăuntrică a inimii
su% înr&urirea nevăzută a harului divin.

'rcuşul lăuntric, nevăzut, al duhului nostru spre starea plină de duhul r&vnei a început cu
deşteptarea noastră prin har şi a luat sf&rşit cu fă0ăduinţa de a mer0e fără şovăială în căile

2=
(omnului. "uişul acesta a fost de fapt o înaintare treptată dar foarte strictă către scopul
propus. 3mul pătimaş care trăieşte numai pentru a)şi satisface poftele trupeşti şi care din
această cauză se mai numeşte şi omul cel din afară îşi face loc, prin lucrarea 8milocirea:
harului, înspre cele dinlăuntru ale sale, unde, ca deşteptat dintr)un somn ad&nc, descoperă
o lume cu totul nouă, necunoscută p&nă atunci.

(upă acest prim îndemn, cu autorul lui (umnezeu şi prin felurite 0&nduri şi sentimente,
el se eli%erează
lumea lăuntrică,puţin
unde c&te puţin pe
îl 0ăseşte dinîmpăratul
mreaa ademenitoare a lumii
şi (omnul său, dinîiafară
Căruia şi pătrunde
fă0ăduieşte să)I în
sluească pe veci. Prin urmare, iată ce tre%uie să facă cel care doreşte să)şi păstreze r&vna
nestinsă6
a: să se po0oare înlăuntrul său,
%: să vadă lumea cea nouă, lăuntrică şi
c: să se menţină în acele simţiri şi 0&nduri care susţin urcuşul pe treptele scării ce duce la
aşezăm&ntul picioarelor lui (umnezeu.

/ceasta se cuvine să fie osteneala neîncetată, podvi0)ul şi lucrarea unui ascet creştin

1. Petrecerea l#untric#

C&nd
ar aflacloşca
în acel0ăseşte
moment,nişte
vin0răunţe,
în 0oanăle şidăsedeadună
vestecioc
imediat puişorilor,
l&n0ă iar aceştia,
cioc, alături de cioculoriunde
mamei.s)
Putem folosi acest e-emplu simplu pentru a zu0răvi lucrarea harului asupra inimii. (uhul
omului pătrunde acolo cu conştiinţa, fiind urmat de toate puterile sufleteşti şi trupeşti. (e
aici reiese le0ea după care se desfăşoară petrecerea lăuntrică6 ţine)ţi conştiinţa în inimă şi
sileşte)te să aduni acolo toate puterile sufleteşti şi trupeşti.

Petrecerea lăuntrică este totuna cu închiderea conştiinţei în inimă, iar adunarea prin multă
strădanie a puterilor firii în inimă, altfel spus podvi0)ul, este cel mai important pentru
do%&ndirea ei. (e altfel, e-istenţa uneia presupune pe cealaltă, născ&ndu)se una din alta,
astfel înc&t nu putem săv&rşi o lucrare fără a o împlini şi pe cealaltă în acelaşi timp. Cel
ce are conştiinţa închisă în inimă, acela este adunat, şi cine este adunat are petrecerea
lăuntrică în inimă.

!oate simţurile sufleteşti raţiunea, voinţa şi simţirea tre%uie să se adune împreună cu

conştiinţa în inimă. /dunarea minţii în inimă se cheamă luare)aminte, adunarea voinţei
este străuirea sufletului, iar adunarea simţirii este trezvia. #uarea)aminte, străuirea
sufletului şi trezvia sunt cele trei lucrări lăuntrice prin care do%&ndim adunarea puterilor
sufleteşti în inimă şi petrecerea lor acolo.

Cel ce le)a lucrat desăv&rşit pe acestea ) pe toate trei ) este adunat, iar cel căruia îi lipseşte
măcar una este risipit. #ucrărilor specifice puterilor sufleteşti tre%uie să le urmeze
îndeaproape cele ale puterilor trupeşii, astfel înc&t prin luarea)aminte să ne deşteptăm
ochii lăuntriciD pentru straa sufletului să ne încordăm toţi muşchii trupului înspre pieptD
pentru a do%&ndi trezvia să stăp&nim peste umorile@E trupului ) cum le denumeşte "f&ntul
5ichifor 8mişcări interioare ale trupului care moleşesc şi toropesc simţurile, suind spre

29
inimă din părţile de os ale trupului: şi să ne lipsim de desfătări şi confort. /ceastă ne)
voinţă fizică, care este str&ns unită cu osteneala sufletească, constituie cel mai de seamă
autor în lucrarea de adunare a puterilor sufleteşti, fără ea aceasta nemaiput&nd avea loc.
85ota @E $oOrotniD în traducere literală ;umezeli7 8nota trad. în en0leză:

/şadar, întrea0a lucrare a petrecerii lăuntrice prin ncîmprăştierea de sine trece prin
etapele înfăţişate mai os. n primele minute după ce te)ai trezit şi ţi s)au liniştit toate
simţurile, venindu)ţi
adună)ţi puterile în fire,şipo0oară)te
sufleteşti în re0iunea pieptului
trupeşti luarea)aminte, în careînlăuntru
privirea înspre se află inimaD apoi
şi străuirea
îndreaptă)le înspre piept şi sileşte)le să răm&nă acolo, încord&ndu)ţi muşchii şi 0riindu)te
de trezvia simţurilor, înlătur&nd plăcerile, desfătările şi rela-area trupească, ) mai ales pe
acestea să te străduieşti să le faci, p&nă c&nd conştiinţa se va aşeza acolo în linişte şi se va
simţi ca la ea acasă ) să răm&nă înlăuntrul conştiinţa şi să se lipească de acel loc, ca ceva
lipicios de un perete solid. Petrece înlăuntru şi nu ieşi în afară at&ta vreme c&t conştiinţa
ţi)e treazăD ia aminte c&t mai des la neîmprăştierea puterilor fireşti, pentru că lucrarea
aceasta slă%eşte clipă de clipă, iar în cele din urmă se risipeşte.

"e cade să ştim că petrecerea lăuntrică şi neîmprăştierea nu sunt totuna cu ceea ce se

cheamă cufundarea în 0&nduri sau meditaţia, deşi sunt foarte asemănătoare cu ultima.
/ceasta din urmă este o lucrare specifică minţii şi lasă celelalte puteri sufleteşti fără
lucrareD doar
facultăţile firiimintea lucrează.
omeneştiD Petrecerea
este cea lăuntrică
mai profundă se facelucrare
şi ad&ncă în inimă şi antrenează
a noastră, toate
sau, mai %ine
spus, se săv&rşeşte în aşa fel înc&t toate celelalte lucrări ) dintre care am amintit meditaţia
) se săv&rşesc deasupra ei sau înaintea ochilor ei, unele fiind în0ăduite, iar altele oprite.

(e aici reiese faptul că adevărata petrecere lăuntrică este, de fapt, condiţia stăp&nirii de
sine şi prin urmare a adevăratei înţelepciuni şi li%ertăţi, precum şi a unei vieţi
duhovniceşti autentice. Putem asemăna starea aceasta de fapt cu cea dintr)o cetate, în care
stăp&nul cetăţii este considerat a fi cel care ocupă fortăreaţa. !oată lucrarea
duhovnicească, precum şi nevoinţele ascetice în 0eneral, ar tre%ui săv&rşite din incinta
fortăreţei duhovniceşti, altminteri lucrarea nu se mai poate numi duhovnicească, iar
nevoinţele nu mai sunt în duhul adevăratei asceze, ceea ce ar însemna părăsirea lor.
;mpărăţia lui (umnezeu este înlăuntrul vostru7 8#uca 9, 2:, a spus (omnul şi
referindu)se strict
uşa7 8$atei =, la lucrarea
=:. Cămara duhovnicească,
aceasta a poruncit6
este, în t&lcuirea ;intră
"finţilor în cămara
Părinţi, însăşitacămara
şi închide
inimii.
ste cea care sfinţeşte pe cel ce se osteneşte pentru m&ntuireD se mai numeşte şi lăuntrică.

ste limpede acum că neîmprăştierea este milocul de căpetenie pentru menţinerea

duhului r&vnei6
: Cel neîmprăştiat tre%uie să ardă, pentru că el îşi adună toate puterile la un loc, aşa cum
razele răzleţe focalizate într)un sin0ur punct produc o căldură puternică şi aprind o
flacără, intr)adevăr, neîmprăştierea este însoţită de căldură ) duhul se înt&lneşte cu el
însuşi, cum spune "f&ntul 5ichifor şi saltă de %ucurieD

2
2: Cel neîmprăştiat este întărit, ca un %atalion dispus în formaţie de luptă sau ca un
mănunchi puternic de smicele sla%e. l are coapsele încinse şi este pre0ătit de răz%oi. Cel
împrăştiat este mereu neputincios şi fie nu lucrează nimic, fie cade de nenumărate oriD

: Cel neîmprăştiat vede toate cele dinlăuntru său, aşa cum cel aflat în centrul unui cerc
vede de)a lun0ul fiecărei raze. l vede toate cele ce îl înconoară aproape instantaneu, pe
c&nd cel ce se îndepărtează de centru poate vedea doar de)a lun0ul razei pe care se
situează
puterilorel. #aşifel
sale se petrec
poate lucrurile şi cu>lacăra
să le stăp&nească. cel neîmprăştiat ) el ve0hează
duhului, curăţia toate
vederii şi tăriamişcările
duc la
do%&ndirea adevăratului duh de r&vnă. (e aceea este nimerită zicerea6 petrece lăuntric şi
r&vna ta nu se va slă%i niciodată.

Iată c&t de însemnată este petrecerea lăuntrică !re%uie să ne ostenim să o do%&ndim,

pentru că nu vine dintr)o dată, ci cere de la noi mult timp şi strădanie. a este aşezată
înaintea la orice altceva pentru că reprezintă premisa unei autentice vieţi duhovniceşti.
(esăv&rşirea ei depinde de desăv&rşirea celor trei lucrări sufleteşti şi trupeşti din care ia
naştere, şi anume6 luarea aminte, şi privirea lăuntrică a ochilor, străuirea sufletului şi
încordarea trupului, trezvia inimii şi fu0a de desfătări şi pofte.

C&tă vreme puterile şi lucrările firii nu s)au desăv&rşit, ea este tot petrecere lăuntrică, deşi
nedesăv&rşită, necoaptă şi cu întreruperi.
(e aici se vede lesne care sunt miloacele prin care se petrece po0or&rea înlăuntru, sau
mai e-act metoda6 înlătură orice pricină de zădărnicire a celor trei lucrări numite mai sus
în intenţia lor de unire şi orice s)ar putea împotrivi co%or&rii în inimă a puterilor sufleteşti
dimpreună cu funcţiile trupeşti corespunzătoare ) mintea cu simţurile, voinţa cu muşchii,
inima cu trupul. "imţurile se risipesc din cauza impresiilor din afară, iar mintea se
împrăştie de 0&nduri. $uşchii îşi slă%esc starea de tensiune din pricina rela-ării
mem%relor, voinţa este slă%ită de pofte, trupul de comoditate, iar inima de înro%ire şi
alipirea de cele deşarte. Prin urmare nevoitorul tre%uie să)şi ţină mintea fără de 0&nduri,
simţurile neîmprăştiate, voinţa ne%&ntuită de vreo poftă, muşchii încordaţi, inima
neînro%ită şi dezlipită de cele deşarte, trupul departe de desfătare şi comoditate.
Condiţiile şi miloacele petrecerii înlăuntru sunt următoarele6 în suflet ) răz%oirea cu
0&ndurile,
împlini pe cu poftele
acestea şi cu înro%irea
schim%area ordiniiinimiiD în trup
celei din ) str&mtorări
afară, şi lipsuri,înţele0em
în lumina acestora iar pentrucă
a le
toate nevoinţele ce le vor urma şi care vor avea ca scop omor&rea iu%irii de sine tre%uie
săv&rşite împreună cu miloacele petrecerii lăuntrice.

Iată de ce în învăţăturile "finţilor Părinţi 8îndrumările despre trezvia şi paza minţii:, viaţa
lăuntrică, duhovnicească este str&ns le0ată de nevoinţele ascetice. /dunarea nu tre%uie
confundată cu lupta însăşi. a este o lucrare duhovnicească de primă importanţă, fiind
locul unde se săv&rşesc toate cele duhovniceşti ) lupta, citirea, cu0etarea la (umnezeu şi
ru0ăciunea. 3rice ar face nevoitorul, tre%uie mai înt&i să pătrundă înlăuntru şi să lucreze
de acolo.

!. Ve)erea unei alte lumi

2<
;"ileşte)te să intri în templul care se află înlăuntrul tău şi vei vedea templul cel ceresc7,
spune "f&ntul Isaac "irul. Ai într)adevăr, cel ce pătrunde înlăuntrul său se învredniceşte
de vederea unei alte lumi, asemănătoare unui templu neînchipuit, nevăzut şi necuprins.
Ima0inea aceasta i se întipăreşte în conştiinţă şi, cufundat în acest templu de necuprins,
omul nu se mai vede nici pe sine şi nici cele ce se petrec înlăuntru, căci toate acestea
tre%uie să tacă ) şi tac. mpreună cu adierea po0or&rii harului deşteptător şi cu prima
mişcare lăuntrică se deschid şi porţile lumii din interiorul nostru, indiferent dacă omul
doreşte saulăuntrice
petrecerii nu aceasta. (upă
)totul este ce arelavederea
lăsat ei )vedere
li%era voinţă asemănătoare
a omului, celeisădin
care tre%uie vremea
lucreze el
însuşi. #ucrarea înfăţişată aici este cel de)al doilea miloc pentru deşteptarea şi
menţinerea r&vnei celei după +ristos.

a constă de fapt în a ţine pururea vie în conştiinţa şi simţirea noastră toată alcătuirea cea
minunată a lumii duhovniceşti, lăuntrice. "e consideră îndeo%şte că cel care a vizitat o
cameră oarecare păstrează în conştiinţă ima0inea ei în ansam%lu şi aşezarea fiecărui lucru
în parte. #a fel se înt&mplă şi cu cel care pătrunde în cămara cea lăuntrică, în templul din
interiorul săuD aflat în pra0ul unei alte lumi, el o zăreşte doar atunci c&nd întrea0a ei
alcătuire i s)a întipărit în conştiinţă. /şadar, toată lucrarea aceasta se desăv&rşeşte în clipa
în care mintea devine conştientă de structura lumii celei duhovniceşti, lumea în alcătuirea
ei se imprimă în conştiinţă sau, altfel spus, mintea se sălăşluieşte în mod conştient în
templul cel duhovnicesc şi nu mai pleacă de acolo.
/şezarea acestei lumi duhovniceşti, nevăzute, 0&ndite, dar nu mai puţin reale, poate fi
rezumată în acest chip6 ;(umnezeu este 'nul, închinat în !reime, >ăcătorul şi Siitorul a
toată făptura7 sau în cuvintele /postolului6 ;toate sunt întru l7 8vezi feseni l, G:, întru
(omnul nostru Iisus +ristos prin (uhul "f&nt ) lucrător în "f&nta "a Biserică ), Care,
aduc&nd la desăv&rşire pe credincioşi, îi răpeşte într)o altă lume. #umea aceasta va dăinui
p&nă la plinirea vremii )sau sf&rşitul veacurilor ) c&nd vor avea loc învierea de o%şte şi
Ludecata de /poi, la care va primi fiecare după faptele ) ce a lucrat în viaţă ) unii vor fi
aruncaţi în iad, iar alţii se vor sălăşlui în împărăţia cerurilor, unde ;(umnezeu va fi toate
în toţi7 8vezi I Corinteni E, 2:.

/cesta este cadrul atotcuprinzător în care intră toate cele ce e-istă şi cele ce vor e-ista cu
adevărat. l rezumă
înt&mple e-istă toată descoperirea
în realitate, intră în acestdumnezeiască şi toate
cadru, cuprinse fiind cele
în el.ce/lt
sunt cu putinţă
cadru este, desă se
asemenea, şi "im%olul Credinţei, care rezumă adevărurile de căpetenie ale creştinismului6
puterea atotstăp&nitoare a lui (umnezeu, iconomia m&ntuirii şi cele patru vămi prin care
trece lucrarea fiecărui om6 moartea, udecata, împărăţia cerurilor şi iadul. #a acestea
patru, "f&ntul Ierarh al lui +ristos, !ihon Qde JadonsOM, îndeamnă pe orice creştin să
cu0ete din fra0eda pruncie p&nă la moarte.

>iecare creştin nevoitor tre%uie să)şi întipărească foarte %ine în minte această învăţătură
despre m&ntuire, adică să şi)o lămurească pe deplin în conştiinţa sa sau să se ad&ncească
în cu0etarea ei şi să şi)o însuşească. !re%uie să se unească cu ea în aşa fel înc&t conştiinţa
să nu poată săv&rşi nici o mişcare sau lucrare c&t de mică fără a o simţi în sine sau l&n0ă
sine, aşa cum nu putem să mişcăm m&na fără a antrena un curent de aer sau nu putem

G
întredeschide ochii fără a percepe imediat lumina zilei. Iar cel mai %un mod pentru a face
aceasta este să ne sălăşluim în interiorul acestei învăţături.

#a fel cum cineva situat în interiorul unui sistem se află într)o relaţie conştientă şi paşnică
cu fiecare dintre elementele înconurătoare, înseamnă să se sălăşluiască cineva su%
stăp&nirea lui (umnezeu Cel /totputernic, ţinut de dreapta puterii #ui, cu simţăm&ntul că
at&rnă de l, că este pătruns de l, că este ve0heat de l, sau, cum spune "f&ntul Vasile
cel $are,/şezarea
noastră. înseamnă şi sentimentul
participarea pururea viu căm&ntuirii,
ta la lucrarea (umnezeucave0hează neîncetat
mădular al asupra
Bisericii, aduce,
după spusa "f&ntului Ioan +risostom, sentimentul că eşti un oştean al lui +ristos şi un
cetăţean al cetăţii "aleD vieţuieşti spre moarte şi udecată, av&nd privirea îndreptată fie
spre rai, fie spre iad.

/ceastă aşezare statornică nu se o%ţine însă dintr)o dată, ci este scopul unor căutări
asidue şi al nevoinţelor ascetice, care se constituie într)o îndelun0ată şi anevoioasă luptă a
minţii, un podvi0 mintalD totuşi nu se poate afirma că este o lucrare întortocheată, ci ea se
rezumă, într)un mod foarte simplu, la concentrarea ochilor minţii asupra acestor lucruri
dumnezeieştiD să te vezi ţinut de dreapta lui (umnezeu, ve0heat de ochiul #ui, m&ntuit în
(omnul şi afl&ndu)te după moarte în faţa "caunului de udecată spre a fi hotăr&tă soarta
sufletului tău6 va primi împărăţia cerurilor sau va fi în0hiţit de iad.

#a început toate puterile le îndreptăm spre do%&ndirea acestei vederiD dacă am reuşit să o
do%&ndim o dată, ea este apoi mult mai lesne şi mai deseori do%&ndită. Cel ce se sileşte
aşa o vreme, înlătur&nd de la sine orice i)ar putea zădărnici eforturile, va do%&ndi cur&nd
o vedere neîncetată, sau, ceea ce este totuna, se va vedea mereu pe sine în lumea cea
duhovnicească, în prezenţa lui (umnezeu, în Biserică, în ceasul morţii şi la "caunul de
udecată, av&nd de)o parte raiul şi de alta iadul.

'ltima treaptă a acestei lucrări este o sălăşluire neîncetată în lumea duhovnicească şi

simţăm&ntul vieţuirii acolo. $ai precis, este sentimentul că petreci ocrotit de puterea cea
atotstăp&nitoare a lui (umnezeu aşa cum se odihneşte pruncul în %raţele maicii saleD că
eşti necontenit su% privirea cea atotvăzătoare a lui (umnezeu, precum un sluitor su%
ochii împăratuluiD că te aşezi în paradi0ma m&ntuirii ca un oştean în r&ndurile oştii, ca un
fiu
unulînde)al
casa casei
tatălui, ca unmem%rii
printre meşter lafamiliei
lucrul său,
sale.ca"ăunteprieten în cercul
consideri pe tine,său
falădedecamarazi,
moarte şica
udecată, ca un nele0iuit ce îşi aşteaptă clipă de clipă sentinţaD să cu0eţi la iad şi la rai
asemenea celui care stă deasupra unei prăpăstii pe o punte neînchipuit de în0ustă, av&nd
de)o parte hăul plin de flăcări, iar de alta o 0rădină minunat de frumoasă. "e cuvine să
spunem că cel pe care (omnul l)a învrednicit să ai%ă asemenea trăiri a păşit dea dincolo
de hotarele lumii acesteia şi vieţuieşte într)o alta prin conştiinţa şi inima sa şi că a intrat
de pe acum în împărăţia lui (umnezeu sau a primit)o în inima sa. ;Nîmpărăţia lui
(umnezeu este înăuntrul vostru7 8#uca 9, 2:. înstrăinarea de lumea aceasta şi intrarea
în cealaltă lume, nevăzută, duhovnicească, tre%uie să devină scopul tău şi o%iectul unor
strădanii necontenite.


ste de la sine înţeles că principala condiţie pentru încununarea strădaniilor este
petrecerea lăuntricăD intrarea în altă lume începe, creşte şi se desăv&rşeşte numai atunci
c&nd se află într)o le0ătură necontenită şi .str&nsă cu petrecerea lăuntrică, în măsura în
care sporeşte petrecerea lăuntrică, în aceeaşi măsură creşte şi aşezarea în lumea lui
(umnezeuD şi invers, starea petrecerii lăuntrice se întăreşte pe c&t devine mai intens
simţăm&ntul sălăşluirii în cealaltă lume.

>ăptuirea
aspecte aleconstă, după cum amc&t
lumii duhovniceşti maimai
spus,
desînşi strădania
cu dorinţadedea aneputea
aduna atenţia
cu0eta la asupra acestor
ele neîncetat.
(in prima clipă în care ţi se deşteaptă conştiinţa po0oară)te înăuntru şi încearcă din toate
puterile tale să te inte0rezi în r&nduiala lumii duhovniceşti. #a început este mai %ine să)ţi
concentrezi atenţia asupra unei sin0ure realităţi şi să cu0eţi la ea p&nă c&nd se va întipări
în conştiinţă şi a%ia după aceea să treci la o alta. $edit&nd astfel la toate, vei înţele0e
întrea0a învăţătură despre m&ntuire dintr)o dată.

'nii îşi r&nduiesc această lucrare după zilele săptăm&nii, alţii după ceasurile zilei 8de
pildă, cu0etă la moarte după masa de pr&nz:, fiecare după cum i se potriveşte mai %ine
sau după cum îi este pe plac duhului său de nevoinţă. ste necesar totuşi să avem în
vedere o re0ulă, şi anume să nu schim%ăm prea des ordinea cu0etăriiD altminteri, toată
osteneala va fi zadarnică. (e asemenea să fim conştienţi că această vedere, ce se schim%ă
de la un su%iect
în întrea0a la altul,3ricine
or&nduială. oferă numai
cu0etăunlamiloc, pe realitate,
o sin0ură c&nd scopulfărăeste şederea
a mai trece neîntreruptă
la
următoarea, se opreşte din drumul ce)l are de urmat şi se amă0eşte pe sine închipuindu)şi
că are dea ceea ce el de)a%ia a pornit să do%&ndească.

(eprinz&ndu)te cu cu0etarea unui aspect, treci imediat la următorul, at&t ca să nu

zădărniceşti efortul depus p&nă atunci, c&t şi pentru o 0ra%nică întipărire a următorului.
>iţi cu luare)aminte, pentru că aceasta nu este doar o simplă reflecţie asupra unor
pro%leme oarecare, ci e privirea statornică a minţii şi credinţa în acel lucru. $işcarea
minţii prin 0&nduri lipsite de importanţă se înt&mplă uneori în mod accidental, dar ea nu
aduce pedeapsă, însă nici nu tre%uie încuraată. !re%uie să ne luptăm să zdro%im din faşă
orice asemenea mişcări.

(rept
"f&ntaautor pentru
"criptură careîndeplinirea şi desăv&rşirea
0răieşte despre acestei
una sau alta dintrelucrări putem
realităţile învăţaşiunsă)l
amintite verset din
repetăm
fără încetare de)a lun0ul zilei6 ;3are încotro mă îndrept? ste r&nduit oamenilor o dată să
moară, iar după aceea să fie udecata7 8vezi vrei <, 2: ;N (upă înv&rtoşarea ta şi după
inima ta nepocăită, îţi aduni m&nie în ziua m&niei şi a arătării dreptei udecăţi a lui
(umnezeu7 8*omani 2, E:N ;Ai întru nimeni altul nu este m&ntuirea, căci nu este su% cer
nici un alt nume dat între oameni, în care tre%uie să ne m&ntuim noi7 8>aptele /postolilor
@, 2: şi aşa mai departe. Procură)ţi o ima0ine cu moartea, cu "f&nta Cruce sau cu
Ludecata de /poi şi aşaz)o într)un loc în care o vei vedea deseori, chiar şi fără să vrei.
/dună cărţi şi articole care zu0răvesc în culori vii aceste aspecte şi or0anizează
convor%iri duhovniceşti ) dacă ai ocazia ) cu cei de aceeaşi măsură cu tine.

2
/du)ţi aminte c&t mai des de udecăţile ful0erătoare pe care le săv&rşeşte (umnezeu, de
accidente prin care a venit într)o clipă moartea, de rudenii care au murit şi de
împreurările morţii lorD ima0inează)te pe patul de moarte şi închipuie)ţi că asişti la
propria ta înmorm&ntare. !oate acestea lasă o urmă ad&ncă în sufletul omului dacă el
stăruie în ele în vremea ru0ăciuniiD cu autorul lui (umnezeu şi urm&nd r&nduiala de mai
sus, vei reuşi să)ţi întipăreşti foarte repede în suflet cele la care ai cu0etat. "imţăm&ntul
pe care ni)l produce în suflet această lucrare tre%uie păstrat c&t mai mult timp, chiar dacă
numai pentru
însoţească, c&teva zileD să)l
străduindu)ne să nu)l alun0ăm
spriinim în vremea
şi să)l înteţimru0ăciunii
prin scris, ci să)lconvor%ire
citit, în0ăduim să o
duhovnicească sau alte miloace. ste %ine să impunem minţii noastre să adune laolaltă
toate aspectele învăţăturii de credinţă în acelaşi timp sau măcar să le privească unul după
altul într)un interval scurt de timp. (e altfel, mai rodnică dec&t orice este citirea c&t mai
deasă a "im%olului Credinţei şi efortul de a conştientiza toate adevărurile m&ntuitoare, pe
care le cuprinde, în acelaşi timp.

5evoinţa, încordarea şi silirea de sine ne vor îndruma repede către scopul dorit. "ă nu
încetineşti c&tuşi de puţin ritmul sau să întrerupi această lucrare, ci osteneşte)te şi iar
osteneşte)te, chiar dacă ţi se va părea că nu o%ţii nici un soi de roade. Pot trece ani de
nevoinţe şi încordări, care să pară că nu aduc nimic din cele r&vnite, şi dintr)o dată, într)o
clipă %inecuv&ntată, să i se dăruiască totul lucrătorului celui neo%osit din via împărăţiei
lui +ristos, de dra0ul ostenelilor neîntrerupte şi al r&vnei sale pline de ră%dare.
Vederea unei alte lumi poate întreţine şi înteţi flacăra r&vnei prin aceea că oferă un
adevărat c&mp de acţiune duhului celui os&rduitor. ;5u sunteţi din lumea aceasta7, spune
"f&ntul Ioan +risostom, ;ci dintr)o alta7D de aceea tre%uie să lucrăm în toate ca şi cum ne)
am afla în acea altă lume şi pentru aceasta e necesar mai înt&i să o vedem, să o
cunoaştem. Pe de altă parte, oricine va vedea lumea cea duhovnicească o va păstra
pururea în minte ca pe un model desăv&rşit, care)l va struni mereu pe calea cea dreaptă,
neîn0ăduindu)i să stea pe loc ori să se a%ată pe căi lăturalnice. Vederea aceasta este
folositoare şi pentru cei ce o percep cu mintea, însă dacă cineva s)a învrednicit de
%inecuv&ntata desfătare a inimii din dulceaţa ei, acela va lua pur şi simplu foc de r&vna
cea după +ristos.

!oţi "finţii
fiecare datăPărinţi
c&nd nedenumesc aceste ima0ini
aducem aminte ;spiniirepede
de ele, fu0im ce rodesc virtutea7,
de toată pentru
pricina că de;/du)
de păcat.
ţi aminte de cele mai de pe urmă ale tale ) învaţă "irah ) şi în veac nu vei păcătui7.
Proorocul (avid aduce mărturie6 ;$ai înainte #)am văzut pe (omnul şi nu mă voi clăti
Qspre păcatM7. "f&ntul $acarie cel $are şi)a uscat tot trupul, după spusele lui, aduc&ndu)
şi pururea aminte de văpaia Fheenei. /lţii au pl&ns fără încetare av&nd în faţa ochilor
moartea. Ai e-istă multe scrieri ale "finţilor Părinţi despre aceste su%iecte si despre c&t de
mult încordează duhul omului şi încălzeşte r&vna neîncetata pomenire şi cu0etare la ele.
Cel ce a auns să le trăiască este ca unul aflat într)o cumplită primedie şi este %ineştiut
c&t de mult poate voinţa celui aflat în mare primedie.

,. S# &ntre(inem &n n'i "im(#mintele care )uc la %'t#r+rea cea /un#


!oate cele înfăţişate p&nă aici sunt doar pre0ătirea, condiţiile şi miloacele încălYirii
r&vneiD însă cea mai aprinsă r&vnă şi cea mai tare os&rdie se zămislesc în noi prin
deşteptarea în sufletul nostru a acelor 0&nduri şi simţăminte prin care, în urma
deYmeticirii din somnolenţa păcatului, am do%&ndit r&vna cea %ună.

#a vremea deşteptării prin har din întunericul păcatului te)ai văzut în primedie de a pieri.
rai în mare str&mtoare şi în cumplită nevoie caută să redo%&ndeşti şi acum sentimentul
acela
spaimădeşiiminentă primedie,
în0rozire, pentru că
şi să nu în0ădui într)adevăr
nici aşa este.
măcar o clipă să sentreţine
strecoarestarea aceasta
în minte de că
0&ndul
primedia a fost îndepărtată.

/poi ai renunţat la toate şi te)ai lepădat de %unurile cele trecătoare, năzuind către
%unurile cele duhovniceşti, nevăzute, care nu pot fi cunoscute prin simţuri. #e)ai
dispreţuit atunci, dispreţuieşte)le şi acum, smul0e)te din le0ăturile materiei şi îndreaptă)te
spre lumea nevăzută duhovniceascăD spre aceasta să ai pururea aţintită privirea ochilor
lăuntrici şi pe ea să te sileşti să o iu%eşti.

!e)ai lepădat atunci de slava deşartă, pune)te acum mai preos de toată zidirea. /i socotit
atunci toate lucrurile ca fiind nimic şi deşertăciune nici acum să nu preţuieşti în vreun fel
cele materiale, stricăcioase. /i renunţat la toate, fii 0ata să fii despuiat chiar şi de haine.

/i zdro%it su% călc&ie mila de sine ) întăreşte)te în hotăr&rea de a duce cea mai 0rea
cruce, privindu)ţi sinele cel pătimaş ca pe cel mai înverşunat duşman al m&ntuirii tale.

/i realizat atunci ce viaţă păcătoasă şi întunecoasă duceai ) acum sporeşte cel mai mult în
cunoştinţa de sine. Cercetează amănunţit poruncile din van0helie şi cunoaşte)ţi lipsurile
şi scăderile. / fost aruncată o săm&nţă în o0orul sufletului tău ) acum aut)o să crească.

/tunci ţi)ai cunoscut mulţimea vanităţilor şi faptelor nele0iuite şi, văz&nd că nu poţi să te
îndreptăţeşti pentru ele ai fost cuprins de mare m&hnireD acum nu înceta să te arunci fără
0rai în faţa tronului lui (umnezeu. Ludecă)te şi c&ntăreşte)te mereu şi în toate fără nici
cea mai mică urmă de autoîndreptăţire sau eschivare amă0itoare. 'răşte)ţi propria voinţă,
dorinţă şi raţiune. Vezi)te at&rn&nd deasupra iezerului celui de foc, nevrednic de vreo
milostivire.
/tunci te)ai ridicat duhovniceşte şi, cu credinţa în (omnul şi nădedea în autorul "ău, ai
fă0ăduit să um%li în căile #ui pentru tot restul vieţii, chiar de)ar fi să înduri pentru aceasta
cele mai cumplite chinuri. /cum stri0ă din toată inima6 ;"unt vrednic de toată os&nda şi
munca, dar cunosc&nd nemăr0inita iu%ire de oameni, precum şi setea arzătoare a lui
(umnezeu pentru m&ntuirea noastră, pentru care n)a fost cruţat nici chiar >iul #ui Cel
'nul 5ăscut, nu)mi pierd nădedea m&ntuirii mele. 5u ştiu cum, nu ştiu c&nd, dar cred că
voi fi m&ntuit. 5umai să)mi dai putere !u, (oamne, să mă ostenesc în toată viaţa mea,
căut&ndu)mi m&ntuirea şi pe !ine, cu nădedea că nu)Si vei întoarce faţa !a de la slu0a
!a, pentru milostivirea !a şi pentru ru0ăciunile celor ce din veac Si)au %ineplăcut Sie. !u,
Cel ce cunoşti inimile şi rărunchii oamenilor, m&ntuieşte)mă

@
/cestea tre%uie să fie trăirile tale le pot fi numite într)un mod foarte nimerit lucrări
specifice vieţii duhovniceşti, pentru că într)adevăr c&nd ele lucrează în suflet se cheamă
că viaţa duhovnicească îşi desfăşoară cursul firesc. C&nd vrei să te dezmeticeşti din
nesimţirea unei vieţi păcătoase, opreşte)te la unul din aceste simţăminte. "finţii Părinţi
vor%esc despre ele, unii despre toate, alţii numai despre unele, dar toţi dau acelaşi sfat
duhovnicesc6 acela de a sta ne0reşit într)unul din aceste simţăminte. Cel ce se lipseşte de
do0oarea lor se răceşte şi se află în primedie. l a şi murit dea vieţii duhovniceşti şi
pro%a%il va răm&ne mereu aşa, adică întru moarte.
Prin urmare, intră înlăuntru, întăreşte)te în vederea lumii duhovniceşti şi începe să)ţi
încălzeşti lucrarea vieţii duhovniceştiD sau treci mai înt&i la cu0etare, pentru ca mai t&rziu
stările acestea să)şi arate efectul lor în simţire. !oate laolaltă contri%uie la alcătuirea unei
întocmiri m&ntuitoare a minţii şi a inimiiD la ea se aun0e prin lucrările temeinice şi de
neînlocuit ale petrecerii lăuntrice şi vederii lumii duhovniceşti. Prima dintre ele îl
introduce, iar cea din urmă îl aşază pe om într)o anumită atmosferă duhovnicească,
prielnică unei vieţi duhovniceşti arzătoare.
(e aceea, se poate spune că este de auns să împlineşti cele două lucrări pre0ătitoare şi
viaţa plăcută lui (umnezeu va spori de la sine. 3amenii se pl&n0 deseori6 ;inima mea s)a
înv&rtoşat7. 5u e de mirare, din moment ce nu)şi adună mintea şi simţurile risipite şi nu
au deprinderea petrecerii lăuntrice. 5u răm&n acolo unde se cuvine să răm&nă, adică în
inimă, nici ste
r&nduială? nu cunosc loculaieiscoate
ca şi cum ) şi atunci
inimacum
din să se afle ei
cavitatea viaţa
şi ailorpretinde
lăuntrică
să într)o
trăieşti%ună
în
continuare. Cel ce îşi deşteaptă credinţa lucrătoare, văz&nd lumea cea duhovnicească şi pe
el într)însa, acela nu poate să nu fie într)o continuă stare de frică şi cutremur, iar lucrarea
lui nu va l&ncezi nicidecum. 3 dată ce această stare, e-istă dea nu este 0reu ca mai t&rziu
să i se întipărească în suflet şi alte simţiri.

"pre a auta această lucrare, să folosim aceeaşi metodă ca în cazul vederii unei alte lumi )
adică să luăm anumite te-te din "f&nta "criptură care zu0răvesc foarte viu şi în puţine
cuvinte o stare sau altaD de pildă6 ;$ilostiveşte)!e, (oamne, către poporul !ăuN7 8loil 2,
9:D ;împuţitu)s)au şi au putrezit rănile meleN7 8Psalmul 9, E:. ;l, Care pe însuşi >iul
"ău nu #)a cruţatN7 8*omani , 2:. ;!u, (oamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe
care din aceştia doi l)ai alesN7 8>aptele /postolilor l, 2@:, şi tot aşa. Ai treci la lucru
înarmat cu ele, repet&nd deseori un te-t, p&nă c&nd se va întipări înlăuntru.
5u orice simţăm&nt se do%&ndeşte întotdeauna cu uşurinţă, ci uneori unul, alteori altulD şi
tre%uie să ne folosim de asemenea predispoziţii pentru a do%&ndi c&t mai 0ra%nic aceste
simţăminte. (e pildă, un simţăm&nt vine foarte uşor în timpul ru0ăciunilor de dimineaţă )
fă astfel înc&t, odată intrat în inimă, să nu)l mai laşi să plece toată ziua.

(eschide)ţi inima şi săv&rşeşte lucrarea ru0ăciunii, prive0hind stăruitor asupra mişcărilor

ce se desfăşoară în ea. nveşm&ntează)ţi acest simţăm&nt în cuvintele "cripturii şi repetă
te-tul. Proced&nd în acest fel, vei fi cuprins cur&nd pe de)a)ntre0ul de simţire şi te vei
deprinde cu lucrarea duhovnicească. !otuşi, să iei aminte că nu totdeauna este roditoare
aşteptarea predispoziţiilor. 'neori tre%uie să te pui pe fapte chiar dacă sufletul nu înclină
spre cele duhovniceşti, iar alteori, c&nd e-istă vreun simţăm&nt duhovnicesc, tre%uie să)l

E
silim să se arate împreună cu altele, pentru că, udec&nd după dispoziţia sufletească, ne
hrănim mai uşor cu un anumit simţăm&nt.

ste de la sine înţeles că cea mai fericită stare duhovnicească este aceea în care sufletul
poate 0usta deodată din toate simţămintele. /ceasta să fie ţinta căutărilor şi strădaniilor
tale de o viaţă. /stfel, de fiecare dată c&nd stai la ru0ăciune, în timp ce)ţi aduni mintea şi
simţurile, po0or&ndu)te înăuntru şi pătrunz&nd în lumea duhovnicească, încearcă să le
deştepţi
milostivi.mai înt&i
ste în cu0etare,
folositor unulprivinţă
în această c&te unul,
să iar apoioşiru0ăciune
0ăseşti în simţire,care
dacăsă(omnul "e va
le cuprindă pe
toate şi să o înveţi pe dinafară prin citirea ei de multe ori cu mare atenţie, în Psaltire sunt
nenumărate ru0ăciuni şi oricine îşi poate ale0e una care se potriveşte mai %ine sufletului
lui, ştiut fiind că nu toţi ne împăcăm la fel de %ine cu una şi aceeaşi ru0ăciune.
"imţămintele sunt e-primate pe scurt şi în *u0ăciunea după numărul ceasurilor nopţii şi
ale zilei alcătuită de "f&ntul Ioan Fură de /urD însă fără nici o putinţă de tă0adă că nu
e-istă miloc mai de nădede dec&t participarea re0ulată la slu%ele Bisericii.

"e vede de la sine cum înlesnesc aceste simţăminte arderea duhului de r&vnă. "ă se
ivească măcar unul şi duhul r&vnei se şi încălzeşte, pentru că fiecare dintre ele este ca
mădularul unui trup. (uhul r&vnei este simplu şi inconfunda%il, dar atotcuprinzător.
"imţăm&ntul începător tre%uie să fie frica de (umnezeu, iar cel de sf&rşit ) încununarea
lucrării
de oameninoastre
fiind,) ne
încredinţarea
m&ntuie. desăv&rşită în voia lui (umnezeu, Cel Care, Bun şi iu%itor

Cel dint&i simţăm&nt se naşte din vederea lumii duhovniceşti, în timp ce ultimul ia fiinţă
din toate celelalte care urmează lucrarea credinţei. 5u putem afla care sunt diferitele
relaţii care se sta%ilesc între simţămintele unui om, cum depind ele unele de altele şi cum
iau naştere, pentru că toate acestea se petrec într)un mod unic la fiecare dintre noiD din
această cauză "finţii Părinţi au e-plicaţii şi poveţe foarte variate în privinţa lor. (e cele
mai multe ori le înt&lnim su% forma unor scurte povăţuiri6 ai frică de (umnezeu, priveşte)
le pe toate ca deşertăciuni, nu iu%i lumea, pune)te mai preos dec&t toţi, udecă)te şi
os&ndeşte)te întru toate, vezi)ţi păcatele tale şi nu ale altora, pune)ţi toată nădedea numai
în (umnezeu. Ai ca o împlinire a tuturor acestora, aruncă)te la picioarele (omnului cu
frică şi cu durere şi rosteşte aşa6 ;(oamne, Cel ce cunoşti toate, m&ntuieşte)mă şi eu
fă0ăduiesc
a o%işnuit săsăsemă ostenesc
po0oare cu după
duhulputere7, în aceastastare
într)o asemenea stă toată putereaacela
sufletească, şi nădedea. Celliman
a aflat un ce s)
si0ur şi plin de pace.

/ fi într)un astfel de simţăm&nt este un lucru de foarte mare însemnătate pentru viaţa
duhovnicească. Cel ce îl simte se 0ăseşte dea în petrecerea lăuntrică, în inimă, pentru că
atenţia noastră este îndreptată spre mădularul lucrător, iar dacă inima lucrează atunci
înseamnă că noi suntem în inimă.

#umea duhovnicească îşi deschide porţile oricui petrece în inimă. (e aici se desprinde
concluzia că petrecerea lăuntrică şi vederea lumii duhovniceşti sunt premisele încălzirii
simţămintelor duhovniceşti şi invers6 acestea din urmă le presupun pe cele dint&i şi le

=
pricinuiesc prin propria lor zămislire. Prin împreună)lucrarea unora şi altora sporeşte
viaţa duhovnicească.

Cine se află statornicit în simţire are duhul ancorat şi ferecat, iar cine nu are nici o
simţire, duhul aceluia pluteşte în derivă. (e aceea, în vederea unei mai spornice petreceri
lăuntrice, să ne 0ră%im să aun0em la simţire, fie şi printr)o înrădăcinare silită a acesteiaD
cel ce vrea să lucreze numai prin nerisipirea minţii, acela să afle că se osteneşte în van )
totul se şipoate
cultura năruilor,
educaţia într)o clipă. /stfel
plăsmuiesc privite
tot felul de lucrurile nu eşideasta
vise deşarte mirare că savanţii,
deoarece lucreazăcunumai
toată
cu capul.

5u este nevoie să e-punem fiecare pravilă în parte şi nici însuşirile fiecărui simţăm&ntD
aceasta constituie o%iectul povăţuirilor, lecturilor şi meditaţiilor fiecăruia dintre noi. n
scrierile patristice ele sunt înfăţişate în chip fra0mentat, de cele mai multe ori, su% formă
de capete duhovniceşti. #ucrul de căpetenie pe care îl căutau şi îl povăţuiau şi "finţii
Părinţi, este să înţele0em întocmirea 0enerală a vieţii duhovniceşti şi să ştim cum să o
menţinem. Celui ce a reuşit asta nu)i răm&ne dec&t o re0ulă6 să petreacă înlăuntru şi să
primească povăţuire tainică în inimă. i numeau învăţătură tainică vederea unui su%iect
oarecare din lumea duhovnicească sau deşteptarea trăirilor duhovniceşti printr)un cuv&nt
din "f&nta "criptură, din scrierile vreunui "f&nt Părinte sau dintr)o ru0ăciune. /şa
sfătuiesc ei6 învaţădeaducerea)aminte
păcate, os&ndirea de (umnezeu, amintirea
sine ) adică conştientizează)le morţii,
neîncetat şi pomenirea
vor%eşte propriilor
despre ele în
inima ta cu tine însuţi. (e pildă6 încotro mă îndrept? sau eu sunt vierme şi nu om
8Psalmul 2, =:. !oate acestea săv&rşite cu atenţie şi simţire ad&ncă sunt învăţătura
tainică.

(e aici urmează că toate metodele şi e-erciţiile pentru aprinderea şi păzirea duhului

r&vnei pot fi rezumate astfel6 după ce te)ai trezit, pătrunde înlăuntru, aşază)te pe tronul
inimii şi, revăz&nd toate lucrările specifice vieţii duhovniceşti, opreşte)te asupra uneia sau
alteia şi petrece acolo fără să ieşi afară. "au şi mai concis6 adună)te în inimă şi săv&rşeşte
învăţătura cea tainică.

Prin această metodă, cu autorul harului lui (umnezeu, duhul r&vnei se va menţine în
adevărata sa întocmire,
calea lăuntricăD încălzindu)se
este calea şi înflăcăr&ndu)se
fără ocolişuri către o alcătuiredupă împreurări.
lăuntrică /ceasta
m&ntuitoare. este
Cineva
poate a%andona orice altceva şi să săv&rşească această lucrare sin0ură, şi toate vor fi
încununate de succesD şi reciproc, cine săv&rşeşte orice altceva, dar pe aceasta o lasă, să
ştie că nu va vedea nici un rod.

Cel ce nu se întoarce spre lumea lăuntrică şi i0noră această lucrare duhovnicească nu face
dec&t să înt&rzie în nişte osteneli nefolositoare. ste adevărat că lucrarea aceasta este
deose%it de 0rea, însă este nerătăcitoare şi plină de roadeD de aceea, părintele duhovnic
tre%uie să)şi deprindă c&t mai 0ra%nic fiii duhovniceşti cu această lucrare şi să)i
întărească în ea. #a început îi poate deprinde şi prin lucrarea celor din afară, dar tre%uie
să treacă neapărat şi la cele lăuntrice şi asta pentru că săm&nţa acestei lucrări a fost sădită
în timpul convertirii, c&nd au fost trăite toate stările pe care le)am înfăţişat p&nă acum.

9
$ai răm&ne doar să fie e-plicată ucenicilor, să fie arătată clar însemnătatea ei pentru
m&ntuire şi să fie călăuziţi pas cu pas în făptuirea ei. în aceste condiţii şi lucrarea
e-terioară va spori repede şi cu mare uşurinţă. (impotrivă, fără lucrarea lăuntrică, cea
e-terioară se va risipi ca un mănunchi de aţe putrede. #e0ea acestei lucrări spune să nu ne
0ră%im fără de chi%zuinţă, ci să le facem pe toate treptat şi la timpul lor. #ucrarea aceasta
tre%uie în0rădită cu re0uli foarte stricte, fiindcă poate avea ca rezultat o r&nduială numai
în cele din afară şi nu o ordine lăuntrică a vieţii, care este, de fapt, cea mai importantă. (e
aceea
însprefără să ţinem
faptele seama căsăe-istă
cele lăuntrice, şi astfel
ascultăm de oameni,
în orice care trec
împreurare de la cele
de această e-terioare
unică re0ulă ) să
ne po0or&m de îndată înăuntrul inimii noastre şi acolo să înteţim flacăra duhului r&vnei.

Ceea ce am spus p&nă acum pare să fie ceva de însemnătate şi nu neapărat necesar, însă
vei vedea că, ostenindu)te în necunoştinţă de cauză, va trece vreme îndelun0ată şi nu vei
o%ţine deloc roade. Ai asta se înt&mplă din pricina firii nevoinţelor trupeşti. "unt mai
lesne de împlinit şi se transformă cu timpul într)o formalitate, pe c&nd nevoinţa lăuntrică
este mult mai 0rea şi de aceea este împinsă în planul al doilea.

Cel ce se dedă cu totul nevoinţelor trupeşti, ne0li&ndu)le pe cele duhovniceşti, se

aseamănă celui înro%it de materie şi sufletul său ia chipul materiei, făc&ndu)se rece,
nesimţitor şi ur&t mirositor, îndepărtat din ce în ce mai mult de lumea lăuntrică. "e
înt&mplă uneori
se nevrednici de ca
ea unii să renunţe
şi aştept&nd să la lucrarea
aun0ă lăuntrică
la măsura pe chiar
care eideolacred
început, consider&ndu)
potrivită. (ar
momentul favora%il trece şi se trezesc că în loc să profite de el, sunt cu totul neputincioşi
şi neştiutori, încă o dată spun6 lucrarea e-terioară nu tre%uie nici ea ne0liată, fiindcă o
aută pe cea lăuntrică, ci între ele tre%uie să e-iste o împreună)lucrareD de %ună)seamă că
rolul predominant îl are nevoinţa lăuntrică, fiindcă îi sluim lui (umnezeu în duh şi ne
închinăm #ui în duh şi adevăr. /m&ndouă să se facă într)o îm%inare desăv&rşită,
stăruindu)se asupra uneia sau alteia după însemnătatea ei, fără a stin0heri în mod
neustificat pe vreuna şi fără a face vreo separare forţată între ele.

*  Partea a treia  Calea spre %antuire

EDerci/ii c!nsacrate care a>ută la .ntărirea .n "ine a

puteril!r sufleteşti şi trupeşti ale !%ului
n chipul acesta se va aprinde şi va arde viaţa cea plină de har, lăuntrică, a duhului nostru.
Văz&ndu)i r&vna şi hotăr&rea de a duce o viaţă plăcută lui (umnezeu, harul se va po0orî
peste om şi)l va pătrunde din ce în ce mai mult cu puterea sa, sfmţindu)l şi făc&ndu)l al
său. (ar nu este posi%il şi nici nu ne putem opri numai la at&t. /ceasta este săm&nţa şi
piatra din capul un0hiului. !re%uie să în0ăduim acestei lumini a vieţii să pătrundă
întrea0a noastră fire, să umple sufletul şi trupul, să le sfinţească şi să le umple de ea şi să
le facă ale saleD să smul0ă din rădăcină toate patimile şi să reînnoiască chipul lui
(umnezeu în om, în toată strălucirea şi măreţia lui.

/stfel, harul nu va răm&ne izolat şi nelucrător, ci va inunda toată fiinţa noastră şi toate
puterileD acestea fiind înveşm&ntate însă mai mult sau mai puţin în străina şi vicleana


haină a patimilor, harul cel neprihănit, deşi sălăşluit în inimă, nu se va putea revărsa peste
ele, oprit fiind de necurăţia şi 0unoaiele patimilor. (e aceea se cuvine să întindem
anumite autoare între harul sălăşluit în duhul nostru şi puterile cele atinse de stricăciuneD
prin ele harul se va revărsa peste puteri şi le va tămădui, lucr&nd ca un pansament pe o
rană. Bineînţeles că aceste autoare tre%uie să se %ucure, pe de o parte, de o%&rşie şi
însuşiri cereşti, iar pe de altă parte să fie într)o desăv&rşită armonie cu firea noastră, cu
modul ei specific de alcătuire şi de lucrare, căci nefiind îndeplinite aceste două condiţii,
harul nu va putea trece prin ele şi puterile noastre nu)şi vor mai tra0e din el forţa
tămăduitoare.

/utoarele tre%uie să ai%ă însă şi o o%&rşie păm&nteascăD din moment ce ele sunt hărăzite
puterilor noastre sufleteşti şi trupeşti, a căror însuşire fundamentală este aceea de a
acţiona, este evident că autoarele acestea nu sunt altceva dec&t e-erciţii, osteneli şi
lucrări ascetice. /şadar, să identificăm acum lucrările şi ostenelile pe care (umnezeu
însuşi prin "f&nta "criptură sau prin învăţăturile "finţilor Părinţi ni le)a r&nduit ca
medicamente pentru vindecarea puterilor noastre %olnave şi pentru recăpătarea curăţiei şi
inte0rităţii pierdute.

Făsirea acestor e-erciţii sau lucrări ascetice este foarte îndem&noasă ) aun0e să citim cu
atenţie c&teva vieţi de sfinţi pustnici şi sihastri, şi at&t felul c&t şi firea ostenelilor se
desluşesc
"cripturii de
şi ala"finţilor
sine. Postiri, prive0heri,
Părinţi, mersul laînsin0urări, fu0aspovedanie
%iserică, deasa de lume, paza simţurilor, citirea
şi împărtăşanie,
fă0ăduinţe şi tot felul de fapte de milostenie şi de evlavie ) toate acestea la un loc sau
unele dintre ele pot fi 0ăsite aproape în viaţa fiecăruia dintre "finţii Părinţi. 4!ermenul
su% care sunt îndeo%şte cunoscute ) podvi0 ) îi înspăim&ntă şi)i îndepărtează în 0eneral pe
oameni, dar importanţa lui zu0răvită at&t de viu în Vieţile "finţilor ) adică puterea de a
vindeca şi întări ) ar tre%ui mai cur&nd să)i atra0ă. 5oi vom arăta doar locul r&nduit
fiecăruia dintre aceste podvi0)uri, puterea lui şi funcţiunea asupra căreia tre%uie aplicat.

Pentru a ne folosi c&t mai mult de pe urma e-punerii lor, vom arăta modul de înfiripare şi
desfăşurare a fiecăreia dintre faptele noastre şi prin urmare r&nduiala între0ii noastre
activităţi. !oate faptele voluntare iau naştere în conştiinţa şi voinţa noastră li%eră ) adică
în duhul nostru, co%oară în suflet, unde sunt pe punctul de a fi împlinite de către puterile
sufleteşti
trupeşti, la) raţiune,
un anumitvoinţă
loc şişitimp
simţire.
şi în/poi sunt împreurări
anumite duse la %un e-terioare.
sf&rşit de către puterile
>aptele e-terioare,
în marea lor maoritate, se săv&rşesc fără a lăsa vreo urmă, asta în cazul c&nd nu sunt
repetate, o%servate sau imitate de altcineva. /tunci c&nd se petrece unul din aceste trei
lucruri, acţiunea se transformă într)o re0ulă statornică, un o%icei şi o normă de
comportament ) cu alte cuvinte, într)o le0e nescrisă. !otalitatea acestor le0i nescrise
alcătuiesc duhul societăţii sau al cercului de prieteni în care ele sunt respectate.

(acă faptele sunt creştineşti, atunci şi o%iceiurile sunt creştineşti, duhul societăţii fiind
unul creştin. (acă faptele sunt rele, atunci şi o%iceiurile sunt nele0iuite, iar societatea
aceea zace în cel răuD numai că în cel de)al doilea caz cine se lasă prins în an0renaul
o%iceiurilor şi le0ăturilor păcătoase devine ro%ul lor. Indiferent de asprimea muncii pe
care o îndeplineşte, sclavul se supune întru toate fără c&rtire. Cine vieţuieşte după moda

<
lumii este înro%it de duhul şi apucăturile eiD oricine este curat şi se aruncă în valurile
lumii, în cele din urmă se lasă pătruns de duhul ei cel stricător de suflete şi devine în
cur&nd ca toţi ceilalţi, pentru că o%iceiurile acestea, nefiind altceva dec&t nişte porniri şi
înclinaţii pătimaşe, înv&rtoşează în noi duhul păcatului, al poftelor şi al necredinţei.

/v&nd drept scop curăţirea şi îndreptarea omului, harul dumnezeiesc încearcă mai înt&i de
toate să vindece pe acelea care sunt izvorul tuturor acţiunilor noastre, adică ne întoarce
conştiinţa şi li%ertatea
tuturor puterilor cătreşi (umnezeu,
sufleteşti trupeşti prinpentru ca specifică
lucrarea pe urmă să poată trece
fiecăruia la vindecarea
sau prin lucrarea
care la este r&nduită de către izvor, care acum este limpezit şi sfinţit. /m arătat dea cum
se vindecă conştiinţa şi li%ertatea şi cum pot fi ele menţinute şi întărite în %ine. /cum se
cuvine să vedem ce fel de acţiuni cu putere tămăduitoare tre%uie să izvorască din ele,
pentru a deprinde puterile noastre cu săv&rşirea faptelor după (umnezeu. /ceasta nu
înseamnă nicidecum că putem începe tot felul de acţiuni după cum ne taie capul, ci doar
că tre%uie să ne pre0ătim de săv&rşirea lor prin silirea conştiinţei şi voinţei spre ele,
altminteri nu vom avea din partea lor roadele aşteptate.

Prin urmare, după ce s)a format şi s)a păstrat r&vna şi întrea0a întocmire lăuntrică, tre%uie
fi-ate e-erciţiile care au fost r&nduite de "f&nta "criptură şi de "finţii Părinţi şi care se
aplică mai înt&i puterilor sufleteşti, ca unele ce hrănesc şi întăresc mlădiţele faptelor
răsărite în altarul
duc la %un sf&rşit duhuluiD
creştereaiar apoi se mlădiţelor
şi rodirea aplică puterilor şi funcţiunilor
ce s)au trupeşti,
hrănit de către ca sufleteştiD
puterile unele ce
şi în cele din urmă se aplică vieţuirii celei din afară, care este locul de manifestare şi 0ura
de vărsare a tuturor acţiunilor lăuntrice. !oate e-erciţiile acestea tre%uiesc m&nuite astfel
înc&t să nu stin0ă, ci să înteţească şi mai mult r&vna şi toată starea lăuntrică.

1. Cele trei puteri ale "ufletului $i e0erci(iile l'r t#m#)uit'are

"ufletul nostru este înzestrat cu trei puteri6 raţiune, voinţă şi sentiment, sau, după cum
spun "finţii Părinţi, cu puterea raţională, poftitoare şi m&nioasă. >iecăreia dintre ele i se
potrivesc anumite e-erciţii tămăduitoare, r&nduite de sfinţii asceţiD prin aceste e-erciţii se
primeşteteorie,
anumită şi se călăuzeşte harul nevoinţele
Ci alese dintre spre locurile infectate
dea şi rănite.
încercate 5u tre%uie
după felul cum ser&nduite
potrivescdupă
cu oo
anumită putere sufletească.

Pentru raţiune
l: Citirea şi ascultarea Cuv&ntului lui (umnezeu, a scrierilor "finţilor Părinţi şi a vieţilor
%ineplăcuţilor lui (umnezeu.
2: "tudierea şi aprofundarea prin scurte e-puneri de credinţă a tuturor adevărurilor
revelate de (umnezeu.
: ntre%area celor mai %ătr&ni şi mai încercaţi.
@: Convor%iri şi consfătuiri duhovniceşti cu prietenii.

@G
Pentru voinţă
l: "upunerea faţă de toată r&nduiala Bisericii.
2: "upunerea faţă de le0ile statului şi faţă de îndatoririle sociale şi familiale, căci acestea
sunt o manifestare a voinţei lui (umnezeu.
: /scultarea faţă de voinţa lui (umnezeu arătată în împreurările şi încercările vieţii tale.
@: /scultarea conştiinţei dornice de a lucra faptele %une.
E: /scultarea duhului care este os&rduitor în a)şi împlini fă0ăduinţele.

Pentru inimă
: Participarea la sfintele slu%e ale Bisericii.
2: *u0ăciunea, aşa cum este r&nduită de BisericăD pravilă de ru0ăciune acasă.
: >olosirea de "finte Cruci, icoane şi alte o%iecte şi materii sfinţite.
@: Sinerea sfintelor o%iceiuri hotărnicite şi oferite de Biserică.

!. Ne*'in(ele trupe$ti
(upă fire trupul este curat, de aceea ce avem de făcut este să)l spălăm de toată
întinăciunea cea nefirească a poftelor şi să)l întărim în acele lucrări care îi sunt specificeD
cu alte cuvinte, să)l readucem în starea sa firească, în afară de aceasta, trupul tre%uie să
fie un însoţitor nedespărţit al sufletului pe calea m&ntuirii. /şa că, pe l&n0ă curăţirea firii
sale, tre%uie
duhului să transformăm
şi sufletului nostru, înîmplinirea nevoilor
satisfacerea acestorsale elementare
nevoi, tre%uie în lucrărifiecărei
r&nduite folositoare
funcţii
trupeşti anumite nevoinţe, ca pe un alt miloc de a ne tămădui de înro%irea poftelor
trupeşti şi de a căpăta mai mult folos duhovnicesc.

Iată şi nevoinţele r&nduite6

: Pentru simţuri6 păzeşte)ţi simţurile nerisipite, mai cu seamă auzul şi privirea 8pentru
sistemul nervos:.
2: nfr&nează)ţi lim%a.
: nfr&nare şi post 8pentru p&ntece:.
@: "omn cu măsură şi prive0heri 8pentru p&ntece:.
E: Curăţenie trupească 8pentru p&ntece:.

'rmătoarele suntsistemul
şi sc&r%e 8pentru pentru trup în 0eneral6
nervos: istovirea
şi înfr&narea 8pentru
8pentru muşchi:,
p&ntece:. supunerea
ste lesne de lao%servat
m&hniri
cum, prin aceste nevoinţe ascetice, trupul se întoarce puţin c&te puţin la alcătuirea sa
firească, se umple de viaţă şi de putere 8musculară:, devine luminos şi curat 8sistemul
nervos:, uşor şi li%er. "e face un tovarăş de toată nădedea al sufletului, un instrument
reduta%il în m&na duhului şi un templu vrednic de a primi (uhul "f&nt.

,. R+n)uiala e0teri'ar# a *ie(ii )u%'*nice$ti

Purtarea e-terioară este poarta de ieşire a tuturor im%oldurilor lăuntrice şi de
materializare a lor, c&mp de desfăşurare, cauză şi spriin, început şi sf&rşit totodată. /m
putea să nu)i dăm nici o atenţie dacă n)ar lucra împotriva noastrăD de fapt ea ne înro%eşte
şi ne împin0e la păcat. (e aceea, în clipa în care se vor fi schim%at lucrările puterilor

@
sufleteşti ) sau întocmirea noastră lăuntrică ) se va schim%a inevita%il şi întocmirea
e-terioară, care nu este altceva dec&t o0lindirea celei interioare. >amilia ) cu îndatoririle
şi le0ăturile ei ) este c&mpul ei de lucru şi de aceea iată cum sună r&nduiala vieţii
duhovniceşti6

: #eapădă toate o%iceiurile cele rele, fără nici o e-cepţieD apoi6

2: (escotoroseşte)te de toate le0ăturile şi prieteniile cele păcătoase, continu&ndu)le doar
pe cele ziditoare,
atitudinea faţă de pe cele rele uit&ndu)le ca şi cum n)ar fi e-istatD hotărăşte)ţi purtarea şi
oameni.
: 3r&nduieşte)ţi sau sta%ileşte din nou o%li0aţiile pe care ţi le cere locul de muncă,
pentru ca ele să se inte0reze armonios în noul mod de viaţă.
@: Pune ordine în pro%lemele familiale sau creează în casa ta o atmosferă duhovnicească.

-. Cum "# &nfirip#m ' atm'"fer# )u%'*nicea"c# prin '*enie

ste un lucru esenţial ca tot mediul e-terior ) o%iecte, persoane, fapte ) să constituie o
atmosferă duhovnicească din care tu să capeţi putere şi spriin în lucrarea cea %ună, şi
care să nu te îndemne la păcat.

/cestea sunt e-erciţiile şi nevoinţele ascetice "ă ne îndeletnicim cu ele fără întrerupere
şi să lucrarea
însă le avem cea
întotdeauna lipitepentru
mai potrivită de rănile
ele,firii noastre precum
în săv&rşirea căreiapansamentele
ele se arată întămăduitoare,
înfăţişarea lor
cea mai curată, mai strictă şi mai desăv&rşită, poartă numele de 0ovenie Qîn lim%a rusă în
ori0inalM ) cea mai plină de har lucrare a "fintei noastre Biserici, hărăzită nouă pentru
curăţirea şi sfinţirea noastră prin !aine. Prin acest cuv&nt ) 0ovenie ) înţele0em6
: mplinirea tuturor nevoinţelor ascetice ca pre0ătire în vederea primirii "fintelor !aine.
2: Primirea !ainelor "fintei "povedanii şi a "fintei împărtăşanii cu !rupul şi "&n0ele lui
+ristos.

/cestea sunt lucrări care cuprind persoana umană în toată alcătuirea ei, hrănind duhul,
sufletul şi trupul. #e vom numi miloace pline de har pentru educarea şi întărirea vieţii
duhovniceşti.

2. O/"er*a(ii
la t'ate enerale
ace"te ne*'in(e cu pri*ire
$i e0erci(ii a"cetice
Iată c&teva o%servaţii 0enerale cu privire la toate aceste nevoinţe şi e-erciţii. 5evoitorul
tre%uie să împlinească toate nevoinţele şi e-erciţiile ascetice într)o formă care îi este
potrivită, pentru că în sinea lor ele nu sunt dec&t cadrul în care tre%uie să lucrăm şi
materialul pe care tre%uie să)l lucrăm prin re0uli. *e0ulile acestea se nasc din nevoinţele
şi practicile ascetice ) prin încercarea şi aplicarea lor în fiecare loc, timp, împreurare, de
către fiecare persoană ş.a.m.d. >iecare nevoitor tre%uie să)şi întocmească o re0ulă pentru
sine, ori sin0ur, ori su% îndrumarea părintelui duhovnicesc. "ă se sta%ilească o re0ulă
pentru fiecare din aceste nevoinţe şi însum&ndu)le pe acestea să se pună la punct o
r&nduială de e-erciţii duhovniceşti sau de nevoinţe ascetice atotcuprinzătoare, prin care să
se dea fiecărui lucru ) mărunt sau însemnat ) un timp şi un loc. /ceastă r&nduială ) ca de

@2
altfel şi re0ula Z nu poate fi înfăţişată în scris în mod satisfăcător dec&t în ceea ce
priveşte începutul. 5oi putem doar să descriem fiecare nevoinţă în parte şi să arătăm
puterea ei de tămăduire şi principiile 0enerale de aplicare.

"e poate o%serva cu uşurinţă că nevoinţele ascetice şi e-erciţiile de acest soi corespund
luptei lăuntrice. $ai cu seamă r&nduiala e-terioară a vieţii duhovniceşti, împreună cu
nevoinţele trupeşti sunt de mare însemnătate pentru păstrarea trează a conştiinţei
duhovniceşti şi a petreceriivieţii
neînlocuit în desfăşurarea lăuntrice nerisipite.de5evoinţele
duhovniceşti, săv&rşite
aceea lucrările cu smerenie
din afară sunt totsunt
at&t de
de
importante ca şi lucrările lăuntrice.

"finţii Părinţi le)au dat lucrărilor celor din afară nume precum6 lucrare trupească, lucrare
materială sau viaţă activă, pe c&nd pe cele lăuntrice le)au numit6 viaţă contemplativă,
lucrare duhovnicească şi lucrare a minţii. ste o ne%unie să credem că viaţa lăuntrică se
poate ţine pe propriile picioare fără spriinul şi acomodarea la ea a vieţii e-terioare, de
asemenea este 0reşită şi credinţa că se poate rezuma cineva doar la nevoinţele e-terioare,
uit&nd şi ne0li&nd nevoinţa lăuntrică pe care am înfăţişat)o mai sus. !re%uie să e-iste
între ele o permanentă şi armonioasă împreună)lucrare, care poate fi e-primată în c&teva
cuvinte astfel6 po0oară)te înlăuntru şi intră într)o stare de trezvie duhovnicească,
înviorează)ţi lucrarea sau r&nduiala vieţii duhovniceşti şi săv&rşeşte)ţi r&nduială de
nevoinţe ascetice pe care ţi)ai întocmit)o.
"ă ai în minte mereu că e-erciţiile ascetice şi întrea0a lucrare e-terioară, cu toată marea
lor însemnătate pentru menţinerea şi sporirea vieţii lăuntrice şi pentru restaurarea firii
noastre, nu au în sine şi de la sine puterea de a face acestea. 5u ele zidesc duhul şi curăţă
de întinăciune firea noastră, ci harul lui (umnezeu care lucrează prin ele şi care tot prin
ele pătrunde şi se revarsă mai lesne în toate puterile noastre. (e aceea să trecem la faptă,
cu toată r&vna, luarea)aminte şi statorniciaD pune pe seama lui (umnezeu orice sporire pe
care o vezi, pentru ca l, su% acoperăm&ntul lor, să te zidească după %una #ui voinţă şi
ştiinţă.

Păşind în vreo nevoinţă ascetică, nu)ţi opri atenţia şi inima asupra ei, ci trece)o şi
priveşte)o ca pe ceva străinD printr)o deplină încredinţare în voia lui (umnezeu, deschide)
te revărsării
"inaitul spuneharului "ău
că cine întocmai
află harul îlca unprin
află vas împreună)milocirea
ce aşteaptă să fie umplut. "f&ntul
credinţei Fri0orieşi
şi stăruinţei
nu doar prin strădanie, pentru că oric&t de după literă ar fi lucrarea noastră, dacă nu ne
încredinţăm cu totul în m&na lui (umnezeu în vremea săv&rşirii ei nu vom do%&ndi harul
"ău.

3 asemenea lucrare după literă nu va rodi în noi duhul adevărului, ci un duh de

înşelăciune şi de m&ndrie, transform&ndu)ne în farisei. +arul este inima şi motorul
acestor nevoinţe şi ele se arată purtătoare ale duhului cel adevărat dacă zidesc omul
nostru lăuntric şi)l hrănesc cu frica de (umnezeu, cu lepădarea de sine, cu zdro%irea
inimii şi cu desăv&rşita nădede în autorul şi mila lui (umnezeu. $ulţumirea de sine şi
plăcerea pe care le pricinuiesc ele este un semn al între%uinţării 0reşite sau al
nechi%zuinţei.

@
Iată care este toată r&nduiala lucrării pe care noi o numim ziditoare, sau care este
începutul silirii de sine. în cele ce urmează vom înfăţişa fiecare nevoinţă separat, scoţ&nd
în evidenţă doar trăsăturile 0enerale ale fiecăruia.

3. E0erci(ii menite a &nt#ri puterile "uflete$ti &n )u%ul *ie(ii )u%'*nice$ti

Pentru fiecare din cele trei facultăţi ale sufletului ) raţiune, voinţă şi sentiment ) e-istă
lucrări corespunzătoare. le influenţează în mod nemilocit puterile sufleteşti, aut&ndu)le
să sporească şi să se întărească, dar săv&rşirea lor nu stin0hereşte nicidecum duhul, ci
dimpotrivă, îl face să se înflăcăreze din ce în ce mai mult. /cesta din urmă are rol de
măsură şi de fr&u al celor dint&i, ele supun&ndu)i)se fără 0rai sau chiar contenindu)şi
desfăşurarea.

-erciţii care cultivă mintea, încălzind totodată şi viaţa duhovnicească

Cultivarea minţii duhovniceşti înseamnă întipărirea adevărurilor de credinţă sau

pătrunderea minţii de către ele în aşa măsură înc&t însăşi firea minţii să fie alcătuită din
aceste adevăruri, astfel înc&t, c&nd începe să 0&ndească ceva, să facă aceasta călăuzindu)
se
ele.mereu dupănumeşte
/postolul adevărurile creştineşti
aceasta şi să nu
o întocmire săv&rşească
sănătoasă nici cea mai mică mişcare fără
a minţii.

-erciţiile sau nevoinţele care se potrivesc aici sunt6 citirea şi ascultarea Cuv&ntului lui
(umnezeu, a literaturii patristice, a Vieţilor "finţilor, convor%iri duhovniceşti, cercetarea
celor încercaţi şi sporiţi duhovniceşte.

ste de folos să citim sau să ascultăm cuvintele duhovniceşti şi mai de folos să

participăm la convor%iri duhovniceşti, însă cea mai ziditoare este cercetarea celor sporiţi.

Cel mai %o0at izvor de înţelesuri duhovniceşti este Cuv&ntul lui (umnezeu, iar după el
operele "finţilor Părinţi şi Vieţile "finţilor. !otodată se cuvine să ştim că Vieţile "finţilor
sunt mai potrivite începătorilor, scrierile patristice celor sporiţi, iar Cuv&ntul lui
(umnezeu celor desăv&rşiţi.
/cestea toate sunt tezaure ale /devărului, şi în acelaşi timpD miloace de împărtăşire a lui
de %ună seamă că întipărirea lor în minte şi încălzirea r&vnei ne aută pe calea m&ntuirii.

(eseori, prin citirea unei cărţi duhovniceşti duhul se aprinde pentru mai multă vremeD
e-istă Vieţi de "finţi a căror amintire este suficientă pentru a ne înflăcăra trăirea
duhovnicească. Ai în scrierile "finţilor Părinţi 0ăsim nenumărate pasae care ne
impresionează puternic şi ne întăresc în lupta cea nevăzută. (e aceea s)a statornicit la noi
acest o%icei %un6 notează)ţi aceste pasae şi păstrează)le prin preamă, în caz că vei avea
nevoie de ele mai t&rziu pentru a)ţi reaprinde duhul.

@@
(e multe ori se înt&mplă că nici nevoinţa lăuntrică şi nici e-erciţiile e-terioare nu ne
aută ) zoreşte)te să citeşti ceva de undeva. (acă nici asta nu ţi)e de folos, alear0ă să
discuţi cu cineva. /ceasta din urmă, făcută cu toată credinţa, rareori răm&ne fără
rezultate.

-istă două moduri de a citi6 unul este o%işnuit, aproape mecanic, iar celălalt este cu
discernăm&nt, potrivit cu nevoile duhovniceşti şi cu poveţele primite de fiecare. Primul
mod nu este
pătrunde pe de)a)ntre0ul
sensurile ad&nci alenefolositor,
te-tului. el const&nd însă într)o citire superficială, care nu

ste de foarte mare tre%uinţă să avem fiecare pe cineva cu care să discutăm pro%lemele
duhovniceşti, cineva care să cunoască dea firea şi pro%lemele noastre şi căruia să)i putem
mărturisi cu toată îndrăzneala tot ceea ce ne apasă. Cel mai nimerit este să avem un
sin0ur povăţuitorD doi dea sunt prea mulţi, iar vor%ăria inutilă, făcută doar ca să treacă
timpul, tre%uie evitată cu orice preţ.

Iată cam cum ar arăta o re0ulă pentru citit6

nainte de a te apuca de citit, 0oleşte)ţi sufletul de toate cele deşarte@=.
5ota@= /dică de 0&ndurile şi 0riile care îl risipesc 8nota traducătorului în en0leză:.

(eşteaptă)ţi dorinţa de a cunoaşte ceea ce vei citi.

*oa0ă)te fier%inte lui (umnezeu şi încredinţează)te voii #ui.

'rmăreşte tot ceea ce citeşti cu multă atenţie şi fă sălaş cuvintelor în inima ta deschisă.

Ceea ce nu a auns p&nă la inimă tre%uie reluat p&nă c&nd intră..

Bineînţeles, ritmul cititului tre%uie să se apropie de încetişor.

5u mai citi în clipa c&nd vezi că sufletul nu mai vrea să se hrănească din cărţi. /sta
înseamnă că s)a îndestulat. (acă sufletul va fi impresionat peste fire de vreun anumit loc,
opreşte)te acolo, contenind lectura.

Cel mai nimerit moment pentru citirea Cuv&ntului lui (umnezeu este dimineaţa, pentru
Vieţile "finţilor ) după masa de pr&nz, iar pentru operele "finţilor Părinţi ) înainte de a
mer0e la culcare, în acest fel vei acumula c&te puţin în fiecare zi.

n timpul lecturii, să)ţi ţii mintea aţintită mereu spre scopul principal, acela de a)ţi întipări
adevărul în minte şi a)ţi deştepta duhul. (acă cititul sau convor%irea duhovnicească nu
reuşesc să facă acestea, atunci ele nu sunt dec&t o deşartă îndulcire a lim%ii şi a urechilor,
precum şi 0răire în deşert. (acă însă acestea se săv&rşesc prin efortul susţinut al minţii,
atunci adevărurile pătrund în suflet şi înflăcărează duhul, acestea spriinindu)se reciprocD
iar dacă cineva se a%ate ) în cititul sau 0răirea sa ) de la chipul cel drept, atunci nu sunt
nici una, nici alta, ci adevărurile se îndeasă în cap precum nisipul, iar duhul se răceşte şi
se înv&rtoşează, fume0ă şi se stin0e.

@E
ntipărirea adevărurilor nu e totuna cu cercetarea lor, tu tre%uie doar să lămureşti adevărul
şi să)l păstrezi în minte p&nă c&nd aun0 să se unească. 5u încap aici raţionamente,
deducţii sau scepticism ) ci doar adevărul 0ol)0oluţ.

Calea cea mai uşoară spre acest scop poate fi socotită aceasta6 toate adevărurile se află în
Catehism, în fiecare dimineaţă ia c&te un adevăr de acolo, limpezeşte)ţi)l, păstrează)l în
minte şi hrăneşte)te cu el at&ta timp c&t doreşte sufletul tău ) o zi, două sau mai multe.
Procedează la felpecu
metodă uşoară, alt oadevăr
care poate şiaplica
tot aşa, p&nă Cel
oricine. aun0i la sf&rşitul
ce nu Catehismului.
ştie să citească ste
să între%e o
despre
un adevăr şi să pornească de la el.

Putem lesne vedea că re0ula care se aplică oricui este6 întipăreşte)ţi în suflet adevărul în
orice mod vrei, astfel înc&t să te trezească. Căile pentru împlinirea acestei lucrări sunt
variate şi este a%solut imposi%il să r&nduieşti o sin0ură metodă pentru toţi.

/şadar, dacă prin lectura, ascultarea sau 0răirea cuvintelor duhovniceşti nu ni se

întipăreşte adevărul sau duhul nu se aprinde, înseamnă că sunt a%ateri de la calea cea
dreaptă şi ne îndepărtează de adevăr. ste o nesocotinţă a citi 0rămezi între0i de cărţi
m&naţi doar de curiozitate, c&nd numai mintea urmăreşte cele ce se citesc, fără însă a
po0orî în inimă înţelesurile duhovniceşti sau a ne desfăta cu dulceaţa lor.

/ceasta este ştiinţa de a visa, care nu zideşte şi nu 0ră%eşte %iruinţa, ci nimiceşte

începutul %un, zămislind în noi înfumurarea şi slava deşartă. !oată nevoinţa noastră
tre%uie să se rezume la at&t6 lămurirea adevărului şi păstrarea lui în minte p&nă c&nd
inima se învredniceşte de 0ustarea lui. "finţii Părinţi au spus foarte simplu6 adu)ţi)l
aminte, ţine)l în minte şi pururea să)l ai înaintea ochilor.
EDerci/ii care cultivă v!in/a+ .ncăl'ind t!t!dată şi via/a du!vnicească

/ cultiva voinţa înseamnă a o deprinde cu lucrarea virtuţilor sau a întipări în ea o

statornică înclinare spre cele %une ) smerenia, %l&ndeţea, ră%darea, înfr&narea, ascultarea,
r&vna de a sări în autor şi toate celelalte ), astfel înc&t acestea, unindu)se cu ea şi
păstr&ndu)se nedezlipite de ea, să aun0ă în cele din urmă a alcătui însăşi firea eiD atunci
orice faptă
stăp&ni întreprinsă
şi vor de voinţă
diria faptele va fi întreprinsă în duhul şi din im%oldul lor şi ele vor
noastre.

/semenea înclinaţie a voinţei este cea mai si0ură şi mai trainică, însă, pentru că avem de)
a face cu duhul cel rău şi viclean al păcatului, întipărirea virtuţilor cere trudă 0rea şi
sudoare a frunţii. 5evoinţele r&nduite în acest scop au menirea să tămăduiască cea mai
ad&ncă şi mai 0rea rană a voinţei omului vechi, adică um%larea după voia proprie,
nesupunerea şi nepurtarea u0ului celui %un.

/ceastă %oală şi rană se vindecă prin supunerea faţă de voia lui (umnezeu, tăierea voii
proprii şi a oricărei altei voi. Voia lui (umnezeu ni se face cunoscută prin feluritele
ascultări pe care le are de îndeplinit o persoană în viaţa de zi cu zi. Prima şi cea mai de
seamă o%li0aţie este ascultarea de îndatoririle şi le0ile o%şteşti, potrivit cu răspunderea

@=
sau chemarea fiecăruiaD apoi păzirea poruncilor Bisericii, a cerinţelor ordinii în familie şi
societate şi a celor din anumite împreurări care sunt hărăzite de pronia divină, precum şi
a cerinţelor duhului os&rduitor ) însă respectarea tuturor acestora să se facă prin dreaptă
socoteală şi sfătuire.

!oate acestea alcătuiesc un teren prielnic lucrării faptelor celor după (umnezeu de către
oricine şi oric&nd. (e aceea tre%uie să ştii cum să le r&nduieşti pe acestea după măsura şi
puterile tale şi nu vei duce lipsă de miloace de cultivare a voinţei.
n vederea acestui scop, lămureşte)ţi toate faptele %une pe care le poţi săv&rşi, ţin&nd cont
de măsura şi chemarea ta şi de împreurări, făc&nd şi o apreciere a ce, c&nd, cum şi în ce
măsură tre%uie săv&rşit.

(upă ce ţi)ai limpezit acestea, fi-ează linia 0enerală a faptelor şi ordinea lor, astfel înc&t
nimic din cele săv&rşite de tine să nu fie la înt&mplareD ţine minte totodată că cele sta%ilite
sunt numai o privire de ansam%lu şi, prin urmare, detaliile se pot schim%a în funcţie de
împreurări. !otul tre%uie făcut cu dreaptă socoteală.

(e aceea este mai %ine să socoteşti de fiecare dată toate faptele şi situaţiile posi%ile ce se
pot ivi peste zi.

Cei care sunt deprinşi cu lucrarea faptelor dreptăţii nu 0&ndesc dinainte la cele pe care au
să le facă, ci lucrează întotdeauna după cum le trimite (umnezeu, căci toate de la l sunt.
Prin feluritele împreurări ale vieţii, l îşi face cunoscută voia şi planurile "ale faţă de
fiecare dintre noi.

(e altfel, toate acestea nu sunt dec&t fapte, iar săv&rşirea lor face din tine doar un om
corect faţă de porunci, însă pentru a do%&ndi prin ele virtuţile este necesară străduinţa de
a ne menţine în adevăratul duh al faptelor %une. $ai precis, să le facem pe toate cu
smerenie şi frică de (umnezeu, după voia şi spre slava #ui, pentru că cel ce săv&rşeşte
dreptatea %izuindu)se pe sine, cu îndrăzneală şi o%răznicie, căut&nd a)şi plăcea sieşi şi
oamenilor, unul ca acela, oric&t de drepte ar fi faptele lui, hrăneşte duhul viclean al
neos&ndirii de sine, al înfumurării şi fariseismului.

(acă lucrezi dreptatea în adevăratul duh, tre%uie să ţii seama de le0ile lucrării ei şi mai
ales de le0ea lucrării treptate şi neîncetate, adică să porneşti cu cele mai mici şi să te urci
cu încetul spre cele mari şi să nu te opreşti din această lucrare, o dată ce ai început)o.

Prin aceasta vei înlătura6

)!ul%urarea că nu eşti desăv&rşit, pentru că la desăv&rşire nu se aun0e c&t ai %ate din
palme. Va veni odată şi timpul ei.
)F&ndul că ai făcut tot ce puteai face, pentru că nu e-istă capăt al acestui urcuş.
Intenţiile pline de înfumurare ale nevoinţelor peste puterile noastre.

@9
'ltima treaptă în săv&rşirea faptelor %une este deprinderea deplină a lucrării lor ca pe
ceva foarte firesc, atunci c&nd le0ea nu te mai apasă ca o povară nesuferită, ci devine
u0ul %un şi povara uşoară a lui +ristos.

*euşeşte să le do%&ndească pe acestea în modul cel mai deplin acela care se învredniceşte
să trăiască pe l&n0ă un om cu adevărat lucrător al virtuţilor, care este şi foarte iscusit în a)
i învăţa pe alţii deprinderea lor. 5u va mai fi nevoit să repete fiecare lucrare care a dat
0reş dinneapărat
nevoie pricina neştiinţei şi lipsei
să citeşti mult şi sădeaie-perienţăD
cunoaşterecăci e-istăvastă,
teoretică o vor%ă care să
ci doar spune că nu
0ăseşti uneom
evlavios şi vei învăţa repede frica lui (umnezeu, iar lucrul acesta se aplică oricărei alte
virtuţi.

n fine, este %ine să ale0i o virtute de căpetenie, c&ntărindu)ţi firea şi starea ta, şi să o
lucrezi cu multă hotăr&re, fără nici un fel de şovăială, pentru că ea va fi piatra de temelie
pe care vei clădi lucrarea celorlalte virtuţi. C&nd duhul tău va slă%i şi te vei clătina în
lupta duhovnicească, virtutea aceasta te va întări de îndată şi te va spriini cu multă
putere. $ai de nădede dec&t toate este milostenia, care ne deschide calea către împăratul
cerurilor.

/ceasta priveşte numai faptele, nu şi stările ce le însufleţesc, acestea tre%uind să)şi ai%ă
r&nduiala lor lăuntrică,
de conştiinţă statornic
şi de voinţa ancorate
li%eră, după cumînr&nduieşte
duhul nostru şi depinz&nd
(omnul. într)un
!oţi sfinţii spunanume
că fel
începutul a toată virtutea este frica de (umnezeu, iar sf&rşitul ei este dra0ostea de l,
drumul dintre cele două fiind o scară ale cărei trepte sunt virtuţile, r&nduite una deasupra
celeilalte. Poate că nu la toţi virtuţile se r&nduiesc în acelaşi fel pe scara aceasta, dar la
temelia lor se află pocăinţa plină de m&hnire şi smerenie, şi lacrimile pline de durere
pentru păcate care adapă toată virtutea. 3 descriere a fiecărei virtuţi ) firea, lucrarea,
diferitele trepte, rătăcirile de la ea ) face su%iectul scrierilor şi îndrumărilor patristice.
!oate acestea se pot cunoaşte prin lectură.

3 astfel de lucrare ziditoare cultivă în mod nemilocit voinţa, întipărind în ea virtuţile, şi

menţine duhul într)o tensiune constantă, pentru că aşa cum frecarea produce căldură, tot
astfel lucrarea cea %ună încălzeşte inima. >ără ea duhul se stin0e şi se răceşte. /sta li se
înt&mplă îndeo%şte
săv&rşească celor ce nu lucrează
răul şi nedreptatea. nimic
5u, tre%uie sau celor şi
să săv&rşim care se mulţumesc
fapte doar mai
%une. n sf&rşit, să nusunt
şi din aceia care fac aşa de mult caz din aceste lucrări înc&t se istovesc de îndată, risipind
duhul. !otul tre%uie lucrat cu măsură.

Cultivarea ini%ii

/ cultiva inima înseamnă a sădi în ea 0ustul şi dorul după lucrurile sfinte, dumnezeieşti,
duhovniceşti, astfel înc&t atunci c&nd se află în milocul lor să se simtă ca la ea acasă.
(acă va 0usta din dulceaţa şi %inecuv&ntarea lor, îşi va pierde apetitul pentru orice alt
lucru şi, chiar mai mult, îl va 0ăsi dez0ustător şi deşart. Centrul vieţii duhovniceşti a
omului este inimaD în ea se întipăresc adevărurile de credinţă, în ea se înrădăcinează

@
aplecarea spre cele %une, dar lucrarea ei cea mai însemnată este cultivarea 0ustului pentru
cele duhovniceşti, cum am mai spus.

C&nd mintea contemplă întrea0a lume duhovnicească şi feluritele ei părţi alcătuitoare, în

voinţă încolţesc seminţele a nenumărate începuturi %une, iar su% înr&urirea lor inima
tre%uie să simtă în toate acestea dulceaţă şi desfătare duhovnicească, răsp&ndind în
acelaşi timp căldură. /ceastă înc&ntare la simţirea lucrurilor duhovniceşti este primul
semn că sufletul
este foarte omor&t
importantă de de
încă păcate începemişcări
la primele să învieDaleprin urmare,
vieţii cultivarea duhovnicească
duhovniceşti.

#ucrările menite cultivării inimii sunt toate slu%ele Bisericii, în toate formele lor )
o%şteşti şi particulare, în %iserică şi acasă ) şi mai cu seamă duhul de neîncetată ru0ăciune
ce respiră în toată întocmirea lor.

"fintele slu%e, adică toate cele din cursul unei zile, împreună cu minunata aşezare a
icoanelor, candelelor, cu tăm&ierile din vremea slu%elor, c&ntările, citirile, mişcările
sfinţiţilor sluitori ai altarului, precum şi cu cele săv&rşite la diferite nevoi din viaţa
credincioşilor@9. 85ota @9 Cum ar fi molitfele, panihidele şa. Qnota traducătorului în
en0lezăM:

/poi slu%ele
sfinţite, de acasă,
untdelemn făcute
sfinţit, şi ele cu
lum&nări, tot felul de
a0heasmă, o%iecte
"finte Cruci%isericeşti,
şi tăm&ie.precum icoane
!oate aceste
o%iecte sfinţite lucrează asupra simţurilor ) văz, auz, miros, 0ust şi pipăit ) fiind isopul ce
curăţă de toată întinăciunea. le sunt unica şi cea mai vrednică de încredere modalitate de
curăţire a simţurilor.

(uhul lumesc 8moleşeşte: sufletul, iar păcatul care %&ntuie în lume îl înlănţuieşte,
tră0&ndu)l în prăpastia pieirii. ntrea0a alcătuire a slu%elor %isericeşti ) r&nduiala
fiecăreia, atmosfera dumnezeiască, înţelesurile ad&nci, puterea credinţei ce răz%ate prin
ele, dar mai cu seamă harul ce se po0oară prin ele sunt o forţă de ne%iruit ce iz0oneşte din
noi deşertul duh lumesc.

"lo%ozind sufletul din stăp&nirea împovărătoare a lumii, îi în0ăduie acestuia să respire

li%er
lume,şicusătotul
0ustediferită,
din %unătatea
suntemli%ertăţii
puternic duhovniceşti.
influenţaţi de Intr&nd
ea şi ne în %iserică, după
schim%ăm păşimchipul
într)o ei.
altă
#a fel se înt&mplă şi atunci c&nd suntem înconuraţi în permanenţă de o%iecte sfinteD
astfel percepţiile lumii duhovniceşti sunt mult mai frecvente şi pătrund cu mai mult spor
în suflet, înlesnind o c&t mai 0ra%nică schim%are a inimii, în acest scop6

: ste necesar să ne alcătuim un c&t mai precis pro0ram de participare la slu%ele de la

%iserică, mai ales la utrenie, litur0hie şi la vecernie. "ă doreşti c&t mai mult a mer0e în
sf&ntul locaş, şi cu primul prile asta să faci, măcar o dată pe zi, şi, dacă poţi, să răm&i c&t
mai mult. Biserica este cerul pe păm&nt. /lear0ă la %iserică cu credinţa că (umnezeu
locuieşte acolo şi că aude mai 0ra%nic ru0ăciunile, după propria #ui fă0ăduinţă. "t&nd în
%iserică, să stai ca şi cum ai fi în faţa lui (umnezeu, cu frică şi evlavie, pe care le

@<
dovedeşti prin ră%dare, prin închinăciuni şi metanii, prin ascultarea slu%elor fără
rătăcirea aiurea a 0&ndurilor, fără rela-are sau nepăsare.

2: "ă nu ne0liezi celelalte slu%e ) cele particulare, fie că au loc acasă sau la %iserică.
5ici să nesocoteşti pravila proprie de ru0ăciune de acasă, care răsp&ndesc aceeaşi
mireasmă %isericească ortodo-ă. !re%uie să ţii minte că slu%ele particulare sunt numai o
completare şi o prelun0ire a celor o%şteşti şi nu o înlocuire a acestora. /postolul,
poruncindu)ne
slu%elor stă în să nu ne)lipsim de adunarea
împreună)ru0ăciunea fraţiloro%ştească, ne dă de ştire că toată puterea
întru +ristos.

: "ă ţii toate r&nduielile Bisericii, să păzeşti poruncile, prăznuirile, o%iceiurile şi

tradiţiile ei, să ne înconurăm de tipic în toate modurile lui de manifestare, astfel înc&t să
petrecem necontenit într)o atmosferă prielnică sporirii vieţii duhovniceşti. ste un lucru
uşor de împlinit, pentru că aşa este întocmirea Bisericii noastreD numai primeşte)o cu
credinţă.

nsă ceea ce dă cea mai mare putere slu%elor ortodo-e este duhul de ru0ăciune.
*u0ăciunea este o îndatorire de căpetenie şi cea mai puternică armă împotriva uneltirilor
diavoleşti. Prin ea adevărurile de credinţă se întipăresc în minte, iar voinţa deprinde
lucrarea virtuţilor, dar aprinde mai ales simţămintele inimii. 5umai atunci se desfăşoară
cele dint&i
înaintea la %ine,
orice c&nd sufletul
altceva se roa0ăcuc&tmultă
şi continuată mai des. (e aceea
ră%dare, ru0ăciunea
fără contenire, tre%uie
p&nă c&ndlucrată
(omnul
îi va da ru0ăciunea celui ce se roa0ă.

nceputurile ru0ăciunii tre%uie căutate în însăşi convertirea celor deşteptaţi prin har,
pentru că ru0ăciunea este dorul neostoit al minţii şi inimii după (umnezeu, pe care îl
simţim în clipa deşteptării, insă uitarea sau nepriceperea pot foarte uşor să înă%uşe
această sc&nteie nepreţuită, de aceea pune)te imediat pe fapte şi începe lucrarea pe care
am înfăţişat)o p&nă aici, cu scopul de a înteţi în noi flacăra unui duh de ru0ăciune. Pe
l&n0ă participarea şi trăirea slu%elor %isericeşti, după cum am arătat, cea mai nimerită
osteneală în vederea scopului propus este ru0ăciunea personală, oriunde, oric&nd şi
oricum este făcută ea. /ici e-istă o sin0ură re0ulă, şi anume6 o%işnuieşte)te să te ro0i.
Pentru aceasta tre%uie6

: "ă)ţi întocmeşti o pravilă de ru0ăciune care să cuprindă ru0ăciunile de fiecare zi 8de

dimineaţă, de seară, şi altele zilnice:.

2: "ă începi cu o pravilă mai scurtă, pentru ca duhul tău, nedeprins cu lucrarea
ru0ăciunii, să nu dea îndărăt în faţa acestei nevoinţe.

: ntotdeauna să te ro0i cu frică de (umnezeu, cu evlavie şi cu toată luarea)aminte.

@: "ă ştii că pentru cele de mai sus e nevoie să stai în picioare, să faci metanii şi
închinăciuni, să în0enunchezi, să)ţi faci semnul "fintei Cruci, să citeşti, iar uneori să şi
c&nţi.

EG
E: Cu c&t este mai deasă ru0ăciunea astfel săv&rşită, cu at&t mai %ine. 'nii creştini
o%işnuiesc să se roa0e c&te puţin în fiecare oră.

=: *u0ăciunile pe care tre%uie să le citeşti sunt în cartea de ru0ăciuni, dar e mai %ine să te
deprinzi cu una sau alta din ele, astfel înc&t duhul să se încălzească de fiecare dată c&nd o
începi.

9: *e0ularosteşte)o
cutremur, propriu)zisă
ca şidecum
ru0ăciune estelafoarte
ai şopti)o simplă6
urechea st&nd la ru0ăciune
lui (umnezeu, cu cu
însoţind)o frică şi cu
semnul
crucii, cu închinăciuni, metanii şi căderea cu faţa la păm&nt, potrivit cu mişcarea duhului
tău.

: 3dată ce ţi)ai întocmit o pravilă de ru0ăciune, străduieşte)te să o împlineşti

întotdeauna, ceea ce nu înseamnă că nu poţi adău0a şi alte ru0ăciuni, după cum te
îndeamnă inima.

<: Citirea şi c&ntarea cu voce tare, în şoaptă, sau în tăcere sunt tot una pentru că (omnul
este aproape, însă uneori săv&rşim ru0ăciunile într)un fel, alteori în alt fel, după cum ne
îndeamnă inima.

G:
spre "ă ţinem %ine
m&ntuire minte care
se sf&rşeşte estecu
căz&nd scopul
faţa laru0ăciunii. 3 ru0ăciune
păm&nt înaintea %ine făcută
lui (umnezeu, cuşi de folos
simţăm&ntul acesta6 Cunoscătorule al inimilor, m&ntuieşte)mă.

: *u0ăciunea are treptele ei. Prima treaptă este ru0ăciunea trupească, sau vor%ită, sau a
0urii, care constă în citire, stat în picioare şi închinăciuni. (acă atenţia hoinăreşte aiurea,
inima nu simte cele rostite şi nu avem îndrăzneală la ru0ăciuneD înseamnă că nu avem
ră%dare, osteneală şi sudoare. >ără să ţii seama de toate acestea, hotărăşte)ţi un anumit
timp pentru ru0ăciune şi roa0ă)te. /ceasta este ru0ăciunea lucrătoare. / doua treaptă este
ru0ăciunea nerisipită6 mintea se o%işnuieşte să se adune la vremea ru0ăciunii şi o rosteşte
cu toată luarea)aminte, fără să fie furată de 0&nduri. /tenţia se uneşte cu cuvintele scrise
şi le repetă ca şi cum ar fi ale ei. / treia treaptă este ru0ăciunea simţită, c&nd atenţia
încălzeşte inima şi cele înţelese de minte se simt de către inimă. (acă în minte este
cuv&nt zdro%itor,
pentru iertarea în inimăîneste
păcatelor, zdro%ire
inimă şi dureretre%uinţei
simţăm&ntul pentru păcateD în minte acesteia.
şi însemnătăţii este implorare
Cel ce a
auns la ru0ăciunea simţită, care se mai cheamă şi a inimii, acela se roa0ă fără cuvinte,
pentru că (umnezeul nostru este un (umnezeu al inimilor. (e aceea, iată care este
culmea creşterii în ru0ăciune6 st&nd la ru0ăciune, să treci din simţire în simţire, în această
treaptă cititul încetează, ca de altfel şi cu0etarea minţii, şi răm&ne numai petrecerea în
simţămintele cele duhovniceşti, însoţită de anumite semne ale ru0ăciunii. 3 atare
ru0ăciune vine foarte puţin la început. 3 stare frumoasă de ru0ăciune poate veni peste noi
în %iserică sau acasăN iar sfatul pe care ni)l dau toţi "finţii Părinţi este să nu scăpăm
acest moment din ne%ă0are de seamă, ci, atunci c&nd ne vine această simţire
duhovnicească, să curmăm orice altă lucrare şi să răm&nem în ea. "f&ntul Ioan "cărarul
spune că ;un în0er se roa0ă împreună cu tine7. /tenţia minţii la aceste momente de

E
ru0ăciune curată ne aută să ne deprindem c&t mai mult a ne ru0a, pe c&nd neatenţia
nimiceşte ru0ăciunea şi orice sporire a ei.

2: !otuşi, oric&t de desăv&rşit a auns cineva în ru0ăciune, pravila nu tre%uie cu nici un
chip lăsată, ci tre%uie făcută aşa cum am arătat mai susD întotdeauna se începe de la
ru0ăciunea lucrătoare apoi urmează ru0ăciunea minţii şi a%ia pe urmă cea a inimii. >ără o
r&nduială de ru0ăciune, ru0ăciunea inimii se pierde şi omul va crede că se roa0ă, dar în
realitate nu va fi aşa.
: C&nd simţirea cea dulce a ru0ăciunii aun0e să ardă în inimă neîncetat, urcăm pe
treapta ru0ăciunii celei duhovniceşti ) un dar al (uhului "f&nt, Care "e roa0ă pentru noi
cu suspine ne0răite. ste ultimul hotar al ru0ăciunii care poate fi atins. "e spune însă că
mai e-istă şi o ru0ăciune mai presus de hotarele ru0ăciunii, care nici nu se mai cheamă
ru0ăciune şi este de necuprins de către mintea omenească, trec&nd peste limitele
conştiinţei de sine 8despre care mărturiseşte "f&ntul Isaac "irul:.

@: Cel mai lesnicios mod de a aun0e la ru0ăciunea neîncetată este acela de a rosti c&t
mai des *u0ăciunea lui Iisus şi a o înrădăcina în inimă. 3amenii cei mai duhovniceşti şi
mai încercaţi în răz%oiul nevăzut, luminaţi fiind de (umnezeu, au înţeles că *u0ăciunea
lui Iisus este cel mai simplu şi mai puternic miloc pentru a întări duhul omului în toate
lucrările cele
le0ătură cu duhovniceşti
această şi nevoinţele
ru0ăciune în scrierileascetice
lor. şi au lăsat povăţuiri amănunţite în

!oate ostenelile şi nevoinţele ascetice au ca scop curăţirea inimii de patimi şi înnoirea

duhului şi putem do%&ndi acestea pe două căiD prima cale este cea a lucrării, adică a
împlinirii acelor nevoinţe ascetice pe care le)am arătat dea, iar cea de)a doua este cea a
contemplaţiei, adică a întoarcerii minţii către (umnezeu, în primul caz sufletul se curăţă
de toată întinăciunea şi)# primeşte pe (umnezeu, în al doilea (umnezeu arde toată
necurăţia şi vine să)Ai facă locaş în casa astfel curăţită a sufletului. Consider&nd)o pe
aceasta din urmă ca aparţin&nd doar *u0ăciunii lui Iisus, "f&ntul Fri0orie "inaitul spune6
;îl do%&ndim pe (umnezeu fie prin lucrare şi nevoinţă, fie prin chemarea cu pricepere a
5umelui lui Iisus7. l spune că prima cale este mai lun0ă, pe c&nd a doua este mai scurtă
şi mai încununată de roade. Cei de după "f&ntul Fri0orie au aşezat *u0ăciunea lui Iisus
la loc de frunte
duşmanii văzuţiîntre podvi0)uri,
şi nevăzuţi şi nepentru
duce lacă(umnezeu.
ea luminează,
Iatăîntăreşte, dă viaţă,şi zdro%eşte
c&t de puternică toţi
atotlucrătoare
este 5umele lui Iisus este vistierie de %unătăţi şi %inecuv&ntări, izvor nesecătuit de
putere şi viaţă în duh.

"e înţele0e de la sine după toate acestea că orice penitent şi oricine începe să)# caute pe
(omnul tre%uie să fie învăţat în amănunţime despre lucrarea *u0ăciunii lui Iisus. (e la
aceasta va deprinde şi alte nevoinţe, pentru că, hrănit de lucrarea ru0ăciunii, se va întări
mult mai 0ra%nic cu duhul, va spori duhovniceşte mai cur&nd şi va pătrunde în lumea
lăuntrică. 5ecunosc&nd acestea, marea maoritate a creştinilor se rezumă la nevoinţele
trupeşti şi sufleteşti, irosindu)şi astfel în zadar timpul şi efortul.

E2
/ceastă lucrare se mai numeşte şi ;meşteşu0ită7. a este foarte simplă. Jă%ovind cu
atenţie şi conştiinţă în inimă, să rosteşti neîncetat6 (oamne Iisuse +ristoase, >iul lui
(umnezeu, miluieşte)mă, fără să)ţi închipui nici un fel de ima0ine sau chip, cu credinţa
că (omnul te aude şi va veni la tine.

Pentru a auta firavul vlăstar al ru0ăciunii să crească este %ine să dedici în fiecare zi, fie
dimineaţa, fie seara, un anumit timp acestei ru0ăciuni ) un sfert de oră, umătate de oră
sau
să sechiar
facămai
dupămult, c&t mai de
ru0ăciunile mult poţi ) doar
dimineaţă saupentru a o st&nd
de seară, rosti, îndeo%şte
în picioareesau
%ineaşezaţi.
ca rostirea
Prin
acestea vei pune început %un deprinderii *u0ăciunii lui Iisus.

Pe urmă, sileşte)te în timpul zilei să o spui în fiecare clipă, oricare ţi)ar fi îndeletnicirea.

!e vei o%işnui din ce în ce mai mult cu ea şi va începe cu timpul să se lucreze ca de la

sine, indiferent de tre%urile şi ocupaţiile omului. Cu c&t lucrarea este mai statornică şi
făcută mai cu ră%dare, cu at&t mai repede vei spori.

$ereu să)ţi ţii conştiinţa în inimă, iar respiraţia ta să fie mai uşoară, ca rezultat al
încordării lăuntrice ca care se săv&rşeşte. Cel mai important lucru este însă credinţa că
(umnezeu este aproape şi ne aude. Aopteşte ru0ăciunea la urechea lui (umnezeu.

/ceastă lucrare săv&rşită c&t mai des va încălzi duhul, apoi va po0orî în el luminarea şi în
cele din urmă răpirea. (ar do%&ndirea tuturor acestora poate dura uneori ani de zile.

#a început această ru0ăciune este doar a 0urii, ca orice altă lucrare, apoi trece în stadiul
de ru0ăciune a minţii, po0or&ndu)se în cele din urmă în inimă şi sălăşluindu)se acolo.

'nii au căzut în înşelare şi s)au primeduit pe sine săv&rşind această ru0ăciune fără
îndrumarea unui om încercat şi deprins cu lucrarea ei. (e aceea *u0ăciunea lui Iisus
tre%uie învăţată de la cineva care o ştie. (e cele mai multe ori înşelarea vine din faptul că
atenţia se fi-ează în cap şi nu în piept, cum ar tre%ui.

Cel ce are atenţia aţintită asupra inimii, acela s)a iz%ăvit de primedie, însă cel mai
m&ntuitor este să
inimă zdro%ită să cădem în fiecare
ne ru0ăm ceas cu
a fi iz%ăviţi de faţa la păm&nt înaintea lui (umnezeu şi cu
înşelare.

"finţii Părinţi au e-pus amănunţit învăţătura despre lucrarea *u0ăciunii lui Iisus. (e
aceea, cel ce începe să le citească foarte atent şi să le lase deoparte pe toate celelalte. Cele
mai %une scrieri cu acest su%iect sunt cele ale6 "f&ntului Isihie, "f&ntului Fri0orie
"inaitul, "f&ntului >ilotei "inaitul, "f&ntului !eolipt, "f&ntului "imeon 5oul !eolo0,
"f&ntului 5il "orsOi, Ieromonahului (orotei, precum şi predosloviile "tareţului
Varsanufle şi viaţa "f&ntului Paisie.
Cel ce a deprins această lucrare, trec&nd prin toate cele înfăţişate mai sus, este un autentic
trăitor al vieţii creştineşti. l va spori foarte repede în viaţa de curăţie şi desăv&rşire
creştină şi va do%&ndi mult dorita pace a sufletului prin unirea cu (umnezeu.

E
/ceasta este lucrarea cea mai potrivită puterilor sufleteşti, care lucrează după cum se
mişcă duhulD fiecare din ele se adaptează la viaţa duhului sau la simţirile duhovniceşti.
!ot ele contri%uie la întărirea condiţiilor de început, adică strunesc lucrarea minţii prin
neîmprăştierea ei, lucrarea voinţei prin ve0here, iar lucrarea inimii prin trezvie.
*u0ăciunea le înveşm&ntează şi le cuprinde pe toateD însăşi creşterea şi sporirea ei nu este
altceva dec&t osteneala lăuntrică pe care am descris)o p&nă acum.

!oate aceste
Creşterea activităţi
înseamnă desunt
faptmenite cizelării puterilor
înduhovnicirea sufletuluisufleteşti în duhul
sau ridicarea lui înnoii
duhvieţi.
şi contopirea
cu el. C&t timp au vieţuit în păcat, duhul şi sufletul s)au unit spre lucrarea celor
potrivnice. (upă deşteptarea prin har, duhul este înnoit, dar sufletul este înlănţuit de
mreaa vicleană a păcatului şi se împotriveşte cu înverşunare duhului şi tuturor lucrărilor
celor duhovniceşti. /ceste lucrări impre0nate de elemente duhovniceşti aută sufletul să
se ridice în duh şi să se contopească cu el. ste evident atunci că lucrările acestea sunt de
cea mai mare însemnătate şi că îşi pricinuiesc mult rău cei care le părăsesc. i înşişi sunt
cauza faptului că ostenelile lor nu dau nici un fel de rod. i trudesc, dar fără nici un
rezultat, se înv&rtoşează cur&nd şi viaţa duhovnicească ) c&tă era ) se stin0e.

*oadele acestor nevoinţe apar datorită r&vnei şi căutărilor noastre. *&vna este cea care
călăuzeşte puterea dătătoare de viaţă a harului, prin ele, spre puterile sufleteşti, acestea
primind
fără revărsarea
viaţă, lucrării %inefăcătoare a harului, fără de care toate nevoinţele sunt seci,
reci şi deşarte.

Citirea, metaniile, slu%ele şi orice altceva vor răm&ne sterpe dacă nu e-istă duhul
lăuntricD ele vor creşte şi vor hrăni în noi duhul slavei deşarte şi al fariseismului, din care
se vor hrăni la r&ndul lor, acestea fiind sin0urele care îl mai susţin pe om în nevoinţele
lui. Iată de ce cineva care nu are duh, de îndată ce vin lucruri potrivnice şi ispite peste
inima lui, se pierde cu firea şi cade. (e fapt, ostenelile înseşi îi sunt aceluia un chin,
pentru că toată puterea duhului celui os&rduitor este acaparată de către suflet, drept pentru
care sufletul nu se mai satură de aceste lucrări, dorind să se afle totdeauna numai în ele.

(in aceste motive este foarte necesar ca atunci c&nd împlinim aceste lucrări să avem 0riă
să ardă duhul lăuntric de viaţă şi să cădem către (umnezeu, $&ntuitorul nostru, cu
smerenie şi cu
hrăneşte cel zdro%ire
mai %ine cuderu0ăciunea
inimă. /ceastă stare lucrările
şi cu toate de umilinţă şi pocăinţă
ce ţin menţine
de ea. Pentru şi se
că ele hrănesc
şi sufletul deopotrivă, să luăm aminte să nu ne mulţumim numai cu eleD e posi%il să
răm&nem nişte oameni sufleteşti, pă0u%indu)ne duhul. $ai mult dec&t cu orice, aceasta se
poate înt&mpla cu cititul şi, în 0eneral, cu cercetarea şi însuşirea adevărului.

"ă ţinem trupul în duhul noii vieţi

!răsătura distinctivă a acestei lucrări este str&mtorarea trupului, care înseamnă să nu)i
îndeplinim acestuia nici o poftă sau dorinţă păcătoasă, lipsindu)l de desfătări şi îndulciri,
înseamnă să nu primim nici hrană, nici %ăutură, nici somn, nici mişcare, nici privelişti,
nici sunete, nici alte senzaţii şi percepţii ca şi cum toate acestea ar fi %une şi vrednice de
dorit, ci ca şi cum ar fi toate trecătoare şi străine nouă, fără să le dăm vreo atenţie înainte

E@
sau după ce le)am primit. $ai mult dec&t at&t, să ni le în0ăduim pe toate cu măsură
strictă, impusă nu de lăcomia poftelor trupeşti, ci dictată de raţiune şi de duhul os&rduitor.
(ă)i trupului ceea ce îi tre%uie, dar cu înfr&nare şi, nemaid&ndu)i nici o atenţie,
concentrează)ţi, toată atenţia asupra sufletului. "finţii Părinţi denumesc această întoarcere
de la odihna trupului vieţuire aspră, împlinirea %unului plac trupesc este o patimă e-trem
de primedioasă şi de aceea nesuferită lui (umnezeu. Cel ce îşi cruţă trupul,
;milostivindu)se7 de el şi răsfăţ&ndu)l, acela nu poate avea (uhul "f&nt sălăşluit în inima
lui. P&nă şiînv&rtoşează
delăsării, satisfacereainima.
sporadică
Ce săa poftelor şi voilor
mai spunem trupului,
atunci dincare
de cei la pricina neatenţiei
desfătarea şi a
cărnii
devenit o a doua natură? (esfătarea trupului este pentru (uh ceea ce este apa pentru foc.

!rupul este cui%ul tuturor patimilor ) după cum spune "f&ntul Ioan Casian şi după
îndelun0ata e-perienţă ascetică creştină ) şi de aceea str&mtorarea lui împuţinează şi
iz0oneşte patimile şi poftele nesocotite. Cel ce îşi răsfaţă trupul nu va avea parte
nicidecum de petrecerea lăuntrică, pentru că el este înro%it de tot ceea ce îi poate satisface
dorinţele păcătoase, adică este risipit în plăceri şi prin urmare este împietrit. "ufletul se
co%oară în cele ale trupului, se împreunează cu acesta şi devine 0reoi, at&rn&nd înspre
cele păm&nteşti, neputincios să contemple li%er cu mintea cele duhovniceşti. (impotrivă,
c&t de limpede este vederea în trupul strunit, c&t de nestin0herită este petrecerea lăuntrică,
c&t de ur&te sunt patimile şi în 0eneral c&t de plină de ener0ie şi de evidentă este în el
viaţa duhovnicească
;Nchiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în
zi7 8II Corinteni @, =:. (acă trupul se întăreşte, o face pă0u%ind duhul, iar duhul nu
poate spori dec&t pe socoteala odihnei şi %unului plac trupesc. 5ici un sf&nt nu a avut o
viaţă uşoarăD toţi au dus o viaţă foarte aspră, str&mtor&ndu)şi, slă%indu)şi, usc&ndu)şi şi
ur&ndu)şi trupul. "f&ntul Isaac "irul socoteşte str&mtorarea trupului a fi o condiţie a
m&ntuirii. Cel ce îşi cruţă şi)şi răsfaţă trupul a apucat)o pe o cale înşelătoare, lunecoasă,
amă0itoare şi nesi0ură.

!rupul tre%uie str&mtorat în toate mădularele, mem%rele şi funcţiile sale, astfel înc&t toate
acestea să se preschim%e în unelte ale lucrării dreptăţii.

-istă două ramuri

se desfăşoară ale vieţii
activităţile noastre trupeşti ) una
psiholo0iceYafectiveD este este
cealaltă cea animalică ) senzitivă,unealtă
cea pur animalieră, prin care
a
economiei animalice, a hrănirii şi luptei pentru supravieţuire. Cea dint&i are oarecum mai
multă li%ertate, fiind mai slo%odăD cea de)a doua este mai încătuşată, mai trupească şi mai
0rosieră.

(e cea dint&i se lea0ă simţurile, lim%a şi mişcareaD de cea de)a doua6 m&ncatul, dormitul,
funcţiile se-uale şi diferitele senzaţii tactile ) de cald, de fri0, de moale şi aşa mai departe.

Iată care sunt re0ulile str&mtorării trupului6

: "tăp&neşte)ţi simţurile, mai ales văzul şi auzulD înfr&nează)ţi mişcările şi păzeşte)ţi
lim%a. Cel ce nu le ţine în fr&u pe acestea trei este înro%it şi slă%ăno0it în cele lăuntrice.

EE
5ici măcar nu petrece înlăuntru, pentru că simţurile sunt uşile sufletului spre cele
dinafară sau ferestre prin care iese toată căldura lăuntrică.

2: /rată)ţi stăp&nirea faţă de simţuri, silindu)le să fie atrase de lucrurile %inefăcătoare

sufletului. P&nă acum ele s)au hrănit din tot ceea ce sluea iu%irii de sine şi patimilor, de
acum înainte să se hrănească din cele ce aută la aprinderea duhului.

: $ăsoară>oloseşte)te
sănătoasă. cantitatea dedehrană de sta%ileşte)i
c&ntar, care are nevoie trupul.
calitatea !re%uie
şi ora la caresătre%uie
fie simplă şi şi fii
m&ncată
mulţumit cu at&t. #a fel procedezi şi cu somnul. $ortifică)ţi funcţiile se-uale prin uscarea
trupului, în fine, poartă)te cu trupul tău cu un fel de ură, trateaza)l cu răceală şi asprime,
ca să nu se %ucure de m&n0&iere şi dezmierdare.

@: 3dată r&nduite acestea toate, răz%oieşte)te cu trupul p&nă c&nd se supune şi se

smereşte. (in momentul în care se va deprinde cu petrecerea cea aspră şi cu tre%uinţa de
puţine, va deveni ro%ul tău fără 0las. Carnea se va smeri şi va asculta în cele din urmăD să
ştii asta şi să te nevoieşti pentru ea, ca încununare a ostenelilor tale. Podvi0)unle trupeşti
zidesc şi întăresc virtuţile trupeşti6 însin0urarea, tăcerea, prive0herea, osteneala, ră%darea
în ispite, tăria, curăţia şi fecioria.

E: "ă)ţi
să nu te aduci
încreziaminte
în trupnecontenit că viclean.
) este foarte acest însoţitor, al tăucăvaa sf&rşi
C&nd crezi devenitîn supus
morm&nt. "e spuneşi)
şi ascultător
ţi în0ădui o slă%ire a fr&ului, atunci te înhaţă imediat şi te %iruie. (e aceea lupta cu trupul
continuă p&nă la morm&ntD este mult mai înverşunat la început, apoi devine din ce în ce
mai uşor şi în cele din urmă se rezumă la suprave0herea purtării lui, tul%urată din c&nd în
c&nd de uşoare senzaţii ale pornirilor sale.

=: Pentru o %iruinţă c&t mai dura%ilă, să ştim că dacă le0ea statorniciei tre%uie respectată
în orice lucrare duhovnicească, atunci ea se impune cu at&t mai mult în podvi0)urile
trupeşti. Iată un sfat îndeo%şte vala%il6 la început supune toate mădularele trupeşti
str&mtorării şi întoarce)ţi toată atenţia asupra lucrării lăuntrice. C&nd patimile îşi vor slă%i
str&nsoarea inima se va umple de căldurăD atunci, potrivit cu intensitatea arderii lăuntrice,
cerinţele trupului se micşorează de la sine şi încep în chip firesc marile nevoinţe trupeşti.

9: Cele mai importante nevoinţe ascetice pentru str&mtorarea trupului sunt6 postul,
prive0herea, ostenelile şi curăţia. /ceasta din urmă este cea mai tre%uincioasă şi cea mai
lucrătoare, de aceea fecioria este socotită calea cea mai scurtă către desăv&rşirea creştină.
>ără feciorie omul nu poate do%&ndi nici tărie, nici daruri.  %ine să ştim că pe l&n0ă
fecioria trupească mai e-istă şi fecioria sufletească şi că pe aceasta o putem pierde foarte
uşor, în ciuda faptului că ne păstrăm fecioria trupească p&nă la morm&nt. >ecioria
sufletească este cu mult mai însemnată dec&t cea trupească, de aceea soţii se pot apropia
foarte mult de starea feciorelnică prin curăţie sufletească. 3stenitorul care se
încredinţează voii lui (umnezeu este autat de har şi tocmai din acest motiv vedem că
e-istă şi soţi care posedă desăv&rşirea duhovnicească.

4. R+n)uiala *ie(ii )in afar# p'tri*it cu )u%ul *ie(ii n'i

E=
!răirea şi or&nduirea vieţii din afară în duhul vieţii noi se poate numi ;fu0a de lume7 şi
înseamnă de fapt iz0onirea duhului lumesc din întrea0a desfăşurare a vieţii. 4Nu v)am
ales pe voi din lume7 8Ioan E, <:, adică ne)a scos din ea. /cestea sunt cuvintele
$&ntuitorului către /postoli, dar acelaşi lucru îl face şi tuturor credincioşilor prin harul
"ău6 scoate duhul #ui din lume. nsăşi deşteptarea prin har este o avertizare a conştiinţei
despre deşertăciunea lumii şi deschiderea ei către o altă lume ) cea duhovnicească, însă
ceea ce la început s)a arătat în chip nevăzut în suflet tre%uie mărturisit mai apoi prin
fapte, pentru
despartă a deveni o re0ulă permanentă. Cine îl caută pe (omnul tre%uie să se
de lume.

Prin ;lume7 se înţele0e tot ceea ce e pătimaş, deşart sau întinat de păcat şi care pătrunde
în viaţa socială, familială şi personală, sălăşluindu)se acolo su% formă de o%icei şi le0e.
Iată de ce a părăsi lumea nu înseamnă c&tuşi de puţin a ne rupe de societate sau de
familie, ci a părăsi toate năravurile, o%iceiurile, îndeletnicirile, deprinderile şi cerinţele
care sunt cu totul potrivnice (uhului lui +ristos, pe Care l)am primit şi Care creşte în noi.
"ocietatea şi familia sunt %inecuv&ntate de (umnezeu, de aceea nu tre%uie să le
respin0em sau să le dispreţuim, nici pe ele şi nici pe cele ce ţin de temelia şi de %una lor
întocmireD ci tre%uie să dispreţuim şi să fu0im de tot ce este patimă şi poftă, căci acestea
se prind de acelea ca o tumoare mali0nă, vătăm&ndu)le şi stric&ndu)le. / fu0i de lume
înseamnă a te sta%ili în adevărata familie şi societate.

Iar toate celelalte să le faci ca şi cum ţi)ar fi străine, ca şi cum n)ar fi trea%a ta6 ;Ai cei ce
se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s)ar folosi deplin de ea7 8 Corinteni 9, :.

ste evident de ce se impune să lucrăm aşa. #umea cea deşartă şi îm%i%ată de patimi
pătrunde în suflet, st&rnind şi vărs&nd în el patimile. /şa cum cel ce um%lă prin funin0ine
se înne0reşte, sau cel ce %a0ă m&na în foc se fri0e, tot astfel cel ce se implică în lucrurile
lumeşti se umple de patimi ur&te lui (umnezeuD de aceea penitentul care se întoarce în
lume cade iar în ro%ia păcatului, iar cel nevinovat se strică. ste un deznodăm&nt aproape
inevita%il. $intea se întunecăD se afundă în uitare şi nesimţire, devine sla%ă, înro%ită
păcatului, despuiată de toate cele %une. (e îndată ce inima este rănită, urmează patima şi
făptuirea şi omul a căzut. Cei ce s)au pocăit şi şi)au schim%at viaţa şi care fu0 de
o%iceiurile lumeşti ca de foc stau mărturie pentru între0ul proces de pervertire a firii
umane
lumii. în contact cu duhul lumesc şi pentru faptul că este necesară şi inevita%ilă părăsirea

Ce anume să lepădăm şi cum ) acestea le aflăm mult mai uşor prin propria e-perienţă
dec&t prin citirea lor dintr)o carte.

#e0ea sună aşa6 părăseşte de îndată tot ce este primedios pentru %una sporire a vieţii
duhovniceşti, tot ce aţ&ţă patimile, seamănă deşertăciune şi stin0e duhu. Ai c&te nu sunt
cele care împlinesc aceste condiţii $ăsură şi %arometru pentru ele să fie inima fiecăruia
din cei care caută cu sinceritate m&ntuirea, fără a se amă0i pe sine sau de ochii lumii.
/cum e timpul să încetăm a mai avea de)a face cu toate acele teatre, %aluri, dansuri,
c&ntări necuvincioase, petreceri, muzici, călătorii, hoinăreli, 0lume, ironii, r&sete şi
cunoştinţe care ne irosesc timpul fără vreun folos.

E9
ste timpul să modificăm şi ora sculării, şi durata somnului, şi ora de masă ş.a.m.d. n
alte locuri şi la vremi diferite, schim%ările pot fi altele, însă unitatea de măsură este
mereu aceeaşi6 rupe)te de tovărăşia persoanelor şi lucrurilor care pricinuiesc rău vieţii
duhovniceşti şi de orice stin0e duhul. (ar ce anume stin0e duhul? Pentru unii poate fi
ceva lipsit de importanţă, cum ar fi o plim%are într)un loc familiar cu o persoană
familiară. ;!oate îmi sunt în0ăduite, dar nu toate îmi sunt de folos7 8I Corinteni =, 2:.

(in acestea
din afară prinînţele0em
înlocuireacăoricărei
a părăsiîntinăciuni
lumea nu înseamnă
şi urme a altceva dec&t
patimilor a curăţi toată
cu lucrurile viaţa cea
cele curate,
care nu stin0heresc viaţa duhovnicească, ci o aută să sporeascăD fie că acest lucru se
înt&mplă în viaţa personală, familială sau o%ştească ) reor&nduieşte)ţi comportamentul
e-terior în casă şi în afara ei, cu prietenii şi partenerii, în duhul noii vieţi pe care o
trăieşti. "ta%ileşte)ţi re0uli şi pune ordine în fiecare îndeletnicire de acasă, la muncă sau
c&nd eşti cu prieteniiD să ştii precis c&nd. cum şi cu cine îţi petreci timpul.

Cum se pot pune în practică toate acestea? 3ri în ce fel poţi, dar să lucrezi cu sfatuire şi
discernăm&nt, după cum te îndrumă părintele duhovnicesc sau altcineva în care ai
încredere. 'nii fac asta dintr)o dată şi se pare că este mai %ine astfel, alţii treptat. !re%uie
doar să ur&m din prima clipă, cu toată inima, tot lucrul lumesc şi păcătos, să ne
înstrăinăm de el, să nu)l dorim şi să nu ne îndulcim cu el. ;"ă nu vă potriviţi cu acest
veac7 8*omani
urma fie 2, fie
de îndată, 2:. treptat.
(upă înstrăinarea lăuntrică denu
Cel sla% duhovniceşte lume, ruperealepădarea
va suporta văzută defăcută
ea poate
într)
un interval mai lun0 de timp ) nu va sta cu tărie, va slă%i şi va cădea.

'nii ca aceştia sunt înro%iţi mai ales de patimile trupeşti, care le sunt ca o a doua natură,
şi de aceea tre%uie să se lepede ful0erător de lume, fu0ind c&t mai departe de locul în care
s)au tăvălit în noroiul păcatului. 3mul tare cu duhul suportă lepădarea de lume făcută în
etape. (ar at&t pentru primul c&t şi pentru al doilea este a%solut necesar, de la prima
mişcare a prefacerii lăuntrice, să curme orice le0ătură cu lumea păcătoasă şi cu orice
lucru lumesc p&nă c&nd vlăstarul noii vieţi va prinde rădăcini puternice. ste ca şi cum
am împremui cu un 0ard un puiet de)a%ia pus în păm&ntD deşi v&ntul nu %ate tare, el
poate smul0e copăcelul fiindcă rădăcinile lui sunt încă firave.

F&ndul
lumesculcăeste
poţideşart
duce oşiviaţă creştină
înşelător. Cineşiseîn hrăneşte
acelaşi timp să menţii
cu 0&ndul şi le0ăturile
acesta cu lumeamai
nu va fi nicic&nd şi
mult dec&t un fariseu şi un creştin închipuit, adică va fi creştin numai după părerea sa şi
nu aievea. #a început va strica cu o m&nă ceea ce a făcut cu cealaltă, adică tot ceea ce va
fi adunat el prin îndepărtarea de lume va risipi la reintrarea în ea. (e aici nu mai este
dec&t un pas p&nă la părerea de sine, întruc&t ceea ce a fost răpit din inimă poate răm&ne
în memorie şi în ima0inaţie. /duc&ndu)şi aminte cum era înainte, omul poate crede lesne
că lucrurile stau tot la felD însă între timp cele %une au pierit ca fumul şi numai urmele lor
au rămas în memorie. l va crede că are ceea ce de fapt nu are, iar udecata lui aceasta
este6 ;de la cel ce n)are şi ce are i se va lua7 8$atei 2E, 2<:.

(e la părerea de sine la fariseism nu este dec&t un pas. Iar fariseismul înv&rtoşat sau
nesimţirea de sine este o stare 0roaznică. Cu toate acestea, aceasta reprezintă o

E
perspectivă înspăim&ntătoare6 ;Cum pot să părăsesc lumea?7 ) se poate între%a cineva.
ste numai în aparenţă înspăim&ntător, pentru că părăsirea lumii înseamnă pătrunderea în
paradisul cel lăuntric. (in afară ne vin numai lipsuri, ură şi suferinţe. Ce e de făcut?
narmează)te cu ră%dare. Ce e mai de preţ ) lumea sau sufletul tău, vremelnicia sau
veşnicia? #ipseşte)te de cele puţine şi sărace, ca să c&şti0i revărsarea nemăsurată a celor
multe şi %o0ate. "e înt&mplă de altfel ca lumea să ne îm%r&ncească furioasă la început şi
apoi încetul cu încetul să nu ne mai dea nici o atenţieD cel ce a părăsit lumea este lăsat în
pace,socotindu)l
uită, pentru că rareori
pe cel sunt
ce a creştinii preţuiţi
părăsit lumea caînpelume. 3amenii
un mort. flecăresc
(e aceea o vreme
nu tre%uie să teşi temi
apoi de
%atocura şi vrămăşia lumii, fiindcă din pricina deşertăciunii şi le iu%eşte numai pe cele
ce le vede ca fiind de faţă şi uită restul. #umea este un %&lci care îi interesează şi îi ţine
ocupaţi pe cei din ea, păs&ndu)i prea puţin de ceilalţi.

/stfel, fie prin îndeletnicirile îndreptate spre zidirea puterilor sufletului, fie prin
str&mtorarea trupului în toate mădularele lui şi mai ales în acele or0ane care sunt cele mai
apropiate de suflet, fie prin curăţirea vieţii e-terioare, cel ce caută o pavăză %ună şi tare
îşi va apăra de primedii viaţa duhovnicească, întărindu)se lăuntric prin îndeletniciri
duhovniceşti şi sufleteşti în sin0urătate, şi însoţindu)le de str&mtorări şi munciri ale
trupului, se reîntoarce la tre%urile sale familiale sau o%şteşti, la îndeletniciri care sunt
curate şi m&ntuitoare, după voia lui (umnezeu, prin care duhul se zideşte, sau cel puţin
nu se lasă prădat.
'n sin0ur lucru îl mai poate risipi şi acela este necontenita privire şi auzire a lucrurilor,
fie lumeşti, fie fireşti, care au înr&urire asupra sufletului, risipindu)l de la lucrarea
m&ntuirii prin distra0erea atenţiei şi înro%irea ei. (acă ar pune straă acestor ferestre spre
înăuntru, pacea lăuntrică nu i)ar mai fi tul%urată. Bineînţeles că cea mai eficientă şi mai
temeinică lucrare de acest fel este paza simţurilorD numai că aceasta nu poate fi lesne
săv&rşită şi nu tre%uie s)o facă oricine. (e aceea "finţii Părinţi au 0ăsit o cale m&ntuitoare
prin care să ne deschidem impresiilor e-terioare şi totuşi să nu fim împrăştiaţi de ele,
zidindu)ne în acelaşi timp duhul lăuntric.

/ceastă cale spune să 0ăsim c&te un sens duhovnicesc pentru orice lucru văzut şi auzit şi
să ne întipărim c&t mai ad&nc în memorie acest ;înlocuitor7 duhovnicesc, astfel înc&t, de
fiecare dată c&nd
multă evidenţă vedem sau
simţurilor auzimdec&t
noastre un anumit lucru,
o%iectul ;înlocuitorul7
însuşi. să secuimpună
Cel ce face aşa toate pecucare
maile
înt&lneşte este permanent pe %ăncile unei şcoli duhovniceşti. #umina şi întunericul, omul
şi fiara, pietrele şi plantele, casa şi c&mpul ) totul p&nă la cel mai mic amănunt va fi o
carte pentru el, pe care tre%uie s)o citească, să o t&lcuiască şi să se întărească întru ea. Ai
c&t de m&ntuitoare este această lucrare U(e ce pl&n0eţi? a între%at ucenicul pe %ătr&nul
său care văzuse o femeie desfr&nată, frumoasă foarte. UPl&n0, a răspuns %ătr&nul,
Upentru că văd cum se pierde făptura raţională a lui (umnezeu şi pentru că eu nu mă
în0riesc de sufletul meu pe c&t se în0rieşte aceasta de trupu ei ca să)l dea spre
desfr&nareN. /ltul, auzind o femeie care pl&n0ea la un morm&nt, a zis6 U/şa ar tre%ui
să)şi pl&n0ă creştinul păcatele.

5. 6i7l'ace pline )e %ar pentru "p'rirea. $i &nt#rirea *ie(ii )u%'*nice$ti

E<
/cestea sunt ostenelile ascetice prin care sufletul, trupul şi purtarea din afară cresc în
duhul vieţii celei noi. (upă ce duhul este deşteptat la viaţă prin harul lui (umnezeu, are
loc urcuşul p&nă la hotăr&re şi fă0ăduinţă şi întărirea harului prin primirea "fintelor !aine.
nsă aşa cum la început întoarcerea spre (umnezeu este şovăielnică şi tre%uie întărită prin
harul ce se co%oară prin !aine, tot aşa şi r&vna este nestatornică, os&rdia fără putere,
voinţa sla%ă, iar viaţa deşartă fără hrănirea şi întărirea lor prin (umnezeieştile !aine ale
"povedaniei şi mpărtăşaniei. Viaţa creştină manifestată de r&vnă este o viaţă plină de
harD ca urmare,
puternic atra0erea
spre păzirea, şi do%&ndirea
hrănirea şi ardereaharului dumnezeiesc este
vieţii duhovniceşti. milocul
-istă cel mai
hrană trupească,
e-istă şi merinde duhovniceşti şi acestea sunt "fintele !aine.

(omnul ne)a dat "fintele !aine ale !rupului şi "&n0elui "ău spre a hrăni şi a înălţa viaţa
noastră duhovnicească. ;u sunt p&inea vieţii7, a spus (omnul 8Ioan =, @:. ;!rupul $eu
este adevărată m&ncare şi s&n0ele $eu adevărată %ăutură7 8Ioan =, EE:. Viaţa
duhovnicească este rodul petrecerii cu (omnul. 5u e-istă viaţă adevărată în afara #ui sau
fără l, ci iată ce zice l6 ;Cel ce măn&ncă trupul $eu şi %ea s&n0ele $eu răm&ne întru
$ine şi u întru elN u viez prin !atăl, şi cel ce $ă măn&ncă pe $ine va trăi prin $ine7
8Ioan =, E=)E9:. /sta înseamnă că unirea cu +ristos se face prin mpărtăşirea din !rupul
şi "&n0ele "ău. /devărata viaţă duhovnicească este plină de putere, mult lucrătoarc şi
mult roditoare. (ar fără $ine nu puteţi face nimic, zice (omnul. ;Cel ce răm&ne în $ine
şi u$ine7
prin în el, acela
8Ioanaduce
=, E9:.roadă multă7
/şa înc&t, 8IoannuE,
;dacă E:.m&nca
veţi ;Cel cetrupul
$ă măn&ncă pe $ine
>iului 3mului vaveţi
şi nu trăi
%ea s&n0ele #ui. nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce măn&ncă trupul $eu şi %ea s&n0ele $eu
are viaţă veşnică7 8Ioan =, E)E@:.

/cesta este Izvorul plin de har din care se adapă şi se întăreşte viaţa noastră
duhovnicească (e asta încă de la începuturile creştinismului cei mai r&vnitori socoteau
împărtăşirea deasa ca fiind cea mai mare %inecuv&ntare, în >aptele /postolilor se
pomeneşte de nenumărate ori despre creştinii care stăruiau în ru0ăciune şi în fr&n0erea
p&inii, adică în mpărtăşanie. "f&ntul Vasile cel $are spune în epistola sa către Patricia
Cezareea că este m&ntuitor să te împărtăşeşti în fiecare zi şi, vor%ind despre sine, zice6
;5oi ne împărtăşim de patru ori pe săptăm&nă7. /ceasta este şi părerea îndeo%şte
împărtăşită de toţi sfinţii, că nu e-istă m&ntuire fără mpărtăşanie, şi nici măcar sporire nu
e-istă
85ota@fără deasa
Cele GGmpărtăşanie.@
de capete ale lui Calist şi I0natie 1anthopol, în >ilocalia, vol. , <9<,
nr, <2, p0. 2G2)2:

(ar (omnul, Izvorul vieţii, Care dă viaţă tuturor celor ce se mpărtăşesc din l, este şi
foc mistuitor. Cei ce primesc "fintele !aine cu vrednicie 0ustă Viaţa, iar cei ce le primesc
cu nevrednicie îşi măn&ncă moarte. (eşi nu este o moarte văzută, ea se lasă în mod
nevăzut peste duhul şi inima omului. Cel ce se mpărtăşeşte cu nevrednicie pleacă de la
"f&ntul Potir ca un lemn mistuit de foc sau ca fiarele contorsionate ce răm&n de pe urma
unui incendiu devastator, în trupul aceluia fie s)a semănat săm&nţa morţii, fie moartea
survine de îndată, aşa cum s)a înt&mplat în %iserica Corintenilor, după cum mărturiseşte
/postolul Q5. trad.6 vezi I Corinteni , 2<)GM. (e aceea, să ne apropiem de "f&ntul Potir
cu frică şi cutremur, după ce ne)am pre0ătit îndeauns.

=G
Pre0ătirea constă în curăţirea conştiinţei de lucrurile ce ne pot aduce os&ndă. "ă se
cerceteze însă omul pe sine, învaţă /postolul, şi aşa să măn&nce din p&ine şi să %ea din
pahar 8 Corinteni , 2:. "povedania curată însoţită de ură faţă de păcat şi de hotăr&rea
de a nu mai săv&rşi păcatul cu orice chip face din sufletul nostru un vas care, prin harul
lui (umnezeu, să poată să)# cuprindă pe Cel de necuprins, în hotăr&rea şi fă0ăduinţa
noastră "e uneşte +ristos cu noi, fiindcă acela este sin0urul loc neîntinat din noi ) restul
este întinăciune. /şadar nimeni dintre muritori nu se poate apropia cu vrednicie, dar prin
(omnul
păcatelorşişiprin harul
pentru "ău suntem 0ăsiţi vrednici, pentru mărturisirea cea zdro%ită a
fă0ăduinţă.

/m fi putut să spunem doar at&t6 spovedeşte)te curat şi te vei putea împărtăşi cu

vrednicieD dar "povedania însăşi este o "f&ntă !aină, care necesită pre0ătire temeinică la
r&ndul eiD şi mai mult dec&t at&t, cere anumite lucrări, sentimente şi dispoziţii sufleteşti
care nu pot fi săv&rşite şi manifestate toate deodată, ci este nevoie de timp şi de o anumită
perioadă de pre0ătire numai pentru aceasta. (e aceea !aina "fintei "povedanii a fost
săv&rşită dintotdeauna după o anumită r&nduială, prin fapte şi lucrări ce)l aută pe
penitent să se pre0ătească pentru ea şi să)şi cunoască mai uşor păcatele, să)şi deştepte
străpun0erea inimii şi să)şi păzească promisiunea. !oate acestea la un loc poartă numele
de 0ovenie.

/stfel, pentrusăîntărirea
de tre%uinţă şi sporirea
ne pre0ătim unei vieţi
prin 0ovenie pline
şi prin totdeceea
har ce
prin primirea
ţine "fintelor
de ea, să mer0em!aine
la este
spovedit şi, astfel pre0ătiţi, să ne apropiem cu vrednicie de "f&ntul Potir. ste necesar să
întocmim noi o 0ovenie, sau mai precis să o luăm asupră)ne pentru că este dea întocmită
de către "f&nta Biserică. Cele patru posturi de peste an sunt r&nduite în acest scop, astfel
înc&t în timpul lor creştinii r&vnitori să se pre0ătească cu luare)aminte, să se
mărturisească şi să primească "f&nta mpărtăşanie. Cei ce doresc desăv&rşirea tre%uie să)
şi facă o re0ulă din a se pre0ăti pentru mpărtăşanie în timpul fiecăruia din cele patru
mari posturi de peste an. /şa este scris în ;$ărturisirea de credinţă ortodo-ă7.

/sta nu înseamnă că cei foarte os&rduitori nu se pot pre0ăti mai des sau chiar neîncetat
pentru primirea "fintelor !aine, după cum nu înseamnă că cei care nu pot respecta această
re0ulă din diferite motive tre%uie să se simtă împovăraţi de ea ca de un u0. încearcă doar
să faci orice
Pentru mirenidepinde
de patrudeori
tine
pepentru
an estea un
te pre0ăti pentru mpărtăşanie
număr potrivit, de patru
de miloc şi după cumoris)ape an.
constatat din e-perienţa Bisericii, foarte m&ntuitor. Cel ce procedează aşa nu se va rupe
din comuniunea celorlalţi, din care pricină nici nu se va m&ndri că îi întrece în r&vnă. #a
fel de %ine te poţi pre0ăti de două ori pentru împărtăşanie în timpul Postului $are şi al
Postului 5aşterii (omnului ) la început şi la sf&rşit. /stfel vor fi în total şase pre0ătiri în
cursul unui an.

Fovenie nu tre%uie confundată cu postirea în 0eneral sau cu ţinerea posturilor cu

vrednicie, după r&nduiala Bisericii. ste o parte alcătuitoare a postului, dar se deose%eşte
de el printr)o mai mare asprime faţă de hrană, somn şi faţă de tot ceea ce se referă la
îndeletnicirile duhovniceşti, cum ar fi6 citirea cărţilor sfinte c&t mai mult cu putinţă,
curmarea oricăror 0rii şi tre%uri lumeşti, participarea la toate slu%ele %isericeşti şi aşa

=
mai departe. /ceastă perioadă de timp este consacrată îndeletnicirilor ce au ca scop
aducerea în viaţa noastră a cuvenitei pocăinţe şi spovedanii şi apoi mpărtăşirea cu
"fintele !aine.

ste limpede aşadar că între0ul proces ce poartă numele de 0ovenie este menit să cureţe
întrea0a noastră viaţă, să)i resta%ilească r&nduiala cea m&ntuitoare, să ne curăţească
scopurile, să ne unească cu (omnul, să înnoiască duhul şi toată fiinţa noastră. "e poate
asemăna
Creştinul,cuoric&t
spălarea hainelor
de 0riuliu ar prăfuite
fi, nu vasau cu îm%ăierea
scăpa după ce)am
niciodată neatins mersşipemurdăria
de praful drum.
drumului. "e va acoperi de praful cu0etelor pătimaşe şi se va m&ni de căderile în păcat.
(eşi nu este dec&t puţină murdărie, ea este pentru suflet ceea ce este praful pentru ochi şi
pietricelele pentru mecanismul unui ceas ) ochii nu văd, iar ceasul nu mer0e. /şa că
tre%uie să ne curăţim şi să ne înnoim din c&nd în c&nd. Cu c&tă înţelepciune le)a r&nduit
pe toate cele de tre%uinţă Biserica noastră şi c&t de m&ntuitoare este supunerea cu
smerenie la aceste r&nduieli

Iată însemnătatea 0oveniei. ste un miloc pentru aprinderea, hrănirea şi păstrarea vieţii
în noi. (ar mai ales este o revizuire atentă a vieţii noastre, cu toate căderile şi pricinile
lor, şi sta%ilirea miloacelor de a ne păzi de ele. C&nd aun0em să ne cunoaştem păcatele,
ele sunt iz0onite din inimă prin zdro%irea ei şi sc&r%a faţă de ele, fiind iertate şi şterse prin
!aina "finteiuharistie,
Prin "f&nta "povedanii şi prin vine
(omnul fă0ăduinţa de a necuschim%a.
şi "e uneşte /tuncisă)#
duhul vrednic vasul este pre0ătit.
primească, care
tre%uie să simtă că nu mai sunt sin0ur, ci cu !ine.

*I  Partea a treia  Calea spre %antuire

Apr!pierea de ! ne.ntreruptă &!venie

Fovenie se săv&rşeşte într)o anumită perioadă de timp, însă acest duh de pre0ătire ar
tre%ui să devină în cele din urmă o permanentă stare sufletească. Pentru a înlesni
înrădăcinarea ei sunt necesare anumite nevoinţe autătoare.

Fovenie este o înşiruire firească a trei lucrări prin care ne curăţăm simţirile şi ne sfinţimD
acestea
c&t mai sunt6
des şipostul,
mai cuspovedania
re0ularitate.şiPentru
împărtăşania
aceastaşisunt
ele de
ar tre%ui săv&rşite,
tre%uinţă pe c&t posi%il,
următoarele6

1. Cu pri*ire la '*enie
: "ă ţinem toate posturile de peste an, r&nduite de Biserică, nu numai printr)o simplă
înfr&nare de la m&ncarea de dulce, ci astfel înc&t trupul să simtă lipsă, insuficienţă şi
sărăcie a hranei şi chiar durere, în vremea postului, să în0ădui un anumit număr de zile
pentru a ne pre0ăti de "f&nta mpărtăşanie, zile în care să lăsăm orice altă lucrare şi să ne
concentrăm asupra unui sin0ur lucru6 curăţirea conştiinţei. (upă aceea, în restul postului
activitatea va fi la fel ca în celelalte perioade ale anului, iar postirea va fi mai puţin aspră
şi ne putem ocupa şi cu alte tre%uri, în funcţie de împreurări. (oar istovindu)ne trupul şi
lu&nd de la el orice prile de desfătare ) aşa cum facem atunci c&nd purtăm doliu şi ne

=2
elim morţii ) uşurăm duhul şi atra0em harul lui (umnezeu. Ce miloc reduta%il pentru
întărirea duhovnicească putem afla aici

2: "ă ţinem posturile de miercuri şi vineri, întruc&t acestea aută mult să ne aducem
aminte din c&nd în c&nd că omul nu este li%er, ci ro% încă al păcatului şi poartă o povară
apăsătoare. Postul pune ză0az şuvoiului de impresii e-terioare, deşteaptă şi întăreşte
forţele luptătorului duhovnicescD este ca un ră0az %inemeritat pentru un armăsar căruia îi
slă%im fr&ul şi îi scoatem ză%ala.
: n afară de acestea, postul de %ună)voie în alte zile, mai ales lunea, cum se o%işnuieşte.
'nii creştini se înfr&nează de la anumite feluri de m&ncare, lu&nd totdeauna m&ncare de
post, alţii ale0 c&te o altă zi în fiecare săptăm&nă etc. -istă mai multe feluri de a posti şi
toate sunt %une şi de folos, udec&nd după puterea şi r&vna fiecăruia.

!. Cu pri*ire la Sp'*e)anie
: >iecare păcat care ne împovărează conştiinţa tre%uie curăţit de îndată prin pocăinţă,
fără a mai aştepta vremea hotăr&tă pentru în0riirea sufletului. 5u e %ine să)l ţii în suflet
nici măcar o zi, nici măcar o oră, pentru că păcatul îndepărtează harul şi ne lipseşte de
îndrăzneala la ru0ăciuneD cu c&t răm&ne mai mult în suflet, cu at&t se înv&rtoşează şi se
răceşte
lacrimi inima. 3dată iz0onit afară prin pocăinţă, el lasă în urmă o m&ntuitoare rouă de
de pocăinţă.

2: n fiecare zi, înainte de a mer0e la culcare, fă o mărturisire particulară (omnului,

spun&ndu)ţi toate păcatele. F&ndurile, dorinţele, simţămintele şi mişcările pătimaşe ale
sufletului, precum şi orice pătează faptele noastre, chiar şi pe cele %une, tre%uie
mărturisite (omnului. Chiar dacă am păcătuit oarecum împotriva propriei noastre voinţe,
păcatul zace încă în noi, făc&ndu)ne întinaţi şi netre%nici înaintea lui (umnezeu şi a
propriului simţăm&nt de curăţie şi desăv&rşire. Culc&ndu)ne în pat e ca şi cum am pleca
spre lumea de dincolo. "povedania ne pre0ăteşte pentru această călătorie, în timpul
somnului, tot ceea ce am do%&ndit peste zi devine o parte a firii noastreD de aceea tre%uie
să curăţim tot ceea ce am adunat în cursul zilei şi să îndepărtăm prin zdro%irea inimii
toată necuviinţa şi murdăria. /stfel vom deveni curaţi.

: "ă săv&rşeşti o spovedanie minut)de)minut, adică fiecare 0&nd, dorinţă, sentiment şi

mişcare ruşinoasă şi vrednică de os&ndă a sufletului tău să o mărturiseşti cu pocăinţă şi cu
străpun0erea duhului, de îndată ce ţi)ai dat seama de ele, lui (umnezeu Cel Ce pe toate le
vedeD şi să ceri iertare pentru ele şi puterea de a te feri de ele pe viitor. *oa0ă)# ca în
clipa aceea să te cureţe de toată întinăciunea. /ceastă lucrare este foarte ziditoare ) parcă
am lăcrima necontenit c&nd mer0em împotriva prafului ) şi cere o severă luare)aminte la
mişcările inimii. Cel nerisipit este mereu os&rduitor şi plin de r&vnă, pe c&nd cel ce nu
alun0ă de la sine 0&ndurile şi dorinţele prin pocăinţă şi zdro%ire lasă o rană deschisă în
inima sa. C&t de multe răni avem şi c&te să0eţi primim fără să prindem de veste 5u este
de mirare că ne răcim şi suntem %iruiţi. 'n 0&nd aduce un ait 0&nd şi din ele se naşte
dorinţa. 3 dorinţă şi încă una dau naştere consimţirii, iar pe urmă se săv&rşeşte

=
desfr&narea cea lăuntrică şi astfel am căzut. Cel ce se pocăieşte neîncetat se curăţă de
toate acestea şi)şi netezeşte calea.

@: (escoperă orice nedumerire, tul%urare sau înţeles nou unei alte persoane care este de
acelaşi cu0et cu tine sau părintelui tău duhovnicesc, astfel înc&t el să fie cel care le
dezlea0ă sau le cumpăneşte valoarea şi care pronunţă o udecată.

n acesttotul
hotărî fel se
de înlătură oriceşia%atere
unul sin0ur din drum
vei c&şti0a timpulsau oprire
care în loc.uneori
era irosit #eapădă
prino%iceiul de a cu
stearpa visare
ochii deschişi. (escoperirea 0&ndurilor însă este mai presus de orice un zid ne%iruit al
pazei de sine, o păzire de primedii, o convin0ere tare şi neclintită, prin care sporesc tăria
voinţei şi temeinicia lucrării.

Prin toate aceste lucrări, spovedania aun0e într)adevăr neîncetată. (uhul este menţinut
într)o stare de străpun0ere, de căinţă, de umilinţă şi de ru0ăciune smerită ) ceea ce
înseamnă că este viu. (intre toate lucrările, aceasta este cea mai potrivită pentru păstrarea
duhului de r&vnă şi menţinerea căldurii os&rdiei, astfel înc&t unii au restr&ns toată lucrarea
duhovnicească at&t pentru sine, c&t şi pentru alţii la un sin0ur lucru6 pocăinţa şi pl&n0erea
păcatelor în fiecare clipă.

,. Cu pri*ire la &mp#rt#$anie
: Ia parte c&t mai des cu putinţă la "f&nta #itur0hie şi în timpul slu%ei stai cu credinţă
neclintită şi luminată în ertfa lui (umnezeu ce tocmai se săv&rşeşte. "fintele !aine ale
!rupului şi "&n0elui lui +ristos sunt at&t +rană (umnezeiască pentru credincioşi, c&t şi
ertfă. 5u toţi se împărtăşesc la fiecare #itur0hie, dar ertfa se aduce de către toţi. (e
aceea toţi tre%uie să ia parte la ea. 5oi luăm parte prin credinţa noastră, prin durerea
pentru păcatele săv&rşite, prin căderea cu faţa la păm&nt, cu conştiinţa nimicniciei de sine,
în faţa (omnului, Care ")a ertfit pe "ine ca un miel pentru m&ntuirea lumii. "in0ură
contemplarea acestei !aine dă viaţă şi trezeşte cu multă putere duhul. Credinţa şi căinţa
aduc întotdeauna curăţirea păcatelor şi deseori o nepreţuită atin0ere a inimii creştinului de
către +ristos, care îl îndulceşte şi)l însufleţeşte, ca şi cum s)ar împărtăşi în duh cu l.

3 atare
toate atin0ere duhovniceşti
miloacele este mai dulcededec&t mierea
întărire. şi dec&t
"ă ţinem fa0urele
minte şi întăreşte
însă că maiînmult
acesta este dec&t
între0ime
un dar de la (umnezeu. C&nd, cui şi cum îl dă l este ceva ce depinde numai de l.
Creştinul să)l primească cu evlavie, cu %ucurie şi, dacă i s)a dat, să)l prăznuiască. (ar nu
tre%uie să încerce să)l silească a veni mai des sau să născocească vreun miloc de a)l
do%&ndi. ste mai %ine nici măcar să nu creadă că s)a înt&mplat, sau că ceea ce s)a
înt&mplat nu e cu adevărat ce esteD tre%uie să procedăm aşa pentru a nu ne m&ndri sau a
nu cădea în înşelare.

2: (acă nu poţi să mer0i la %iserică, să nu laşi să treacă ceasul sfintei şi dumnezeieştii

Lertfe fără să suspini şi să te întorci către (umnezeu. (acă este cu putinţă, petrece în
ru0ăciune şi fă c&teva închinăciuni. >enomenele naturale înfricoşătoare cum ar fi tunete,
cutremure, furtuni fac să tremure toată făptura, în vremea săv&rşirii Lertfei celei

=@
dumnezeieşti în %iserică, se petrece ceva cu mult mai înfricoşat şi mai măreţ dec&t orice
de pe păm&nt sau din ceruriD dar se săv&rşeşte în chip nevăzut, duhovnicesc, înaintea feţei
necuprinsului (umnezeu Celui 'nul în !rei >eţe, înaintea sfinţilor în0eri, a tuturor
cetelor sfinţilor din ceruri, a ochilor credinţei celor ce se nevoiesc şi trăiesc pe păm&nt. 
nevăzută, însă cu nimic mai puţin reală. (e aceea, credinciosul nu tre%uie să scape aceste
momente fără luarea)aminte. "impla amintire a Lertfei ce se săv&rşeşte încălzeşte duhul, îl
răpeşte către (umnezeu şi atra0e harul "ău.

Iată cum lucrarea numită 0ovenie se poate apropia de o săv&rşire neîncetată, astfel înc&t
împreună cu osteneala lăuntrică să reuşească a menţine flacăra r&vnei şi duhul de căutare
într)o necontenită încordare şi putere. Cu autorul lor, toate podvi0)urile trupeşti şi
sufleteşti pot fi transformate în miloace m&ntuitoare de creştere şi întărire a omului
nostru lăuntric.

/ceasta este or&nduirea 0enerală a r&nduielilor călăuzitoare, întemeindu)se pe însăşi

natura vieţii, ea este a%solut necesară oricui îl caută pe (umnezeu. (ar noi am schiţat aici
numai începuturile, duhul şi puterea fiecărei r&nduieli, de pildă, cu privire la trup ) să nu
satisfacem pe deplin funcţiile trupeştiD cu privire la purtarea din afară ) îndepărtarea de tot
ce este pătruns de duhul patimilorD le0area sufletului în fiecare din puterile lui şi um%larea
su% înr&urirea miloacelor pline de har. /cestea sunt cele mai însemnate aspecte ale
nevoinţei ascetice.
chipurile de aplicare(in pricinamiloace
a acestor feluritelorsunt
stări şi înclinaţiişisufleteşti
nenumărate ale oamenilor,
este cu neputinţă să punem o
sin0ură re0ulă pentru toţi. (e e-emplu, pentru a tămădui mintea tre%uie să întipărim în ea
adevărurile cele dumnezeieşti, potrivit cu înţele0erea dată lor de "f&nta Biserică.

/ceasta se poate face prin citirea, ascultarea sau convor%irea duhovnicească pe mar0inea
Cuv&ntului lui (umnezeu, a învăţăturilor Părinţilor, a Vieţilor "finţilor, a predicilor.
Părintele duhovnicesc tre%uie să discearnă care miloc este mai potrivit fiului
duhovnicesc şi cum poate fi aplicat. "ă se lucreze oricum, numai să se lucreze. /şadar,
nevoinţa, deşi este una în sinea ei, apare în afară su% chipuri nesf&rşit de felurite. !re%uie
să reţinem că orice părinte duhovnicesc care stin0e duhul de r&vnă al fiilor săi făc&ndu)le
pe plac şi dezle0&ndu)i foarte lesne, sau liniştindu)i şi adormindu)i pe cei înv&rtoşaţi cu
inima este un pierzător de suflete şi un uci0aş, pentru că una este calea m&ntuirii cea
str&mtă şi plină de necazuri.
Cea mai desăv&rşită şi mai încununată de %iruinţă cale de împlinire a tuturor acestora este
monahismul. /cest chip de vieţuire, în cea mai %ună, mai curată şi mai desăv&rşită formă
a sa, reprezintă însăşi împlinirea cerinţelor unei vieţi de nevoinţă trăite cu totul în duh.
ste însăşi calea pocăinţei şi a ostenelilorD întotdeauna constă din povăţuitori şi cei
povăţuiţiD prin firea ei s)a înstrăinat de cele din afarăD prin firea ei str&mtorează nevoile
trupeştiD oferă cel mai mult loc aplicării e-erciţiiior duhovniceşti, cititului, slu%elor
dumnezeieşti, ru0ăciunii şi ascultăriiD mai cu seamă înlesneşte dezrădăcinarea patimilor,
at&t prin împreună)nevoinţa cu alţi ostenitori, prin nea0onisire, trai aspru, lipsă de
desfătări, ura de sine, c&t şi printrKo neîncetată aflare su% povăţuirea unui %ătr&n încercat.
(atorită celei mai hotăr&te ertfiri de sine şi lepădării de toate, datorită ocaziilor mai dese
şi posi%ilităţilor mai mari de a petrece îăuntric, datorită hrăniţii duhovniceşti din multa

=E
ru0ăciune, monahul care ia aminte la sine sporeşte cur&nd în arderea sa lăuntrică după
(umnezeu, aun0e la isihia şi însin0urarea minţii şi se retra0e în pustie sau se zăvorăşte.

*II  Partea a treia  Calea spre %antuire

Re&ulă pentru lupta cu pati%ile sau despre .nceputul .%p!trivirii de sine

1. R#/'iul cu patimile $i p'ftele

*espectarea r&nduielii pe care am înfăţişat)o este un miloc puternic pentru
dezrădăcinarea patimilor şi pentru curăţirea şi îndreptarea noastră, împlinind)o de %ună)
voie şi cu toată luarea)aminte, omul curmă patima prin însăşi faptul că o înstrăinează,
neîn0ăduindu)i să se hrănească cu ceva, şi prin aceea că ia asupră)şi u0ul r&nduielilor
amintite mai sus de întărire în %ine a tuturor puterilor şi lucrărilor sale. /tunci patimile
sunt înă%uşite şi)şi micşorează răz%oiul, ca o lum&nare su% un vas de sticlă. Ai totuşi nu
tre%uie să răm&nem doar la această lucrare.

*e0ulile sunt leacuri pentru tămăduirea puterilor noastre corupte şi înro%ite de patimi.
Puterea care zace în cele rele tre%uie să lucreze acum %inele. (in pricina aceasta este cu
neputinţă să nu dăm
puterilor noastre. stepeste rău la să
imposi%il începutul lucrărilor
fii în acelaşi timp%une,
şi %unînşitimpul
rău şi,primelor mişcări
dacă de la noi seale
cere să fim drepţi, fără vreo întinare a răutăţii păcatului, atunci tre%uie să aruncăm afară
răul din fiecare lucrare, astfel înc&t să începem a săv&rşi numai faptele dreptăţii. /stfel, în
str&nsă le0ătură cu ocupaţia potrivită şi nemilocită a puterilor noastre fireşti tre%uie să
e-iste şi o lucrare indirectă, menită a zdro%i tot răul şi patimile ce ne înro%esc, lucrare
cunoscută şi su% numele de răz%oiul cu patimile şi cu poftele.

ntărirea şi sporirea noastră lăuntrică în duhul nevoinţelor ascetice se do%&ndeşte doar

prin luptă şi încleştare, prin %iruirea ispitelor. Cine oare a devenit postitor fără să se
răz%oiască cu p&ntecele său sau cine a do%&ndit credinţa cea simplă şi curată a copiilor
fără a %irui părerea de sine şi trufia minţii? /ceastă luptă nu se aplică numai unui anumit
lucru, ci între0ii 0ame de lucrări înrudite între ele, de la lepădările cele lăuntrice şi p&nă la
plecarea
cea definitivăşidin
care înnoieşte lume. Pretutindeni
împrospătează puterileeste luptăDnoastră,
şi firea de aceea,
estere0ula prescrisă,
şi c&mpul fiind şi
de desfăşurare
al unui necontenit răz%oi duhovnicesc. 5imiceşte tot ceea ce parazitează puterile
sufleteşti şi trupeşti şi ele îşi vor recăpăta lucrarea lor fireascăD curmă şi înlătură răul şi
vei vedea %inele. /scetismul este o neîncetată %iruinţă.

!. Aleerea $i iu/irea )e /un#*'ie a /inelui e"te ' arm# )e n#)e7)e

Putinţa de a e-ista şi temelia tuturor %iruinţelor asupra păcatului este mai înt&i %iruinţa
asupra sinelui nostru ) prin fr&n0erea voii proprii, prin lăsarea în voia lui (umnezeu şi
prin respin0erea înverşunată a tot ceea ce poartă pecetea păcatului. /cum se nasc
dez0ustul faţă de patimi, ura şi sc&r%a fală de păcat, care sunt resurse de nădede în lupta
duhovnicească şi alcătuiesc o întrea0ă armată. 'nde acestea nu sunt prezente, lupta este

==
dea în m&inile duşmanului, însă unde sunt prezente, %iruim adesea fără nici un fel de
luptă. (in acestea înţele0em că punctul de plecare al lucrării corespunzătoare este omul
lăuntricD aici este punctul de început al răz%oiului nevăzut, numai că dintr)o altă parte.
Conştiinţa şi voinţa li%eră înclină spre partea %inelui şi aun0 a)l iu%i şi %iruie astfel prin
ură şi sc&r%ă toată lucrarea cea rea şi patimile, mai cu seamă pe acelea în care zac ele
însele. n aceasta stă prefacerea sau smul0erea din le0ăturile pătimaşe.

(e aceea printre
conştiinţei puterile)care
şi al li%ertăţii se fiind
duhul luptăsusţinut
cu patimile sunt de
şi întărit şi raţiunea
har. Prinsau
harduhul ) tronul
se revarsă lucrarea
tămăduitoare către puterile firii noastre, autată fiind, după cum am văzut, de nevoinţele
asceticeD prin har se revarsă duhul de %iruinţă către patimi pentru a se răz%oi cu eleD şi
invers6 c&nd patimile dezlănţuie atacul, se năpustesc direct asupra minţii sau duhului,
adică asupra tronului conştiinţei şi li%ertăţiiD acestea două sunt sălăşluite în templul nostru
lăuntric şi spre acela vrămaşul îşi aruncă să0eţile su% chipul patimilor, împresur&ndu)l
prin folosirea vicleană a însuşirilor fireşti sufletului şi a simţurilor trupeşti. Ai at&ta vreme
c&t conştiinţa şi li%ertatea sunt neatinse ) cu alte cuvinte ) c&tă vreme sunt de partea
%inelui, oric&t de înverşunate ar fi atacurile, %iruinţa e a noastră.

Cu toate acestea, nu înseamnă că toată puterea de a %irui vine de la noi ) ea doar arată ce
se datoreşte nouă. *eduta luptei duhovniceşti este duhul cel înnoit, iar puterea cea
%iruitoare
noi care
un lucru ne duce
şi surpă un la iz%&nda
altul, asupra patimilor
însă su%liniem încă o este
dată,harul.
numailprin
esteduh,
cel care
prin zideşte în
conştiinţă
şi li%ertate. 3staşul se lasă cu totul în m&inile lui (umnezeu, stri0&nd, pl&n0&ndu)se de
vrămaşii săi şi ur&ndu)i, iar (umnezeu în şi prin el îi iz0oneşte şi)i zdro%eşte, ;în lume
necazuri veţi aveaD dar îndrăzniţi, spune (omnul, u am %iruit lumea.78Ioan =, :.
;!oate le pot întru +ristos, Cel care mă întăreşte7 8>ilipeni @, :, mărturiseşte /postolul,
tocmai pentru că fără l nu putem face nimic.

Cel ce vrea să %iruie de unul sin0ur va cădea ne0reşit în patima cu care se răz%oieşte, sau
cel puţin în vreo fiică a ei, pe c&nd d&ndu)se cu totul pe sine lui (umnezeu, trece de la o
înfr&n0ere totală la o %iruinţă desăv&rşită. 5u înseamnă nicidecum că noi nu ne)am
împotrivi patimilor, ci că, deşi ne opunem din toată puterea, %iruinţa sau iz%&nda nu vor fi
ale noastre ) dacă se petrec, ele sunt ale lui (umnezeu. Prin urmare, împotriveşte)te şi
luptă)te din toată
(umnezeului fiinţa
Celui viu,ta,Care
dar spune6
nu uitau
să)ţi aşterni
sunt toate
cu tine sc&r%ele
în ziua şi m&hnirile
cea rea ) să nu te latemi.
picioarele

,. S# ne cun'a$tem mai /ine )u$manii pentru

a $ti mi7l'acele p'tri*ite )e )er#)#cinare a patimil'r
"puse fiind acestea, apare între%area6 cum tre%uie să acţioneze acum un om sau, în
0eneral, ce miloace sunt potrivite pentru a st&rpi patimile? Pentru a răspunde, e necesar
să trecem încă o dată în revistă toţi duşmanii cu care ne luptăm, precum şi înfăţişările pe
care le iau şi felul în care acţioneazăD această lucrare ne va da o idee şi despre natura
confruntării cu ei. Victoria în luptă depinde foarte mult de o privire de ansam%lu.

=9
n viaţa duhovnicească nu e-istă sporire fără luptă, pentru că patimile noastre sunt încă
vii şi capătă multă putere de la lumea aceasta văzută, deşartă şi de la puterile întunericului
care o conduc. /cestea sunt izvoarele din care răsar mişcările potrivnice ce se răz%oiesc
cu %inele din noi.

3mul este în între0ime ro%it de patimi p&nă în clipa deşteptării prin har, c&nd duhul,
umpl&ndu)se de r&vnă, se curăţeşteD însă sufletul şi trupul răm&n în continuare în
stăp&nirea
trupul opunpatimilor.
rezistenţă3dată începută
şi se luptă lucrarea
pentru de curăţire
supravieţuire şi tămăduire
cu duhul care le astr&mtoreazăD
lor, sufletul şi
împotrivirea lor se săv&rşeşte cu autorul puterilor sufleteşti şi trupeşti care atacă duhul,
pentru că prin el ele sunt îndepărtate. C&teodată însă se produc mişcări îndreptate
nemilocit împotriva duhului ) acestea sunt să0eţile de foc pe care vrămaşul le aruncă,
prin urzeala nespus de vicleană a poftelor trupeşti şi a simţămintelor, spre deţinutul ce
scapă din închisoarea sa. (eşi e-istă o parte din noi care este teaf&ră şi nevătămată,
simţim de)a lun0ul între0ii noastre vieţi că atacul patimilor şi poftelor continuă fără
întrerupere, cu o deose%ită evidenţă.

: n trup6 $aica şi izvorul tuturor patimilor este plăcerea trupească sau dezmierdarea
trupească, de care se lea0ă direct v&rteul vieţii trupeşti şi al desfătării simţurilor. 3riunde
se află acestea, se 0ăsesc şi pofta împreunării, lăcomia p&ntecelui, iu%irea de plăceri,
lenea, odihna
tul%urarea, trupească
aler0area fărămulte,
după tre%uinţă,
r&sul preacurvia, vor%a multă,
ne%unesc, 0răirea uitarea,
în deşert, nesimţirea,
îndulcirea cu
închipuiri şi năluciri, neînfr&narea de la plăceri şi toate chipurile de satisfacere a poftelor
trupului.

2: n suflet6 a: în partea raţională6 părerea de sine, %izuirea pe propria raţiune, hula,

îndoiala, în0&mfarea, trufia, iscodirea, întunericul 0&ndurilor, ieşirea din minţi, %: în
partea poftitoare ) voia proprie, nesupunerea, iu%irea de stăp&nire, cruzimea, %ucuria
nesocotită, %izuirea pe sine, z0&rcenia, c&rtirea, iu%irea de ar0inţi, asuprirea, c: în partea
m&nioasă6 patimile care tul%ură pacea şi liniştea inimii sau feluritele plăceri sau neplăceri6
m&nia, invidia, ura, furia, răz%unarea, os&ndirea, dispreţuirea, slava deşartă, am%iţia
deşartă, m&ndria, plictiseala, întristarea, m&hnirea, deznădedea, %ucuria, înc&ntarea,
temerile, speranţele, aşteptările.

5ăscătoarea tuturor patimilor trupeşti şi sufleteşti este iu%irea de sine

$aică, rădăcină şi izvor al tuturor acestor patimi sufleteşti şi trupeşti este iu%irea de sine
sau. e0oismul, care, deşi înfr&ntă sau iz0onită la început, atacă deseori, purt&nd răz%oi
înverşunat împotriva duhului fiind ascunsă su% veşm&ntul unei patimi sau alta. Iu%irea de
sine dimpreună cu toată armata de patimi alcătuiesc omul cel trupesc, care intră de acum
în stricăciune ) şi sunt chiar acea ;altă le0e în mădularele mele7 8*omani 9, 2:, despre
care vor%eşte /postolul şi care întotdeauna luptă su% o formă sau alta împotriva le0ii
duhului. "finţii Părinţi, dorind să nu risipească atenţia şi concentrarea luptătorului
duhovnicesc ) creştinul, s)au străduit să ia urma fiecărei patimi şi să o urmărească p&nă la
rădăcină, pentru a lămuri unde tre%uie să lovească. Pentru aceasta, au aşezat l&n0ă iu%irea
de sine trei patimi ca fiind fiice ale ei6 iu%irea de plăceri, iu%irea de ar0int şi m&ndria, iar

=
din acestea trei ies alte cinci. 3prindu)se aici, "finţii Părinţi descriu atacurile acestor
patimi şi ne învaţă cum să luptăm cu ele. Cel ce a st&rpit iu%irea de plăcere prin m&nia
faţă de sine, iu%irea de ar0int prin nea0onisire şi m&ndria prin smerenie, acela a st&rpit
iu%irea de sine, nimicindu)i odraslele dec&t lupt&ndu)te direct cu ea.

Uitarea lui 6u%ne'eu duce la alte păcate

!oate
cale deacestea se petrec
a fi înviat, în suflet
nu e ferit şi în trup,vrămaşului,
de loviturile însă nici duhul,
care deşi
suntînviat
foartesau mai de0ra%ă pe
primedioase,
pentru că ameninţă roadele vieţii şi pentru că de cele mai multe ori trec ne%ă0ate în seamă
din pricina su%ţirimii şi profunzimii lor. #a fel se înt&mplă cu sufletul şi cu trupulD printr)
un între0 arsenal de manevre şi stări sufleteşti potrivnice, este atacată toată alcătuirea
lăuntrică a vieţii duhovniceşti, întunec&nd)o şi %iruind)o. (e aceea se înt&mplă deseori că,
în loc să fim adunaţi şi în petrecere lăuntrică, suntem într)un fel iz0oniţi şi împinşi cu
multă putere dinspre înlăuntru spre simţuri. 5u avem nicidecum lucrările petrecerii
lăuntrice ) atenţie, trezvie şi paza simţurilor ) ci suntem copleşiţi de întunecarea
0&ndurilor, de răvăşire lăuntrică, tul%urare zadarnică, slă%iciune, uşurătate, delăsare, poftă
nesocotită, o%răznicie, înro%ire, alipire pătimaşă, inimă rănită, în locul sălăşluirii unei
depline cunoştinţe a lumii duhovniceşti, se înv&rtoşează uitarea de (umnezeu, de moarte,
de udecată şi de orice altceva din cele duhovniceşti.

(eoarece conştiinţa este cel mai însemnat lucru care susţine petrecerea lăuntrică, c&nd ea
se întunecă, toată lucrarea lăuntrică se surpăD aceasta tra0e după sine dispariţia
simţăm&ntului de frică a at&rnării de (umnezeu şi sălăşluirea lipsei de fricăD în loc să
ale0em şi să preţuim cele duhovniceşti, ne cufundăm în uitare şi nepăsare faţă de eleD nu
ne lepădăm de toate, ci ne tot cruţăm şi ne menaăm6 Ude ce să mă chinui?. 5e cuprinde
nesimţirea de sine şi inima se împietreşte în loc să fie străpunsă de durere şi de căinţă
pentru păcate. Credinţa în (omnul se perverteşte în îndreptăţire de sine, iar r&vna se
stin0e lu&ndu)i locul răceala, toropeala şi lipsa discernăm&ntului, în fine, în locul
încredinţării în voia lui (umnezeu, le facem pe toate după voia proprie.

Ispite f!arte su"/iri rănite de lu%e şi de diav!l

(iferitele simţăminte
cur0erea vieţii noastrecare atacă voiapun&ndu)ne
duhovniceşti, li%eră şi conştiinţa
în marefie curmă deîntot,
primedie, fie împuţinează
împreurări ca
acestea autorul venit din afară este e-trem de necesar. 'neori, creştinul nu îşi dă seama
de aceste mişcări ispititoare, pentru că ele fac parte din procesele raţionale su%ţiri.
Patimile trupeşti şi sufleteşti sunt mai 0rosiere şi mai uşor de identificat, cu toate că şi
printre ele sunt unele su%ţiri, cum ar fi dezmierdarea trupului, părerea de sine sau
tă0ăduireaD este foarte uşor să vor%im despre ele şi le înţele0em lucrarea, însă c&nd se
manifestă în fapt sunt 0reu de recunoscut.

/ceasta este hoarda de vrămaşi care încearcă clipă de clipă să stin0ă flacăra vieţii celei
noi şi potrivnice păcatului. 3mul se aseamănă, de)a lun0ul între0ii sale vieţi, cu cel ce
mer0e pe mar0inea unei mlaştini, put&nd să cadă în ea în orice moment. C&nd te afli pe
cale, păşeşti cu 0riă, ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.

=<
Poate că toate aceste mişcări ale păcatului ) av&nd în vedere petrecerea lăuntrică
săv&rşită, prin lucrarea duhului, după noi re0uli şi o nouă r&nduială ) n)ar fi at&t de
vătămătoare pentru noi dacă n)ar fi susţinute şi înteţite de părinţii lor, aflaţi în imediata
vecinătate ) lumea şi diavolii.

#umea este rodul patimilor, al patimilor care trăiesc în oameni, o%iceiuri şi r&nduieli.
/tunci c&nd intrăm în contact cu vreo parte sau alta a lumii este cu neputinţă să nu
deschidem şi mai mult rănile ce
duhului de împreună)lucrare lăuntrice sau săelenuşiaţ&ţăm
e-istă între patimile,
lume. Iată dinpentru
motivul pricinacare
asemănării
oricine şi
trăieşte în lume este înro%it de ea, din pricină că ea îi aţ&ţă patimile lui lăuntrice, potrivit
cu impulsurile care)l călăuzesc şi cu ispitele la care cedează.

#umea are îndeose%i puterea de a st&rni şi de a aţ&ţaD lucrarea aceasta îi aparţine cu

precădere. Ai puterea ei vine din înfăţişarea şi desfăşurarea ei ademenitoare, din puterea
de a ispiti ) simţăm&ntul a%andonării şi al lipsei de răspundere în milocul unei mulţimiD
peste tot numai o%stacole, replici ironice, ridicularizare, dispreţ, risipire, chinul faptelor
nele0iuite. /cestea sunt urmate de asuprire, pri0oană, m&nie, pervertire şi tot soiul de
întristări.

(iavolii, ca începători a toată răutatea, îi împresoară pe oameni cu cetele lor şi)i învaţă
fiecare
elementpăcat,
unde făc&ndu)şi
sufletul şi einele0iuita lucrare prin Iată
înşişi se sălăşluiesc. trup,demai
ce ales
ei potprin simţuri începători
fi socotiţi şi prin acelşi
aţ&ţători ai tuturor patimilor şi atacurilor răutăţii. "e află însă între toate păcatele pe care
le)am amintit şi unele pe care numai diavolii au fost în stare să le nască şi să le împrăştie
în lume, firea umană, cu toată stricăciunea şi împătimirea ei, nefiind în stare de aşa ceva.
/cestea sunt 0&ndurile de hulă ) îndoiala, necredinţa, răzvrătirea, întunecarea minţii,
feluritele forme de înşelare şi în 0eneral toate înclinaţiile pătimaşe care pun stăp&nire pe
noiD de pildă6 pofta împreunării de nestăp&nit, ură încăpăţ&nată p&nă la moarte etc. Pe
l&n0ă aceste urzeli nevăzute ale dracilor, e-istă şi atacuri vădite din partea lor şi pe
acestea le simţim prin trup6 tot soiul de năluciri, care mer0 p&nă într)acolo înc&t pun
stăp&nire pe trup. Pentru a afla mai multe despre înşelarea diavolească este folositor să
citim vieţile "finţilor 5ifon, "piridon şi alţii.

/cestea suntcare
cel nou. Cei toateprive0hează
posi%ilităţilelaprin care depun
ei înşişi poate fimărturie
atacat )că
şi nu
dintrece
interior
nicişimăcar
din afară ) omul
un minut
fără a primi loviturile uneia sau alteia dintre aceste mişcări potrivnice vieţii duhovniceşti.
ste o situaţie de neînlăturatD pentru că vedem cum cel ce năzuieşte spre lumea lăuntrică
şi r&vneşte să facă %inele este înconurat din toate părţile de puteri vrămaşe. ste
scufundat în ele ca în ad&ncul mării. Pe deasupra, pentru a %irui în luptă, el nu tre%uie
numai să cunoască oştirile vrămaşului, ci şi să ştie cum atacă ele.

"ă ne ima0inăm chipul omului în vremea întoarcerii spre (umnezeu6 este cu totul întors
spre înăuntru, într)o altă lumeD e-istă şi lucrează diferit, în mintea sa sunt su%iecte
duhovniceşti, în intenţiile sale ) fapte ale dreptăţii. /sta înseamnă că a părăsit tăr&mul
patimilor şi poftelor. $ai t&rziu, c&nd sunt întocmite şi aplicate re0ulile şi r&nduiala cea
tămăduitoare, se poate vedea că se sălăşluieşte pe de)a)ntre0ul în tăr&mul luminii

9G
duhovniceşti, că este sf&nt. (uhul săv&rşirii pătimaşe şi păcătoase a dispărut cu totul din
atenţia sa, acoperită fiind 8;săv&rşirea7 ) n. tr. rom.: de re0uli. Patimile îşi ridică vocea
rareori, apoi se cufundă din nou în um%ră, intr&nd sau nu în atenţia noastră. "e arată doar
ochiului lăuntric, amintindu)ne că e-istă, av&nd doar dorinţa ca noi să ne ocupăm timpul
cu ele, să ne 0&ndim la ele, să le contemplăm.

Prin urmare, înfăţişarea su% care ne apare cel mai des vrămaşul este 0&ndul. C&nd
vrămaşul reuşeşte
do%&ndit ceva. să nemai
(e cele umple mintea
multe ori, elcupoate
0&nduri de hulă, se poate
să prăznuiasc& de pe spune că dea apentru
acum victoria,
că după 0&nd urmează consimţirea dorinţei, iar după ea vine hotăr&rea de a săv&rşi )
acesta este dea un păcat şi o cădere. Pornind de la aceste adevăruri, "finţii Părinţi, lu&nd
aminte la ei înşişi, la formele şi intensităţile atacurilor şi a ispitirii, au împărţit lucrarea
păcatului astfel6 %&ntuiala, momeala sau atacul 0&ndurilor rele, unirea sau consimţirea,
îndulcirea, pofta, patima, învoirea de a)l face, hotăr&rea şi apoi săv&rşirea în sine. !oate
aceste trepte lucrează uneori unele după altele, alteori izolat, o treaptă sau alta lucr&nd
separat şi afară din înşiruirea celorlalte, cu e-cepţia hotăr&rii, care este un act direct,
precedat întotdeauna de consimţire şi de învoirea voinţei de a săv&rşi păcatul. P&nă nu se
înt&mplă aceasta, curăţia este neatinsă, iar conştiinţa neîntinată.

(e aceea, toate mişcările premer0ătoare săv&rşirii propriu)zise a păcatului pot fi definite

printr)un cuv&nt
momeşte ) 0&ndul.
spre păcat l poate
şi 0&dilă fi simplu
pofteleD firesc
pentru că sau împreunat
el apare în noi fie cu un 0&nd
ca un 0&nd simplu
pătimaş,o ce
simplă închipuire a unui lucru păcătos ) fie ca o poftă, o dorinţă sau o ispitire, fie ca o
patimă sau înclinaţie pătimaşă. !oate acestea amă0esc şi ispitesc mintea sau duhul către
ceva păcătos sau pătimaş, însă at&ta vreme c&t mintea nu consimte să stea de vor%ă cu ele,
c&t se luptă cu ele de fiecare dată c&nd se ivesc p&nă le iz0oneşte, nu este rău sau păcat.
?rani/ele câ%pului de luptă

/cestea sunt limitele c&mpului de luptă ) de la ivirea 0&ndului, poftă, patimă şi atracţie
p&nă la dispariţia şi şter0erea celor mai mici urme ale acestora. Către acestea se îndreaptă
toate re0ulile răz%oiului duhovnicesc, într)adevăr, lumea lucrează din afară, la fel ca
"atanaD însă rezultatele ispititoare ale lucrării ei nu pot aun0e la conştiinţa noastră dec&t
printr)unulşi din
lăuntrică să oacestea trei, pentru
pervertească însprecăele.
toată
şi 0ria lor este
folosesc toatăsăviclenia
z0uduieîntoată
acest%una
scop,alcătuire
astfel
înc&t ei nu aplică o metodă sau anumită lucrare asupra noastră, ci ne creează o stare de
spirit, pe care ei.vor s)o aprindă şi s)o înteţească în noi, cum că toate lucrările ) care ne
duc în cele din urmă la păcat ) sunt de mare tre%uinţă şi nepreţuite în viaţa noastră. (e
pildă, în timpul pri0oanelor şi suferinţelor, un om este sănătos, dar îi vin 0&nduri de
c&rtire, de deznădede sau de a se lepăda de virtute.

/şadar, acesta este ultimul cuv&nt referitor la răz%oiul duhovnicesc6 indiferent de ceea ce
te aţ&ţă la păcat, întoarce)ţi toată atenţia şi puterea către însuşi păcatul ) începe de la el şi
luptă)te. /ceastă re0ulă este de o importanţă cov&rşitoare, pentru că te va ţine înlăuntru )
şi astfel vei căpăta întărire )şi, într)o anumită măsură, în afară de orice primedie. (e
aceea re0ulile "finţilor Părinţi sunt îndreptate împotriva 0&ndurilor, patimilor şi
dorinţelor, fiind adaptate la însăşi firea acestora.
9
Cauzele nici măcar nu sunt pomenite, sau, dacă sunt, nu se dă prea mare importanţă în
această privinţă şi nici nu se face o deose%ire între ele. Pentru că lumea, diavolii şi pofta
trupului pot şi chiar st&rnesc fiecare în noi una şi aceeaşi patimă, dar asta nu înseamnă că
ea va căpăta din surse diferite însuşiri diferite. Prin urmare, toată luarea)aminte a
nevoitorului tre%uie aţintită înspre înlăuntru ) spre 0&nduri, dorinţe, patimi şi înclinaţii.
/tenţia să fie concentrată mai ales asupra 0&ndurilor, pentru că inima şi voinţa nu sunt
at&t de iuţi ca 0&ndurile, iar patimile şi poftele rareori atacă sin0ure ) de cele mai multe
ori sunt odrăslite
0&ndurile dinlucrarea
şi vei tăia 0&nduri.păcătoasă.
(in acestea putem desprinde următoarea re0ulă6 taie

-. Reulile r#/'iului )u%'*nice"c

(intre toate re0ulile răz%oiului duhovnicesc care alcătuiesc codul de luptă al creştinului,
unele sunt menite să vestească atacurile, altele înlesnesc un deznodăm&nt al luptei c&t mai
rapid şi mai încununat de %iruinţă, altele asi0ură o întărire şi o statornicire a roadelor
victoriei, iar altele vindecă cu repeziciune răul loviturilor primite în luptă.

!oate acestea pot fi împărţite în trei 0rupe6

: re0uli de urmat înaintea lupteiD

2: re0uli de urmat în timpul lupteiD

: re0uli de urmat după luptă.

8naintea luptei

naintea luptei oşteanul tre%uie să se poarte în aşa fel înc&t fie să respin0ă atacurile ce
sunt pe cale să vină, fie să poată să le vadă de la prima mişcare, fie să)şi asi0ure o
%iruinţă înainte de vreme. (e aceea, se cuvine mai înt&i de toate să restr&n0ă aria de
manifestare a mişcărilor păcătoase şi să le în0rămădească pe toate într)un loc, căci făc&nd
aşa nu numai că îi va veni mult mai uşor să o%serve răzvrătirea lor, dar va şti mult mai
precis încotro să)şi îndrepte forţele.

: "emnele e-terioare ale stăp&nirii păcatului sunt îndeo%şte acestea6 din cui%ul pe care şi
l)a făcut în centrul vieţii duhovniceşti ) inima ) păcatul pătrunde în suflet şi trup prin toate
funcţiile lui, aun0&nd pe urmă în toate le0ăturile e-terioare ale omului şi în cele din urmă
îşi azv&rle vălul întunecat peste toate cele dimpreur. /cum, deşi este iz0onit din
ad&ncurile inimii, încă mai dă t&rcoale ameninţător prin împreurimi, hrănindu)se cu ce s)
a hrănit dintotdeauna. Chipurile, lucrurile şi împreurările pot foarte uşor să st&rnească şi
acum 0&ndurile pătimaşe pe care omul le alipea de ele c&nd lucra păcatul.

#uptătorul înţelept tre%uie acum să se ferească de aceste surse de provizii din care se
poate hrăni duşmanul, în vederea acestui lucru, el tre%uie6
a: să)şi revizuiască întrea0a purtare e-terioară, să)i dea o nouă înfăţişare, un nou suflu, să

92
calculeze altfel timpul r&nduit pentru lucrările ei şi aşa mai departe, toate acestea căut&nd
a le săv&rşi în duhul noii vieţiD

%: "ă)şi drămuiască timpul astfel înc&t să nu treacă nici o oră fără o îndeletnicire
folositoare. Pauzele dintre diferitele activităţi tre%uie umplute cu ceva şi tre%uie să fie
ceva care aută la omor&rea păcatului şi întărirea duhului. 3ricine se poate convin0e c&t
de folositoare sunt anumite podvi0)uri trupeşti pentru îndepărtarea înclinaţiilor
potrivniceD
c: "ă)şi ţină în fr&u simţurile, mai cu seamă ochii, urechile şi lim%a, care sunt cele mai
rapide transmiţătoare ale păcatului din inimă spre e-terior şi din afară în inimăD

d: "ă caute ;înlocuitori7 duhovniceşti pentru fiecare din lucrurile cu care este nevoie să
vină în contact ) o%iecte, persoane, înt&mplăriD şi mai ales să îşi umple tot perimetrul în
care îşi desfăşoară viaţa cu lucruri care îi înalţă sufletul, astfel înc&t prin această vieţuire
în afară omul să trăiască într)un fel de şcoală a (umnezeirii. n 0eneral tre%uie să ne
aranăm mediul nostru e-terior în aşa fel înc&t, pe de o parte, să nu st&rnească prea mult
atenţia, scutindu)ne de prea multă v&lvă în urul propriei persoane, iar pe de altă parte nu
numai să ne facă imuni la atacurile neaşteptate ale păcatului, ci şi să hrănească şi să
întărească viaţa cea nouă ce se zămisleşte în duh. n asemenea împreurări, păcatul va fi
cu totul înlăturat din afară şi nu va mai primi hrană şi spriin de la vechea sa sursă.
2: (acă luptătorul îşi foloseşte în afară toată puterea pentru a se păstra în starea pe care i)
a adus)o prima victorie, adică dacă va aprinde neîncetat acele simţăminte şi dispoziţii
care s)au născut în el, atunci păcatul va fi iz0onit dinlăuntru şi va răm&ne pentru
totdeauna fără spriin sau su%stanţialitate. /stfel, lipsit de orice hrană şi spriin dacă nu
este nimicit de îndată, păcatul va slă%i din ce în ce mai mult, p&nă ce se va istovi.
*ăz%oiul cu păcatul va înceta apoi de %ună)seamă şi atenţia se va concentra total asupra
răz%oiului cu 0&ndurile 8care vor încerca din toate puterile să tul%ure noua r&nduială: şi
mai puţin asupra patimilor şi înclinaţiilor, unde răm&ne numai să ;prive0hem cu toată
os&rdia7 8vezi $arcu @, :. #uptătorul pentru +ristos tre%uie să ai%ă două străi
neadormite trezvia şi dreapta socotealăD primul are atenţia îndreptată înspre înăuntru, al
doilea înspre e-terior. Cel dint&i ve0hează asupra mişcărilor venite de la inimă, cel din
urmă cercetează mişcările care pot năvăli peste el prin înr&uririle din afară.
*e0ula pentru cel dint&i este aceasta6 după ce feluritele 0&nduri sunt azv&rlite afară din
inimă prin aducerea aminte de (umnezeu, să străuiască la poarta inimii şi cu toată
os&rdia să păzească ce intră şi ce iese din eaD mai cu seamă să nu în0ăduie mişcării să
pună în 0ardă simţurile şi poftele, pentru că de aici vine tot răul.

*e0ula pentru cel de)al doilea este aceasta6 la începutul fiecărei zile, stai şi 0&ndeşte)te la
toate înt&mplările şi la posi%ilele înt&lniri, precum şi la toate simţămintele şi mişcările
posi%ile pe care le)ar putea deştepta acestea, întăreşte)te dinainte, astfel înc&t să nu fii
înşelat şi să cazi din pricina vreunui atac neaşteptat. /propo, pentru a te apăra cu mai
multă şansă de reuşită în momentul atacului, este %ine să pui la cale un răz%oi pre0ătitor
făcut în 0&nd, realizat dinadins în acest chip, dar neînfăptuit. "ă te pui cu autorul minţii

9
într)o situaţie sau alta, cu un simţăm&nt sau altul, cu o dorinţă sau alta şi apoi să cauţi
diferite metode pentru a te păstra în limitele în0ăduite şi să o%servi ce anume te)a autat şi
te)a întărit mai mult într)o situaţie sau alta. 'n asemenea e-erciţiu premer0ător va întări
în noi un duh răz%oinic, ne va învăţa să dăm piept cu duşmanul fără nici o sfiiciune şi să)l
%iruim fără prea mari necazuri, folosindu)rie de tacticile do%&ndite prin e-perienţă.

$ai mult dec&t at&t, înainte de a păşi propriu)zis în luptă e necesar întotdeauna să aflăm
mai înt&idec&nd
n afară să luptăm
faptul în ofensivă,
că folosim o tacticăc&nd să luptăm
sau alta în potrivită
de luptă, defensivătreptei
şi c&nddesămaturitate
ne retra0em.
duhovnicească la care am auns, la început cel mai %ine este să ne retra0em, adică să ne
punem su% acoperăm&ntul aripilor lui (umnezeu fără a încerca să luptăm.

$ai t&rziu, c&nd vom fi sporit în cunoaşterea vrămaşilor prin e-perienţă şi le vom fi
studiat tacticile de atac, îi vom putea respin0e fără nici o pierdere de timp. nsă niciodată
nu tre%uie să le în0ăduim să aţ&ţe înadins patimile în noi, sau să ne aşezăm în locurile
cele mai e-puse atacurilor lor necruţătoare doar ca să avem un prile de a lupta şi a
repurta o victorieD e-istă anumite im%olduri pătimaşe care nu pot fi %iruite dec&t printr)o
metodă sau alta. F&ndurile tre%uie iz0onite fără milă, însă nu întotdeauna e posi%il să
procedăm la fel cu înclinaţiile şi cu patimile, mai ales cu cele trupeşti, în am%ele situaţii,
din cauza nepriceperii %iruinţa poate fi pierdută. n sf&rşit, niciodată să nu purcezi la luptă
fără 0&ndul
victoriei de căpetenie
dintre %ine şi răualîn%iruinţei
favoarea) semnul %iruinţei@<,
celui dint&i înainte
şi tot astfel eaface
ne va a înclinat %alanţa
cu uşurinţă
%iruitori în încleştarea cu fiecare mişcare păcătoasă a sufletului.
85ota @< 6 /ceasta se referă la Cinstita şi de)viaţă)facătoare Cruce a (omnului:

Cetele demonilor şi toate 0&ndurile şi poftele cele necurate se risipesc de îndată la apariţia
ei. /re puterea de a)l însufleţi şi a)l ridica pe om mai presus de sine ) de aceea tre%uie să
ne)o aducem în minte şi în simţuri c&t mai des cu putinţă şi să întărim de)a pururi în
fortăreaţa minţii noastre acest sfeşnic care risipeşte întunericul. 5imic nu poate aprinde
cu mai multă putere r&vna de a %irui păcatul dec&t acest 0&nd al r&vnei, acest şuvoi repede
de apă vie care, st&rnit dar nu tul%urat, face neo%servate valurile provocate de pietrele
ispitelor.

8n ti%pul ră'"!iului
Cu aceste avertismente şi re0uli mer0i la luptă, înarmat cu %ună nădede, o, ostaşule al lui
+ristos. n timpul desfăşurării propriu)zise a luptei, tre%uie să acţionezi după re0ulile ei
premer0ătoare, astfel înc&t să nu)ţi pui nădedea într)o apărare dezordonată de atacurile
vrămaşului. (eseori, lupt&nd după un anumit plan, fără a fi înzestrat cu cine ştie ce
putere, vei fi încununat de %iruinţă. (upă ce ai %ă0at de seamă de apropierea vrămaşului
) începutul unui im%old, al unui 0&nd, al unei patimi sau a unei înclinaţii QpătimaşeM
)0ră%eşte)te să conştientizezi că acela este vrămaşul. ste un lucru necu0etat şi foarte des
înt&lnit, să credem că tot ceea ce se iveşte în noi este o însuşire a s&n0elui nostru, şi că,
prin urmare, tre%uie apărată şi preţuită ca pe noi înşine.

3rice poartă urma păcatului este străin nouă, drept pentru care tre%uie întotdeauna să ne
curăţim şinele de toată întinăciunea. /ltminteri ne vom trăda pe noi înşine.
9@
Cine vrea să se lupte cu sine tre%uie să se împartă în două6 în el însuşi şi în duşmanul care
se ascunde în el. (upă ce ai despărţit cunoscuta mişcare p&n0ăritoare de sinele tău şi ai
recunoscut)o ca fiind duşmanul, încredinţeaz)o conştiinţei şi simţurilor, deştept&ndu)ţi în
inimă sc&r%a faţă de ea. /ceasta este cea mai m&ntuitoare cale de iz0onire a păcatului.
>iecare mişcare păcătoasă este ţinută în suflet prin senzaţia unei anumite plăceri pe care o
hrăneşte. Prin urmare, prin deşteptarea unui simţăm&nt de sc&r%ă, mişcarea păcătoasă este
lipsită de tot spriinul şi dispare de la sine.

!otuşi acest lucru nu este întotdeauna aşa de uşor de făcut şi nici chiar posi%il. ste lesne
să %iruim 0&ndurile m&niindu)ne pe ele, dar mai 0reu e să învin0em pofta şi încă şi mai
0reu să %iruim patimile, pentru că ele însele sunt mişcări ale inimii. C&nd acest lucru nu
dă rezultate, iar duşmanul nu se va da %ătut fără luptă, intră în luptă cu d&rzenie, dar fără
înălţare sau %izuire de sine. !imiditatea aduce tul%urare în suflet şi o anumită
nestatornicie şi delăsare şi, dacă sufletul nu este si0ur pe el, poate foarte uşor să dea 0reş.
Bizuirea pe sine şi părerea de sine sunt chiar duşmanii cu care tre%uie să ne luptăm. Cel
ce le)a în0ăduit să pătrundă înăuntru a căzut dea şi chiar s)a predispus pe sine spre alte
căderi, pentru că acestea îl duc pe om la nelucrare şi or%ire.

3dată începută lupta, ia aminte %ine la inima ta6 nu cruţa mişcările ce se deşteaptă în
simţuri, înt&mpină)le chiar la poarta sufletului şi încearcă să le %irui acolo. Pentm a reuşi
c&t mai repede
depinde 0&ndulîntăreşte)ţi o convin0ere
de tul%urare. lăuntrică ce
/stfel de convin0eri este potrivnică
potrivnice nu suntlucrului de careîn
numai scuturi
acest răz%oi al minţii, ci şi să0eţi. le îţi apără inima şi %iruie pe vrămaşul aciuat aici.
(in acel moment înainte, răz%oiul duhovnicesc se va desfăşura după cum urmează6
păcatul ce se apropie va fi străuit de 0&nduri şi ima0ini care îl ascund şi)l apără, iar
nevoitorul, la r&ndul lui, va nimici aceste scuturi QvicleneM prin 0&nduri şi ima0ini
contrare.

(urata acestui răz%oi depinde de o mulţime de împreurări, care sunt imposi%il de sta%ilit.
(acă nu)şi în0ăduie nici o c&t de mică rela-are sau nu consimte nici măcar cu 0&ndul să
treacă de partea vrămaşului, atunci %iruinţa va fi a lui, fără îndoială, pentru că mişcările
păcătoase nu au, după cum am arătat mai sus, un reazem de nădede în noi şi ar tre%ui să
se curme de la sine cur&nd.

(e se va înt&mpla ca, după ce ai săv&rşit toate acestea cu %ună conştiinţă, acţiunile

defensive ale inamicului să mai ză%ovească încă precum nişte năluciri în sufletul tău şi să
nu vrea în ruptul capului să renunţe la stăp&nirea lor, atunci ne0reşit că este spriinit prin
întăriri din afară şi că tu tre%uie să cauţi autor tot în afară, păm&ntesc sau ceresc.
(estăinuie acestea povăţuitorului tău duhovnicesc şi roa0ă)te cu sinceritate (omnului,
sfinţilor şi mai cu seamă în0erului tău păzitor. 5ădedea tare în (umnezeu n)a fost
niciodată ruşinată. Pe l&n0ă acestea, află că răz%oiul cu 0&ndurile e unul, cel cu patimile
este altul şi altul cel cu poftele. F&ndul se naşte din 0&nd, dorinţa din dorinţă, iar patima
din patimă. !re%uie folosite anumite mişcări împotriva fiecăreia dintre ele, mişcări care
tre%uie aflate dinainte, fie prin contemplaţie, fie prin e-perienţe ascetice şi prin povăţuire.
nsă nu e de tre%uinţă întotdeauna ca cineva să înceapă lupta propriu)zisă ) c&teodată

9E
dispreţuirea şi sc&r%irea fac toată lucrarea, iz0onindu)l pe vrămaş, iar lupta n)ar face
dec&t să)l înmulţească şi să)l m&nie.

!re%uie urmărit p&nă c&nd nu mai răm&ne din el nici cea mai neînsemnată urmăD
altminteri, chiar şi un simplu 0&nd lăsat în inimă, ca un şarpe viclean, îşi va face p&nă la
urmă lucrarea, înclin&nd pe nesimţite sufletul spre el. n vremea luptei propriu)zise nu
tre%uie să ne folosim de miloacele menite a preînt&mpina încleştările viitoare. *e0ulile
întocmite
necesar săpentru aceastaşisunt
le schim%ăm întotdeauna
) urmează foarte
de aici ) să aspre şi prin urmare
recunoaştem este întotdeauna
netemeinicia %izuirii pe
e-perienţa noastră, deoarece este primedioasă pentru răz%oiul duhovnicesc şi ispititoare
pentru luptător.

6upă ră'"!i

#upta s)a încheiat. $ulţumeşte)I (omnului că te)a iz%ăvit de înfr&n0ere, dar nu te da unei
nestăvilite %ucurii a m&ntuirii, nu în0ădui să se lase peste suflet ne0ria şi uitarea, nu slă%i
r&vna. (eseori duşmanul se preface a fi învins astfel, înc&t, c&nd tu te)ai rezemat pe un
simţăm&nt de si0uranţă Qşi ferire de primediiM, să te %iruie mult mai lesne printr)o
pră%uşire neaşteptată. (e aceea nu a0ăţa armele în cui şi nu uita de re0ulile de straă.
$ereu să fii un oştean d&rz şi cu luare)aminte. $ai %ine să stai şi să)ţi numeri
stricăciunileD
propriu)zisă şi,vezi încă ocedată
în fine, întrea0a
i)a pus capăt.desfăşurare
/sta se va aconstitui
luptei ) începutul,
într)un soi încleştarea
de tri%ut cerut de
la cel înfr&nt şi va face mult mai uşoare toate %iruinţele viitoare asupra lui. Iată, într)o
analiză finală, cum se do%&ndesc înţelepciunea duhovnicească şi e-perienţa ascetică.

"ă nu spui nimănui despre %iruinţă ) asta l)ar înfuria la culme pe vrămaş şi ţi)ai pierde
puterea. "lava deşartă, de care ar fi cu neputinţă să scapi în atare situaţie, va deschide
porţile fortăreţei tale duhovniceşti şi, după ce vei fi învins un sin0ur duşman, vei fi nevoit
acum să înfrunţi o întrea0ă mulţime. (acă eşti învins, smereşte)teD însă nu fu0i de la
(umnezeu şi nu fi îndărătnic. Fră%eşte)te să)ţi înmoi inima şi să o aduci la pocăinţă. ste
imposi%il să nu cădem, însă putem şi tre%uie neapărat să ne ridicăm după ce am căzut.
C&nd cineva care alear0ă repede se împiedică de ceva, se ridică imediat şi)şi continuă
nestin0herit drumul p&nă la ţintă. Caută să)l depăşeşti. (omnul nostru este ca o mamă
care îşi ţine copilul de m&nă şi nu)l părăseşte, chiar dacă el deseori se împiedică şi cade.
n loc să paralizezi de deznădede, mai %ine să îţi pre0ăteşti inima pentru nevoinţe
ascetice, învăţ&nd din căderea de faţă o lecţie de smerenie şi avertismentul de a nu păşi
prin locuri lunecoase, unde inevita%il vei cădea. (acă nu striveşti păcatul prin pocăinţă
sinceră, atunci prinz&nd c&t de c&t putere înăuntrul tău te va t&rî fără putinţă de scăpare în
ad&ncul mării păcatului. Păcatul te va stăp&ni şi vei fi nevoit să o iei iar de la capăt, de la
prima luptă. nsă (umnezeu ştie dacă acest lucru va mai fi posi%il. Poate că,
încredinţ&ndu)te păcatului, vei trece dincolo de hotarul convertirii tale şi nu vei mai 0ăsi
nici măcar un adevăr care să)ţi z0uduie şi să)ţi străpun0ă inima. Poate nu ţi se va mai da
harul. /tunci vei fi socotit dea printre cei os&ndiţi la chinurile veşnice.

Re&ulile ră'"!iului nu sunt aceleaşi pentru t!/i

9=
*eferitor la aceste re0uli ale răz%oiului tre%uie remarcat în 0eneral că ele nu sunt în sinea
lor nimic altceva dec&t o folosire a tuturor armelor în cazurile particulare şi că din această
cauză e imposi%il să le înfăţişăm pe toate. Pro%lema răz%oiului lăuntric este tainică şi de
nepătruns. $odurile lui de desfăşurare sunt neînchipuit de variate, iar luptătorii sunt, la
r&ndul lor, nenumăraţi. 'nul este %iruit de un lucru, altul se %iruie de altceva.

(e aceea este imposi%il să întocmim un set de re0uli pentru fiecare. Cel care îşi poate
întocmi
învăţătorcele mai nevoie
) avem potrivite re0uli
doar este însuşi
de dorinţa plinăluptătorul. -perienţa
de r&vnă de a ne %iruieste cel mai
pe noi %unPrimii
înşine.
asceţi nu au studiat din cărţi, însă cu toate acestea ei întruchipează sim%olul desăv&rşitei
%iruinţe. $ai mult, să nu se %izuie cineva prea mult pe aceste re0uli, ele fiind doar nişte
schiţe e-terioare. Care este esenţa pro%lemei va afla fiecare prin propria e-perienţă, c&nd
va începe să lupte pe faţă cu duşmanul. Iar în această lucrare, sin0urii îndrumători vor fi
simţirea cea %ună proprie şi lăsarea în voia lui (umnezeu.

n fiecare persoană e-istă o cale lăuntrică a vieţii duhovniceşti, care ne aduce aminte de
anticele catacom%e, e-trem de tainice şi de întortocheate. #a intrarea în ele, cel încercat
primea c&teva instrucţiuni despre însuşirile 0enerale ale catacom%ei ) să facă aşa aici, să
procedeze astfel dincolo, să urmeze un anumit semn aici şi acolo un altulD dar apoi este
lăsat sin0ur în %ezna catacom%elor, uneori av&nd cu sine doar lumina firavă a unui
sfeşnic.
precum !otul depinde denevăzută
şi de călăuzirea prezenţaAi
saviaţa
de spirit, de simţirea
creştinească cea %ună
lăuntrică esteşiînvăluită
de luare)aminte
într)o
asemenea taină. /ici fiecare mer0e sin0ur, chiar dacă este înconurat de re0uli
nenumărate. Im%oldurile inimii şi mai ales indiciile harului sunt sin0urele călăuze
statornice, neamă0itoare şi nedespărţite în acest răz%oi cu sine însuşi. 3rice altceva îl va
a%andona.

Lupta cu fiecare &ând .n parte

/şa este răz%oiul cu fiecare patimă, poftă şi 0&nd. Căci patimile, poftele şi 0&ndurile sunt
toate diferite. n consecinţă, nu este neapărată nevoie să intrăm în toate amănuntele
răz%oiului cu fiecare 0&nd în parte. Vom face doar c&teva o%servaţii6

: -istă Pe
0rosiere. 0&nduri su%ţiri
acestea şi 0&nduri
din urmă foarte
le poate su%ţiriD
simţi e-istă
oricineD 0&nduri
primele însă0rosiere şi foarte
se strecoară pe
neo%servate în clipa sălăşluirii lor în inimă, vădindu)se mai t&rziu prin lucrare. le par a
fi mai de0ra%ă altceva dec&t ceea ce sunt ele de fapt. /r tre%ui, prin urmare, să nu te mai
încrezi în propria)ţi linişte, %unătate şi curăţie nici măcar o iotă, ci întotdeauna să fii
prudent în ceea ce le priveşteD urmăreşte cu atenţie mersul tre%urilor şi vezi ce 0&nduri le
însoţesc şi cu care 0&nduri se isprăvesc pentru ca prin aceasta să le udeci pe cele ce s)au
furişat de la început în inimă. Pe l&n0ă toate acestea, e foarte %ine să avem un prieten de
încredere ) un ochi scrutător va o%serva de îndată din afară ceea ce se ascunde în noi, deşi
noi s)ar putea să nu %ă0ăm de seamă.

C&nd vor%im de 0&nduri foarte su%ţiri, nu ne referim numai la cele ale duhului. F&ndurile
pot veni şi dinspre suflet şi dinspre trup. nsuşirea lor caracteristică este su%tilitatea,

99
furişarea în ad&ncuri, astfel înc&t persoana crede că lucrează în curăţie, fără vreo
întinăciune a patimilor, c&nd de fapt lucrează din patimă. Pricina acestei QînşelăciuniM este
încă nepovăţuita curăţie a inimii, sau, mai e-act, o discernere deocamdată puţin sporită
între ceea ce este firesc şi ceea ce este nefiresc. C&nd acestea vor spori, 0&ndul su%ţire şi
foarte su%ţire va deveni 0rosier şi foarte 0rosier, fiindcă atenţia va fi ascuţită de
e-perienţă şi va învăţa simţămintele inimii să discearnă %inele şi răul.

2: "unt 0&nduri,
trecătoare pofte
dar sunt şi patimi
şi unele caremai
cu mult vin statornice,
pe neaşteptate
caresu% chipul
ţin zile, unor
luni sautul%urări
chiar ani la r&nd.
Cele dint&i sunt uşoare, cu toate acestea nu tre%uie trecute cu vederea. "ă fim cu multă
luare)aminte însă nu at&t la ele, c&t la înşiruirea lor. Vrămaşul are o le0e a lui, nu ne atacă
de la început cu patima întrea0ă, ci ne)o înrădăcinează printr)un 0&nd şi prin deasa
repetare a lui. Poate că primul 0&nd l)am iz0onit cu m&nie, însă un al doilea şi un al
treilea le primim cu mai mare în0ăduinţă şi atunci se naşte pofta şi patimaD iar de aici mai
e un pas p&nă la învoire şi făptuire. /ceste 0&nduri care vin fără de încetare sunt
împovărătoare şi uci0ătoare. #or, mai mult dec&t oricăror altora, le aparţine numele de
ispititoare.

(espre acestea se cuvine să ştim că nu sunt de la fire ) deşi după trăsături sunt
asemănătoare cu ea ) ci sunt întotdeauna de la cel viclean. (omnul le în0ăduie anume
pentru
pentru aa ne curăţi,cupentru
plăsmui a ne încerca
mai multă şi aomul
înţele0ere ne întări dra0ostea,
lăuntric. credinţa
(e aceea şi statornicia
tre%uie să le ră%dămşi cu
%ucurie, chiar dacă sunt prea pline de amărăciune pentru o inimă în care s)a po0or&t harul
de cur&nd. /cestea sunt de fapt ispite precum6 hula, deznădedea şi necredinţa. #ucrul de
căpetenie este să nu înclinăm spre ele, să nu le primim şi să ţinem inima neînro%ită de ele,
separ&ndu)le de noi înşine şi de li%ertatea noastră de a 0&ndi şi de a crede.

: F&ndurile cu care tre%uie să ne luptăm nu sunt întotdeauna releD de multe ori, ele pot să
pară %une, iar cel mai adesea par inofensive. Cu privire la cele nele0iuite e-istă o sin0ură
re0ulă ) să le iz0onim de îndată. Celelalte două Qfeluri de 0&nduriM tre%uie udecate sau
c&ntărite. (upă cum arată şi virtutea de toţi lăudată a deose%irii 0&ndurilor, adică Qde a
ştiM pe care să le primim şi pe care să le iz0onim, nu se poate întocmi o le0e pentru aşa
ceva. "ă afle fiecare din propria e-perienţă, pentru că nu vom înt&lni niciodată un om ale
cărui re0uli să aşa6
e să procedezi poatăsă)ţi
fi aplicate întocmai
sta%ileşti o ordinedeanoi, în orice) să
lucrurilor împreurare
te ţii de eane)am 0ăsi. $aitot
şi să iz0oneşti %ine
lucrul nou se iveşte, oric&t de %un ar părea el.

Chiar dacă un 0&nd nu are nimic rău în sine sau în urmările lui, nu te mişca spre d&nsul de
îndată, ci ra%dă o vreme, pentru a nu face nimic pripit. 'nii au aşteptat cinci ani de zile
p&nă au împlinit un 0&nd. #e0ea cea mai importantă este aceasta6 să nu te încrezi în
mintea şi în inima ta şi să mărturiseşti fiecare 0&nd părintelui tău duhovnicesc.
5esocotirea acestei le0i a fost dintotdeauna şi încă este pricina înşelăciunilor şi a
căderilor mari.

@: F&ndul cel rău ispiteşte, pe c&nd cel ce pare a fi %un amă0eşte, aşa înc&t cel ce este
%iruit de primul se socoteşte printre cei ce au păcătuit sau au căzut, însă dar cel ce se

9
%iruie de al doilea se află într)o stare de amă0ireD este oare cu putinţă să zu0răveşti toate
înşelările, cu începuturile şi însuşirile lor? !răsătura lor de căpetenie este aceea că
persoana în cauză se socoteşte cu toată tăria a fi ceva ce de fapt nu este ) crede de pildă,
că este chemată să)i înveţe pe alţii sau are darul unei vieţi nemaiauzite etc. *ădăcina şi
izvorul acestor păreri de sine este 0&ndul foarte su%ţire că ;eu sunt ceva şi încă ceva
însemnat7. Cel ce e nimic şi praf şi cenuşă cu0etă despre sine că ar fi ceva, iar vrămaşul
se alipeşte de această închipuire de sine foarte su%ţire şi)l prinde în mreele sale viclene
pe om.
iar Pe l&n0ăcăacestea,
noi credem de fapt fiecare
suntem0&nd su%ţire
călăuziţi de 0&nd
de un care nu
%unneşidăm seama ne ţine în înşelare,
evlavios.

/cestea fiind spuse, putem afirma fără putinţă de tă0adă că nu este minut în care noi să
nu zăcem în înşelareD um%lăm printre fantome şi suntem ademeniţi şi înro%iţi de ele într)
un chip sau altulD şi asta se înt&mplă din pricină că răul sălăşluieşte încă în noi, nefiind
iz0onit, pe c&nd %inele este pe dinafară, motiv pentru care ochii noştri QlăuntriciM sunt
înceţoşaţi.

E: ste %ine ca la început să adunăm cunoştinţe despre fiecare 0&nd în parte, adică să le
pricepem o%&rşia, urmările şi miloacele de a le alun0a. 5e vom întocmi astfel un
verita%il depozit de muniţie, foarte tre%uincios pe timp de răz%oi, adică în cazul în care nu
iz%utim să iz0onim 0&ndul prin ură, iar el începe să)şi facă lucrarea)i %lestemată,
ispitindu)ne
netemeinicia,şiînsă
convin0&ndu)ne,
pentru a reuşiiar
să noi tre%uie
facem să)i punem
aşa ceva, tre%uieînsăfaţă
avemceva care să)i
0&nduri de arate
rezervă,
în privinţa celor de mai sus, "finţii Părinţi au ales opt patimi de căpetenie şi au înfăţişat
pilde de care se poate folosi oricine vrea să le %iruie. /cestea nu sunt sin0ura muniţie de
răz%oi, dar constituie arma lui cea mai importantă, în alte scrieri putem 0ăsi descrierea
altor patimi şi re0ulile potrivite lor. Cea mai importantă colecţie de asemenea învăţăminte
se află la "f&ntul Ioan "cărarul.

=: -istă 0&nduri trupeşti, 0&nduri sufleteşti şi 0&nduri duhovniceşti. ste limpede pentru
oricine că ele pot ataca toate laolaltă, dar că, în mod firesc, la început le simţim mai lesne
pe cele trupeşti, în vreme ce 0&ndurile sufleteşti şi duhovniceşti se vădesc mai t&rziu.
5evoitorul tre%uie să ştie să)şi schim%e poziţiile de luptă potrivit cu fiecare dintre ele.
!re%uie să facă astfel pentru ca nu cumva, %iruindu)şi trupul, să se facă fără de 0riă din
pricina unui
împăcat poatesimţăm&nt
fi lovit înde si0uranţă
duh. şi săat&ta
n 0eneral, fie %iruit
vreme dec&t
aceea de suflare,
avem propriu)iD cel nu
lupta cu se
sufletul
curmă,
deşi poate conteni chiar pentru o perioadă mai îndelun0ată.

9: /vva (orotei spune6 ;"unt Qdin aceiaM care lucrează patima, Qdin aceiaM care se luptă
cu patimile, şi Qdin aceiaM care le %iruie7EG.
85otaEG 6/vva (orotei, ;nvăţături şi scrisori de suflet folositoare7, <<9, d.
Bunavestire, Bacău, Cuv&ntul 6 "ă tăiem patimile de0ra%ă p&nă nu ne o%işnuim cu ele,
pp. <G)<<:

Cei dint&i păcătuiesc, cei din miloc au purces pe drumul curăţirii de sine, iar cei din urmă
sunt aproape de nepătimire. Cu c&t este mai înverşunată împotrivirea cuiva faţă de o
patimă ) neîn0ăduind nici măcar un 0&nd şi cu at&t mai puţin pofta şi îndulcirea în ea, ci

9<
dezrădăcin&ndu)le 0ra%nic pe acestea din inimă dacă au intrat, deştept&ndu)şi întotdeauna
un simţăm&nt potrivnic ) cu at&t mai repede va do%&ndi curăţia. Cu c&t este cineva mai
în0ăduitor şi cu c&t se cruţă mai mult, cu at&t osteneala se lun0eşte fiind presărată de
opriri şi porniri dezordonate. /ceastă stare a lucrurilor este hrănită de mila de sine, adică
de nedezlipirea de patimi. Cruţ&ndu)se şi miluindu)se pe sine, omul îl odihneşte pe
adevăratul duşman şi devine propriul său adversar.

: 'rmarea
o voinţă răz%oiului
descătuşată de poate fi o minte
înclinările lipsităC&nd
păcătoase. de 0&nduri,
acesteaoapar
inimă
în neînro%ită deapatimi
suflet, omul şi
auns la
nepătimire. >iinţa lui lăuntrică se transformă într)o o0lindă curată în care se reflectă
lucrurile duhovniceşti.

<: *ăz%oiul minţii cu 0&ndurile, poftele şi patimile nu tre%uie privit ca fiind unicul
miloc ) prin care se înlocuiesc şi se înlătură toate celelalte ) de curăţire a întinăciunilor
noastre, cu toate că este de o importanţă cov&rşitoare şi de neînlăturat, av&nd în el o
QmareM putere de cucerire. l tre%uie pus neapărat în le0ătură cu răz%oiul neîncetat cu
patimile sau cu dezrădăcinarea, stin0erea şi îndepărtarea lor prin lucruri opuse. Pricina
este că lucrarea pătimaşă a pătruns puterile noastre fireştiD şi aceasta deoarece noi am
lucrat în chip pătimaş. >iecare lucrare pătimaşă a mai vărsat un strop de patimă în puterile
noastre, iar toate lucrările împreună au umplut puterile noastre de patimi, precum apa
îm%i%ă un %urete sau mirosul intră într)o haină.
Prin urmare, pentru a stoarce toată patima e necesar să lucrăm prin cele potrivnice ei,
astfel înc&t fiecare faptă care pătrunde în puteri să iz0onească partea corespunzătoare de
patimă. "ăv&rşirea a c&t mai multe fapte de acest fel va sili toată patima să iasă afară.
/ceastă metodă, dacă se foloseşte cum tre%uie, este at&t de puternică înc&t, după ce)o vei
fi folosit de mai multe ori, vei simţi dea slă%irea patimilor, uşurinţă şi li%ertate, c&t şi o
anumită lumină în suflet.

*ăz%oiul minţii nu face dec&t să alun0e patimile din conştiinţăD totuşi patima răm&ne
ascunsă şi încă vie. Ai atunci faptele potrivnice vin să zdro%ească capul şarpelui. !otuşi,
aceasta nu înseamnă că poţi curma de acum răz%oiul minţii. l tre%uie să continue într)o
str&nsă împreună)lucrare cu săv&rşirea faptelor potrivnice, pentru că altminteri poate
răm&ne
deoarececudedesăv&rşire sterp, put&nd
făptuirea potrivnică uneichiar să înmulţească
patimi se poate lipi patimile
o alta. (eînpildă,
loc săpostul
le împuţineze,
se poate
însoţi cu slava deşartă. (acă nu ne dăm seama de aceasta, atunci toată truda noastră va fi
zadarnică. *ăz%oiul minţii împreună cu răz%oiul activ vor lovi patima şi dinăuntru şi din
afară şi o vor nimici la fel de repede precum piere un duşman împresurat şi atacat şi din
faţă şi din spate.

G: n această luptă susţinută de îndreptarea noastră tre%uie să ţinem seama de r&nduiala
si ordinea %inecunoscute şi, clădind această structură, să ne îndreptăm atenţia asupra firii
patimilor, şi în 0eneral, asupra caracterului nevoitorului şi asupra faptelor %une menite să
susţină această activitate. n primul caz tre%uie să avem drept ţintă patimile de căpetenie6
iu%irea de plăceri, iu%irea de ar0inţi şi cu0etarea trufaşă. /poi să ne nevoim în necruţarea
şi m&nia faţă de sine, în supunerea faţă de alţii şi în a ne socoti pe noi înşine a fi nimic

G
8vezi "f&ntul Varsanufie:. "finţii, care s)au nevoit fără încetare pentru a se curăţi, au privit
acest fel de lucrare ca fiind prima treaptă. Pe cea de)a doua treaptă se află patima cea mai
mare pe care o lucrează cineva şi care se vădeşte pe sine în vremea convertirii, atunci
c&nd omul vine la cunoaşterea propriei păcătoşenii şi se pocăieşte. >ă0ăduind să nu mai
păcătuiască, mai ales asupra acestei patimi este concentrată atenţia nevoitorului.

(e aceea, chiar şi după convertire patima principală tre%uie să fie cea mai apropiată ţintă
acaluptei
şi cumîmpotriva
le)ar le0apăcatului carele)ar
de sine sau are sălaş în sine
da prin noi. a atra0ede
un punct la spriin.
sine toate celelalte
Putem vădi patimi,
celelalte
patimi doar slă%ind şi %iruind patima principală, urm&nd apoi să le risipim pe toate odată.
!re%uie să ne îndreptăm de la început toate forţele împotriva ei şi aceasta mai cu seamă
din pricina faptului că în acest moment avem multă ură faţă de ea, ură din care vine şi
puterea de a i ne împotrivi.

Iar fără a o zdro%i pe aceasta dint&i, nu vom putea să le %iruim pe celelalte. Pe a treia
treaptă este de la sine înţeleasă necesitatea respectării unei r&nduieli a faptelor celor după
(umnezeu. /stfel, chiar de la început se duce răz%oi împotriva patimilor
precumpănitoare, mai t&rziu împotriva izvorului lor, iar apoi, c&nd toate sunt
în0enuncheate, virtutea este slo%odă să caute resturile oştirii duşmane, după propriul său
discernăm&nt şi mai ales după im%oldurile lăuntrice. !re%uie să ne luptăm mai înt&i cu
patima care se deşteaptă şi se vădeşte pe sine.
/cestea sunt scopurile luptei şi ele tre%uie împlinite după r&nduiala cunoscută. Pe l&n0ă
respectarea r&nduielii arătate mai sus, însăşi împotrivirea tre%uie să se supună unei
creşteri treptate, după o anumită împărţire dreaptă, astfel înc&t să nu aler0i de la un lucru
la altul, asemenea celui risipit. /ltminteri vei semăna în sufletul tău trufia şi nu vei
do%&ndi nici roade adevărate. Cu c&t lucrezi cu mai multă hotăr&re şi stăruinţă, cu at&t vei
fi mai aproape de deznodăm&nt şi de pacea sufletească. "tăruie în lucrarea pe care ai
început)o p&nă se vor ivi şi roadele, fiindcă sf&rşitul este cel care încununează toată
nevoinţa. Ai nevoitorul să ia aminte la tot ceea ce îi arată e-perienţa sa într)ale ostenelii
duhovniceşti. "e pare că aşa se desfăşoară lucrurile6 imediat după convertire se duce un
răz%oi activ cu patimileD îndată după el sau împreună cu el se face şi lupta lăuntrică.

$ai t&rziu
potriva ei şielecea
see-terioară
întăresc şişisporesc reciproc
întărindu)se cea)e-terioară
cresc&nd nevoinţa lăuntrică,
se întăreşte sporeşte
de asemenea şi pe
cea
lăuntricăD în sf&rşit, c&nd am&ndouă sunt îndeauns de puternice, nevoitorului îi vin
0&nduri despre osteneli şi fapte ascetice care să st&rpească definitiv patimile şi să le taie
din rădăcină. $arile nevoinţe şi lucrări ascetice nu tre%uie luate asupră)ne după cum ne
taie capul şi nici nu tre%uie să)i sfătuim pe alţii să se dedea lor. !re%uie înaintat pas cu
pas, cresc&nd şi întărindu)ţi treptat puterea, astfel înc&t nevoinţele să sporească o dată cu
sporirea puterii şi îndem&nării tale duhovniceşti. /ltminteri lucrarea ta va semăna cu un
petic nou QcusutM la o haină veche. Cerinţa nevoinţei tre%uie să vină dinăuntru, aşa cum
uneori se înt&mplă ca tratamentul medical să fie re0lat cu mai multă acurateţe de nevoile
şi sensi%ilitatea pacientului.


: #upta minţii şi cea activă împotriva patimilor sunt prin sine apri0eD însă cu mult mai
mult este încununată de %iruinţă şi de roade şi cu mult mai 0ra%nic decur0e ea atunci c&nd
o săv&rşim su% povăţuirea altcuiva. ")ar putea înt&mpla să nu zăreşti întotdeauna
duşmanul în răz%oiul minţii, sau să nu fii în stare să)l %iruieşti şi să)ţi menţii r&vna şi
hotăr&rea, sau, mai cu seamă, în am&ndouă situaţiile nu vei dispune de un plan sau de o
schiţă pre0ătitoare, după care să te orientezi în timpul luptei. ste efectiv imposi%il să
împlineşti aşa ceva de unul sin0ur. !oţi avem nevoie de cineva care să privească din afară
cele prezente şi cele viitoare ale noastre.
Iată de ce a te încredinţa povăţuirii unui părinte duhovnicesc tre%uie socotită drept cea
mai %ună şi cea mai spornică metodă pentru îndreptarea noastră. Povăţuitorul va aplica pe
noi şi în noi aceeaşi metodă6 răz%oiul minţii şi cel activD dar, lucrul care este cel mai
important, se va folosi de ea după propria lui udecată, după planul său, lu&nd aminte la
toate cărările şi răsp&ntiile şi av&nd în vedere scopul. /şadar, dacă doreşti şi cauţi curăţia,
roa0ă)te fier%inte (omnului să)ţi descopere un părinte şi o călăuză şi, o dată ce l)ai aflat,
mărturiseşte)i tot ceea ce vezi şi cunoşti tu despre tine.

/poi încredinţează)te luiD ascultă)l întru toate cele din afară şi dinăuntru. #asă)te în
m&inile lui precum un material %rut, astfel înc&t să plăsmuiască din el un locaş al
(omnului, o făptură nouă. >ăc&nd astfel, aruncă de la tine orice 0riă de sine şi
adăposteşte)te su% aripa
lasă)l să te îndrume părintelui
să faci ce, c&ndtău. #asă)l
şi unde vape el să
voi. te călăuzească
5ouă ne revine săunde şi cum fără
îl ascultăm va voiD
c&rtire, fără a mărunţi tot ceea ce face, cu credinţă şi cu %ucurie, descoperindu)i pe deplin
conştiinţa sau cunoaşterea 0&ndurilor, dorinţelor, patimilor, faptelor şi cuvintelor noastre,
adică a tot ceea ce ni se înt&mplă sau săv&rşim noi. /sta îl va auta să)şi dea seama unde
ne aflăm şi în ce stare lăuntrică suntem şi)i va da un punct de spriin c&t mai solid pentru
povăţuirea şi lucrarea pe care ne)o va r&ndui.E
85otaE6 ntrea0a scriere a "f&ntului Varsanufie vor%eşte despre aceasta ) n. tr. în
en0leză:

(escoperirea 0&ndurilor şi ascultarea faţă de un %ătr&n sunt cele mai puternice lucrări
pentru st&rpirea patimilor şi %iruirea demonilor. (e fiecare dată c&nd ne mărturisim
0&ndurile şi lucrăm întocmai după sfatul, pe care îl primim, facem ca şi cum am curaţi
rănile şi am schim%a pansamentul.
'n tratament e-trem de eficient Cel ce şi)a mărturisit 0&ndurile scoate afară toată
necurăţia şi, prin ascultare, primeşte o comoară nouă, neîntinată ) merinde întăritoare şi
sevă curată. "e aseamănă celui care vomită hrana stricată şi primeşte apoi m&ncare %ună,
sănătoasă. (ar, ceea ce este cel mai important, această lucrare taie de la rădăcină patima
e0oismului, a eu)lui. Cel ce se luptă de unul sin0ur, conduce el însuşi atacurile, astfel
înc&t în timp ce luptă pe de o parte cu e0oismul, pt de altă parte cumva îl hrăneşte.

Prin ascultarea faţă de un povăţuitor, eu)l nostru propriu şi voinţa lui se risipesc şi din
cauza aceasta şi patimile îşi pierd orice spriin. "e apropie şi lovesc în mod dezordonat,
fără nici o r&nduialăD chiar şi în aceste condiţii, am%iţiile lor viclene sunt vădite şi
zădărnicite prin faptul că se află în c&mp deschis, în 0eneral, acesta este milocul cel mai

2
puternic pentru a st&rpi patimile şi a aduce pe cineva c&t mai 0ra%nic la Qstarea deM
curăţie.

/ici este cuprinsă toată e-perienţa Părinţilor şi se pot aduce nenumărate e-emple. "e
cuvine să insistăm asupra faptului că este cu at&t mai %ine pentru tine, cu c&t îţi 0ăseşti
mai repede un povăţuitor, după convertire. /tunci r&vna este arzătoare şi 0ata de orice, iar
un părinte înţelept poate face orice cu ea, mai ales at&ta timp c&t lucrarea călăuzită de
voia proprie )decare
şi o tendinţă dă naştere
a ;austa7 la îndărătnicie,
sfaturile neîncredere,
duhovnicului dorinţa
) n)a apucat de a)irădăcini.
să prindă îndreptaCel
pe alţii
ce s)
a îm%olnăvit dea de acestea şi şi)a ales un povăţuitor tre%uie să se lase mai înt&i vindecat
pentru a putea aun0e la starea de fiu adevărat, care să fie format. ste o nenorocire c&nd
sufletul s)a o%işnuit să facă totul după propria raţiune şi voinţă.

2: n fine, o curăţire desăv&rşită a între0ii noastre fiinţe, o purificare prin foc este
săv&rşită de către însuşi (om nul. /ceasta se petrece în afară prin necazuri, iar înăuntru
prin lacrimi. 5u putem spune că aceste lucrări curăţitoare apar numai la sf&rşit şi nu şi
mai înainte. 5u, ele se nasc încă de la început şi însoţesc omul în chipul feluritelor
înt&mplări amare şi al umilirilor inimii şi cu c&t sporeşte omul QlăuntricM cu c&t se înteţesc
şi ele. nsă (omnul este Cel Care le aduce peste noi, în0ăduindu)le şi, ca să zicem aşa,
%inecuv&nt&ndu)le spre a ne fi de folos în înfăptuirea tuturor lucrărilor noastre lăuntrice şi
e-terioare, înspre
sc&r%ele ) fie toatesf&rşit, l le r&nduieşte
dintr)odată, dinadins,
fie una după neînt&i
alta, mai dă lacrimi şi aduce
lacrimile necazurilefie
sau necazurile, şi
numai una din acestea pentru o persoană şi cealaltă pentru altă persoană. 5ecazurile sunt
focul, iar lacrimile sunt apa. /cesta este Botezul prin foc şi prin apă, despre care "f&ntul
Isaac "irul spune că este întruchipat prin urcarea pe Cruce, sau este răsti0nirea din urmă a
omului celui vechi.

/ceastă clipă, se spune, este timpul marii încercări, precum cea pătimită de /vraam care
şi)a adus fiul spre a fi ertfit. $intea este acoperită de p&clă, inima se z%ate în chinuri
răscolitoareD deasupra este aşteptarea m&niei, dedesu%t este pre0ătit iadul. 3mul se vede
pe sine pierind, at&rn&nd deasupra hăului. 'nii trec peste acest moment plini de %iruinţă,
alţii cedează şi cad, întorc&ndu)se pentru a reîncepe urcuşul acestui deal. Cel ce a urcat şi
această treaptă, ca şi cei ce s)au înălţat la cer, nu mai este păm&ntesc, ci cerescD (uhul lui
(umnezeu
tr.6 lezechiel"eM,sălăşluieşte
(umnezeuîn"eeimişcă
şi îi poartă asemenea
întru ei. roţilor
"tarea lor este din
maivederea luiputerea
presus de lezechiel Q5.
minţii,
nu poate fi cunoscută dec&t prin e-perienţă şi de aceea cei care au trăit)o nu vor%esc
despre ea ) nu este de folos altora şi poate fi chiar vătămătoare.

/lte miloace de purificare6 necazuri şi înt&mplări neplăcute trimise de (umnezeu

/şa stau lucrurile la sf&rşit. P&nă atunci, necazurile necontenite, situaţiile neplăcute
trimise de (umnezeu şi un duh de pocăinţă dăruit tot de la l tre%uie să fie împreună cu
alte miloace, cele mai puternice căi de curăţire Qa firii înro%ite de păcatM. le au aceeaşi
putere cu cea a unui povăţuitor duhovnicesc, iar în lipsa lui îi pot ţine locul într)un chip
mulţumitorD de fapt, pentru cel ce crede şi este şi smerit chiar îl înlocuieşte. Pentru că în
acest caz (umnezeu însuşi este călăuzitorul şi povăţuitorul şi l este, fără putinţă de


tă0adă, mai înţelept dec&t tot omul. "f&ntul Isaac "irul zu0răveşte în amănunt modul în
care (umnezeu îl călăuzeşte pe om prin necazuri din ce în ce mai curăţitoare şi în care l
aprinde duhul de pocăinţă în acesta. (e la noi nu se cere dec&t credinţă în purtarea de
0riă a lui (umnezeu şi să primim cu întărire, cu %ucurie şi cu mulţumire tot ceea ce l ne
trimite. 'nde sufletul nu este întărit în asemenea simţăminte, necazurile şi înt&mplările
amare îşi pierd toată puterea de a curăţi, neput&nd să pătrundă în inimă şi în ad&ncuri.
/ceasta cu privire la necazuri.

Jdro%irea presupune cunoaşterea amănunţită a păcatelor şi a tul%urărilor şi o do%&ndim

at&t printr)o atentă ve0here asupra noastră şi a ceea ce se petrece înăuntru, c&t şi prin
deasa spovedanie făcută cu pocăinţă şi durere pentru păcatele săv&rşite. >ără necazurile
din afară, este cu anevoie pentru cineva să reziste ne%iruit de m&ndrie şi de părerea de
sineD şi fără zdro%irea inimii, cum 8vei putea lepăda: oare de la tine e0oismul lăuntric al
fariseicei îndreptăţiri de sine?E2
85otaE2 5ecazurile din afară, lacrimile şi zdro%irea QinimiiM sunt lăudate în toate omiliile
"f&ntului Isaac "irul:

Cel ce nu ra%dă necazurile este socotit de /postol preadesfr&nat. întruc&t nu e în puterea

noastră ci în m&inile lui (umnezeu să r&nduiască sc&r%ele din afară, să nu le cerem,
pentru că puterea noastră de a le suferi cu ră%dare nu este si0ură. !otuşi, să nu arătăm
nepăsare faţăade
nu este oprit nezdro%irea lăuntrică.
ru0a pentru ele. a se află mai mult de umătate în m&inile noastre şi

/şadar sileşte)te pe c&t îţi în0ăduie înţelepciunea şi pe c&t îţi este cu putinţă. "mereşte)te
c&t mai des cu putinţă înaintea lui (umnezeu, arunc&ndu)te cu pocăinţă înaintea #ui şi
ru0&ndu)# să "e milostivească de tine. Văz&nd ostenelile tale, l îţi va dărui zdro%ire
necontenită şi, dacă e de tre%uinţă, un şuvoi nestăvilit de lacrimi prin care faţa sufletului
tău se va spăla şi în cele din urmă se va curăţi. Biruinţa Qastfel do%&ndităM nu tre%uie să
nască în noi %izuirea pe sine şi tr&m%iţarea de sine, ci să ducă la trezvie ) poate că
arătarea %iruinţei înseamnă de fapt că (omnul te)a şi lepădat ca pe ceva netre%nic. $ai
de0ra%ă tre%uie să aprindă în noi r&vna aprinsă pentru zdro%irea inimii, care este o ertfă
întotdeauna %ineprimită de (umnezeu. "e poate chiar afirma că, atunci c&nd nu ai parte
de necazuri din afară, se cuvine să ai parte de str&mtorare lăuntrică, la care te cheamă
nsuşi (umnezeu.
sc&r%ele (e asemenea,
cele din afară este adevărat
) clipe de ne0răită că care
%ucurie l dăruieşte
te fac săalinare
uiţi decelui
toatece trece prinîţi
necazurile,
tămăduiesc rănile şi îţi alun0ă pl&nsul şi întristarea. *evărsarea milei dumnezeieşti poate
) sau nu ) fi însoţită de lacrimi. Cel mai important este să pl&n0i înaintea (omnului
pentru necurăţia ta.

Concluzie

/cestea sunt toate miloacele prin care patimile sunt dezrădăcinate din noi Z fie prin
propria noastră osteneală a minţii sau prin povăţuitorii pe care îi aflăm, fie prin lucrarea
nemilocită a (omnului nsuşi. /m arătat dea că fără răz%oiul lăuntric cu 0&ndurile, lupta
e-terioară nu are cum să fie încununată de %iruinţăD la fel stau lucrurile at&t în privinţa
răz%oiului dus su% călăuzirea unui părinte duhovnicesc c&t şi a curăţirii săv&rşite de către

@
pronia divină. Prin urmare, lupta lăuntrică tre%uie să fie necurmată şi neschim%ată. a nu
este 0rozav de puternică prin sine însăşi dar atunci c&nd lipseşte, toate celelalte miloace
sunt nelucrătoare şi nefolositoare. !ipicarii şi cei ce suferă, cei ce pl&n0 şi cei aflaţi su%
ascultare au pierit şi pier încă din pricina unei insuficiente lupte lăuntrice sau paze a
minţii. (acă, pe l&n0ă toate acestea, îţi aduci aminte de toate cele ce s)au spus p&nă aici
cu privire la aplicarea lucrării lăuntrice, că tocmai într)însa se află scopul şi puterea
nevoinţei e-terioare, atunci se vădeşte întrea0a însemnătate a puterii lucrării lăuntrice şi
oricine
ascetice.poate
Putemvedea Qcu uşurinţăM
rezuma că ea este
întrea0a noastră rodul,întemelia
lucrare şi scopul
următoarea tuturordupă
formulare6 nevoinţelor
ce te)ai
adunat înlăuntru, deşteaptă)ţi conştiinţa duhovnicească şi lucrarea vieţii duhovniceşti şi,
în această stare, um%lă potrivit cu planul lucrării din afară, su% îndrumarea unui părinte
duhovnicesc sau a Proniei. 3%servă şi urmăreşte cu multă asprime şi luare)aminte
încordată tot ceea ce se petrece înlăuntrul tău. (e îndată ce îşi iţeşte capul vreo mişcare
pătimaşă, iz0oneşte)o şi zdro%eşte)o şi cu 0&ndul şi cu fapta, neuit&nd fireşte să
reîncălzeşti un duh lăuntric de străpun0ere şi de durere pentru păcatele tale.

!oată atenţia ascetului tre%uie concentrată asupra acestui lucru, astfel înc&t, în cursul
nevoinţelor ascetice, să nu fie risipit sau să se facă asemenea unuia înlănţuit sau
împresurat de propriile sale 0&nduri. / lucra într)o asemenea adunare lăuntrică şi păzire a
inimii înseamnă a lucra cu trezvie, iar ştiinţa acestei lucrări este Qde faptM ştiinţa trezviei.
/cum
seamă putem pricepe
dintre toate motivul
virtuţile pentruşicare
ascetice, toţi asceţii
pentru socoteau
care oricine este trezvia
lipsit decaeafiind
estecea mai(e
sterp. de
aceea, ea tre%uie să fie accentuată în mod deose%it. /m vor%it despre ea, dar acela a fost
numai începutul. / fost amintită mai înainte pentru a arăta că cel ce se nevoieşte nu
tre%uie să înceapă lucrarea împotrivirii de sine şi a silirii de sine altfel dec&t dinlăuntru
înspre afară, sau, mai %ine spus, să um%le în trezvie, întărindu)se lăuntric. /cum vom lua
acelaşi punct de plecare şi vom porni pe scara dumnezeiescului urcuş, pentru că acesta
din urmă este scopul, iar toate lucrările cele e-terioare sunt miloacele QautătoareM. Cu
alte cuvinte, tre%uie să arătăm6 tinderea cea mai dinăuntru către (umnezeu a duhului ce
petrece în nevoinţe ascetice, condiţiile unei c&t mai 0ra%nice apropieri de l şi starea
celui ce s)a apropiat ) sau, mai %ine spus, a celui care este în stare de aşa ceva, întruc&t
apropierea Qde cele cereştiM vine de la (umnezeu.

*III  Partea a treia  Calea spre %antuire

8nceputul urcuşului spre unirea deplină cu 6u%ne'eu

(upă ce s)a întărit lăuntric, cel convertit îşi îndreaptă toată puterea r&vnei sale spre
lucrarea îndreptării de sine, a curăţirii de patimi şi de întinăciune, spre dezro%irea
puterilor sale şi spre întărirea lor în lucrarea celor %ineplăcute lui (umnezeu, în slu%a
acestei lucrări el îşi pune toată atenţia, osteneala şi timpul, în măsura în care s)a deprins
cu această lucrare şi după treapta de desăv&rşire a r&nduielii şi întocmirii sale lăuntrice, el
va pătrunde, în chip firesc, din ce în ce mai ad&nc în sine însuşi, adun&ndu)se acolo şi
pun&nd început unei necurmate petreceri lăuntrice. /cesta este rostul ne)voinţelor
începătoare6 intrarea înlăuntrul tău.

E
(eodată cu întărirea lăuntrică, omului i se descoperă încetul cu încetul scopul spre care el
tre%uie de fapt să tindă şi care p&nă atunci a fost ascuns în dosul nenumăratelor 0rii. (ar,
potrivit cu măsura înstrăinării noastre de tăr&mul patimilor, acest scop se vădeşte în chip
firesc ca fiind cel spre care îndreaptă toate strădaniile şi dorul duhului nostru, precum şi
toate nevoinţele întrepnnse sunt menite a)i lăr0i orizontul. /cest scop şi strădanie sunt6
năzuirea după (umnezeu ca după cel mai mare %ine şi aceasta este cu putinţă doar dacă
nevoitorul a trăit simţăm&ntul dulceţei vieţii în +ristos, şi a văzut c&t de %un este (omnul
) şi din această pricină ea nu vine dintr)odată pe deplin.
#a început, omul este stăp&nit de fricăD el lucrează ca un ro%, din datoria şi o%li0aţia pe
care le)a simţit sufletul său în clipa deşteptării prin har. Pe urmă frica slă%eşte şi, fără să
dispară, lasă loc simţăm&ntului de dulceaţă al lucrării pentru (omnul şi unui sentiment de
m&n0&iere şi alinare. /cesta este începutul învierii sufletului întru (umnezeu, p&r0uirea
strălucitorului său ţel. (e îndată ce se iveşte t&nirea, ea începe să sporească de la sine în
interiorul acelei r&nduieli în care s)a născut. Cu toate acestea, nevoitorul nu tre%uie să o
aştepte pentru a)şi începe lucrarea. 5u, el însuşi tre%uie să lucreze după r&nduiala
înfăţişată mai înainte, pentru a auta la o c&t mai 0ra%nică sporire a dorului Qdupă
(umnezeuM, iar maoritatea lucrărilor lăuntrice au drept scop tocmai aceasta.

!otuşi, toate nevoinţele de acest fel, săv&rşite fără a întrerupe concentrarea lăuntrică, pot
susţine
dorinţa pe nevoitor
sa de în t&nirea
a do%&ndi sa, îi 0ră%esc
toate %unătăţile creşterea lui
lui (umnezeu şi duhovnicească şi spre
de a r&ndui toate îl întăresc în
slava "a.
/ceastă lucrare tre%uie descoperită în duhul, altminteri ea răm&ne stearpăD mai ales acest
lucru este important, deoarece omul nu poate purta asemenea povară fără puterea
lăuntrică semănată în el. /stfel, nevoinţele ascetice începătoare pot odrăsli dorul după
(umnezeu, dar este necesar să fie canalizate spre o anumită stare lăuntrică, pe care să o
menţinem în timpul nevoinţelor în sine.

1. Urcu$ul "pre Dumneeu

'rcuşul minţii sau dorul ei către (umnezeu sporeşte în măsura în care se întăreşte şi
lucrarea lăuntrică, care este pentru el asemenea unui păm&nt fertil, în care încolţeşte
asemeni unei săm&nţe şi creşte. (e aceea, pentru a păstra această stare lăuntrică din care
să se nască t&nirea cea după (umnezeu, sunt de tre%uinţă acestea6
l: "ă)ţi deprinzi mintea a vieţui în prezenţa lui (umnezeu. "ă o sileşti să)# vadă neîncetat
pe (umnezeu, căci este aproapeD şi să se înalţe p&nă la simţăm&ntul că ochii #ui te
privesc. 3 asemenea deprindere este poarta care duce la (umnezeu şi cerul ce se
descoperă minţii.

2: !oate să le faci spre slava lui (umnezeu şi să nu nă)zuieşli nimic altceva, în orice
lucrare ai săv&rşi ) fie ea lăuntrică sau e-terioarăD aceasta să fie măsura fiecărei lucrări
începute şi ea să poarte întipărită pecetea sa.

: "ă săv&rşeşti totul cu conştiinţa că este voia lui (umnezeuD lucrează călăuzit de voia
#ui şi supune)te ei întru toate, cu tot sufletul tău.E

=
85otaE6 Citat din ;"cara7 "f&ntului Ioan "cărarulD în lim%a rusă are referinţa 29, == iar
în >ilocalia rom. [ neidentificat:

>ăptuirea potrivit voinţei lui (umnezeu se întinde la toate ce i se înt&mplă unui om.
3rice ai face, sileşte)te să vezi că (umnezeu cere lucrarea aceea de la tineD tot ceea ce ţi
se înt&mplă, să primeşti ca din m&na (omnului. 3 persoană, un o%iect, o înt&mplare
%ucuria, necazul ) toate să fie primite cu %ucurie şi cu supunere plină de pace, de plăcere
duhovnicească şi de înflăcărare, neţin&nd seama de împotrivirea firii.
Prin aceste lucrări duhovniceşti, mintea va vedea din ce în ce mai limpede pe (umnezeu
şi se va întări în vederea #ui. !e vei deprinde să răm&i cu mintea în contemplarea #ui şi a
nesf&rşitelor #ui perfecţiuni. /ceastă vedere se dă, de cele mai multe ori, în timp ce omul
stă în ru0ăciune în prezenţa lui (umnezeu şi sporeşte tot prin această petrecere în
ru0ăciune înaintea #ui. a este începutul în sine al urcuşului spre unirea vie cu
(umnezeu.

mpreună cu vederea lui (umnezeu se arată şi se desăv&rşeşte închinarea în duh, plină de

evlavie, c&nd duhul cade înaintea #ui şi, plin de durere şi cu simţăm&ntul nimicniciei
sale, stri0ă către l, precum făptura către Jiditorul ei ) nu simte durere ca şi cum ar fi fost
îndepărtat şi %atocorit, ci are conştiinţa că (umnezeu l)a primit, ")a milostivit de el şi l)a
copleşit cu %unătăţile "ale. (e aici se va naşte o ne%iruită chemare lăuntrică şi răpire
către (umnezeu.

!&nirea după (umnezeu este scopul, care la început e-istă numai în intenţie şi în
căutare. a tre%uie adusă la realitate şi făcută vie, aidoma unei chemări dulci, arzătoare şi
nestăvilite. 5umai o asemenea chemare poate mărturisi că suntem unde se cuvine să fim,
că (umnezeu ne primeşte şi că urcăm spre (&nsul. C&nd fierul este atras de către un
ma0net, înseamnă că forţa ma0netică a acţionat asupra lui. #a fel stau lucrurile şi pe
tăr&m duhovnicesc6 este evident că (umnezeu ")a atins de noi doar atunci c&nd e-istă o
atracţie vie, c&nd duhul le dispreţuieşte pe toate, aun0e la (umnezeu şi se lasă inundat de
l. /sta nu se înt&mplă însă de la început. *&vnitorul după cele dumnezeieşti este în
între0ime întors către sine însuşi, deşi face aceasta pentru (umnezeu, însă vederea lui
(umnezeu este, în acest stadiu una raţională. (omnul nu l)a învrednicit încă să)# 0uste şi
nici nevoitorul nu este în stare de aşa ceva, deoarece este necurat.
l îi slueşte lui (umnezeu, ca să spunem aşa, fără să)# 0uste. Pe urmă, pe măsură ce
inima se curăţeşte şi se îndreaptă, începe să simtă o oarecare dulceaţă a vieţii celei după
(umnezeuD vieţuirea îi este plină de înflăcărare şi dra0oste. /ceasta devine lucrul ce îl
îndulceşte. "ufletul începe să se înstrăineze de toate lucrurile, simţind răceala pe care o
emană, şi să năzuiască spre (umnezeu Care îl încălzeşte. "ăm&nţa năzuirii către
(umnezeu este sădită de către harul dumnezeiesc în duhul os&rduitor şi încolţeşte şi se
dezvoltă prin po0or&rea şi povăţuirea harului, în întocmirea arătată mai sus, de către care
este hrănită într)un chip care scapă uneori chiar şi lucrătorului însuşi.

"emnele acestei naşteri sunt6 petrecerea plină de linişte, arzătoare şi nesilită înaintea lui
(umnezeu, însoţită de simţăminte de evlavie, cutremur, %ucurie şi altele asemenea. P&nă

9
acum duhul se silea să pătrundă înăuntru, iar acum s)a sălăşluit şi răm&ne acolo. 3mul se
%ucură să fie sin0ur cu (umnezeu fără a mai ieşi, departe de toţi ceilalţi, fără să dea nici o
atenţie la cele ce se petrec în afara lui. l do%&ndeşte împărăţia lui (umnezeu din lăuntrul
său, care este acea ;pace şi %ucurie în (uhul "f&nt7 8*omani @, 9:.

3 asemenea ad&ncire lăuntrică sau cufundare în (umnezeu este numită şi linişte a minţii
sau răpire către (umnezeuD ele ne pot cerceta, dar ne şi pot părăsi de aceea scopul nostru
este
duhulsănostru
le transformăm într)oînstare
se sălăşluieşte permanentă,
(umnezeu, îl avem
deoarece pe (umnezeu
nu este în noi atunci
o unire raţională, ci o c&nd
ad&ncire vie, liniştită şi înstrăinată în (umnezeu. /şa cum o rază de soare duce cu sine o
picătură de rouă, tot aşa (omnul răpeşte duhul ce se atin0e de l. ;(uhul mi)a fost răpit7,
zice Proorocul. $ulţi sfinţi au petrecut într)o necontenită, stare de răpire către (umnezeu,
iar alţii au avut simţirea (uhului o vreme şi apoi au căzut. /stfel, începe să crească şi să
se desăv&rşească prin lucrarea harului dumnezeiesc, t&nirea cea după (umnezeu sau
unirea cu (umnezeu în sufletul oricui îl caută cu inimă curată, cu r&vnă şi cu conştiinţă
sinceră.

Condiţia esenţială pentru unirea cu (umnezeu este curăţirea inimii, astfel înc&t să)# poată
primi pe (umnezeu, Cel ce o tra0e la "ine6 cei curaţi cu inima vor vedea pe (umnezeu
8vezi $atei E, :. (e aceea toate nevoinţele ascetice, e-erciţiile şi lucrările arătate p&nă
aici suntdoar
!re%uie necesare
să fieşisăv&rşite
indispensa%ile pentru pre0ătirea
după r&nduială noastră
şi în vederea de a)#acestui
atin0erii primi pe (umnezeu.
scop. Cel mai
important lucru în această privinţă este trezvia inimii, întruc&t inima este vistieria duhului
os&rduitor. Pentru ca faptele, e-erciţiile şi podvi0)urile să fie m&ntuitoare, e necesar să)şi
ai%ă o%&rşia înăuntru, căci %iruinţa în luptă vine doar dinăuntru, şi aceasta deoarece cea
mai nimerită cale de a aprinde dorul după (umnezeu este cea lăuntrică. Prin urmare,
nevoinţa lăuntrică este cel mai de seamă rod al unei vieţi duhovniceşti autentic creştine şi,
din această pricină, "finţii Părinţi o socotesc a fi sin0ura cale către desăv&rşire. ;#uaţi
aminte, prive0heaţi şi vă ru0aţi7 8$arcu , :, zice (omnul. !rezvia sau străuirea
inimii este nevoinţa cea mai însemnată. !oate cuvintele "finţilor Părinţi se referă la
străuirea inimii ) ea este nepreţuită, deoarece ce este în inimă aceea iese în afară în
chipul faptei.

Pasul decisiv
voia #uiD dupăcătre urcuşulacesteia,
săv&rşirea spre (umnezeu şi tinda(umnezeu
mai cu seamă unirii cu l este lăsarea
devine Cel Ce desăv&rşită
lucrează, înînce
stă toată puterea sau ce nădăduim? 5ădăduim să ne unim cu (umnezeu, astfel înc&t să
"e sălăşluiască şi să înceapă a um%la în noi, înveşm&nt&nd duhul nostru ca o haină, aşa
înc&t tot l să fie şi Cel Care ne călăuzeşte raţiunea, voinţa şi sentimenteleD şi orice se
doreşte şi se lucrează în noi să fie opera #uiD l să lucreze totul în toate, iar noi să
devenim unelte în m&inile #ui şi să ne umplem de l în 0&nduri, dorinţe şi simţăminte,
cuvinte şi fapte. /ceasta este ceea ce caută (umnezeu, "tăp&nitorul a toate fiindcă l
sin0ur lucrează totul în făpturile "ale şi prin ele. 3rice duh care)şi înţele0e chemarea
tre%uie să caute şi el asta.

Premisa sălăşluirii lăuntrice şi a împărăţirii lui (umnezeu, sau a deşteptării dorinţei să se

facă voia #ui în toate, este renunţarea la propria li%ertate. 3 făptură înzestrată cu voinţă


li%eră acţionează su% propriile im%olduri lăuntrice, potrivit cu conştiinţa şi determinarea
ei, însă lucrurile n)ar tre%ui să stea aşa. n împărăţia lui (umnezeu nu tre%uie să fie vreo
persoană care să acţioneze de la sineD (umnezeu tre%uie să lucreze totul în toate. /cest
lucru nu se poate petrece at&ta timp c&t li%ertatea se autodetermină împotrivindu)se şi
respin0&nd puterea lui (umnezeu. /ceastă împotrivire încăpăţ&nată faţă de puterea lui
(umnezeu va înceta doar atunci c&nd lucrarea şi voinţa noastră, personală, li%eră şi care
acţionează de la sine vor în0enunchea înaintea #ui, c&nd vom rosti cu hotăr&re lăuntrică
ru0ăciunea6 ;>ă !u, (oamne, fă cu mine după voia !a, căci sunt or% şi neputincios7.
n această clipă puterea lui (umnezeu pătrunde în duhul omului şi îşi începe lucrarea sa
atotcuprinzătoare. /şadar, condiţia unirii cu (umnezeu este desăv&rşita încredinţare în
m&inile #ui.

ncredinţarea noastră în m&inile lui (umnezeu este cea mai profundă şi mai preţioasă
faptă a noastră. "e petrece ful0erător, la fel ca toate celelalte, însă nu la fel se şi
do%&ndeşte, ci sporeşte treptat, pe parcursul unei perioade mai mari sau mai mici de timp,
în funcţie de posi%ilităţile şi simţul cel %un al lucrătorului. 3ri0inea ei o aflăm la
convertire, c&nd este însăm&nţată, fiindcă atunci cel ce se poc&ieşte rosteşte neapărat şi
cuvintele acestea6 ;voi părăsi răul şi voi lucra %ineleD numai să nu mă lipseşti, (oamne,
de autorul harului !ău7. Cu această stare lăuntrică, creştinul păşeşte în arena nevoinţelor
ascetice
de la sineşiînţeles
se osteneşte cu mer0e
că r&vna multă os&rdie,
înainte, nădăduind
şi apoi vine în autorul lui (umnezeu, însă este
autorul.

/ceastă ordine a lucrurilor este necesară şi din punctul de vedere al stării sufleteşti a
începătorului şi din cel al planului lui (umnezeu, începătorul doreşte să se nevoiască
pentru (omnul şi să)I sluească ) şi se nevoieşte. Prin nevo)inţa sa, el capătă nădedea cea
%ună şi îndrăzneala de a)# privi, oarecum, pe (umnezeu.  limpede însă că el nu tre%uie
să răm&nă pe această treaptă de început primă, ci, fără a slă%i r&vna, să intre în ascultarea
lui (umnezeu, să)I asculte chemarea şi să se deprindă a lucra după îndemnurile şi
dra0ostea faţă de (umnezeu. /şa se t&lcuiesc cuvintele $&ntuitorului către Petru6 ;C&nd
erai mai t&năr te încin0eai sin0ur şi um%lai unde voiaiD dar c&nd vei \îm%ătr&ni, vei
întinde m&inile tale şi altul te va încin0e şi te va duce unde nu voiesti.7 8Ioan 2, :.

#a începutmea.
m&ntuirea omuluarevoi
r&vnă, însăcamai
um%la unult&rziu
le0atspune6
oriunde;!u,
mă (oamne, Cel ce
va purta voia ştii/ceasta
!a.7 toate, lucrează
este
lăsarea necondiţionată în voia lui (umnezeu. ste at&t de impresionantă şi de frumoasă )
şi at&t de plină de roade (in această pricină îl poate le0a pe cineva de sine însuşi. "ă fim
însă cu luare)aminte la aceasta, fiindcă ne putem trezi în situaţia celui ce se trudeşte şi a
cărui sudoare cade pe un păm&nt sterp ) plin de nisip şi pietre, fără viaţă.

(upă părăsirea acestei stări, nevoitorul tre%uie să se s&r0uiască să aun0ă la predarea în

m&inile lui (umnezeu. a poate spori ) este adevărat p&nă la o anumită măsură în vremea
primei lucrări. Cu toate acestea, nevoitorul tre%uie să suprave0heze această creştere şi să
o înlesnească sau, mai %ine, să o primească aşa cum a crescut şi a sporit ea. Ai în acest
caz, Cel Care lucrează este tot (umnezeu, pentru că fără l suntem nimic. (ar omul
spune6 ;eu am ales, eu am dorit, eu m)am ostenit şi (umnezeu mi)a autat7. / dori, a

<
ale0e şi a se osteni sunt de asemenea lucrări %une şi prin urmare dumnezeieştiD ori omul
crede că iz%&nda se datorează propriei sale puteri, căpătate din strădaniile şi truda lui.

/stfel, urcuşul lăuntric de la r&vnă la încredinţarea plină de os&rdie nu este nimic altceva
dec&t arătarea şi desluşirea în conştiinţa noastră a lucrării lui (umnezeu în noi sau a
lucrării m&ntuirii şi curăţirii sinelui. 3s&rduitorul este luminat spre înţele0erea acestei
realităţi prin desele căderi de care are parte în ciuda tuturor eforturilor depuse, precum şi
prin mari şi
Freşelile şi căderile
neaşteptate
sunt%iruinţe, pe careînţeleptitoare,
mai cu seamă le do%&ndeştepentru
fără cine ştienecevăduvesc
că ele multă încercare.
de harul
dumnezeiesc. 5e aduc la cu0etul şi credinţa că suntem nimic, iar (umnezeu şi harul "ău
cel atotputernic sunt totul.

/cesta este ultimul hotar pe care tre%uie să)l depăşească cel ce se pre0ăteşte pentru lecţia
încredinţării în voia lui (umnezeu şi acest lucru nu e posi%il p&nă c&nd nu aun0e la
simţăm&ntul că este nimicnicie. l poate să facă după cum urmează6 să o%serve modul în
care feluritele fapte şi înt&mplări vin peste el, pentru a vedea în ele puterea lui (umnezeuD
cu credinţă tare, să se ad&ncească în le0ile îndreptării, p&nă acolo înc&t să stri0e6 ;!u, Cel
ce pe toate le ştii, măntuieşte)mă7D să vadă nenumăratele le0iuni diavoleşti, căile tăinuite,
%ezna din faţa sa, răsp&ntiile năucitoare şi căile neştiute ale lui (umnezeu. /ceste
pre0ătiri ale minţii primesc deose%ită putere de la nevoitor prin6 împărţirea averilor,
supunerea la %atocura lumii 8ne%unia pentru +ristos:, zăvor&rea, sălăşluirea în pustie.
/cestea sunt momentele cruciale ale vieţii, în urma cărora nu ne mai putem întoarce
dec&t spre (umnezeu. !oţi cei care trec prin ele se încredinţează nemilocit în m&inile #ui
şi sunt primiţi de l. n această privinţă este nepreţuit autorul unui povăţuitor care, fără
ca cel pe care îl povăţuieşte să fie conştient de aceasta, să)l pună în asemenea situaţii,
înc&t să scape teafăr numai cu autorul nevăzut al lui (umnezeu. Părinţii din vechime
spuneau6 U%ătr&nul tre%uie să)i dea ucenicului prileuri de a c&şti0a cununi. "imţăm&ntul
nimicniciei şi al predării în m&inile lui (umnezeu sporeşte cel mai %ine prin sc&r%e
neîncetate şi mai cu seamă prin crucile e-treme, r&nduite de pronia divină, despre care am
vor%it mai sus.

Cel ce s)a afierosit lui (umnezeu sau a fost învrednicit de acest dar începe să lucreze cu
l şi să petreacă
predarea de sine în
nul.
esteVoinţa
un actli%eră
final nu este nimicităD
şi irevoca%il, ea seo lucrare
ci este manifestă pe deplin,
repetată pentru că
neîncetat.
5evoitorul se încredinţează lui (umnezeu, Care îl primeşte şi lucrează în el sau prin
puterile lui. /ceasta este viaţa duhului nostru celui dumnezeiesc şi adevărat. Cel ce se
predă în voia #ui, primeşte ceva de la l şi lucrează potrivit cu ceea ce primeşte. /ceasta
este unirea vie, vieţuirea în (umnezeu, întărirea întru l a între0ii noastre fiinţe6 minte,
inimă şi voinţă. a se iveşte în noi după măsura predării de sine. Cum însă această
predare sporeşte treptat, chiar peste desfăşurarea primei lucrări, este cu neputinţă ca, în
timpul săv&rşirii ei, să nu se înalţe p&nă la starea primirii de către (umnezeu şi a
petrecerii în l. Ai într)adevăr aşa este6 primirea de către (umnezeu se înalţă de la sine.
Ai de această dată însă, se cere de la noi să cola%orăm cu ea sau să sporim foarte 0ra%nic.

<G
#ocul unirii cu (umnezeu sau tăr&mul în care ea se dezvoltă şi se desăv&rşeşte este
ru0ăciunea duhovnicească a minţii. *u0ătorul vieţuieşte în (umnezeu şi prin urmare este
în stare şi foarte pre0ătit pentru ca (umnezeu să înceapă să)Ai facă locaş în l. însă a te
ru0a astfel nu e totuna cu a spune ru0ăciuni. ste o lucrare duhovnicească deose%ită,
făcută numai cu povăţuire, şi sporeşte fără veste, at&t pentru călăuzitor c&t şi pentru cel
călăuzit. n ea constă, am putea spune, treapta ultimă a pravilelor de nevoinţă.E@
85otaE@6 Vezi "f&ntul "imeon 5oul !eolo0:

Pentru că, atunci c&nd această ru0ăciune vine şi se întăreşte, (umnezeu e una cu duhul
nostru. *e0ulile se referă doar la începutul ei, dar ce se înt&mplă atunci c&nd se
desăv&rşeşte este o taină, cu neputinţă de văzut, precum era $oise în spatele norului.
!. Unirea *ie cu Dumneeu "e petrece &ntr' "tare
)e i"i%ie care a)uce cu "ine )e"p#timirea
/cela care a început să trăiască aceste nesilite chemări lăuntrice şi răpiri către (umnezeu
şi mai ales acela care s)a afierosit lui (umnezeu şi a început să lucreze ru0ăciunea
neîncetată este 0ata şi în stare să înceapă isihia. (oar unul ca acesta este destul de
puternic pentru a putea să poarte această încleştare ascetică şi să o aducă la rodire. Pe el e
cu neputinţă să)l ţii într)o viaţă de o%şte sau în tovărăşia altora.

Ce l)a făcut pe "f&ntul /rsenie cel $are să fu0ă de oameni? !ocmai acest dor lăuntric
nestăvilit după (umnezeu. ;Vă iu%esc7 ) a spus el ) ;însă nu pot fi şi cu (umnezeu şi cu
oamenii.7EE
85otaEE6 Vezi Pateric, <<. Pentru /vva /rsenie, nr. , p. ED n. tr. rom.:

"pune "f&ntul Ioan "cărarul că isihast este ;cel ce fu0e fără ură de toate, aşa cum altul
alear0ă cu nepăsare spre ele. /cela nu voieşte să sufere vreo întrerupere în dulceaţa
primită de la (umnezeu.7E=
85otaE=6 "f&ntul Ioan "cărarul, ;"cara dumnezeiescului urcuş7 8>ilocalia rom., vol. <.
<G:, Cuv&ntul 11VII6 (espre sfinţita liniştire a trupului şi a sufletului, nr. 2E, p. @:

'rmătoarele te-te sunt preluate din ;"cara7, pentru a înţele0e mai %ine isihia 8liniştea:.
-istă lăuntrică,
linişte o linişte din afară,
c&nd c&ndpetrece
cineva cinevasin0ur,
se desparte decu
în duh, toţi(umnezeu,
şi trăieşte sin0ur, şi e-istă
nu într)un o ci
chip silit,
de %unăvoie, aşa cum pieptul respiră li%er şi ochiul vede li%er. Cele două mer0 m&nă în
m&nă, însă cea dint&i e cu neputinţă a se petrece fără cea din urmă. ;Cel ce se linişteşte
QIsihastulM, se s&r0uieşte să închidă netrupescul în casă trupească.7E9
85otaE96 I%idem, Cuv, 11VII 8(espre sfinţitaN:. nr. E, p. G:

;Chilia este în0răditura trupului celui ce se linişteşte. a are înăuntru casa cunoştinţei. E
85otaE6 I%idem, Cuv. 11VII 8(espre sfinţitaN:, nr. G, p. :

Isihia nu îi atra0e pe aceia care nu au 0ustat încă din dulceaţa lui (umnezeu, iar această
dulceaţă nu poate fi 0ustată de cel care nu şi)a %iruit patimile. ;Cel ce suferă de o %oală
sufletească şi se apucă de liniştire este asemenea celui ce sare din cora%ie în mare şi

<
socoteşte că va aun0e pe o sc&ndură, fără primedie, pe uscat.7 E<
85ota E<6 I%idem, Cuv. 11VII 8(espre sfinţitaN:, nr. , p. :

;5iciunul, dacă e tul%urat de m&nie şi de închipuirea de sine, de făţărnicie şi de ţinerea de

minte a răului, să nu îndrăznească a socoti că vede în smerenie urmă de linişte, ca nu
cumva să)şi a0onisească prin aceasta ieşire din minţi şi numai at&ta.7 =G
85ota=G6 I%idem. Cuv. 11VII 8/celaşi cuv&nt6 (espre felurile liniştirilor, despre
deose%irea lor:, nr. E, p. :
;/m văzut călu0ări ce se linişteau sătur&ndu)şi dorul lor aprins după (umnezeu fără să)l
sature şi aprinz&nd foc din foc, dra0oste din dra0oste şi dor din dor.7 =
85ota= I%idem. Cuv. 11VII 8(espre sfinţitaN:, nr. @, p. :

;Cel ce se linişteşte 8sihastrul: este chipul păm&ntesc al în0erului, care a eli%erat din
tr&ndăvie şi din moleşeală ru0ăciunea prin scrisoarea dorului şi prin literele s&r0uinţei.
Cel ce se linişteşte 8sihastrul: e cel ce stri0ă cu tărie6 ;Fata este inima mea,
(umnezeule7 8Psalm E=, G:. Cel ce se linişteşte 8sihastrul: este acela care zice6 ;u
dorm, dar inima mea ve0hează7 8C&ntarea C&ntărilor E,2:.7 =2
85ota=26 I%idem, Cuv. 11VII 8(espre sfinţitaN:, nr. E şi =, p. 2:

/stfel,
vor%eştetoată
faţăîndeletnicirea
către faţă, aşaisihastului este aceea
cum preferatul de a fi îicu0răieşte
împăratului (omnulacestuia
Cel 'nul, cu Care
la ureche.
/ceastă lucrare a inimii este în0rădită şi ve0heată prin păstrarea nemişcării liniştii
0&ndurilor. Buna r&nduială a 0&ndurilor şi cu0etarea nerăsp&ndită la (umnezeu alcătuiesc
fiinţa liniştii şi a lipsei de 0rii. ;Aez&nd la o înălţime, ia seama la tine însuţi, dacă te
pricepi, şi atunci vei vedea cum, c&nd, de c&nd, c&ţi şi care furi vin să intre şi să fure
stru0urii. 3%osind de p&ndă, ridică)te şi te roa0ă. Ai iarăşi şez&nd, ţine)te cu %ăr%ăţie de
lucrarea de mai înainte.7 =
85ota=6 I%idem, Cuv. 11VII 8(espre sfinţitaN:, nr. 2, p. :

Cel ce iu%eşte fericita liniştire învaţă lucrarea şi imită vieţuirea puterilor netrupeşti. 'nii
ca aceştia nu se vor sătura în vecii vecilor să laude pe >ăcătorul. /semenea şi cel ce a
intrat în cerul liniştii nu se va sătura să laude pe Jiditorul.=@
85ota=@6 I%idem, Cuv. 11VII 8(espresfinţitaN:, nr. 2=, p. @:
nsă nici ru0ăciunea curată şi aici lucrarea netul%urată a inimii nu pot fi do%&ndite dacă
inima nu s)a înstrăinat cu desăv&rşire de 0rii. 5u le poate lucra pe primele două cel ce nu
a do%&ndit)o pe a treia, aşa cum nu se poate îndeletnici cu studiul cărţilor cel ce nu
cunoaşte alfa%etul. ;'n fir mic de păr tul%ură ochiulD o 0riă mică alun0ă liniştea.7 =E
85ota=E I%idem, Cuv. 11VII 8/celaşi cuv&nt6 (espre felurile liniştirilor şi despre
deose%irea lor:, nr. 9, p. <2:

;Cel ce voieşte să înfăţişeze înaintea lui (umnezeu o minte curată şi este frăm&ntat de
0rii este asemenea celui ce şi)a le0at tare picioarele şi încearcă să um%le repede.7 ==
85ota==6 I%idem, Cuv. 11VII, /celaşi cuv&nt6 (espre felurile liniştirilor şi despre
deose%irea lor:, nr. <, p. <2)<:

<2
(e acum, cel ce doreşte adevărata isihie începe prin a se preda pe sine lui (umnezeu şi a
crede din ad&ncul inimii că (umnezeu are 0riă de noi.

(oar aceia care s)au unit cu liniştea pentru a se desfăta de dra0ostea lui (umnezeu şi a)şi
stin0e setea acestei iu%iri, atraşi fiind de dulceaţa ei, sunt adevăraţii isihaşti. (acă unii ca
aceştia lucrează liniştirea cu pricepere vor începe cur&nd să 0uste din roadele ei, care
sunt6 netul%urarea minţii, 0&ndurile curate, răpirea către (umnezeu, ru0ăciunea
nesăturată, trezvia neclintită, lacrimile neîncetate şi toate celelalte.
/ceasta este chemarea lăuntrică spre linişte şi spre dulcea aşezare înaintea lui (umnezeu.
Calea p&nă aici cere curăţire de patimi prin nevoinţele ascetice care întăresc în noi %inele
şi nimicesc răul. (rumul nea%ătut către ea este încredinţarea necondiţionată în m&inile lui
(umnezeu şi lepădarea tuturor 0riilor, iar fiinţa ei este şederea înaintea lui (umnezeu în
ru0ăciunea cu desăv&rşire nerisipită a minţii şi a inimii, prin care se aprinde foc peste foc.

/rderea duhului pricinuită de unirea cu (umnezeu îl curăţă în totalitate pe om şi)l înalţă

pe treapta nepătimirii. >irea noastră se topeşte în acest foc precum metalul %rut în furnal
şi iese din el strălucind de curăţie cerească şi făc&ndu)se un templu vrednic de a)# primi
pe (umnezeu.

Pe
estedrumul ce duce
întotdeauna spre unirea
ima0inea vie cu a(umnezeu
cunoscută vomeste
vieţii ascetice înt&lni ne0reşit liniştea.
întotdeauna o stare în(eşi
carenu
adunarea lăuntrică şi ad&ncirea în duhul prin (uhul "f&nt duce la curăţia serafimică şi la
dra0ostea arzătoare de (umnezeu, în (umnezeu.

/cest foc s)a sălăşluit înlăuntru şi începe să lucreze din clipa în care omul fă0ăduieşte şi)
şi începe nevoinţa. nsă aceasta e căldură de început, care uneori vine, alteori se ascunde.
Continuă să lucreze c&tă vreme se nevoieşte el, pentru a curaţi inimaD altminteri nici n)ar
putea duce asemenea nevoinţe. însă ea nu se poate manifesta în toată puterea, la început,
din pricina răcelii patimilor care încă îl ţin înro%it pe om. a se descoperă în toată puterea
atunci c&nd patimile au fost nimicite pe deplin. Căldura cea dint&i este similară celei date
de un foc de lemne ude şi verzi, în vreme ce cea de)a doua se aseamănă cu acelaşi foc de
lemne, atunci c&nd flăcările au uscat lemnele şi au început să le mistuie.

Pentru a face o altă analo0ie, prima căldură este precum cea pe care o o%ţinem încerc&nd
să încălzim apă care conţine 0heaţă ) căldura este prezentă, însă apa nu fier%e şi nu va
fier%e p&nă ce 0heaţa nu se topeşte. C&nd acest lucru se înt&mplă, căldura pătrunde în
întrea0a cantitate de apă, încălzind)o din ce în ce mai mult. /tunci apa aun0e la fier%ere
şi este curată. Cam aşa este şi căldura din urmă. /ceste .două comparaţii zu0răvesc
urmările pe care le are arderea duhovnicească asupra omului, în vremea urcării ultimelor
trepte ale desăv&rşirii creştine, duc&ndu)l la curăţie desăv&rşită şi la despătimire.

$ateria patimilor este nimicită, mistuită fiind de focul dumnezeiesc. Iar în vreme ce
această materie este dezrădăcinată şi sufletul curăţit, toate patimile dau înapoi.=9
85ota=96 I%idem. Cuv. 11VI 8(espre deose%irea 0&ndurilor, patimilor şi virtuţilor:

<
/cesta este înţelesul despătimirii, după "f&ntul Ioan "cărarul6 ;Nnepătimirea este
învierea sufletului înainte de cea a trupului.7 =
85ota=6 I%idem, Cuv. 11I1 8(espre nepătimire sau cerul păm&ntescN:, nr. 2, p. @<.

nviere a sufletului tre%uie numită ieşirea din omul cel vechi, adică naşterea omului celui
nou, în care nu mai este nimic din cele ale omului vechi, după cum se spune6 ;Vă voi da
inima nouă şi duh nou vă voi da7 8lezechiel =, 2=:. =<
85ota=<6
<G: "f&ntul Isaac "irul, Cuvinte despre "fintele 5evoinţe 8>ilocalia rom., vol. G.

/ceastă desăv&rşire desăv&rşită şi în acelaşi timp într)o neîncetată sporire, a celor ce se

desăv&rşesc în (omnul, le luminează într)at&t mintea şi)i răpeşte din lumea materiei,
înc&t deseori ies din viaţa trupească şi sunt duşi să vadă vedenii cereşti.

/postolul se referă la nepătimire c&nd scria6 ;5oi însă avem 0&ndul lui +ristos7 8I
Corinteni 2, =:, şi tot despre ea vor%ea ascetul din "iria care a stri0at6 ;"lă%eşte,
(oamne, valurile harului !ău79G
85ota 9G6 "f&ntul frem "irul:

Cel ce este nepătimitor a auns nesimţitor faţă de toate lucrurile care st&rnesc şi hrănesc
patimileAiînasta
ochilor. aşa măsură înc&t
pentru că estenu)l înr&urescunit
în între0ime princu
nimic, chiar dacă
(umnezeu. 'nuli)arcaapărea
acela, înaintea
intr&nd într)
o casă de desfr&u, nu numai că nu simte mişcarea patimilor, ci face pe desfr&nată să
trăiască o viaţă de curăţie şi nevoinţa.

Cine s)a învrednicit să vieţuiască într)această stare, deşi încă acoperit de trup stricăcios,
este un templu al (umnezeului Celui Viu, Care îl călăuzeşte şi)l povăţuieşte în toate
cuvintele, faptele şi 0&ndurile sale. (in pricina iluminării lăuntrice, el aun0e să ştie, să
afle voia (omnului, cum ar auzi un 0las, şi afl&ndu)se mai presus de toată ştiinţa
omenească, rosteşte6 ;C&nd voi veni şi mă voi arăta feţei (omnului7, căci nu mai sunt în
stare să suport puterea dorului, ci r&vnesc %unătatea cea nepieritoare pe care mi)ai dăruit)
o înainte de a fi căzut în stricăciune. Ai ce să 0răim mai mult 5epătimitorul poate spune6
;nu eu mai trăiesc, ci +ristos trăieşte în mine 8Falateni 2, :, lupta cea %ună am luptat,
călătoria am săv&rşit, credinţa ortodo-ă am păzit7 8II !imotei @, 9:.
,. Nep#timirea e"te palatul cere"c al 8mp#ratului ceruril'r
/ceasta este adevărata unire cu (umnezeu şi sălăşluire a #ui în noi ) scopul ultim al
căutărilor duhului omului ) în care l vieţuieşte în noi şi noi în l. /cum se împlineşte în
sf&rşit dorinţa cea %ună şi ru0ăciunea $&ntuitorului, ca orice credincios să fie una cu l,
aşa cum l este în !atăl şi !atăl este în l 8vezi Ioan 9, 2:. /cum se împlineşte
fă0ăduinţa m&n0&ierii "ale6 cel ce păzeşte poruncile #ui îl iu%eşte pe !atăl #ui şi l şi
!atăl #ui ;vom veni la el şi vom face locaş la el7 8vezi Ioan @, 2:. /cum se vădeşte
adevărată încredinţarea pe care o dă /postolul că cei ce mor în starea de nepătimire au
viaţa ;ascunsă cu +ristos întru (umnezeu7 8Coloseni , :. 'nii ca aceştia sunt temple
ale lui (umnezeu, şi (uhul lui (umnezeu locuieşte în ei 8vezi  Corinteni , =:.

<@
Cei ce au do%&ndit aceasta sunt misticii lui (umnezeu şi starea este asemănătoare celei a
/postolilor, întruc&t şi ei capătă cunoştinţă despre voia lui (umnezeu, simţind)o ca şi
cum ar auzi 0las.9
85ota96 "f&ntul Ioan "cărarul, "cara dumnezeiescului urcuş 8>ilocalia rom., vol. <,
<G:, Cuv. 11I1, nr. E, p. @22:

Ai unindu)se desăv&rşit în simţuri cu (umnezeu, sunt învăţaţi în chip tainic de către l

cuvintele #ui.92 Cuv. 111 8(espre le0ătura treimii virtuţilorN:
85ota926 I%idem,

3 asemenea stare este mărturisită de dra0ostea arzătoare ce îi împin0e să 0răiască cu

îndrăzneală6 ;Cine ne va despărţi pe noi de iu%irea lui +ristos?7 8*omani , E:. Ai
iu%irea dăruieşte proorocia, pricinuieşte minunile, este ad&ncul luminării, este izvorul
focului dumnezeiescD cu c&t ţ&şneşte mai mult, cu at&t îl arde mai tare pe cel însetat.9
85ota96 I%idem, Cuv. 111, nr. , p. @G:

Cu toate că o asemenea stare este rodul liniştii practicate cu înţele0ere, (umnezeu nu lasă
pe toţi sihastrii pentru totdeauna în linişte. Cei ce au atins nepătimirea prin linişte şi prin
nepătimire au fost făcuţi vrednici de cea mai sinceră unire cu (umnezeu şi de sălăşluirea
#ui sunt luaţi de la liniştea lor pentru a le slui celor ce caută m&ntuirea. i le sluesc
acestor
$are şi căutători, lumin&ndu)i,
"f&ntul Ioan călăuzindu)i
au auzit am&ndoi şi săv&rşind
un 0las minuni.
în pustie, în "f&ntul
liniştea /ntonie
lor, care cel
i)a îndemnat
spre nevoinţa de a)i povăţui pe alţii pe calea m&ntuirii şi cunoaştem cu toţii roadele
ostenelilor lor. #a fel s)a înt&mplat şi cu numeroşi alţi isihaşti.

Pe păm&nt nu cunoaştem nimic mai înalt dec&t această stare a /postolilor. Punem punct
aici privirii noastre de ansam%lu asupra r&nduielii unei vieţi %ineplăcute lui (umnezeu.
9@
85ota9@6 Cei ce doresc să afle mai multe despre treptele, finale ale desăv&rşirii creştineşti
să citească "f&ntul Isaac "irul, "cara şi >ilocalia:

I  Partea a treia  Calea spre %antuire

Lec/ii despre
Părintelui educa/ie
n!stru I!an ale celui .ntre
0ris!st!% FGHsfin/i

. 5aşterea de copii este o r&nduială a firii, însă a)i creşte şi a)i educa întru virtute este o
chestiune de minte şi de voinţă.
85ota9E6 Prima parte este preluată din ;#ecturi creştineşti7, , partea a @)a, p0. 2@2)
2E, care au fost luate din vol. E, Benedict in $ondD vidua li0atur:

2. Prin datoria de a)i creşte nu vreau să spun numai a nu)i lăsa să moară de foame, aşa
cum fac de cele mai multe ori părinţii, socotind că asta este sin0ura o%li0aţie pe care o au
faţă de copiii lor. n privinţa ei nu e nevoie nici de cărţi, nici de porunci, fiindcă firea îşi
cere cele ale ei cu voce tare. u mă refer la 0ria de a educa inimile copiilor în virtute şi

<E
evlavie ) o îndatorire sf&ntă, pe care trec&nd)o cu vederea ne facem vinovaţi de uciderea
copiilor noştri, în cel mai adevă]rat sens al cuv&ntului.

. /ceastă o%li0aţie le revine, deopotrivă şi taţilor şi mamelor. "unt taţi care nu

precupeţesc nici un efort pentru a)şi da odraslele pe m&na unora care să)i înveţe plăcerile
şi pen]tru a le satisface toate poftele, ca nişte moştenitori %o0aţi ce sunt. "unt privite însă
ca lucruri neînsemnate să fie copii creştini sau să se deprindă cu lucrarea evlaviei. 3,
or%ire uci0aşă
societatea noastrănsăşi
să seaceastă %lestemată
t&n0uiască. nesimţire este
"ă presupunem că aţipricina dezordinii
a0onisit pentru eicare face
o avere
considera%ilă. Cu toate acestea, dacă nu se pricep să o administreze cu înţelepciune,
averea nu va rezista multă vreme în m&inile lor. 3 vor risipi şi va pieri împreună cu
proprietarii, fiind cea mai dureroasă moştenire a lor.

@. Copiii voştri vor fi întotdeauna suficient de %o0aţi, dacă vor primi de la voi o %ună
creştere, care să)i înveţe a avea o comportare şi o viaţă morală. /şadar, nu vă siliţi să)i
faceţi %o0aţi, ci mai de0ra%ă învăţaţi)i să)şi stăp&nească prin cucernicie patimile, faceţi)i
%o0aţi în virtuţi, învăţaţi)i să nu)şi plăsmuiască tot felul de nevoi închipuite, c&ntărindu)le
valoarea după măsurile lumeşti. "uprave0heaţi)le cu atenţie faptele, prietenii şi le0ăturile
şi să nu aşteptaţi milostivirea lui (umnezeu de nu vă veţi duce la %un sf&rşit această
înda]torire.

E. (acă /postolul ne porunceşte să ne în0riim mai mult de ceilalţi dec&t de noi, şi dacă
suntem vrednici de os&ndă pentru a fi trecut cu vederea folosul aproapelui, atunci cu c&t
mai mare ne va fi vina c&nd porunca îi priveşte pe cei care ne sunt at&t de apropiaţi? ;5u
u am fost7, ne va zice (omnul, ;Cel ce le)am r&nduit acestor copii loc în familiile
voastre? 5u u am fost Cel Care i)am încredinţat purtării voastre de 0riă, pun&ndu)vă
stăp&ni, paznici şi udecători peste ei? V)am dat autoritate deplină asupra lorD am dat toată
0ria creşterii lor în m&na voastră. Veţi spune că n)au vrut să)şi plece 0&tul la u0, că l)au
aruncat. (ar tre%uia să luaţi de la început toate măsurile de prevedereD să)i controlaţi şi
să)i ţineţi în fr&u încă de la primele impresii, să vă impuneţi autoritatea peste ei înainte ca
d&nşii să capete puterea de a se smul0e din ea. /r fi tre%uit să le plecaţi sufletele tinere în
u0ul datoriei, să)i deprindeţi a)l purta, să)i educaţi în spiritul ei, să le0aţi rana de la
început. /r fi tre%uit să smul0eţi %u]ruienile încă de c&nd au început să încolţească înt&ia
oară
c&nd în urul tinerei
patimile plantedeşinestăp&nit
au devenit nu să am&naţi
şi deplivitul p&nă c&nd
neîm%l&nzit au prins
din pricină că rădăcini ad&nci,
s)au întărit odată
cu creşterea lor QcopiilorM.

=. nţeleptul "irah 0răieşte6 ;/i feciori? învaţă)i pe ei şi încovoaie din pruncie 0rumazul
lor7 8nţelepciunea lui "irah 9, 2@:. nsă (omnul nu ne îndeamnă numai cu această
po]runcă prin %uzele prooroculuiD l ne ţine şi partea, spriinind împlinirea poruncii lor
cu pedepsele înfricoşătoare pe care le primesc fiii ce nu ascultă de părinţii lor6 ;Cel ce va
0răi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie dat morţiiN7 8#evitic 2G, <:. l îi
pedepseşte cu moartea pe cei care se fac vinovaţi faţă de voi, iar voi priviţi cu nepăsare la
păcatele pe care ei le săv&rşesc împotriva celei mai înalte puteri. i se răzvrătesc
împotriva lui (umnezeu însuşi, încălc&nd toate poruncile #ui, iar voi priviţi fără să fiţi
afectaţi în vreun fel şi fără a avea să le reproşaţi copiilor voştri nici cel rnai mărunt lucru.

<=
3are ce are l de pierdut de pe urma i0nirii lor? 5imic. (ar voi n)ar tre%ui să vă temeţi
pentru voi înşivă? Pentru că cel ce se leapădă de (omnul este cu neputinţă să)şi
cinstească tatăl sau pe sine.

9. Copiii care sunt ascultători şi credincioşi lui (umne]zeu vor afla în însăşi ascultarea
faţă de le0ea #ui un izvor %o0at de fericire, chiar şi în această viaţă vremelnică. 'n om
sărac care vieţuieşte după +ristos inspiră dra0ostea şi res]pectul celorlalţi. Pe c&nd,
av&nd o inimă
duşmănia rea celor
tuturor şi desfr&nată,
din ur. toate %o0ăţiile nu te vor scăpa de nefericire şi de

. !&nărul %ine crescut nu numai că se va %ucura de res]pectul tuturor, dar vă va fi mult

mai dra0 şi vouă Iu%irea voastră pentru el nu va fi o simplă le0ătură a firii, ci va fi
ro]dul virtuţilor sale. Pentru aceasta, la %ătr&neţe el vă va slui cu toată dra0ostea fiască.
l va fi spriinul vostru. Pentru că aşa cum cei ce nu)# cinstesc pe (omnul îi dispreţuiesc
şi pe părinţii lor, tot astfel cei ce se tem de (umnezeu, Părintele tuturor oamenilor, vor
avea toată cinstea pentru cei care le)au dat viaţă.

<. Presupun&nd că împlinim poruncile le0ii în toate ce]lelalte privinţe, însă nesocotind)o
pe aceasta una, vom fi as]pru pedepsiţi. /scultaţi această mărturie luată din istoria unui
popor din vechime. Veţi vedea de îndată ce pedeapsă înfricoşătoare îi aşteaptă pe acei
părinţi
%l&ndă.care ne0liează
5umele lui eraedu]caţia
li. /cestcopiilor. Printre
preot avea doi fiiiudei
careera undedat
s)au preot lacinstit
toatepentru
viciile.firea
!atălsa
lor nu)şi făcea pro%leme din pri]cina aceasta şi nu le prea dădea mare importanţă sau,
dacă din pricină că fărădele0ile lor erau prea mari era nevoit să)i mustre, o făcea fără prea
mare severitate şi convin0ere. /r fi tre%uit să)i pedepsească cu asprime, să)i alun0e de la
faţa sa, să ia cele mai ferme măsuri pentru a conteni faptele cele ne]ruşinate, însă el n)a
făcut nimic din toate astea. "e mulţumea doar să le atra0ă atenţia într)un chip foarte
în0ăduitor6 ;5u, copiii mei, nu este %ună vestea ce o aud eu despre voiD nu mai faceţi aşa7
8l *e0i 2, 2@:. /sta se cuvenea să spună el? i #)au necinstit pe Cel Căruia îi datorează
viaţa, iar el mai ac]ceptă încă să)i facă parte din familie? $ustrarea lui a fost zadarnică şi
deşartă. 5u, aici nu erau de auns mustrările, aici tre%uia o lecţie de neuitat, chinuri aspre,
o pedeapsă pe mă]sura răutăţii. /r fi tre%uit să folosească frica pentru a z0udui tinerele
lor inimi din întunecimea în care zăceau. 3 mustra]re >iii lui li nu duceau lipsă de aşa
ceva. 3, cuvinte
o %ătălie rostiteau
şi nenorociţii în fost
deşert
ucişi3,deuci0aşă %l&ndeţe,
duşmani. căreia
C&nd tatăl ei i)au
a aflat căzut victime
nenorocirea / fost
a căzut la
păm&nt şi lovindu)se la cap a murit.

G. /dineauri v)am spus că părinţii care nu se în0riesc să le dea copiilor o educaţie
creştinească sunt uci0aşi ai pro]priilor lor fii. 5u acesta este adevărul? Pe cine ar tre%ui
să dea vina li pentru moartea fiilor săi? Pe el însuşi.  adevă]rat, sa%ia duşmanului i)a
tăiat, însă nepurtarea de 0riă a pre]tinsului lor tată a fost cea care a m&nuit lovitura.
#ipsiţi de autorul ceresc, ei s)au trezit fără de apărare în faţa să0eţilor >ilistenilor. !atăl
lor i)a distrus pe ei şi s)a distrus pe sine. ntre timp, vedem acelaşi lucru petrec&ndu)se în
faţa ochilor noştri în fiecare zi. C&t de mulţi sunt părinţii care nu vor să ia asupra lor truda
de a)i îndrepta pe copiii neascultători şi în]căpăţ&naţi #e e teamă să nu)i supere prin
încercarea de a stăvili prin cuvinte aspre apucăturile dezmăţate pe care le)au căpătat. Care

<9
sunt urmările? 5eor&nduiala sporeşteD lipsa pe]depsei îi face să săv&rşească păcate
stri0ătoare la cerD sunt aduşi la udecatăD şi nenorociţii pier de m&na călăului. 5u v)aţi
e-ercitat drepturile fireşti asupra lor, ci i)aţi lăsat în m&na neîndurătoarei pedepse civile,
iar ustiţia omenească şi)a spus în chip necruţător cuv&ntul. Vă temeţi să nu)i umi]liţi
cumva prin vreo pedeapsă uşoară at&t timp c&t sunt de faţăD însă de ce ruşine ne0răită te
vei umple c&nd fiul vostru nu va mai fi prin preamă, iar tatăl, hăituit pretutindeni de
privirile acuzatoare, nu va mai îndrăzni să se arate nicăieri?

. (e aceea vă implor să vă 0riiţi de %una creştere a copiilor voştri. F&ndiţi)vă mai înt&i
la m&ntuirea sufletelor lor. (umnezeu va r&nduit capi şi învăţători peste familiile voastre.
ste datoria voastră să suprave0heaţi şi să suprave]0heaţi în continuu purtarea soţiilor şi
copiilor voştri. /scultaţi)l pe "f&ntul Q/postolM Pavel. (acă soţiile voastre, spune el, vor
să înveţe ceva, să înveţe de la %ăr%aţii lor. Creşteţi)vă copiii întru învăţătura si certarea
(omnului 8vezi  Corinteni @, E şi feseni =, @:. 'rmaţi pilda lui Iov, care se în0riea
neîncetat de copiii săi şi aducea arderi de tot, 0&ndind el că poate au păcătuit şi au cu0etat
cu păcat 8Iov l, E:. #uaţi)vă după /vraam, care nu se în0riea at&t de a0onisirea
%o0ăţii]lor c&t de păzirea le0ii lui (umnezeu de către fiecare mem]%ru al familiei sale şi
despre care (omnul a mărturisit6 ;Că l)am ales, ca să înveţe pe fiii şi casa sa după sine să
um%le în calea (omnului si să facă udecată şi dreptate7 8>acerea , <:. (avid, c&nd
era aproape de moarte, a vrut să)l lase pe "olomon moştenitor si0urD l)a chemat la sine
pentru a)i"ău
cuv&ntul maicare
spune
l)aîncă
0răitocătre
dată mine,
acestezi]c&nd6
înţelepteU(acă
poveţe6fiii;Aităicaîşisăvor
îşipăzi
ţină drumul
şi (omnul
lor, ca să
se poarte cu credincioşie înaintea $ea, din toată inima şi din tot su]fletul lor, atunci nu
va conteni să fie din tine %ăr%at pe tro]nul lui Israel.7 8III *e0i 2, @:. /cestea sunt
pildele pe care tre%uie să le urmăm în toată viaţa noastră, p&nă la ultima su]flare

2. (acă părinţii %uni s)ar strădui să îi crească întru cele %une pe fiii lor, n)am mai avea
nevoie nici de le0i, de ude]cători şi tri%unale, nici de pedepse. Călăii e-istă tocmai
pen]tru că suntem imorali.

. 5u precupeţim nici efort şi nici alte miloace pentru a)i învăţa pe copiii noştri
ştiinţele lumeşti, astfel înc&t să poată slui cu %ună pricepere stăp&nitorilor păm&nteşti.
5u]mai cunoaşterea Credinţei sfinte şi sluirea mpăratului Ce]resc ne lasă nepăsători.
#e în0ăduim
%iserică să mear0ă
sau stau în ea cupeevlavie.
la specta]cole,
#e ceremînsă prea
să ne puţin ne interesează
istorisească din cele ce dacă
şi)aumer0 la în
însuşit
şcolile lumeşti ) de ce nu le)am cere să ne spună şi din cele pe care le)au auzit în casa lui
(umnezeu?9=
85ota9=6 Para0rafele următoare au fost luate în parte din 3milia a 11I)a la pistola către
feseni a "f&ntului /postol Pavel, (espre căsătorie şi viaţa de familie, în Comentariile
sau -plicarea pistolei către feseni a celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan +risostom,
/rhiepiscopul Constantinopolei, traducere din lim%a elină de arhim. !heodosie
/thanasie, Iaşi, <G2, pp. 2)22:

@. (upă ce sfătuieşte pe copii at&t c&t tre%uia, /posto]lul trece şi la părinţi şi le zice6
;Ai voi, părinţilor, nu întăr&taţi la m&nie pe copiii voştri, ci creşteţi)i întru învăţătura şi
certarea (omnului7 8feseni =, @:. Voieşti să fie copilul tău ascultător? /tunci creşte)l

<
chiar dintru început în învăţătura şi certarea (omnului. "ă nu îţi închipui că ar fi de prisos
să)l pui pe copilul tău să asculte "fintele "cripturi, pentru că acolo va auzi mai înt&i6
;Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta7 8Ieşirea 2G, 2:, înc&t vei începe de îndată să)ţi
capeţi plata. "ă nu zici6 ;Cititul "cripturii e trea%a călu0ărilor. 5u cumva am să)l fac pe
copilul meu călu0ăr?7 5u 5u e nici o nevoie să)l călu0ăreşti. >ă)l creştin (e ce te sperii
de un fapt care e amestecat cu un at&t de mare c&şti0? #e este necesar tuturor să cunoască
învăţăturile "cripturii, şi mai cu seamă copiilor. (eşi nu au ha%ar de adevărurile
dumnezeieşti,
ne]maipomenite, ei ştiu totuşiaşa)zişi
despre c&te ceva
eroidin %asmele
admiraţi de pă0&ne,
scriitori,afl&nd acolo
care erau despre
sclavi vieţi
ai patimilor şi
fricoşi în faţa morţii. 'n asemenea e-emplu este /hile, care moare nem&n0&iat pentru
concu%i]na sa, sau altul care se dedă pe sine %eţiei şi tot aşa (e aceea are nevoie de
leacuri care să vindece toate e-emplele rele şi acestea sunt învăţătura şi certarea
(omnului.

E. "untem at&t de preocupaţi de a da pe copii la şcoalăD de)am fi la fel de r&vnitori în a)i
creşte în învăţătura şi certarea (omnului Ai apoi ne mai mirăm de ce cule0em roade aşa
de amare, c&nd i)am crescut pe copii o%raznici, neruşi]naţi, neascultători şi 0rosolani. >ie
ca aşa ceva să nu se în]t&mple niciodatăD ci să ascultăm mai %ine pe fericitul Pavel care
ne povăţuieşte să)i creştem întru învăţătura şi certarea (omnului. "ă le dăm prin noi
modele pe care să le imiteD din cea mai fra0edă v&rstă să)i facem a se ocupa cu citirea
"fin]telor "cripturi.
te tot ascultăm7. (ar ;/i maivoispus
eu nu asta de
conteni nenumărate
niciodată să)miori7, veţi spune, ;ne)am săturat să
fac datoria

=. (in ce pricină nu)i imitaţi pe %ăr%aţii şi femeile sfinte din vechime? "puneţi)mi Ai
mai cu seamă voi, mamelorD aduceţi)vă aminte de pilda /neiD priviţi ce a făcut ea. #)a
adus pe "amuel, unicul ei fiu, la templu, pe c&nd era încă prunc Care dintre voi nu ar
dori să ai%ă un fiu ca "amuel, mai de0ra%ă de mii de ori dec&t să devină fiul ei împărat al
lumii între0i? ;nsă e cu neputinţă7, spuneţi voi, ;ca fiul meu să aun0ă vreodată la fel de
slăvit ca "amuel7. Ai, mă ro0, de ce nu ar fi posi%il? Pentru că nu vrei asta cu adevăratD
pentru că nu I)l dai Celui ce poate să)l facă mare. Ai cine ar putea fi acela? (umnezeu.
/na l)a încredinţat pe "amuel în m&inile lui (umnezeu. 5ici li, marele preot, nu a putut
să)l forme]zeD şi cum ar fi putut el, care nu i)a putut forma chiar pe fiii lui? nsă credinţa
/nei şi r&vna ei au făcut totul. /cel copil a fost înt&iul născut al /nei, care nici nu ştia
dacă va mai
copilulD naşte
tre%uie să sau
ai%ănu alţiiDplăcerilor
0ustul cu toate acestea nu a zismăcar
păm&n]teşti, niciodată6 ;voi aştepta
c&tă vreme să crească
este copil7. 5uD
toate aceste 0&nduri au fost iz0onite, pentru că ea avea un sin0ur scop6 cum ar putea să
afierosească lui (umnezeu din fra0edă pruncie pe m&n0&ierea inimii ei? *uşinaţi)vă voi,
%ăr%aţilor, de înţelep]ciunea acestei femei. a l)a dăruit pe "amuel lui (umnezeu şi cu
(umnezeu l)a lăsat şi astfel căsătoria a fost %inecuv&n]tată înzecit, fiindcă ea a căutat
mai înt&i cele duhovniceşti. #)a afierosit lui (umnezeu cel dint&i rod al p&ntecelui ei şi a
căpătat pentru aceasta mulţi alţi copii. / trăit chiar să)l vadă pe "amuel acoperit de cinste.
(acă oamenii răspund la cinste cu cinste, oare nu cu at&t mai mult o face aceasta
(umnezeu? l este at&t de darnic, chiar şi cu cei care nu)# cinstesc de]loc P&nă c&nd
deci vom fi stăp&niţi de trup? P&nă c&nd vom tinde tot spre păm&nt? !oate să treacă pe al
doilea plan faţă de în0riirea copiilor, faţă de datoria de a)i creşte în învăţătu]ra şi
certarea (omnului. (acă dintru început îi învăţăm a fi iu%itori ai adevăratei înţelepciuni,

<<
atunci el a c&şti0at %o0ăţie şi slavă nemăsurat mai mare dec&t poate aduce %o0ăţia. 5u)l
vei face pe copil at&t de mare şi de slăvit chiar de l)ai învăţa vreun meşteşu0 sau toată
înţelepciunea cea profană, prin care să se priceapă a c&şti0a %o0ăţii, pe c&t îl va face arta
de a dispreţui averileD dacă doreşti să fie copilul avut, deprinde)l cu această artă. Cu
adevărat %o0at este nu cel care pofteşte multă avere şi se înconură cu %o0ăţie, ci acela
care nu are nevoie de nimic.

9. /şa să)ţi

5u căuta cumînveţi copilul,
să)l faci cu faimă
a avea asta să)l deprinziD
mare de om aceasta
înţelept este cea mai marelumească,
cu înţelepciunea dintre %o0ăţii.
ci
chi%zuieşte cu multă luare)aminte cum să)l înveţi a dispreţui slava cea vremelnicăD atunci
el va fi cu adevărat slăvit şi fai]mos. >ie că eşti %o0at, fie că eşti sărac, aceasta îţi este în
putere să o faciD această lecţie nu o învaţă cineva de la un dascăl iscusit, ci din
dumnezeieştile învăţături aflate în "f&nta "criptură. 5u te în0rii cum să trăiască el aici pe
pă]m&nt viaţă îndelun0ată, ci cum să se %ucure de viaţa cea nes]f&rşită şi veşnică a
veacului ce va să vie. (ă)i)le pe cele mari, iar nu pe cele mici. 5u te preocupa să)l faci un
orator a0er, ci învaţă)l să iu%ească adevărata înţelepciune. 5u va fi nici o pa0u%ă dacă nu
va şti să le0e cuvintele meşteşu0itD pe c&nd dacă îi lipseşte înţelepciunea Qcea adevăratăM,
toată reto]rica din lume n)ar putea să)l aute. 5ecesitatea cea mare este nu de cuvinte
frumoase, ci de un model de viaţăD de caracter QalesM, nu de iscusinţă oratoricăD de fapte şi
nu de vor%e. 5umai acestea ne a0onisesc împărăţia cerurilor, numai acestea ne pot hărăzi
adevăratele %unătăţi.
spun nu pentru că ar fi(eci caută nu să)i
nefolositoare ascuţi lim%a,
învăţătura ci să)i
lumească curăţeşti
şi tre%uie sufletul.ci/cestea
i0norată, le
pentru că
nu ar tre%ui să fie sin0ura îndeletnicire.

. "ă nu credeţi că numai monahilor le sunt tre%uitoare învăţămintele din "f&nta
"cripturăD copiii care sunt pe punc]tul de a ieşi în lume au nevoie mai cu seamă de
asemenea învăţăminte. 'n om care nu călătoreşte niciodată pe mare nu are nevoie să ştie
cum să pre0ătească de drum o cora%ie sau unde să 0ăsească pe căpitan sau echipaul, însă
unul care veşnic pluteşte pe mări tre%uie să ştie toate aceste lucruri. !ot aşa este cu
monahul şi cu omul din lume. 'nul stă ne]mişcat precum cora%ia în port, trăieşte o viaţă
liniştită, de]parte de orice furtuni, în vreme ce omul din lume este mereu plutind pe
ocean şi veşnic se luptă cu nenumărate valuri şi furtuni. Chiar dacă nu ar avea el nevoie
de cunoaşterea "fin]telor "cripturi, totuşi e necesar să fie pre0ătit, ca la ocazie să poată
astupa 0urile altora.
<. Cel ce se %ucură de mare cinste cu at&t mai mult are nevoie de învăţătura "fintelor
"cripturi. (acă ar fi cineva sluitor în palatele împărăteşti, ar vedea acolo mulţi filosofi
elini, oameni plini de înfumurare din pricina slavei lor vre]melnice. /colo toţi sunt
trufaşi şi umflaţi în peneD şi cei ce nu sunt, se străduie să aun0ă. "pune)mi acum ce ar fi
dacă fiul tău ar intra în acea societate ca doctor eminent, av&nd la sine toate instrumentele
de tre%uinţă pentru a potoli trufia fiecăruia, apropiindu)se de fiecare şi vor%ind cu el,
însănătoşindu)i trupul cel %olnav, aplic&ndu)i pansamentele "fintelor "cripturi, lăs&nd să
cur0ă afară iu%irea cea trufaşă de înţelepciune?

2G. (ar monahul cu cine are a conversa? Cu zidurile chiliei lui, sau cu tavanul? Cu pustia
sau cu tufele? Cu dealu]rile sau cu pomii? l nu are mare tre%uinţă de o astfel de

2GG
învăţătură, în ciuda faptului că se străduie să se desăv&rşeas]că în ea ) nu at&t ca să înveţe
pe alţii, ci ca să se înveţe pe sine sin0ur. Ce să mai spunem despre cei ce trăiesc în lume?
#or le e cu mult mai tre%uitor a învăţa şi a şti "f&nta "criptu]ră, dec&t celui ce duce o
viaţă sin0uratică, pentru că omul din lume e cu mult mai aplecat în a 0reşi dec&t monahul.
(acă voieşti să afli, apoi chiar în lumea aceasta va fi mai destoinic cel ce cunoaşte "f&nta
"criptură, căci toţi s)ar ruşina de cu]vintele acelea pronunţate de el, mai ales c&nd îl văd
că nu este arţă0os şi nu caută puterea. (eci ştiind voi acestea, creşteţi)i pe copiii voştri
întru
nimicînvăţarea şi certarea
nu va fi mai (omnu]lui.
sărac dec&t cel ce se"au poate eprin
înv&rteşte cineva sărac?împă]răteşti
palatele "ă răm&nă săracD cu că
prin faptul
nu este în palate, ci încă va fi admirat şi o%iect al cinstei tuturor. Căci dacă elinii ) care
fac de0ea%a um%ră păm&ntului, cinicii ) şi care sunt lăudaţi de cei care fac şi ei de0ea%a
um%ră păm&ntului, filosofii sau mai de0ra]%ă filosofii cu numele, înveşm&ntaţi în mantii
şi cu părul lun0, îi %iruie pe mulţi în cuv&nt, apoi nu cu at&t mai mult vor reuşi asta
adevăraţii iu%itori de înţelepciune? (acă o arătare înşelătoare a filosofiei, dacă um%ra
unei părute filoso]fii îi înflăcărează aşa de tare pe oameni, atunci ce se va în]t&mpla cu
filosofia cea adevărată şi luminată? 5u vor începe oare cu toţii să respecte un asemenea
om? 5u oare cu toţii vor încredinţa unor astfel de adevăraţi filosofi, fără nici o şovăire, şi
casele şi nevestele şi copiii lor?

2. "pune)mi, care pomi sunt cei mai %uni? 3are nu aceia care sunt puternici pe
dinăuntru,
nici de vreocare
altănu pot firea,
vreme vătămaţi
ci staunici de furtună,
în faţa lor fără nici de 0rindină,
să ai%ă nevoie denici
vreodeîn0răditură
furia v&nturilor,
sau
vreun 0ard care să)i proteeze? Cel ce iu%eşte adevărata înţelepciune lor se aseamănă, iar
averile lui le)am arătat dea. 5u are nimic şi totuşi le are pe toateD toate le are şi nimic nu
are. Fardul nu aută cu nimic la întărirea lăuntrică, şi nici nu e vreun miloc natural de
apărare după cum zidul nu este spriin naturalD ele oferă numai o apărare artificială. Ce
este un trup rezistent? 5u este cumva acela care e sănătos, nevătăm&ndu)se nici de foame,
nici de m&n]carea cea peste măsură, nici de fri0 şi nici de arşiţă? "au poate e acela care,
pentru a fi sănătos, are nevoie de restau]rante, de croitor, de ne0ustori sau de doctori?
/cela este %o]0at, acela este cu adevărat filosof, care nu are nevoie de nici unele, şi de
aceea fericitul /postol ne sfătuieşte să creştem copiii întru învăţătura şi certarea
(omnului.

22. (eci
vieţii. %o0ăţia
/şadar, să)imai mult vatămă,
creştem pe copiideîn vreme
aşa fel ce îl face
înc&t pe omface
să poată nepre0ătit pentru
faţă tuturor 0reutăţileşi
necazurilor
să nu se înspăim&nte de cele ce vor veni peste eiD să)i creştem întru învăţătura şi certarea
(omnului şi mare va fi plata hărăzită nouăD dacă cei ce fac statuile împăraţilor sau
zu0răvesc chipurile lor se %ucură de multă cinste, atunci noi, care aducem la lumină şi
înfrumuseţăm chipul împăratului ceresc 8pentru că omul este după chipul şi după
asemănarea lui (umnezeu: oare nu ne vom %ucura de înmiite %inecu]v&ntări de la
(umnezeu? C&nd îi învăţăm pe copiii noştri să fie %uni, nestăp&niţi de iuţime, să fie
iertători 8toate aceste calităţi sunt proprii lui (umnezeu:, să fie darnici, să)şi iu%ească
aproapele, să socotească pe cele de faţă ca fiind ni]mic, atunci vom sădi adevărata virtute
în sufletele lor şi vom vădi chipul lui (umnezeu în ei. /şadar, aceasta să fie
preo]cuparea noastră, ca şi pe d&nşii şi pe noi înşine să ne formăm după cum tre%uie,
fiindcă altminteri ce răspuns vom da îna]intea scaunului de udecată al lui +ristos? (acă

2G
cel ce are copii neascultători Qşi nesupuşiM nu este demn de episcopie, cu c&t mai mult va
fi el netre%nic de împărăţia lui (umne]zeu? Ce spuneţi? 3are dacă avem o soţie
nesupusă sau copii o%raznici nu vom fi răspunzători pentru ei înaintea lui (um]nezeu?
Ba da, vom fi, dacă nu vom fi luat cuvenitele măsuri neînduplecate.99
85ota996 'rmătoarele sunt luate din 3milia "f&ntului Ioan +risostom pu%licată în
;#ecturi creştineşti7 Qîn I%. rusăM, vol. , p0. @E:

2.
Ai ca5e0ria faţă de
să nu pară copii este
că vreau unulconcluzii
să tra0 dintre cele mai mari
pripite, vă voipăcate şi esteaceasta
demonstra cea maiprin
mare ruşine.
e-pe]rienţa însăşi, astfel înc&t să fiţi conştienţi că, deşi putem avea tot ce ne pofteşte
inima şi toate sunt r&nduite cum nu se poate mai %ine, asta nu ne va scuti de
necruţătoarele pedepse ce se vor a%ate peste noi dacă nu ne vom în0rii de m&ntuirea
copiilor noştri. Atiţi istoria lui li,.marele preot, scrisă în "fintele "cripturi. ra un preot
renumit, %ătr&n, care a c&r]muit fără 0reşeală vreme de douăzeci de ani seminţia
iudei]lor, trăind într)o perioadă care nu cerea asprime neo%işnuită 8a vieţii:. Cu toate
acestea, pe sine nu s)a putut face drept, ci dimpotrivă, a pierit într)un chip 0roaznic şi
neaşteptat, pentru că nu s)a preocupat îndeauns de purtarea fiilor săiD iar vina acestei
lipse de preocupare, ca o vină uriaşă ce era, a um%rit toate calităţile şi lucrările cele %une
ale lui li. Cum vom fi udecaţi prin urmare noi, care trăim vremuri mult mai iu%i]toare
de înţelepciune, dar care nu avem virtuţi? 5u numai că nu ne în0riim să)i creştem noi
înşine pe copii,
cru]zimea darcopiii
faţă de ne mai şi răz%unăm
noştri pe cei care
pe orice %ar%ar. ar vrea
Pentru să o facă
că %ar%arii auşio întrecem prin aduce
cruzime care
sclavie şi pustiirea şi cotropirea pa]triei în 0eneral aduce numai nenorociri trupeşti, însă
voi înro%iţi însuşi sufletul şi, cetluindu)l ca pe un soi de prizoni]er, îl daţi pe m&na
viclenilor şi răilor diavoli şi a patimilor lor. /sta faceţi şi nimic altceva cu m&na voastră,
atunci c&nd nu le daţi copiilor hrana duhovnicească şi nici pe alţii nu)i lăsaţi să le)o dea.

2@. "ă nu)mi spună nimeni că sunt o sumedenie de pă]rinţi ca li, care îşi nesocotesc
datoriile părinteşti şi care to]tuşi n)au păţit nimic din ceea ce a păţit li. 5u ) mulţi au
suferit, şi mulţi suferă încă mai 0rozav dec&t el, pentru ace]laşi păcat. Pentru că QatunciM
care este pricina morţii timpu]rii? Care este cauza îndelun0atelor şi 0relelor %oli care se
a%at peste noi şi peste copiii noştri? (in ce pricină suferim at&tea pierderi, nenorociri,
dureri şi nenumărate alte rele? 3are nu din cauză că nu încercăm să)i îndreptăm pe fiii
noştri dezmăţaţi?
convin0e că toate 5enorocirea %ătr&nului
acestea nu sunt 8li: ar tre%ui(ar
simple coincidenţe. să să
fievă
demai
auns pentru
spun a ne de la
un cuv&nt
înţelepţii noştri părinţi. F&ndindu)se la copiii săi, el zice aşa6 ;Nnu te %ucura de fiii
nele0iuiţi. (e se vor înmulţi, nu te %ucura de ei. ducă nu este frica lui (umnezeu cu ei.
5u te 4încrede 7 în lun0imea vieţii lorN7 8nţelepciunea lui "irah =, l):. Căci vei
suspina de timpuriu de durere şi vei auzi pe neaşteptate de năpastele lor. /stfel înc&t,
după cum am mai spus, mulţi sunt cei care au pătimit aceleaşiD dacă unii au scăpat 8de
pe]deapsă:, nu vor scăpa de ea la nesf&rşit. Poate că au scăpat aici, dar pieirea este a lor,
căci vor îndura pedepse cumplite la plecarea din această lume.

2E. 5u înseamnă de acum că tre%uie să ne purtăm ca nişte smintiţi, dacă (umnezeu nu

mai trimite prooroci şi nu mai în0ăduie asemenea pedepse precum cea a lui li. /cum nu
e timpul proorocilorD pe l&n0ă asta, l ne trimite totuşi prooroci. (e unde ştiu asta? ;/u

2G2
pe $oise şi pe prooroci7 8#uca =, 2<:, s)a spus. #i s)a spus lor 8celor care au trăit în
vremea lui $oise şi a proorocilor: şi ni se spune şi nouăD iar (umnezeu nu vor%eşte
numai către li, ci prin el şi prin su]ferinţa lui le vor%eşte tuturor celor ce păcătuiesc la
fel cu el. (umnezeu nu este slu0arnic şi, dacă i)a nimicit pe cei cu pă]cate mai puţin
0rele, cu at&t mai mult îi va nimici pe cei care au săv&rşit păcate foarte 0rave.

2=. (umnezeu nsuşi ve0hează la creşterea copiilor. (e aceea a aşezat o asemenea

atracţie
nevoie defirească
a purtaîn0riă
părinţi pentru
de fiii lor. copiii lor acestea,
Pe l&n0ă ) pentru acacreat
părinţii să simtă
şi le0ile o nestăvilită
pri]vitoare la
în0riirea lor şi, r&nduind săr%ătorile, ne)a poruncit să le e-plicăm însemnătatea lor. l a
adunat însemnătatea Paştilor QevreieştiM în această învăţătură6 ;n ziua aceea să spui fiului
tău şi să zici6 /cestea sunt pentru cele ce a făcut (omnul cu mine, c&nd am ieşit din
0ipt.7 8Ieşirea , :. #a fel face şi în #e0e. Căci, vor%ind despre cel înt&i)născut, l
zice iarăşi6 ;C&nd însă te va între%a după aceea fiul tău şi va zice6 Ce înseamnă aceasta?
să)i spui6 Cu m&nă puternică ne)a scos (omnul din păm&ntul 0iptului, din casa ro%iei
QNM (e aceea ertfesc eu (omnului pe tot înt&i)născutul de parte %ăr%ătească şi pe tot
înt&i)născutul din fiii mei îl răscumpăr.7 8Ieşirea , @)lE:. Prin toate acestea îi
porunceşte să)şi aducă fiii la cunoaşterea lui (umnezeu. Ai copiilor le porunceşte
multe cu privire la cinstirea părinţilor, răsplătindu)i pe cei ascultători şi
pedepsindu)i pe cei neas]cultători, prin aceasta făc&ndu)i mult mai iu%iţi de părinţi.

(e fapt, c&nd cineva ne pune stăp&nitori peste altul, o dată cu această cinste pune pe
umerii noştri şi îndatorirea de căpete]nie de a ne în0rii de acela, astfel înc&t numai acest
lucru, şi nimic altceva, este în stare să ne convin0ă că soarta acelei persoane se află în
m&inile noastre în între0ime şi că el Qcel ce ne)a încredinţat)oM nu va îndrăzni nici măcar
să)l vatăme în vreun fel pe cel aflat în stăp&nirea noastră. C&nd şi el se m&nie şi se
nemulţumeşte de noi, chiar mai mult dec&t cei cu pricina, pentru că am nesocotit
răspunderea ce o aveam, şi se transformă într)un neînduplecat împărţitor al pedepselor, ne
îndeamnă şi mai mult să ne ducem la %un sf&rşit o%li0aţia. /şa a făcut şi (umnezeu. #a
acestea două a mai adău0at o a treia îndatorire firească, aceasta fiind, dacă vreţi, cea
dint&i, de fapt. /dică a făcut în aşa fel înc&t părinţii, poruncindu)li)se să se în0riească de
educaţia copiilor, să nu nesocotească această poruncă de care (umnezeu i)a le0at prin
le0ăturile firii. (umnezeu a ferit le0ătura firească de la destrămarea ei de către copii,
r&nduind
părinţilor pedepsele
şi aces]tora"ale
le)aşi sădit
ale părinţilor, în acest chip,
în suflet dra0ostea i)a copiii
pentru aşezatlor.
pe copii în ascultarea
$ai este însă şi un al
patrulea fel prin care (umnezeu ne)a le0at cu le0ătură str&nsă şi tare de ei. 5u numai că
pedepseşte copiii care le fac rău părinţilor, dar îi şi răsplăteşte pe cei %uniD face întocmai
şi cu părinţii, a%ăt&nd pedepse straşnice peste cei ce)şi ne0liează odraslele şi încărc&ndu)
i cu cinste şi laude pe cei ce îi cresc întru virtute. /şa a făcut pedepsindu)l pe %ă]tr&nul
8li:, cu toate că era vrednic de laudă în celelalte pri]vinţe, sau răsplătindu)l pe patriarhul
/vraam pentru 0ria sa faţă de copii, cu mult mai mult dec&t pentru alte virtuţi.. (eoarece,
vor%ind despre nenumăratele şi marile daruri fă0ăduite lui /vraam, (umnezeu arată
foarte lămurit această virtute ca fiind pricina unei asemenea fă0ăduinţe6 ;Că l)am ales, ca
să înveţe pe fiii şi casa sa după sine să um%le în ca]lea (omnului şi să facă udecată şi
dreptate.7 8>acerea , <:.

2G
29. V)am spus acestea ca să ştiţi că (umnezeu nu "e va milostivi de cei care au fost
nepăsători faţă de aceia pe care l însuşi îi ocroteşte cu at&ta 0riă. Pentru că este
imposi%il ca unul şi acelaşi (umnezeu să facă at&t de multe pentru m&ntuirea acestora şi
totuşi să nu schiţeze nici un 0est c&nd proprii lui părinţi îi desconsideră. 5u îi va trece cu
vederea, ci dimpotrivă, îşi va arăta m&nia şi supărarea într)un chip cu mult mai
înfricoşător, aşa cum se şi înt&mplă de fapt. (e aceea fericitul Pavel se străduieşte
necontenit să ne convin0ă, zic&ndu)ne6 ;Ai voi, părinţilor,N creşteţi)i întru învăţătura şi
certarea
prive0hem(omnului.7
neîncetat 8feseni =, @:. (acă
pentru sufletele noiunii
lor, ca 8îndrumătorii duhovniceşti:
ce au ;să dea de ele seamă7avem datoria
8vrei , să
9:, cu at&t mai mult tatăl, care l)a născut pe fiul său, l)a crescut şi trăieşte mereu l&n0ă el
8este o%li0at să o facă:. Pentru că aşa cum nu poate 0ăsi vreo scuză pentru păcatele sale,
tot aşa nu poate nici pentru fap]tele cele rele ale copilului său. Ai fericitul Pavel
mărturiseşte acelaşi lucru. (escriind cum ar tre%ui să fie cei care au fost puşi mai mari
peste alţii, mai înt&i de toate el cere să ai%ă 0riă faţă de copii, astfel înc&t să nu avem nici
o scuză pentru neascultarea copiilor noştri 8I !imotei , @, E:. ste întru to]tul drept să fie
aşa (acă răul din om ar fi de la fire, atunci toţi ar avea dreptul să se dezvinovăţeascăD
însă din moment ce săv&rşim cele necuviincioase sau cele drepte cu %unăştiinţă, ce
ustificare întemeiată mai poate aduce acela care i)a în0ăduit fiului său, pe care)l iu%eşte
mai mult dec&t orice, să se complacă în fărădele0e şi necinste? Că n)a vrut să)l fa]că
cinstit? (ar nici un tată nu va putea să spună aşa ceva6 firea însăşi îl îndeamnă necontenit
spre aşaînceva.
fi avut "audin
ocrotire că nu
ceaamai
putut? 5ici v&rstă,
fra0edă asta nude
se a)i
poate spuneD
fi fost fiindcă
primul totul ) faptul
şi sin0urul paznic,dedea)la)
l fi avut mereu în preamă este e-trem de prielnic unei educaţii uşoare şi temeinice,
în]seamnă că neascultarea copiilor nu se datorează dec&t alipirii nesă%uite a părinţilor de
cele lumeşti. (&nd atenţie numai 0riilor păm&nteşti şi nemaisocotind altceva ca vrednic
de luat în seamă, au auns inevita%il să nu se în0riească de su]fletele copiilor. Voi zice
despre asemenea părinţi 8şi să nu socotească cineva că sunt cuvinte spuse la m&nie: că
sunt mai răi dec&t pruncuci0aşii. /ceştia din urmă despart doar trupul de suflet, pe c&nd
cei dint&i le aruncă pe am&ndouă în focul 0heenei. $oartea, după le0ile fireşti, este de
neînlăturat, dar cea de)a doua soartă ar fi putut fi evitată, de nu ar fi pricinuit)o nepăsarea
părinţilor. $oartea trupească este înlăturată într)o clipeală de ochi prin înviere, însă
sufle]tul pierdut nici nu poate nădădui să ai%ă vreo platăD el nu se %ucură de înviere, ci
va tre%ui să sufere chinurile veşnice. Prin urmare nu i)am numit în chip neîntemeiat pe
acei
m&napărinţi mai
dreaptă şi răi
să odec&t pruncuci0aşii.
împl&nţi ste mare cruzime
în inima copila]şului, să ascuţimai
dar nemăsurat sa]%ia,
maresăeste
o iei în
cruzimea de a nimici şi strica un suflet, pentru că nu e-istă nimic mai de preţ dec&t
sufletul.

2. (acă răul ar fi doar lipsă de %ună povăţuire din par]tea părinţilor, poate n)ar fi aşa de
mare. însă voi, părinţilor, sădiţi în copiii voştri tocmai cele potrivnice, într)adevăr, st&nd
să asculţi pe părinţii care îşi convin0 feciorii să studieze ştiinţele, auzi mereu aceleaşi
cuvinte6 ;Cutare, spun ei, se tra0e dintr)o familie umilă şi săracă şi uite, şi)a dezvoltat o
vor%ire plină de elocinţă, a do%&ndit o poziţie foarte înaltă, a a0onisit o moşie întinsă, şi)a
luat o nevastă %o0ată, şi)a con]struit o casă nemaipomenită şi a auns să fie faimos şi
temut de toţi7. /ltul zice6 ;Cutare a învăţat latina, s)a remarcat la curtea împărătească şi
are foarte multă influenţă acolo7. /l]tul îi dă drept e-emplu pe altcineva şi toti vor%esc

2G@
doar de cei care sunt slăviţi pe păm&nt, însă nimeni nu pomeneşte de cei care sunt slăviţi
în ceruriD şi chiar de)ar face)o cineva, el va fi privit ca unul ce strică r&nduiala lucrurilor.
/stfel, c&nd le veţi insufla acestea copiilor voştri de la o v&rstă fra0edă, nu veţi face dec&t
să aşezaţi în ei temelia tuturor relelor, arunc&nd în ei săm&nţa celor mai cumplite două
patimi ) iu]%irea de ar0inţi şi încă şi mai vrednică de os&ndă slava de]şartă. 3ricare din
aceste patimi poate nărui de una sin0ură toată r&nduiala lăuntrică a copiluluiD însă c&nd se
înrădăci]nează am&ndouă odată în sufletul cel t&năr, atunci, ca două ura0ane pustiitoare,
nimicesc totde
neputincios %inele
a maişilucra
lasă în%inele.
urmă Cum
at&ta vă
praf,
maispini şi nisip,
puteţi înc&t
închipui sufletul
oare că fiulsevostru
face sterp
poateşi
scăpa din laţurile diavolului, c&tă vreme este neîncercat ) trăind în 0ipt, adică printre
cetele diavoleşti, neauzind vreun cuv&nt ziditor de la cineva, şi văz&nd că toată lumea şi
îndeose%i părinţii şi educatorii lui îl tot împin0 spre cele contrare? Cum ar putea să
reuşească? Prin mustrările voastre? (ar voi îi su0eraţi tocmai contrariul şi, neîn0ăduindu)
i să cu0ete nici măcar în somn la filosofia cea adevărată, dimpotrivă, îl încărcaţi cu viaţa
aceasta vremelni]că şi cu 0riile, aut&ndu)l de fapt să se înece. "au se va în]t&mpla de la
sine? 5ici vor%ăD t&nărul nu are în sine puterea de a se desăv&rşi în lucrarea virtuţilor şi,
chiar dacă s)a zămislit ceva %un în el, acest puţin %ine e mult mai pro%a%il că va pieri
dec&t să se întărească prin potopul cuvintelor voas]tre. >iindcă aşa cum trupul nu poate
trăi mult dacă i se dă hrană dăunătoare, tot astfel şi sufletul, hrănit cu asemenea su0estii,
nu poate cu0eta la ceva mare şi %unD nu, tul%urat şi slă%it ca de o infecţie, el se va pră%uşi
în cele din urmă în 0heenă şi va pieri.
2<. Pentru că voi, ca şi cum v)aţi distru0e în mod inten]ţionat copiii, le porunciţi să
săv&rşească tocmai acele fapte care le fac imposi%ilă m&ntuirea. /scultaţi mai înt&i 8ce stă
scris:. ;Vai vouă, s)a zis, celor ce astăzi r&deţi7 8#uca =, 2E:, însă voi le daţi copiilor
voştri multe pricini de r&s. ;Vai vouă, %o0aţilor7 8#uca =, 2@:, dar 0ria voastră cea mai
mare e să devină %o0aţi. ;Vai vouă, c&nd toţi oamenii vă vor vor%i de %ine7 8#uca =, 2=:,
însă cel mai adesea vă petreceţi viaţa cău]t&nd a do%&ndi slava oamenilor. Ai iarăşi,
oricine se m&nie pe fratele său şi)l face ne%un ;vrednic va fi de 0heena focului7 8$atei E,
22:, dar voi socotiţi pe cel ce ra%dă în tăcere toate insultele celorlalţi a fi sla% şi laş.
+ristos ne porunceşte să ne ferim de %ătăi şi de certuri, însă voi le daţi copiilor voştri
chiar aceste îndeletniciri nele0iuite. l a poruncit să scoatem ochiul ce ne sminteşte şi să)l
aruncăm de la noi 8$atei E, 2<:, dar voi vă împrieteniţi dinadins cu cei care vă pot da
%ani, de
afară chiar dacă de
pricină sunt cei mai mari
desfr&nare destră%ălaţi.
8$atei E, 2:, darlc&nd
a poruncit să mai
vedeţi că nu fie lăsată
puteţi femeia,
căpăta dinîn
asta
nişte %ani, le potriviţi pe toate în aşa fel înc&t să se nesoco]tească această poruncă. l a
interzis cu desăv&rşire urămin]tele 8$atei E, @:, iar pe voi vă pufneşte r&sul c&nd vedeţi
că această oprelişte este respectată. ;Cel ce îşi iu%eşte sufletul lui, spune $&ntuitorul, îl
va pierde7 8Ioan 2, 2E:, însă voi faceţi tot ce vă stă în puteri pentru a)i creşte pe copii în
această iu%ire. Jice l6 ;Iar de nu veţi ierta oamenilor 0reşalele lor, nici !atăl vostru nu
vă va ierta 0reşalele voastre7 8$atei =, E:, însă voi îi umpleţi de mustrări pe co]piii
voştri c&nd nu vor să se răz%une pe cei ce le)au făcut rău şi vă siliţi să aţ&ţaţi în ei pofta
răz%unării. +ristos a spus că tot ce este făcut din slavă deşartă ) fie post, fie ru0ăciune, fie
milostenie ) este zadarnic 8vezi $atei =, :, iar voi vă daţi toată osteneală ca ei să
primească laude. Ai de ce să mai con]tinuăm? (acă toate aceste păcate sunt în stare
fiecare ) da]rămite laolaltă ) să ne a0onisească o mie de 0heene şi dacă voi, adun&ndu)le

2GE
pe toate la un loc şi arunc&ndu)le ca pe o povară uriaşă în spinarea copiilor voştri, îi
trimiteţi cu ea în iezerul de focD cum pot oare să se m&ntuiască, căr&nd cu ei at&ta materie
pentru foc?

G. 5u vă aun0e răul pe care îl faceţi, prin aceea că îi împin0eţi pe copii să facă lucrurile
potrivnice poruncilor lui +ristos, dar le mai şi spoiţi pe acelea cu nume ale unor
acti]vităţi folositoare. $ersul re0ulat la cursele de cai şi la teatre voi îl numiţi ;viaţă de
societate7, stăp&nirea
;filantropie7, viclenia%o0ăţiilor ) ;li]%ertate7,
) ;%ăr%ăţie7. îndrăzneala
Ai, ca şi cum ) ;sinceritate7,
înşelăciunea n)ar fi destulrisipa ) le
de mare,
daţi virtuţilor nume respin0ătoare6 modestia este ;lipsă de educaţie7, %l&ndeţea este
;laşitate7, cinstea este ;slă%iciune7, smerenia este ;slu0ărnicie7, nem&nierea este
;neputinţă7. Vă purtaţi ca şi c&nd v)ar fi teamă că odrasla ar putea auzi adevăratele nume
ale acestor virtuţi şi vicii şi ar fu0i de păcate ca de foc. Pentru că a le spune acestor patimi
pe adevăratul lor nume insuflă nu puţină sc&r%ă faţă de ele. u ştiu pe mulţi care s)au
dezmeticit în acest fel şi, auzind aceste nume supărătoare, şi)au smerit mult felul de viaţă,
în]să voi i)aţi văduvit pe copiii voştri de.aceste miloace de în]dreptare. Ai cel mai rău
dintre toate este că îi îndemnaţi să lucreze fărădele0ile nu numai prin cuv&ntul, ci şi prin
faptele voastre ) vă construiţi case arătoase, cumpăraţi păm&nturi scumpe, le înconuraţi
cu tot fastul şi lu-ul şi prin toate acestea, ca printr)un nor hidos, le întunecaţi sufletele.
Cum să mă convin0eţi că ei se pot m&ntui, c&nd eu văd că voi îi îm%oldiţi tocmai spre
acele lucruri
dispreţuiţi pe care socotindu)le
sufletele, +ristos le)a arătat ca duc&nd înşimod
ceva neînsemnat, si0ur ladepieireD
vă în0riiţi lu- şic&nd văd căcaleşi
desfătare,
c&nd ar fi cu adevărat necesare şi impor]tante? >aceţi totul pentru a)i procura fiului
vostru un sluitor, un cal şi hainele cele mai %uneD dar nu vreţi nici măcar o cli]pă să
chi%zuiţi cum aţi putea să)i faceţi sufletul %un. 5u, du]pă ce v)aţi risipit în 0rii pentru
nişte pietre şi nişte pomi, nu mai aveţi nici cea mai mică putere de a vă în0rii de suflet.
5u precupeţiţi nici un efort pentru a şti că aveţi o statuie frumoasă şi un acoperiş de aur
deasupra casei, dar nu vă în]0riiţi c&tuşi de puţin ca cea mai scumpă dintre toate
sculptu]rile ) sufletul ) să fie de aur.

. $ai mult dec&t at&t, dorind ca odraslele noastre să do%&ndească ştiinţa, nu numai că
îndepărtăm toate învăţătu]rile contradictorii, ci le şi asi0urăm toate cele de tre%uinţă
pentru a spriini învăţarea6 le %ă0ăm pe 0&t profesori şi das]căli, le dăm spriin financiar,
îi scutim deleorice
3limpice, alte tre%uriD
tot repetăm şi răcnind duce
că neînvăţarea la ei mai tare dec&t
la sărăcie, antrenorii
pe c&nd studiullacu
Locurile
hărnicie aduce
%o0ăţia. Prin noi înşine şi prin alţii facem şi spunem orice e necesar pentru a le înlesni
terminarea studii]lorD şi în ciuda tuturor acestora nu avem parte întotdeauna de iz%&ndă.
Ai ce, 0&ndim noi, împiedică asta cumva să vină de la sine deprinderile cele cuviincioase
şi purtarea cea cu %ună r&nduială adică, fără a ţine cont de nenumăratele piedici? Ce poate
fi mai rău dec&t această ne%unie ) să iroseşti at&t de mult timp şi ener0ie cu ceea ce este
uşor de săv&rşit, de parcă ar fi imposi%il să iz%&ndim altfel, în vreme ce acelea care sunt
infinit mai 0reu de do%&ndit să ni se pară at&t de deşarte şi de lipsite de importanţă, înc&t
să ne închipuim că ni se vor dărui de)a 0ata chiar şi în timp ce dormim? Pentru că
deprin]derea sufletului cu viaţa şi faptele evlaviei este de nenumă]rate ori mai 0rea dec&t
a studia ştiinţele şi într)at&t de dificilă de împlinit înc&t e cu neputinţă a spuneD este
deose%irea din]tre faptă şi cuv&nt.

2G=
2. ;nsă de ce7 ) ziceţi voi ) ;au copiii noştri tre%uinţă de o asemenea înţelepţire şi
în0rădire a purtării?7 !ocmai acesta este lucrul acela ce pricinuieşte at&ta pa0u%ă
nemăsu]rată ) că o chestiune at&t de însemnată şi izvorul între0ii noastre vieţi este privit
ca ceva de prisos şi e-trava0ant. (acă l)aţi vedea pe fiul vostru că este %olnav cu trupul,
nu l)ar în]tre%a nimeni de ce are nevoie de o sănătate de fier. (impo]trivă, aţi întreprinde
toate măsurile ca să)i redaţi trupului sta]rea cea %ună, astfel înc&t %oala să nu se mai
întoarcă, însă atunci c&nd copiii sunt %olnavi sufleteşte, părinţii declară că nu)i nevoie de
nici
;Ce?7unziceţi
tratamentD şi după
voiD ;"ă ce)au rostit
ne în0riim numai aşadece]va, mai au şi
înţelepciune o%razul să se
să lăsăm pecheme părinţi
toate cele]lalte
lumeşti să se năruiască?7 5u, iu%iţilor, nu dra0ostea de înţelepciune, ci lipsa ei face să se
năruiască şi să piară totul. Pentru că cine, spuneţi)mi, sunt aceia care năruiesc ordinea de
faţă a lucrurilor ) cei care trăiesc în înfr&nare şi simplitate sau cei care ticluiesc noi şi
nele0iuite chipuri pentru a se des]făta? Cei care încearcă necontenit să înhaţe lucrurile
altora sau cei care se mulţumesc cu ceea ce au? Cei care)şi iu%esc semenii, care sunt
%l&nzi şi nu um%lă după cinste sau cei care pretind cu orice preţ a fi cinstiţi de fraţii lor,
care le fac tot felul de neplăceri celor ce nu se ridică în picioare c&nd intră ei, celor ce nu
îi salută mai înt&i, celor ce nu fac plecăciune înaintea lor sau celor ce îi contrazic? Cei
care iu%esc supune]rea sau cei care alear0ă după putere şi după ran0uri cu influ]enţă,
pentru a căror do%&ndire sunt în stare să facă şi să ra%de orice? Cei ce se socotesc mai
deştepţi dec&t toţi ceilalţi şi de aceea au impresia că sunt slo%ozi să spună şi să facă orice
sau cei care
pornirile celeseneraţionale
socotesc a ale
fi nevrednici de vreo
voii de sine? /ceiacinste şi prin
care le aceasta
întreţin îşi îm%l&nzesc
pe desfr&nate şi întinează
patul căsniciei altora sau cei care se înfr&nează chiar şi cu soţiile lor? Ai oare în societatea
omenească nu sunt la loc de frunte cei care sunt asemenea tumorilor pe trup sau a
v&nturilor răs]colitoare deasupra mărilor şi care prin nepăsarea lor îi îneacă p&nă şi pe cei
care, lăsaţi sin0uri, ar fi iz%utit să se salveze? /u oare nu cei care sunt asemenea
sfeşnicelor strălucitoare în %eznă, chem&ndu)i pe cei naufra0iaţi la iz%ăvirea şi auto]rul
lor şi lumin&ndu)şi pe o înălţime făclia înţelepciunii îi îndrumă, pe cei ce t&nesc după aşa
ceva, la un liman plin de pace şi linişte ) sunt cei din urmă? 3are nu ceilalţi sunt cei care
pricinuiesc at&ta neor&nduială, răz%oaie şi %ătăi, distru]0erea oraşelor, luarea de
prizonieri şi de sclavi, şi pierderea li%ertăţii, şi crime şi sumedenie de catastrofe în viaţă )
at&t năpastele care sunt pricinuite de oameni semenilor, c&t şi toate celelalte, r&nduite de
ceruri6 secetă, potopuri, cutremu]re, inundarea oraşelor, foamete, molime şi toate cele ce
ne sunt trimise
nenumărate de acolo?
nenorociri i răstoarnă
asupra ordinea
ce]lorlalţi, socială
le pun şi roate
%eţe în nimi]cesc
celor %inele o%ştescD
ce caută pacea,aduc
îi
ademe]nesc cu ea şi apoi îi sf&şie din toate părţile. !ri%unalele şi le0ile, sentinţele şi
feluritele pedepse au fost create pentru acest soi de oameni.

. (acă am dori să ne educăm copiii din fra0edă prun]cie şi să)i încredinţăm celor care
doresc să)i educe, de %ună seamă că fiii noştri ar fi în stare să stea în linia înt&i a lupteiD
pentru că (umnezeu nu dispreţuieşte nicidecum o asemenea r&vnă şi %unăvoinţă, ci pune
m&na să desăv&rşească opera. C&nd se po0oară la lucru m&na #ui, este de neconceput să
dăm 0reş, sau, mai %ine zis, este cu neputinţă ca opera să nu atin0ă cel mai înalt nivel de
măiestrie şi de strălucire, însă numai dacă noi am împlinit tot ceea ce a depins de noi.
(acă femeile au reuşit să primească îndurarea lui (umnezeu şi autorul #ui în a creşte
copii, atunci cu mult mai mult am re]uşi noi, dacă ne)am da silinţa. Pentru a nu ne

2G9
întinde prea mult cu această omilie, voi omite toate celelalte femei şi voi aminti doar una,
deşi aş fi putut să vă dau mai multe e-emple.

ra o evreică pe nume /na. /ceastă /na dăduse naştere unui fiu şi nu mai nădăduia la
un al doilea, pentru că, din pricina sterpiciunii ei, şi cel dint&i fusese zămislit cu mare
0reutate, după multe lacrimi vărsate. (eşi rivalele ei deseori o mustrau din cauza
sterpiciunii ei, ea n)a făcut cum faceţi voi, ci, do%&ndind copilul, l)a ţinut cu sine doar
at&ta vreme c&t fără
lui (umnezeu, a avut
a)inevoie
cere săsă)l alăpteze.vreodată
se întoarcă (e îndată ce l)apărintească,
la casa înţărcat, l)aciluat şi l)a închinat
lăs&ndu)l să
trăiască pentru totdeauna în templul lui (umnezeu. Iar atunci c&nd, încerc&nd)o
simţămintele fireşti ale oricărei mame, o cuprindea dorul să)l vadă, nu)l chema la sine, ci
venea împreună cu ta]tăl său, purt&ndu)se cu el cu multă luare)aminte, ca şi cu o ertfa
hărăzită lui (umnezeu. Iată de ce acest %ăiat a crescut at&t de viteaz şi de mărit, înc&t,
atunci c&nd (umnezeu, întorc&ndu)şi faţa de la poporul iudeu pentru fărădele0ile lui
stri0ătoare la cer, n)a mai rostit nici o proorocire şi n)a mai trimis nici o vedenie, acest
%ăiat a atras iar îndurarea lui (umnezeu prin virtuţile lui şi #)a implorat să le dăruiască
evreilor ceea ce avuseseră ) să reînnoade şirul proorocirilor care fusese întrerupt. Ai
aceasta a făcut)o nu fiind om în toată firea, ci copilandru. ;n zilele acelea cuv&ntul
(omnului era rar, zice "criptura, şi nici vedeniile nu erau dese7 8I *e0i , :D în vremea
aceasta, (umnezeu adeseori descoperea voia "a lui "amuel.

Iată c&t de încărcat de %inefaceri este a da tot ceea ce am do%&ndit lui (umnezeu şi să
renunţăm nu numai la %ani şi la o%iecte, ci chiar şi la copiii noştri. Căci dacă aceasta ni s)
a poruncit despre suflet 8vezi $atei G, 9:, cu c&t mai mult nu priveşte ea celelalte
lucruri? Patriarhul /vraam a făcut şi el la fel sau, mai precis, a făcut cu mult mai mult şi
de aceea s)a învrednicit de a avea un fiu înconurat de at&ta slavă. Cu c&t am încredinţat
mai mult pe copiii noştri lui (umnezeu, cu at&t sunt ei mai aproape de noi. (eoarece l îi
va păstra mult mai %ine dec&t noi şi asta pentru că l îi iu%eşte mai mult. 5)ai văzut cum
se înt&mplă în casele %o0ătaşilor? /colo servitorii de o%&rşie umilă, care trăiesc alături de
taţii lor nu sunt at&t de respectaţi şi de influenţi cum sunt cei pe care stăp&nul i)a luat de
l&n0ă părinţii lor, i)a pus direct în slu%a lui şi i)a făcut paznici ai averilor %ucur&ndu)se
de multă %u]năvoinţă şi li%ertate din partea lui. (acă oamenii sunt at&t de %inevoitori şi
de în0ăduitori cu sluitorii lor, cu at&t mai mult va fi Bunătatea cea nesf&rşită, adică
(umnezeu.
@. "ă le în0ăduim copiilor să)I sluească lui (umnezeu, nu doar aduc&ndu)i la templu,
precum "amuel, ci duc&ndu)i în împărăţia cerurilor pentru a slui împreună cu în0erii şi
arhan0helii. Pentru că oricine poate vedea că cel ce se afieroseşte pe sine iu%irii de
înţelepciune va fi cu adevărat împreună)sluitor cu în0erii. $ai mult, asemenea copii vor
căpăta multă îndrăzneală de la (umnezeu, at&t pentru ei c&t şi pen]tru noi. ntruc&t, aşa
cum unii copii primesc autor de la (umnezeu de dra0ul părinţilor, cu at&t mai mult este
posi%il să primească părinţii autorul dumnezeiesc de dra0ul copii]lorD pentru că în
primul caz dreptul de a fi autaţi vine de la fire, iar în al doilea vine de la creştere, care
este cu mult mai importantă dec&t firea.

2G
Pentru am&ndouă voi aduce dovezi din dumnezeiasca "criptură, Iezechia, un re0e plin de
virtuţi şi temător de (umnezeu, dar lipsit de îndrăzneală pe potriva faptelor lui, pentru a
face faţă primediei mari ce îl păştea, a fost iz%ăvit de (umnezeu pentru virtuţile tatălui
său, aşa cum a mărturi]sit (umnezeu6 ;Căci u voi păzi cetatea aceasta, ca să o
iz]%ăvesc pentru $ine şi pentru (avid, ro%ul $eu7 8IV *e0i <, @:. n pistola sa către
!imotei, Pavel zice despre părinţi6 ;ea 8femeia: se va m&ntui prin naştere de fii, dacă va
stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iu%ire şi în sfinţenie7 8I !imotei 2, E:. "criptura îl
laudă pe Iov
este rău7 8Iovpentru
l, : şicăpentru
;era fără
că seprihană
în0rieaşide
dreptD
copiise8Iov
temea deAi(umnezeu
l, E:. şi sepurtare
dacă această ferea de
dece
0riă nu se manifesta prin str&n0e]rea de %o0ăţii pentru ei sau prin încercările de a)i face
fai]moşi şi plini de slavă, atunci prin ce? /scultaţi ce spune "criptura6 ;Ai apoi, c&nd se
isprăveau zilele petrecerii lor, Iov chema şi sfinţea pe feciorii săi şi se scula dis)de)
dimineaţă şi aducea arderi de tot, după numărul lor al tuturor, căci Iov zicea6 U"e poate ca
feciorii mei să fi păcătuit şi să fi cu0etat cu păcat împotriva lui (umnezeu. Ai aşa făcea
Iov mereu.7 8Iov l, E:. (ar noi ce scuză vom avea dacă um%lăm cu at&ta nepăsare? Pentru
că dacă aceia care au vieţuit mai înainte de vremea le0ii şi a harului şi care n)au primit
nici o sfătuire despre cum să)şi crească copiii au purtat at&ta 0riă pentru copiii lor înc&t
tremurau cu 0&ndul la păcatele lor tăinuite )cine ne va da dreptate nouă, celor care trăim
în vremea ha]rului, care avem at&t de mulţi povăţuitori, at&tea pilde şi sfa]turi, dar care
nu numai că nu ne cutremurăm la 0&ndul păca]telor ascunse, ci şi pe cele vădite le privim
cu în0ăduinţăD
Ai /vraam, cumşi,am
pe zis
deasupra, îi şi iz0onim
mai înainte, pepentru
s)a luptat aceia care nu le
această privesc
virtute maicumult
ace]iaşi
dec&tochi?
pentru
toate celelalte pe care le avea.

E. /şadar, av&nd at&tea e-emple, să)I pre0ătim sluitori şi ro%i cucernici lui (umnezeu.
Ai dacă aceia care pre0ătesc vanici luptători pentru oraşe sau răz%oinici pentru re0e se
învrednicesc de mare cinste, atunci ce %unătăţi ni se vor dă]rui nouă, care vom modela
asemenea oameni mari şi %ravi, sau mai de0ra%ă în0eri? Vom face totul pentru a)i
îm%o0ăţi cu %unătăţile cele nepieritoare ale evlaviei, care ne însoţesc şi după moarte şi
care ne sunt de mare folos, aici şi dincolo 8în cealaltă lume:. /verile păm&nteşti nu trec,
împreună cu cei ce le)au str&ns, în veşnicie, ci se pot risipi aici, de cele mai multe ori
duc&ndu)l la pierzanie şi pe stăp&nul lor. însă comorile %unătăţii sunt nestricăcioase şi în
viaţa vremelnică şi în cea veşnică şi cei ce şi le)au a0onisit nu poartă 0riă că le)ar putea
fi furate.
cele Cu adevărat
duhovniceşti aşaavea
nu va stauparte
lucrurile6 acela
nici de carepeiu%eşte
uneleD mai mult
c&nd acela care cele păm&nteşti
năzuieşte dec&t
spre cele
duhovniceşti şi cereşti se va %ucura poate şi de cele pă]m&nteşti. 5u spun de la mine
cuvintele acestea, ci (omnul nsuşi a fă0ăduit să ne dăruiască aceste %unătăţi6 Căutaţi
mai înt&i împărăţia lui (umnezeu şi dreptatea #ui, zice l, şi toate acestea se vor adău0a
vouă 8$atei =, :. Ce se poate asemăna cu această %unătate? n0riiţi)vă, zice l, de cele
duhovniceşti şi lăsaţi orice altceva în 0ria $ea. 'n tată iu%itor ia asupră)şi toate 0riile
0ospodăriei, suprave0herea servitorilor şi toate celelalte, însă îl sfătuieşte pe fiul său să se
îndeletnicească cu iu%irea de înţelepciune. /şa face şi (umnezeu. "ă)# ascultăm şi să
purcedem a căuta împărăţia lui (umnezeuD făc&nd aşa, vom vedea pretutindeni copii
evlavioşi, iar noi vom căpăta slava împreună cu ei şi ne vom %ucura şi de %unătăţile de
faţă. !re%uie doar să iu%iţi lucru]rile cereşti ce vor să vină. (acă sunteţi ascultători, veţi
primi mare platăD însă dacă sunteţi încăpăţ&naţi şi neascultători veţi suferi pedepse

2G<
cumplite. Pentru că nu ne putem îndreptăţi zic&nd6 ;5imeni nu ne)a învăţat asta7.9<
85ota9<6 Para0rafele următoare au fost luate din 3milia a I1)a la ;pistola I că]tre
!imotei7 a "f&ntului /postol Pavel, ;Povăţuiri date părinţilor pentru creşterea copiilor7,
în ;Comentariile sau -plicarea epistolelor pastorale6 I şi II !imotei, epistola către !it şi
cea către >ilimon7 a celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan +risostom, /rhiepiscopul
Constantinopolei, tradu]cere din lim%a elină de /rhiereul !heodosie /. Ploeşteanu,
Bucureşti, <, p. 9<):

=. !inereţea este săl%atică, av&nd nevoie de mulţi su]prave0hetori, dascăli, peda0o0i,
în0riitori şi educatori. (oar făc&nd sforţări uriaşe ea poate fi stăp&nită. !inereţea este
asemenea unui armăsar săl%atic, unei fiare neîm%l&nziteD da]că de la început şi din cea
mai fra0edă v&rstă a copilăriei îi vom pune stavilă de nădede, după aceea nu vom mai
avea nevoie de multă ostenealăD dimpotrivă, o%işnuinţa va lucra ca o le0e. "ă nu)i lăsăm
să facă ceva din cele plăcute şi vătă]mătoare şi nici să le facem totdeauna pe plac pe
motiv că sunt copii, fiindcă a%uzul de acestea este vătămător mai mult dec&t orice
t&nărului. Ci mai cu seamă să)i ţinem în întrea0a înţelepciune şi cumpătare. Pe l&n0ă
aceasta ne tre%uie multe lupte şi mare %ă0are de seamă. "ă le dăm soţii de timpuriu, aşa
înc&t trupurile lor să fie curate şi neatinse c&nd vor primi Calea m&ntuirii pe mireasă.
Iu%irea aceasta e cea mai fier%inte. Cel ce a fost înţelept şi cumpătat şi înainte de nuntă cu
at&t mai mult va fi şi după nuntă, pe c&nd cel ce s)a deprins a curvi mai înainte de nuntă,
va
esteface aceasta
dulce7 şi după nuntă.
8nţelep]ciunea luiCăci
"irahstă2,
scris
2:.în(e
"cripturi6
aceea se;Pentru desfr&nat
pun cununi toatămirilor
pe capul p&ineaca
un sim%ol al %iruinţei, că ei fiind neînvinşi, se apropie în acest fel de patul de nuntă şi că
n)au fost %iruiţi de plăceri. (ar dacă este ro%it de plăcere, d&ndu)se pe sine
des]fr&natelor, de ce la urmă mai are pe cap cunună, c&nd el a fost învins? "ă le insuflăm
aceasta, sf&tuindu)i şi ameninţ&ndu)i în felurite chipuri.

9. $are comoară avem noi în copiii noştri. "ă ne în]0riim deci de d&nşii şi să fim cu
toată luarea)aminte, ca nu cumva vicleanul diavol să ni)i răpească. /cum, însă, pe toate le
facem împotrivă. Pentru a putea avea o ţarină %ună şi mă]noasă, toate le facem6 o
încredinţăm unor paznici de %ună credinţă şi căutăm a avea în0riitori de mă0ari c&t mai
price]puţi. nsă tocmai ceea ce este mai de preţ pentru noi, adică să ne în0riim a
încredinţa copilul nostru unuia care ar putea să)i păstreze neatinsă întrea0a lui
înţelepciune, la printr)însa
preţ şi celelalte aceasta nu vin.
ne 0&ndim, deşi aceasta
5e în0riim estepeproprietatea
de averile care le vomnoastră
da şi nucea
nemai de
în0riim
de d&nşii. "ă vezi c&tă lipsă de udecată a pus stăp&nire pe noi $ai înt&i educă sufletul
copilului şi la urmă vor veni şi aceleaD iar dacă acest %un nu este, nici un folos nu va tra0e
el de pe urma averilor ) pe c&nd dacă va c&şti0a acest %un, nici o vătămare nu va avea de
la sărăcie. Voieşti să)l faci %o0at? nvaţă)l să fie %un. Copii]lor care nu sunt %ine crescuţi
le este mai %ună sărăcia dec&t %o0ăţia. "ărăcia ţine pe cineva în virtute chiar şi fără voia
lui, pe c&nd %o0ăţia nici pe cel ce voieşte nu)l lasă a fi înţelept, ci îl ademeneşte în mii de
rele.

. Voi, mamelor, în0riiţi)vă de fetele voastre ) căci este uşoară pentru voi oastfel de
în0riire. #uaţi seama %ine să se deprindă să stea în casă. $ai cu seamă învăţaţi)le să fie
evlavioase, modeste, să dispreţuiască averile, să fie simple şi fără pretenţii la

2G
îm%răcăminte. Ai în felul acesta daţi)le în că]sătorie. Cresc&ndu)le pe ele aşa, nu numai
pe ele, ci şi pe %ăr%atul pe care îl vor avea l)aţi m&ntuitD şi nu numai pe %ăr]%at, ci şi pe
copii, şi nu numai pe copii, ci şi pe nepoţi. (acă rădăcina este %ună, ramurile se vor
răsp&ndi în chip armoni]os, iar pentru toate acestea veţi primi plată. /şadar, să facem
toate ca şi cum n)am avea în 0riă numai un suflet, ci prin el să folosim pe multe altele.
>iicele tale să iasă la căsătorie din casa părintească precum iese un luptător din locul de
antre]nament, av&nd cunoaşterea amănunţită a între0ii ştiinţe, ca şi un aluat care tre%uie
să dospească întrea0a plămadă şi să o prefacă în p&ine %ună.
<. Ai iarăşi, %ăieţii să fie at&t de modeşti înc&t să fie recunoscuţi după feciorie şi %unele
deprinderi şi să ai%ă laudă şi de la oameni, şi de la (umnezeu. "ă se înveţe a)şi stăp&ni
p&ntecele, a fu0i de lu-, a fi economi, iu%itoriD să se înveţe a se supune stăp&nirilor.
Pentru că în acest fel vor putea pricinui şi părinţilor multă plată şi toate vor fi atunci spre
slava lui (umnezeu şi spre a noastră m&ntuire în +ristos Iisus (omnul nostru, Căruia fie
slava, puterea şi închinăciunea, împreună cu !atăl şi cu (uhul "f&nt, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. /min.

2